Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE MANAGEMENT
MASTERAT: Dimensiunea europeană a managementului organizaţiei
Disciplina: Managementul tehnologiilor moderne.

RAPORT DE CERCETARE
CU TEMA: PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE DURABILĂ CU ENERGIA
SOLARĂ

Conducător ştiinţific:
Prof.univ.dr. ing. Ion Dinescu

Masterand: Maxențian Marius Antoniu


Locul de muncă: SC Romax 93 Srl
Funcţia: administrator
Mail: romax_93@yahoo.com
Telefon: 0723175668

BRAŞOV
Contents
INTRODUCERE 2
MOTIVATIE 6
Beneficii tehnice provenite de la generarea distribuită de energie electrică 8
Opţiunile şi potenţialul utilizării energiei regenerabile 12
Potenţialul economic 13
Concluzii şi perspective 13
BIOGRAFIE 14


INTRODUCERE

Soarele este una din miliardele de stele, dar este sursa de energie a tuturor fiintelor vii de pe
întregul Pamânt. Energia solara care ajunge pa pamânt in 40 de minute ar fi ajuns pentru acoperi
nevoia de energie pe un an întreg a întregii omenirii.
Omul utilizeaza într-o asa masura combustibilul pe baza de materie fosilizata-petrolul si
carbunele-încât rezervele se vor epuiza în a doua parte a secolului viitor. Mai demult s-a crezut
ca centrala atomica este o solutie alternativa, dar gradul sau de periculozitate este demonstrat de
catastrofa de la Cernobâl, din 1986. S-a demonstrat ca dintre sursele de energie care ar putea
înlocui combustibilul fosil, energia solara ofera siguranta si acuratetea ce mai mare.
Radiatia solara.
Atmosfera reflecta aproximativ 30% si absoarbe 20% din radiatia solara, astfel pe suprafata
solului ajung doar 50 % din ea. Chiar si asa însa aceasta cantitate este de 170 de milioane de ori
mai mare decât productivitatea celor mai mari centrale.
În zonele tropicale aceasta cauzeaza arderea tufisiurilor, focul izbucnind datorita focalizarii
razelor solare prin picaturile de roua, care se conporta ca niste lentile optice. Grecii au utilizat
energia solara înca din 400 î.e.n. pentru aprinderea focului, folosind globuri de sticla pline cu
apa. În 200 î.e.n. ei si chinezii foloseau oglinzi concave în acest scop.
În cuptorul solar modern, lumina solara este folosita pentru a gati, o oglinda concava (reflectorul)
focalizeaza razele soarelui pe mâncare sau pe vas. În unele cuptoare se foloseste un sistem de
oglinzi plate pentru a directiona razele soarelui pe alimente.
Pe aceeiasi idee se bazeaza si functionarea furnalului solar. În Mont Luis, Franta, s-a construit o
cladire cu mai multe nivele, cu o latura acoperita de oglinzi, astfel încât totalitatea lor sa formeze
o uriasa oglinda concava. Camera de încalzire din focar poate încalzi pana la 3000 o Celsius – la
aceasta temperatura se topesc majoritatea motalelor.

Cladiri încalzite de soare

Într-o oarecare masura orice casa este încalzita de soare, dar unele dintre ele sunt proiectate
pentru a folosi cât mai bine aceasta sursa de energie gratuita. Aceste case au ferestre mari în
partea unde cad razele soarelui la amiaza, iar pe partea mai racoroasa, mai mici. În multe locuri
se monteaza obloane sau jaluzele confectionate din material iyolat termic care se închit noaptea,
astfel sa se pastreze caldura primita în timpul zilei. Aceasta se numeste folosirea pasiva a
energiei solare.
În multe gospodarii, energia solara se foloseste la încalzirea apei. Lumina soarelui încalzeste apa
rece care curge prin panourile plate si închise, numite colectoare. De obicei se monteaza pe
acoperisul caselor, sub un unghi care sa permia absorbtia unei cantitati cât mai mari de energie.
Bateriile solare
Bateriile soalare sunt niste instrumente electronice, care utilizeaza fonomenul fotoelectric, pentru
producerea energiei electrice. Într-o fotocelula de genereaza o tensiune mica, de aceea trebuie
legate mai multe astfel de celule in serie, pentru ca bateria solara sa se poata foloso ca sursa de
energie. Fotocelulele sunt niste placi subtiri din materiale semiconductoare, de obicei
siliciu.Unele sunt facute din galiu, arseniu, care sunt tot semiconductoare.Astfel de celule au
randament mai scazut, dar sunt functionale si la temperaturi mult mai ridicate. De ceea se
folosesc pentru alimentare cu energie a satelitilor, mai expusi radiatiei solare. Cei mai multi
sateliti artificiali functioneaza cu ajutorul panourilor solare, semena calculatoarelor si a
majoritatii ceasurilor cu quartz1.
Avionul solar Challenger a zburat peste Canalul Mânecii având ca singura sursa de energie
lumina soarelui. Panourile solare care îi acopereau aripile generau suficient curent pentru a roti
cu o turatie corespunzatoare elicea.

