Sunteți pe pagina 1din 5

Obligațiile mandantului în cadrul contractului de mandat

Mandantul are următoarele obligaţii: de remunerare a mandatarului în cazul caracterului


oneraos al mandatului, să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea
mandatului, afară de clauză contrară, să compenseze cheltuielile făcute de mandatar pentru
executarea contractului de mandat. În această categorie intră sumele de bani avansate de
mandatar, obligația de dezdaunare a mandatarului – de reparare a prejudiciului cauyat acestuia în
urma executării contractului de mandat.
1. Obligația de plată a remunerației mandatarului pentru executarea contractului cu titlu
oneros. Remunerația constituie nemijlocit acel avantaj patrimonial pe care îl primește mandatarul
drept urmare a executării contractului de mandat cu titlu oneros. În cazul în care mandatul este
cu titlu oneros, mandantul este obligat să plătească sumă stipulată cu titlu de redevență,
remunerație, chiar dacă operația în vederea căreia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuată.
Numai culpă mandatarului în îndeplinirea mandatului îl poate scuti pe mandant de plată
remunerației. Chiar dacă mandatul a fost executat ulterior expirării termenului stipulat, dar
mandantul se folosește de actul încheiat, el este obigat să plătească remunerația.1
Potrivit prevederilor art. 1033 Cod civil RM, al. 1) Mandantul este obligat să plătească
mandatarului remuneraţie numai în cazurile prevăzute de lege sau de contract. Al. 2) Mandatul
profesional este prezumat cu titlu oneros. Al. 3) În cazul mandatului oneros, mandantul este
obligat să plătească mandatarului retribuţia stabilită prin contract, în baza legii, prin uzanţe sau în
dependenţă de valoarea serviciilor acordate. Al. 4) Mandatarul are dreptul să reţină din sumele
pe care trebuie să le remită mandantului ceea ce mandantul îi datorează pentru executarea
mandatului. El are dreptul să reţină din sumele încredinţate pentru executarea mandatului ceea ce
i se cuvine.
Modalitatea de remunerare a mandatarului pentru serviciile acordate poate fi stabilită prin
acordul părţilor contractante în mod diferit. Remunerarea poate consta într-o sumă bănească fixă,
achitată integral la momentul încheierii sau executării contractului de mandat. Cuantumul
retribuției mandatarului este determinat prin acordul părților şi variază în funcție de
complexitatea împuternicilor mandatarului, gradul de calificare al acestuia etc. La fel, retribuirea
mandatarului se poate efectua prin achitarea eşalonată a sumelor de bani, cuantumul fiind stabilit
în funcţie de acţiunile efectiv înfăptuite de către mandatar în vederea executării mandatului. în
virtutea faptului că contractul de mandat, fiind o modalitate de reprezentare, se prezintă şi ca o
modalitate de intermediere, părţile contractului pot negocia şi achitarea serviciilor de

1
Contractul de mandant - Notiunea si conditile de validitate ale contractului de mandat, Forma mandatului,
http://www.referatele.com/referate/economie/online5/Contractul-de-mandant---Notiunea-si-conditile-de-validitate-
ale-contractului-de-mandat--Forma-mandat.php, [on line], 16.02.2017.
intermediere printr-o cotă procentuală, coraportată la beneficiul obţinut de către mandant din
tranzacţie. Prin acordul părţilor retribuţia mandatarului poate îmbrăca şi forma unor beneficii
patrimoniale în persoana acestuia.2
Pentru activitatea mandatarului profesional achitarea remuneraţiei este obligatorie, numai
dacă părţile n-au stabilit expres în contract caracterul gratuit al contractului de mandat. În
ipostaza în care de nu a fost indicat cuantumul remuneraţiei, acesta poate fi stabilit prin
următoarea metodologie: se consideră că s-a convenit asupra unei remuneraţii obişnuite pentru
acest domeniu de activitate, în cazul imposibilităţii de a se stabili o remuneraţie obişnuită, se
achită o remuneraţie rezonabilă pentru serviciile prestate. În scopul stimulării activităţii
mandatarului, este necesar de prevăzut în contract că beneficiul obţinut supralimită urmează să
fie împărţit egal între părţi.
În cuprinsul al. 4), al articolului sus-menționat, este reglementată instituţia retenţiei
sumelor datorate de mandant în contul executării obligaţiilor contractuale este prevăzută de
legislator şi pentru mandat, ceea ce presupune că accentul în acest raport este pus pe caracterul
oneros. Din sensul normei enunțate rezultă că mandatarul are dreptul să reţină plata pentru
serviciile acordate atît din sumele pe care trebuie să le remită mandantului, adică din cele care
deja se află în posesiunea mandatarului, cât şi din sumele încredinţate pentru executarea
mandatului, care pot fi plăţile de avans sau acoperirea altor cheltuieli.
Este important de menționat că instituția retenției, operează doar ca urmare a întrunirii
următoarelor condiții: în primul rînd, este necesat ca obiectul retenţiei să constea dintr-un bun al
debitorului aflat în posesia creditorului. Acest bun poate fi atît un bun mobil, cît şi unul imobil,
căci legea operînd cu termenul generic de bun nu face nici o distincţie în acest sens. În al doilea
rînd, prin retenţie se poate garanta doar obligaţia de restituire a cheltuielilor necesare şi
utile suportate de către creditor sau a prejudiciilor cauzate de bunul ce constituie obiectul
retenţiei. În al treile rînd, dreptul de retenţie poate fi invocat, doar dacă datoria pe care o pretinde
deţinătorul bunului de la creditorul restituirii să se afle în legătură cu bunul, adică să fie prilejuită
de acesta. În al patrulea rînd, creanţa retentorului trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă. În al
cincilea rînd, dreptul de retenţie poate fi exercitat doar în cazurile expres prevăzute de lege.
2. Mandantul are obligația să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru
executarea mandatului, afară de clauză contrară.
Astfel, mandantul trebuie să pună la dispoziția mandatarului toate informațiile și
documentele deținute, care ar fi utile mandatului pentru îndeplinirea împuternicirilor sale
contractuale.3

