Sunteți pe pagina 1din 1

d) de sursa bibliografică la care am avut acces direct (aceasta se plasează după

termenul apud şi este descrisă conform aceloraşi standarde bibliografice).


Astfel, de exemplu, dacă utilizăm în lucrarea noastră textul

Avem, desigur, o literatură juridică originală, dar ea se luptă


încă cu piedici neînlăturate, cu nepăsarea tuturor, cu idolatria
literaturii străine, cu împotrivirea înverșunată a celor șireți,
care ne adorm cu ereziile cele străine. Mulțimea e pururea
leneșă de a cugeta, crede și nu cercetează. Unuis
quisque zice foarte bine Seneca, mavult credere quam
judicare! De aceea și auzim din toate părțile strigându-se:
autorii străini au cugetat pentru noi, ne-au scutit de clacă
intelectuală, a-i imita merită toată lauda! Cine nu
imită? C’est imiter quelqu’un que de planter des choux.
Imitațiunea, nu o tăgăduim, e o lege a naturii omenești.
Știința nu se suge din degete.
atunci trimiterea bibliografi