De mai bine de 20 de ani se folosesc sisteme de energie solară în electrificarea rurală. Ele
aduc o contribuţie esenţială la rezolvarea problemei furnizării de energie în zonele rurale.
Experienţa în operarea acestor sisteme demonstrează clar că problemele care apar nu sunt doar
tehnice. În plus faţă de problemele tehnice, dificultăţi culturale, sociale, economice şi
organizaţionale afectează grav gradul de susţinere a proiectelor. Realizarea cu succes a
proiectelor de electrificare nu necesită doar o tehnologie adecvată, soluţii şi strategii pentru
problemele mai sus menţionate. Se recomandă, în plus, ca echipele însărcinate cu planificarea,
implementarea şi evaluarea proiectelor de electrificare rurală să fie interdisciplinare, astfel încât
să poată reacţiona la un şir divers de probleme şi să vină cu soluţiile potrivite.
Prin urmare, principiile, strategiile de muncă şi abordările problemelor în ştiinţele sociale sunt
prezentate şi discutate în următoarele secţiuni.
Energia este furnizată de 3 surse principale de energie:
Combustibilii fosili( cărbune, petrol, gaz)
Sursele regenerabile de energie (energie hidraulică,energie solară, biomasă, vânt, etc.)
Energia nucleară (numai pentru centralele electrice)

Energia regenerabilă este energia obţinută din fluxurile naturale (permanente) de energie
existente în mediul înconjurător, de exemplu radiaţia solară, vântul, ploaia- toate considerate
„surse de energii verzi”. Sursa directă de energie regenerabilă este mediul înconjurător, iar
sursele indirecte sunt deşeurile, de exemplu din domeniul forestier sau deşeurile urbane. Cele
trei mari surse regenerabile de energie sunt: soarele, vântul şi biomasa ; deşi ele sunt
disponibile în cantităţi suficiente în toate zonele populate, totuşi sursa de energie regenerabilă
instalată, cel mai des întâlnită în întreaga lume, este energia hidraulică.

Energia solară include:


căldura utilizată în interiorul clădirilor, dar şi pe clădiri, „solarul pasiv”
căldura solară colectată pentru încălzirea apei şi pentru folosirea ei ,”solarul activ”
energia electrică produsă de sistemele încălzite de radiaţia solară concentrată, „energia electrică
solar-termică”
energia electrică produsă de celulele fotovoltaice, „solarul PV”
Combustibilii fosili şi minereul nuclear provin din sursele subterane care sunt, deopotrivă,
stocuri de energie şi depozite concentrate de poluare. Ele pot fi numite „energii brune”. Deşi
economia mondială depinde de sursele de energie, trebuie să recunoaştem că emisiile poluante
ale surselor brune de energie provoacă dificultăţi majore vieţii, atât prin poluarea mediului cât şi

1
- Kelemen G., Ursa D. – Alternativa energetica. Partea I. Argumente in
favoarea utilizarii energiei solare, Rev. Tehnica instalatiilor nr. 5/2003.
prin schimbările globale de climă.Ca urmare, utilizarea pe termen lung a energiei brune nu poate
asigura lumii o economie viabilă, sustenabilă. Prin contrast, sursele de energie regenerabile
„energiile verzi”, sunt evident utilizabile pe un interval de timp extins la scara întregii vieţi pe
Pământ. Energia constituie o condiţie esenţială pentru civilizaţia umană, astfel încât în primul
rînd guvernele au datoria de a stabili politici energetice naţionale prin sprijinirea şi dezvoltarea
cercetărilor în domeniu şi prin asigurarea creşterii şi dezvoltării pieţelor specifice.