2
Chibac Gheorghe, Aurel Băieșu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim, P. 311.
3
Eugeniu Cațaveică, Dreptul Comerțului internațional, suport de curs, Chișinău 2014, p. 158.
3. Mandantul este obligat să compenseze cheltuielile făcute de mandatar pentru
executarea contractului de mandat. Obligația de copensare a cheltuielilor reiese nemijlocit din
prevederile art. 1046, Cood civil RM, denumit - compensarea cheltuielilor efectuate de mandatar
Potrivit al. 1) Cheltuielile pe care mandatarul le efectuează pentru executarea obligaţiilor
contractuale şi pe care, în funcţie de împrejurări, acesta le consideră necesare trebuie compensate
de către mandant.  Al. 2) Nu pot fi înaintate pretenţii, în temeiul al. 1), atunci cînd cheltuielile
urmează a fi compensate prin remuneraţie. Cheltuielile care se fac în mod obişnuit la executarea
unor obligaţii de felul celor stipulate în contract sau cheltuielile care ar fi fost făcute de mandatar
şi în absenţa contractului sînt considerate compensate prin remuneraţie dacă restituirea lor nu se
face în mod obişnuit şi dacă nu s-a convenit altfel. Al. 3) La cererea mandatarului, mandantul
este obligat să plătească acestuia un avans pentru cheltuielile necesare executării mandatului.
Prin urmare, avînd drept scop susţinerea financiară a derulării raporturilor de mandat,
mandantul acoperă din contul său toate cheltuielile necesare, iar adeseori achită mandatarului un
avans pentru cheltuielile necesare executării mandatului. Avansul reprezintă o sumă de bani
necesară pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale, deoarece mandatarul nu este obligat să suporte
nici un fel de cheltuieli legate de executarea mandatului. Plata avansului poate fi efectuată la
cererea mandatarului, fără a fi specificat acest lucru în contract şi, respectiv, mărimea avansului
este o categorie care se determină de către părţi în funcţie de circumstanţele contractuale.
4. Mandantul are obligația să repare prejudiciul suferit de către mandatar în executarea
mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului. Obligația menționată mai
este numită și obligația de dezdaunare a mandatarului – de reparare a prejudiciului cauzat
acestuia în urma executării contractului de mandat. Obligația dată este reglementată de
prevederile art. 1047 Cod civil, al. 1) Mandantul este obligat să repare şi prejudiciul produs fără
vina sa pe care mandatarul l-a suferit în executarea mandatului dacă prejudiciul este rezultatul
unui pericol legat de obligaţia contractuală ori s-a produs în urma executării unei indicaţii a
mandantului. Al. 2) Nu se poate formula o pretenţie în temeiul al. 1) atunci cînd un prejudiciu de
felul celui care s-a produs urmează a fi acoperit prin remuneraţie sau cînd prejudiciul a fost
practic produs printr-o acţiune care nu era necesară executării obligaţiilor contractuale ale
mandatarului sau printr-o omisiune a lui. Dacă acoperirea prejudiciului din contul remuneraţiei
va fi contestată, sarcina probei se pune pe seama mandatarului.
Cu excepția reparări prejudiciilor produse din vina mandantului, ce rezultă din
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, mandantul este ţinut
să răspundă în forma reparării prejudiciului produs fără vina sa. Legislatorul autohton încadrează
apariţia răspunderii fără vină în categoria raporturilor contractuale, specificînd că prejudiciul
cauzat mandatarului urmează să fie rezultatul unui pericol legat de obligaţia contractuală sau să
fie cauzat în urma unei indicaţii a mandantului, care la fel se încadrează în acest spectru de
relaţii. În curinsul al. 2) al articolului enunțat sînt expuse temeiurile de exonerare de răspundere a
mandantului faţă de mandatar.
Primul temei - acoperirea prin remuneraţie a prejudiciului care se deosebește de celelalte
temeiuri, deoarece în cazul în care în contract este stabilită din start o astfel de obligaţie a
mandantului, mandatarul nu poate formula o pretenţie în temeiul al. 1) al prezentului articol. Iar
în cazul în care remuneraţia deja achitată nu va acoperi întreg prejudiciul cauzat, atunci
mandatarul se poate adresa cu asemenea pretenţii faţă de mandant, avînd în acelaşi timp sarcina
probei, adică dovedirea mărimii prejudiciului neacoperit de remuneraţie.
În doctrina juridică română se apreciază că, mandantul suporta și pierderile suferite de
mandatar cu mandantul suportă și pierderile suferite de mandatar cu ocazia îndeplinirii