Conform estimărilor Uniunii Europene, aproximativ două milioane de oameni din întreaga lume
nu sunt conectaţi la o reţea energetică, iar jumătate din ei trăiesc în locuri fără nici un acces la o
reţea electrică. Costurile investiţiilor mari, în combinaţie cu cererea de energie scăzută (mai puţin
de 1kwh pe zi), se vor opune extinderii reţelelor pentru acoperirea suprafeţelor astfel distribuite,
pe termen mediu. Chiar şi în Europa, Uniunea Europeană estimează faptul că 300.000 de ferme
şi case nu sunt conectate la reţea (70.000 în Italia şi 20.000 în Franţa). Aici, în general, sunt
consumaţi de la 3 la 20 kwh în fiecare zi. Cererile pentru confort , fiabilitate şi performanţă, a
înlocuirii energiei, variază de la o regiune la alta, variind şi situaţiile economice şi experienţele
cu consum de energie. Din acest motiv, astfel de factori trebuie luaţi în considerare în
planificarea şi dimensionarea unui sistem de alimentare cu energie neconectat la reţea.
Fotovoltaicele (PV) reprezintă una dintre cele mai interesante soluţii tehnice pentru această
problemă de alimentare cu energie. Cu toate acestea, o experienţă bogată în proiecte pilot a arătat
că trebuiesc luate în considerare toate felurile de condiţii limită atunci când se planifică astfel de
unităţi. În plus faţă de considerentele tehnice se disting aspecte culturale, sociale, economice şi
financiare. În acelaşi timp, alte părţi importante din viaţă, cum ar fi înlocuirea de hrană, apă sau
infrastructura educaţiei şi sănătăţii, pot fi îmbunătăţite mai mult decât înlocuirea energiei pure,
astfel încât standardele de viaţă ale oamenilor care nu au acces la reţelele electrice să devină mai
bune. Potenţialul ecologic mare şi economic oferit de electrificarea rurală pentru dezvoltarea
ţărilor este evident în următoarele exemple: adesea, lămpile cu petrol sunt utilizate la iluminat în
zonele rurale . Conform estimărilor lui Martin /3/, sute de milioane de oameni folosesc astfel de
lămpi în toată lumea. În plus de problemele de sănătate rezultate (din calitatea slabă a luminii),
există, de asemenea, impacte uriaşe privind mediul înconjurător. În timp ce o lampă cu petrol
consumă 35 de litri pe an, din acest motiv contribuind foarte puţin la efectul de seră, un mare
număr de lămpi se adaugă unei cantităţi considerabile: câteva milioane de tone de ulei brut în
fiecare an cu degajările concomitente de CO2.Următoarele comparaţii fac o dovadă a eficienţei
ecologice mult mai interesantă: Celulele solare folosite să înlocuiască lămpile cu petrol din sud
economisesc de o sută de ori mai mult petrol decât este necesar pentru a produce celule solare, cu
energie electrică provenită dintr-o electrocentrală pe bază de petrol.
Înlocuind numai o sută de milioane de lămpi cu petrol, cu sisteme de iluminat fotovoltaice, -
numai 5Wp dintr-un generator solar sunt necesari să înlocuiască o lampă cu petrol - se vor
genera 2 sau 3 miliarde de euro revenind doar modulelor PV, chiar dacă petrolul cu consum
scump, neprietenos cu mediul înconjurător şi adesea greu de înlocuit, este redus.
Pentru o mai largă vedere de ansamblu asupra asigurării calităţii social-tehnice şi economice şi a
problemelor de stocare cu bateri, în proiectele electrificării rurale şi pentru exemple de sisteme
deja instalate
Energia solară utilizabilă variază pe parcursul unui an nu numai sezonier sau în ciclul zi-noapte,
ci şi de la o zi la alta datorită condiţiilor meteorologice diferite. Similar, şi cerinţele de energie
electrică ale consumatorilor variază în timp. Pentru a se realiza echilibrul dintre curba de sarcină
(cerinţele consumatorilor) şi energia produsă prin conversia energiei solare, sistemele
fotovoltaice autonome trebuie să includă unităţi pentru stocarea energiei. Pentru aceste sisteme
energetice, costul stocajului reprezintă 30% sau poate chiar mai mult din costurile pe toată durata
de viaţă a sistemului. Puţine aplicaţii fotovoltaice nu necesită stocaj electric. Acestea sunt în
principal sistemele de pompare a apei, la care stocajul se poate realiza în rezervoare de apă.
Sistemele fotovoltaice autonome furnizează energia electrică unei game foarte largi de
consumatori, de la dispozitive de mică putere (ceasuri, calculatoare) cu puteri de ordinul
miliwaţilor, până la sate izolate cu puteri instalate de zeci de kilowaţi. Acest capitol se referă la
aplicaţiile energetice uzuale (zeci de waţi până la zeci de kilowaţi), excluzând consumatorii de
foarte mică putere pentru care sunt utilizate alte concepte de stocare.
Problema stocării energiei are o multitudine de soluţii. Stocarea energiei în câmp electric
localizat în condensatoare este o soluţie pentru timpi de stocare de ordinul microsecundelor până
la zeci de secunde. Stocarea energiei în câmpul magnetic al bobinelor a cunoscut o dezvoltare
legată de cercetările din domeniul supraconductibilităţii. Totuşi nu au apărut, până în prezent,
rezultate ce pot conduce la produse comerciale2.
Sisteme tip volant de medie şi mare viteză sunt utilizate, ocazional, pentru susţinerea reţelei sau
pentru a asigura continuitatea alimentării cu energie. De asemenea aceste sisteme sunt folosite în
tracţiune electrică (subteran) pentru a prelua energia de frânare şi pentru a furniza energia
necesară pe perioada de accelerare. Timpul de stocare este însă de ordinul secundelor. Tot în
categoria sistemelor de stocare în energie mecanică pot fi incluse unităţile de stocare în aer
comprimat, de ordinul MWh, care deşi au fost dezvoltate în ultimele decenii nu au atins nivelul
comercial, precum şi sistemele de (re)pompare a apei. Sistemele de stocare prin pomparea apei
au un pronunţat caracter economic pentru sisteme de putere caracterizate prin investiţii specifice
reduse şi o eficienţă ridicată de stocare. Acesta este motivul pentru care sistemele de (re)pompare
a apei sunt utilizate în reţele energetice ce necesită energii de ordinul MWh pe zi şi mai puţin în
sistemele energetice fotovoltaice destinate să producă energii de ordinul zecilor de kWh pe zi.
Tehnologiile de stocare cele mai atrăgătoare în prezent pentru aplicaţiile discutate în lucrare sunt
reprezentate de sistemele electrochimice. Din această cauză lucrarea se referă doar la sistemele
electrochimice de stocare.

Din larga varietate a tehnologiilor de stocare dezvoltate, bateriile plumb-acid sunt, şi vor rămâne
încă o bună perioadă de timp, cele mai utilizate în cadrul sistemelor autonome de furnizare a
energiei electrice. Astfel o lecţie separată va fi dedicată acestor baterii.
Sistemele de stocaj electrochimic cu stocare separată (externă) şi unităţi de conversie a energiei
reprezintă o alternativă pentru stocarea eficientă (consumuri reduse) a cantităţilor mari de
energie. Acestea sunt sistemele de stocare în hidrogen alcătuite din electrolizor şi pilă de
combustie ca unitate de conversie şi baterie redox. Sistemele ce permit utilizarea ulterioară a
sarcinii ionice provenită din săruri metalice dizolvate în lichide cu rol de mediu de stocare şi
unitate de conversie, formează sisteme similare pilelor de combustie. Aceste sisteme devin din ce
în ce mai interesante pentru stocaj sezonier şi pentru echilibrare generare-consum în reţelele cu
puternică penetrare a surselor regenerabile (în principal soare şi vânt), urmând să-şi demonstreze
maturitatea tehnică şi economică.
Sistemele de stocaj din cadrul sistemelor energetice autonome trebuie să îndeplinească un număr
mare de cerinţe. Importanţa lor variază în funcţie de tipul aplicaţiei, uneori aceste cerinţe sunt


2
- www.naturenergy.ro
contradictorii astfel încât nu se poate, sau chiar nu trebuie, să se îndeplinească simultan toate
aceste cerinţe. În tabelul 1 sunt prezentate principalele cerinţe ale bateriilor din cadrul sistemelor
energetice autonome.

Randament energetic ridicat Uşor de reciclat


Durată de viaţă ridicată (ani) Toxicitate redusă a materialelor
Durată de viaţă mare în raport cu capacitatea Comportament bun la supra încărcare sau
internă descărcare profundă (fail-safe)
Costuri scăzute Uşor de extins tensiunea şi capacitatea prin
Randament de încărcare bun chiar şi pentru conectare în serie şi în paralel
curenţi de descărcare foarte mici Diferenţă minimă dintre tensiunea la încărcare
Rată de autodescărcare scăzută respectiv la descărcare (permite conectarea
Întreţinere redusă directă a sarcinilor)
Disponibilitate la nivel mondial Adaptată la încărcare rapidă
Disponibile la puteri mari Să nu prezinte efect de memorare
Mod simplu de apreciere a stării de încărcare Pericol de explozie redus
şi a stării de sănătate Siguranţă în exploatare ridicată în condiţii de
Expunere scăzută MTBF mare

În proiectarea sistemelor energetice autonome trebuie să se ţină seama încă de la început de


proprietăţile şi cerinţele sistemelor de stocaj. Proiectarea sistemului fără a observa cerinţele
specifice tehnologiei de stocare va conduce la neglijarea diferitelor interacţiuni dintre sistemul de
stocare, periferia sa, strategia sa de funcţionare şi întreaga activitate de proiectare şi control a
sistemului. Astfel, numai o proiectare integrată a sistemului permite utilizarea în sinergie a
tuturor efectelor şi în consecinţă proiectarea unui sistem energetic autonom care să funcţioneze
cu costuri minime pe toată durata de viaţă.

MOTIVATIE
De ce energia solara?
Pentru ca este disponibila in cantitati imense, este inepuizabila (cel putin pentru cateva
miliarde de ani) si este ecologica. Captarea energiei solare nu este poluanta si nu are efecte
nocive asupra atmosferei, iar in conditiile in care degradarea Terrei atinge un nivel din ce in ce
mai ridicat, aceasta problema incepe sa fie luata in seama de tot mai multi oameni.
Si acest lucru se vede. In cazul producerii de energie electrica prin intermediul panourilor
fotovoltaice, procentul energiei solare din totalul energiei produse pe glob a crescut de la 0,04%
in 2004 la peste 0.3% si se estimeaza ca va depasi 0,7% pana la finalul lui 2013. In continuare
este un procent minuscul, dar este de apreciat faptul ca omenirii a inceput sa ii pese. Iar pe
masura ce tehnologia se va dezvolta, energia solara va fi utlizata din ce in ce mai mult.
O analiză a costului total (TC) a sistemului este bazată pe determinarea costurilor totale ale
sistemului pe întreaga durata de viata. Rezultatul este suma tuturor cheltuielilor financiare
planificate, cumpărarea, instalarea şi punerea în funcţiune a sistemului, perioada de garanţie,
repararea în condiţiile limită. Scopul analizei TC este de a furniza suportul în timpul planificat al
investiţiei de capital sau în controlul unei investiţii de capital deja făcut. Câteva întrebări
caracteristice care pot răspunde la această analiză a TC pentru clasificarea sistemelor de
alimentare cu energie sunt:
 Ce tip de sistem este ieftin pentru o lucrare specificată (de exemplu: doar un motor generator,
o combinaţie motor/baterie, o combinaţie PV/baterie, sau un sistem hibrid)
 Cum poate fi optimizat un sistem existent (cum ar fi imbunatatit managementului sau mărirea
generatorului PV)?
 Cu cât va fi mai scump sistemul când satisface necesităţile suplimentare (cum ar fi o rată
mare a acoperirii solare sau securitatea alimentării cu energie)?
 Cum se vor schimba costurile energiei produse când iese din perioada de funcţionare în
condiţii limită (cum o sa fie atunci când avem nevoie de mai multă energie decât cea
planificată)?
 În plus la studierea locaţiilor specificate şi a sistemelor, unele studii de bază pot conduce la
rezultate ca:
 Ce efecte ar avea preţul unei componente din costurile totale (cum ar fi 50% preţul mai mic
pentru modulele PV)?
 Cum ar fi schimbarea ultimului tip de sistem scump în conformitate cu condiţiile
meteorologice, atunci când viteza vântului variază?
 Cum ar fi schimbarea proiectării sistemului optim în conformitate cu condiţiile limită
economice (cum ar fi rata de rambursare a investiţiei sau costurile resursei umane)?

Înainte ca un sistem electric solar să fie construit, proiectanţii sistemului şi cel care îl instalează
ar trebui să simuleze funcţionarea sistemului folosind un program pe calculator. Pentru un raport
ridicat de energie electrică introdusă în reţea, clientul ar trebui să ştie ce randament este aşteptat
de la sistem şi care sunt costurile efective ale diferitelor sisteme. Cu ajutorul programelor de
simulare, companiile de instalaţii pot de asemenea demonstra clienţilor lor productivitatea unui
sistem electric solar. Datorită interfeţei grafice prietenoase, mai multe programe pot fi folosite
pentru acest scop. Calculele maximului de energie proiectat, fezabilitatea economică şi
emisiunile reduse demonstrează avantajele sistemelor propuse şi oferă motive bune pentru
achiziţionarea lor.
În trecut, furnizorii de sisteme fotovoltaice se bazau,de altfel, pe experienţa lor în proiectarea
acestor sisteme. Astăzi cu ajutorul programelor profesionale pe calculator pot crea sisteme rapid
şi în acelaşi timp realiza o prognoză precisă a randamentului energetic. Cu toate acestea ei
trebuie să fie familiarizaţi cu programele pe care le folosesc.
Când diferite configuraţii ale sistemului sunt luate în considerare, fiecare dintre acestea poate fi
rapid simulată pentru a determina optimul energetic, economic şi ecologic. Când parametrii
diferă de medie, efectul variaţiei performanţei sistemului poate fi calculat folosind un program de
simulare potrivit.
Înainte ca simulările să fie efectuate, proiectanţii sistemului ar trebui să realizeze un model
preliminar şi să testeze randamentul energiei. În acest mod proiectarea de sisteme neperformante
poate fi evitată şi rezultatele simulării pot fi evaluate obiectiv.
Alegerea unor valori de intrare corecte pentru fiecare sistem este un factor decisiv pentru
acurateţea rezultatelor simulării. În unele programe, valorile de intrare automat verificate
conform standardelor. Aceasta asistă la evitarea greşelilor majore de dimensionare ce pot apărea.
Anumite programe ajută în alegerea dimensiunilor optime ale sistemului prin folosirea funcţiilor
de optimizare şi prin compararea automată a variaţiilor simulate.