mandatului, dacă nu i se poate imputa vreo culpă.Pentru a explică această dispoziție se citează,
cu titlu de exemplu, pagubă rerzultata din furtul comis în cursul unei călătorii făcută cu ocazia
executării mandatului sau accidentului întâmplat cu ocazia diriguiriiunor lucrări făcute pentru
mandant. În ceea ce ne privește, considerăm că instanțele trebuie să aibă în vedere numai
pagubele suferite de mandatar – fără culpă din partea să- și care sunt ocazionate, adică în
conexiune cu activitățile desfășurate de mandatar în executarea mandatului, iar nu și alte pagube
suferite fără legătură cu executarea mandatului, cum ar fi furtul comis în cursul călătoriei. În
asemenea cazuri, mandantul va suportă, în calitate de proprietar, numai pagubă rezultată din
furtul lucrului încredințat mandatarului, iar nu și alte pierderi.
Obligaţia mandantului de al dezdăuna pe mandatar presupune că mandantul trebuie: să
restituie mandatarului sumele ce reprezintă anticipaţiile şi spezele făcute de către acesta pentru
îndeplinirea onorariului; să acopere mandatarului toate pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii
mandatului; să plătească mandatarului dobânda sumelor anticipate socotită din ziua plăţilor
probate. Fundamentul acestor obligaţii îl constituie principiul echităţii, or, pentru mandatar ar fi
inechitabil să suporte cheltuieli făcute pentru promovarea intereselor mandantului, mai ales
atunci când mandatul este cu titlu gratuit.
Cu titlu de remarcă finală a prezentului compartiment menționăm că, Codul civil RM, la
capitolul obligațiilor mandantului, reglementeaă și o obligație cu caracter general care se referă
la toate celelalte obligații, și anume, potrivit prevederilor art. 1048 Cod civil RM, Cînd mai
multe persoane, pentru o afacere comună, au numit un mandatar, fiecare dintre ele răspunde
solidar pentru toate efectele mandatului. Acest articol consacră obligația generală a
comandatanților de a recupera mandatarului prejudiciul în raport cu toate efectele mandatului.
În raport cu tematica efectelor contractului de mandat, este necesar de a ne expune și
asupra efectelor acestuia în raport cu terți. Astfel, întrucât mandatarul contractează în numele şi
pe seama mandantului, între acesta şi terţii cu care contractează nu se creează raporturi juridice
directe. 
Faţă de mandatar,  actul încheiat în limitele împuternicirii primite nu produce efecte. Spre
exemplu, plata făcută pentru mandant, chiar dacă ar fi în totul sau în parte nedatorată, nu stinge o
eventuală obligaţie pe care o are mandatarul faţă de acceptant. 
În schimb, pentru actele sale excesive mandatarul, care are obligaţia de a cunoaşte
limitele împuternicirii sale, răspunde faţă de terţi în sensul că este ţinut să le garanteze validitatea
actelor astfel încheiate. 
Prin urmare, obligaţiile contractate de mandatar faţă de terţi, în baza şi fără depăşirea
limitelor împuternicirii, sunt obligatorii pentru mandant. Aceasta deoarece, în fapt, terţii tratează
cu mandatarul, iar în drept contractează cu mandantul. Actele juridice încheiate de mandatar cu
depăşirea împuternicirii primite îl obligă pe mandant doar dacă le ratifică, expres sau tacit. În
lipsa ratificării şi dacă nu poate fi invocată ideea de mandat tacit, actele excesive ale
mandatarului îl obligă pe mandant doar dacă sunt îndeplinite condiţiile gestiunii de afaceri, în
caz contrar mandantul răspunzînd în limita îmbogăţirii sale.
Dacă se respectă limitele împuternicirii, între mandatar şi terţi nu se nasc raporturi
juridice. El va răspunde însă pentru delictele şi cvasidelictele săvîrşite în executarea mandatului.
Mandatarul va fi obligat faţă de terţi să garanteze validitatea actelor încheiate cu aceştia în
situaţia în care a depăşit limitele mandatului şi nu a adus la cunoştinţa terţilor limitele puterilor
sale. Dacă terţii au cunoscut adevăratele puteri ale mandatarului şi au tratat cu el peste limitele
mandatului, mandatarul este liberat de răspundere.
Codul civil RM, în cuprinsul art. 1050. Prevede că, Mandatul poate fi denunţat oricînd de
oricare din părţi. Totuși, pornind de la principiul bunei credințe, articolul dat ma stabilește că,
revocarea mandatului notificată numai mandatarului nu se poate opune terţilor care, fără a şti
despre revocare, au contractat cu bună-credinţă cu mandatarul. În acest caz, mandantul are drept
de regres împotriva mandatarului.