Beneficii tehnice provenite de la generarea distribuită de energie electrică

In contrast cu problemele care au fost discutate până acum, generarea distribuită poate
dealtfel să fie văzută ca o oportunitate în ţări şi regiuni cu reţele slabe. În proiectele
demonstrative, sistemele fotovoltaice sunt deja folosite pentru îmbunătăţirea calităţii sursei de
energie, pentru crearea unor mai bune condiţii de funcţionare pentru echipamente şi pentru
reducerea costurilor de funcţionare a reţelei şi costurile energiei electrice. În Germania si de
asemenea Europa, introducerea generatoarelor distribuite este văzută din ce in ce mai mult
ca o măsura pentru a imbunatăti calitatea sursei de energie şi pentru a reduce costurile totale ale
sistemului pe termen îndelungat. Potenţialele beneficii pot fi deja exploatate în câteva segmente
ale reţelei în ziua de azi:

reducerea pierderilor în liniile electrice şi transformatoare;


condiţii mai favorabile de funcţionare a echipamentului (deteriorarea transformatoarelor,
cabluri, etc);
valoarea investiţiilor pentru extinderea reţelelor sau pentru construcţii noi;
contribuţia activă la serviciile sistemului (controlul tensiunii şi frecvenţei);
calitate îmbunătăţită a tensiunii (exemplu: armonicile);
surse de energie de rezervă mai multe pentru urgente, de exemplu
formaţii planificate de reţele izolate („insularizare ") după o cădere majoră a reţelei.
Aceste consideraţii se aplică în general pentru regiuni cu reţele slabe. În acest context, reţele
„slabe" pot fi acelea unde echipamentul funcţionează la limitele capacităţii sale sau unde
dispariţii ale semnalului apar frecvent. În ţările în curs de dezvoltare şi subdezvoltate media
pierderilor de transmisie în cabluri în astfel de reţele este peste 20%. Oricum, chiar şi în ţările
industrializate sunt regiuni cu reţele ineficiente sau cu echipament depăşit, în care introducerea
doriră a generatoarelor distribuite poate contribui la stabilizare.
Sistemele PV au fost deja folosite la începutul anilor '90 pentru a asigura suport pentru reţeaua
electrica şi pentru asigurarea costului investiţiilor pentru extinderea reţelei. În 1993, un sistem de
500 kw a fost instalat în Kerman, California pentru a sprijini o reţea de medie tensiune de 12 kv
şi pentru a reduce încărcarea transformatorului de tensiune înaltă de 10,5 MVA. Amplasamentul
a fost selectat pe baza corelării între radiaţia solară şi încărcare. Beneficiile tehnice şi economice
ale sistemului, în afara de kilowaţii generaţi, au fost investigate în detaliu de mai mulţi parteneri
în cooperare, incluzând serviciul public PG8E. Tabelul următor arată factorii de cost care au fost
identificaţi:
 Beneficiile neconvenţionale  Explicaţii  $/(kW*
 Costurile externe  Costuri pentru emisia de CO2 si NOX  a)
31
 Siguranţa  Suportul de tensiune de 3 V (ţinând cont de 120 Vin  4
reţelele de putere mica), reducerea duratei de
suprimare pentru clienţi
 Reducerea pierderilor  58,5 kWh/a pierderi mai mici de energie, 350 kVAR  14
consum redus de putere reactivă
 Rezistenţa/întreţinerea  Reducerea temperaturii transformatorului la 4°C, o  16
transformatorului mare capacitate de transformare de 410 kW a
transformatorului şi amânarea extinderii investiţiilor,
o perioada mai mare între operaţiile de întreţinere
 Extinderea capacităţii de  Creşterea capacităţii de transmisie a întregului  45
transmisie a reţelei segment de reţea la 450 kW
 Sarcini de vârf reduse  90% din sarcinile de vârf corelate cu generarea PV  28
 Beneficii convenţionale  
 Puterea  Capacitatea de generare mărita la 385 kW (ţinând  12
cont de capacitatea scăderilor scurte)
 Energia  1080 MWh/a producţie comparata cu costurile  143
evitate de PG8E
 Total   293

Sisteme fotovoltaice pentru alimentarea dispozitivelor şi a consumatoruilor mici

Un sistem fotovoltaic care alimentează un dispozitiv sau un consumator mic constă dintr-un
generator fotovoltaic, un regulator (controller) de încărcare a acumulatorului, un acumulator şi
un stabilizator (regulator de tensiune) (figura2).

Controller de
încărcare

Generator Stabilizator de Consumator


fotovoltaic tensiune

Acumulator

 Figura 2. Principiul de proiectare a unui sistem fotovoltaic pentru alimentarea unui dispozitiv sau a
unui consumator mic (Fraunhofer ISE, Freiburg, Germany).
În sistemele foarte mici, cum ar fi ceasurile sau calculatoarele de buzunar, generatorul
fotovoltaic poate consta numai din câteva celule solare. Pentru a furniza o putere de ieşire mai
mare, celulele solare se conectează în module solare.
Pentru alimentarea anumitor produse sau aplicaţii se fabrică module standard, care furnizează o
cantitate mai mică sau mai mare de energie. Aceste module standard sunt dimensionate să aibă o
tensiune nominală între 15 şi 17 volţi astfel încât să fie capabile să încarce un acumulator cu
tensiunea nominală de 12V.
Când se alege un modul, atât puterea de ieşire, cât şi tensiunea nominală trebuie să fie corect
dimensionate. În plus, acestea trebuie să aibă o construcţie mecanică astfel încât să reziste la
condiţiile meteorologice şi climaterice. În funcţie de spaţiu disponibil şi de modul de integrare,
de dimensiune geometrice, de proprietăţile fizice sau de modul de ataşare, şasiul modului joacă
un rol important.
Pentru a preveni supraîncărcarea bateriei sau descărcarea completă a acesteia se foloseşte un
regulator (controller) de încărcare, montat între generatorul fotovoltaic şi acumulator.
Regulatorul de încărcare conţine, de obicei şi o diodă de protecţie la descărcare, care previne
descărcarea bateriei pe timp de noapte prin generatorul fotovoltaic. Un regulator de încărcare bun
consumă foarte puţin şi are o tensiune de mers în gol scăzută, ceea ce protejează acumulatorul să
nu se descarce.
Acumulatorul înmagazinează energia produsă de generatorul fotovoltaic ţi o furnizează
consumatorului în caz de vreme rea sau pe timpul nopţii.
Dispozitivele care se alimentează de la generatorul fotovoltaic folosesc pentru stocare cel mai
des baterii nichel – cadmiu (NiCd) sau nichel – metal. Totuşi se folosesc şi baterii cu plumb,
baterii litiu – ion sau condensatori (numiţi şi condensatori dublu strat).
În sistemele mici, alimentate de celule fotovoltaice, se folosesc în mod obişnuit baterii cu plumb.
Astfel, pentru aplicaţiile mobile, cum ar fi consumatorii electrici din campinguri, de pe bărci sau
din case de vacanţă, se folosesc modele speciale de materii de maşină, cu anozi de plumb
extrasubţiri (numiţi şi baterii solare). În sistemele fotovoltaice care alimentează reşedinţe
permanente, care au cicluri de încărcare/descărcare zilnice, se folosesc, de obicei, baterii cu
anozi tubulari („OpzS”). Acestea au cicluri mari şi, prin urmare, durată de viaţă mai lungă.
Adesea, în casele solare se folosesc baterii normale de maşină deoarece sunt mai uşor de procurat
şi sunt mai ieftine.
Pentru unele aplicaţii sunt utile baterii cu anozi fără întreţinere, al căror electrolit este menţinut
într-o pâslă sau în gel. Acest tip de baterii emană de 100 de ori mai puţini vapori de acid sulfuric
decât cele cu electrolit lichid, ceea ce le permite să fie instalate în aceiaşi incintă cu instalaţia
electronică. Bateriile fără întreţinere nu prezintă scurgeri şi, de aceea, ele pot fi folosite în orice
poziţie.
Ţinând cont de gradul de răspândire al generatoarelor PV, în general nu va fi necesar să se
limiteze numărul sistemelor care pot fi integrate în reţelele existente în perspectiva viitorului
apropiat. Limitările sunt aplicate în regiunile cu segmente de reţea ineficiente. Oricum gradul de
implementare poate fi crescut considerabil chiar şi în astfel de regiuni şi poate fi crescut
suportul pentru reţelele ineficiente. Restricţiile sau posibilele beneficii trebuie luate în
considerare pentru cazurile individuale, ele depind de condiţiile specifice privitoare la reţele,
sarcini şi profilurile generării. Cu toate acestea, interacţiunile între sistemele PV şi reţele nu
trebuie ignorate în segmentele de reţea cu un grad mare de implementare.
Tendinţele actuale în generarea distribuită necesită o schimbare structurală substanţială în
planificarea şi funcţionarea reţelei. În acelaşi timp, ele creează noi funcţii fezabile pentru
sistemele PV şi invertoare. Valoarea adăugata poate fi creată prin oferirea de exemplu aşa
numitelor servicii ale sistemului. Pregătirile necesare de exemplu în standardizarea comitetelor
trebuie făcută în scurt timp, pentru ca investiţiile în reţele şi infrastructuri să aibă amortizare în
câteva decenii. Administrarea integrală a multor generatoare distribuite şi administrarea
coordonată a energiei electrice, căldură şi gaz, vor deschide noi oportunităţi, chiar şi în domeniul
sistemelor fotovoltaice.

Există în lume un domeniu foarte larg de opţiuni şi tehnologii pentru:


 căldura solară (clădiri, încălzirea apei, solar termic);
 electricitatea solară fotovoltaică;
 electricitatea apelor cu debit mic;
 biomasa ca sursă de energie :căldură, combustibili, electricitate;
 deşeuri pentru căldură, electricitate ;
 îngrăşăminte(landfill),canalizare(sewage) & şi gazele de fermă(farm gas);
 energia vântului;
 energia valurilor;
 energia mareelor şi a curenţilor;
 căldura geotermică.

Oricum, este o greşeală majoră să considerăm dezvoltarea tehnologică ca fiind cea mai
importantă cerinţă pentru viitorul surselor regenerabile de energie. În practică, acţiunea şi
politica guvernamentală sunt factorii decisivi pentru promovarea utilizării acestor surse de
energie. În figura 1 este arătată proporţia naţională a utilizării surselor de energie regenerabile în
diferite ţări ale Europei. Se poate compara utilizarea energiilor regenerabile în diferite ţări
(Austria şi Danemarca pentru moment). Numai cunoscând structura politică şi tradiţiile cu
privire la protejarea mediului în cadrul fiecărei ţări, există posibilitatea înţelegerii utilizării în
proporţii diferite a potenţialului de noi energii regenerabile ref.2.Astfel, în mod raţional putem
explica mecanismele de piaţă pentru promovarea energiilor regenerabile în diferite ţări,începând
cu legile obligatorii pentru energia electrică regenerabilă în Danemarca, Germania şi Spania,
până la „obligaţiile” de înaltă competivitate şi reglementările existente în Marea Britanie .

Deşi viitorul strategic şi pe termen lung al utilizării surselor de energie regenerabile poate fi
încurajator, deciziile de afaceri pe termen scurt rămân dificile, mai ales în ţările cu stimulente de
piaţă restricţionate şi cu o informare publică deficitară. Următoarele comentarii relatează tacticile
afacerilor.
 Cele „trei mari’’grupări tehnologice globale – radiaţia solară (termică şi
fotovoltaică),biomasa (inclusiv deşeurile) şi vântul vor avansa internaţional,dar cu mari
variaţii între ţările care au realizat schimbări ale politicilor guvernamentale. Totuşi, producţia
cu succes la scară mare trebuie să fie la scară mondială, astfel încât variaţiile de piaţă între
diferitele ţări să fie mediate.Aplicarea acestor tehnologii va deveni, per total,foarte extinsă.
 Tehnologiile „locale” restante(hidro, valuri, maree, energia geotermică) necesită suport
naţional special cu toate că afacerile vor fi speciale şi limitate.
 Aprovizionarea cu energie electrică din sursele regenerabile depinde de conectarea simplă şi
de plata corectă a acesteia; este vitală activitatea de lobby (influenţare) a „organismelor
regenerabile” pentru liberalizarea industriei de aprovizionare cu energie electrică.
 Cea mai accesibilă, mai aplicabilă şi mai durabilă dintre toate tehnologiile regenerabile este
energia fotovoltaică, pentru care singurul handicap este costul de capital. Acest cost scade
odată cu creşterea pieţei şi a experienţei, astfel încât tactica cea mai bună este menţinerea
contactului permanent cu industria.
 Pe măsură ce fiecare tehnologie regenerabilă se dezvoltă eficient, costurile scad. Informaţia
este accesibilă , în special via web şi prin agenţiile specializate; oricum,cea mai bună
informaţie vine de la personalul cu experienţă.
 Un personal motivat, instruit şi informat, cu o experienţă proprie este esenţial.

Opţiunile şi potenţialul utilizării energiei regenerabile


Potenţialul de folosire a energiei regenerabile poate fi împărţit în două mari categorii :

Producerea căldurii din sursele de energie regenerabile.


Aceasta include combustibilul solid, lichid şi gazos, biomasa pentru producerea căldurii,
solarul termic şi energia geotermală.
Producerea de energie electrică din resursele de energie regenerabile.
Acestea includ energia fotovoltaică, energia solar-termică, energia vântului şi
hidroenergia, toate tipurile de centrale cu biomasă şi cu energie geotermală.
Unele tehnologii de energie regenerabile permit generarea într-un singur proces atât a energiei
electrice cât şi a căldurii, e.g. instalaţii de cogenerare bazate pe biomasă.
Făcând o analiză a potenţialui de energii regenerabile, putem distinge mai multe tipuri de
potenţial :
Potenţialul teoretic
Potenţialul teoretic de energii regenerabile este definit de legile naturii şi este o constantă fizică.
În cazul energiei solare, insolaţia totală a suprafeţei pământului defineşte potenţialul teoretic al
energiei solare folosite.
Potenţialul tehnic
Potenţialul tehnic de folosire a energiei regenerabile constituie numai o parte din potenţialul
tehnic, fiind limitat de constrângerile tehnologiilor care pot utiliza potenţialul teoretic.
Potenţialul tehnic poate fi extins prin progresul tehnologic, în cercetarea suplimentară.
De exemplu, din cauza eficienţei limitate a modulelor PV, în prezent doar între 5 şi 20% din
radiaţia solară poate fi folosită pentru generarea energiei solare PV. Potenţialul tehnic pentru PV
este, de asemenea, limitat de faptul evident că doar în anumite zone pot fi instalate module
solare.
În ansamblu, strategia energiilor regenerabile, trebuie de asemenea clasificată în: modulele PV,
centralele termice solare şi colectoarele solare pentru producerea căldurii.
De exemplu, în Germania spaţiul disponibil pentru utilizarea energiei solare a fost estimat la 800
km² suprafaţă de acoperiş, 150km² suprafaţă de faţadă şi 700km² suprafaţă de alte construcţii.
Bazându-ne pe ipoteza împărţirii pieţei între colectoarele PV şi colectoarele solar-termice,
potenţialul tehnic este de 84 TWh/a - generare de energie PV şi 1,540 PJ/a - căldură solară / 8/.
Potenţialul economic
Potenţialul economic pentru utilizarea energiilor regenerabile este bazat pe potenţialul tehnic şi
este în continuare restricţionat de costurile producţiei de energii regenerabile, care sunt
comparate cu anumite valori de referinţă. Creşterea potenţialului economic depinde foarte mult
de selecţia acestor valori de referinţă.
Potenţialul economic pe termen scurt poate fi determinat pe baza unei comparaţii între costurile
actuale de generare a energiilor regenerabile şi costul pe termen scurt de generare a energiei
nucleare sau a energiei fosile. Potenţialul economic pe termen lung poate fi determinat prin
compararea costurilor de generare a energiilor regenerabile în viitor (2020) cu costurile generării
energiei nucleare sau fosile pe termen lung în zone izolate.
Toate analizele de cost vor lua în calcul costul extern al generării energiilor regenerabile şi
deopotrivă, costurile energiei nucleare sau ale energiei fosile.
Distincţia între costurile actuale de generare a energiilor regenerabile şi costurile aşteptate în
viitor este foarte importantă.
Experienţa actuală conduce la concluzia că nu este încă posibil să determinăm un singur
indicator cheie care să caracterizeze impactul asupra mediului a consumurilor acestor materiale
ca şi a consumurilor de energie. Oricum, câteva reziduuri listate în tabelul 4 sunt cunoscute ca
fiind toxice şi deci procesele de producere a siliciului PV ar trebui optimizate pentru reducerea
acestor reziduuri.
Analiza celulelor solare cu straturi subţiri a arătat că deşi ele conţin subsţante toxice, cum ar fi
cadmiu şi cupru, şi altele care sunt potenţial toxice în anumite reacţii, cum ar fi selenium sau
teluriul, nu trebuie să ne aşteptăm la o concentraţie critică în timpul producţiei şi folosirii acestor
module PV. Oricum, anumite emisii toxice care se produc în timpul producţiei celulelor ar trebui
diminuate. Chiar dacă aceste module sunt expuse la foc sau lovire şi spălate de ploaie, emisia
substanţelor toxice este limitată în toate cazurile la un nivel accepabil /16/.
problemă mai serioasă este dezvoltarea unor proceduri potrivite pentru folosirea modulelor în
straturi subţiri. Datorită toxicităţii cadmiumului, cel puţin modulele care conţin CdTe nu ar trebui
depuse în sol. Este, deci, foarte important să creăm strategii adaptate pentru reciclarea modulelor
PV în straturi subţiri.

Concluzii şi perspective

Punctul de pornire în promovarea utilizării produselor şi sistemelor de serie alimentate


fotovoltaic trebuie să fie reducerea consumului de energie.
Exemplele listate- produsele industriale, telematice (transportul informaţiilor între sisteme) şi
telecomunicaţiile arată că sistemele fotovoltaice pot înlocui sistemele convenţionale de energie
în multe cazuri.
În plus, prin independenţa faţă de reţeaua publică, dispozitivele fotovoltaice oferă numeroase
avantaje: uşurinţa operării, costurile de întreţinere scăzute şi un impact mai mic asupra mediului
datorită folosirii dispozitivelor fotovoltaice în locul bateriilor.
În sistemele fotovoltaice „în afara reţelei” – neconectate la reţea, cuplarea generatoarelor
fotovoltaice cu alte generatoare poate oferi şi o siguranţă mai mare de alimentare energetică în
locurile cu mari fluctuaţii ale radiaţiei solare. În ciuda costurilor, aceste sisteme care alimentează
produsele industriale sau sistemele la distanţă sunt mai economice decât extinderea reţelei
publice de energie electrică.
Aşa cum a spus directorul general al Companiei Nokia, Jorma Ollia: "Marile avantaje ale lumii
mobile aparţin viitorului. Intrăm într-o nouă eră în care oamenii vor avea acces nelimitat la
telefonie, Internet şi media digitală: oriunde, oricând, pentru toată lumea". Acelaşi lucru poate fi
spus despre industria energiei fotovoltaice. Utilizarea reţelelor de informaţie şi comunicaţie
accesibile peste tot şi tot timpul înseamnă deschiderea unei pieţe imense de produse fotovoltaice,
de informare şi comunicare. Pentru energia fotovoltaică apare, astfel, o mare şansă de
pătrundere pe piaţa produselor de informare şi comunicare cu un mare potenţial.
Este evident faptul că energia provenită din sursele regenerabile de energie a devenit o
preocupare majoră în economiile naţionale. Pentru multe tehnologii, în special cele legate de
energia radiaţiei solare, a biomasei şi a vântului perioada înaltelor creşteri este deja evidentă la
nivel global. Această creştere va continua pentru cel puţin 20 de ani de acum înainte. Eventual,
industriile vor avea producţii ferme cu o mare dezvoltare.Cu toate acestea, în prezent există
puţine motive pentru normalizarea afacerilor din cauza incertitudinilor prezentate de barierele
instituţiilor dominante. Numai trecerea timpului cu noi manageri şi profesionişti pasionaţi şi
instruiţi pot schimba prezentul incert al utilizării „energiilor verzi”.

Experienţa faţă de multitudinea de unităţi, arată că modulul solar este cea mai fiabilă
componentă într-un sistem fotovoltaic.
Preconizările asupra duratei de viaţă, mai mult de 20 ani, sunt realiste, după unii; după alţii
durata de viaţă ar putea fi cel puţin 40 de ani.
Pentru aplicaţiile exterioare, modulele cu celule pe bază de siliciu cristalin, domină piaţa şi o
multitudine de companii oferă module standard şi la comandă. Modulele pe bază de straturi subţiti,
cele mai multe pe bază de siliciu amorf, sunt preferate pentru aplicaţii casnice şi de mică
capacitate. Există tipuri noi de module pentru domenii de putere mare, de exemplu pentru faţade,
cu un impact mai scăzut pe piaţă. Modulele solare reciclate nu reprezintă o problemă presantă, dar
câteva metode sunt deja dezvoltate.

BIOGRAFIE
- www.inmh.ro
- www.windenergy.com
- www.magnus.ro
- www.lpelectric.ro
- www.wikipedia.org
- www.naturenergy.ro
- Kelemen G., Ursa D. – Alternativa energetica. Partea I. Argumente in favoarea utilizarii
energiei solare, Rev. Tehnica instalatiilor nr. 5/2003.
- Kelemen G., Ursa D. - Alternativa eneregtica. Partea II. Aplicatii ale sistemelor solare in
instalatiile pentru constructii, Rev. Tehnica instalatiilor nr. 6/2003.