Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea din București Grupa 208

Facultatea de Geografie Specializarea: Geografia Turismului

Anul II, Licență Student : Lăța Alexandra-Ana-Maria

Harta pantelor și a expoziției versanților în regiunea Bruiu


-Interpretare-

Bruiu este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania,
România. Este format din trei sate: Bruiu, Gherdeal și Șomartin. Privind bazinul hidrografic în
care se încadrează putem vorbi de bazinul Râul Hârtibaciului, în care se încadrează râul
Veseud. Lungimea aferentă bazinului este de 110 km, iar altitudinea medie a bazinului este de
509 m.

Comuna se prezintă ca o aşezare de tip compact, o comună de deal, prezentând două forme
geomorfologice distincte: versanţi şi văi secundare. Versanţii constituie forma de relief
predominantă, ocupând aproximativ 90% din întreaga suprafaţă a comunei; nu au înălţimi
prea mari şi sunt orientate în general pe direcţia N-S, prezentând, în majoritatea cazurilor,
pante cu expoziţie estică sau vestică. Apele ce străbat teritoriul comunei aparţin de sistemul
hidrografic al râului Olt.

Altitudinile cresc dinspre partea vestică de la 460 de metri spre cea centrală unde ating valori
de 580 de metri, de aici acestea coborând către partea estică. Înclinarea pantei este de 3 ‰.

Panta este unghiul format de o distanţă înclinată cu proiecţia ei pe orizontală. Pe hărţile


topografice, distanţele dintre curbele de nivel sunt invers proporţionale cu mărimea pantei.
Astfel, pantele mari sunt redate prin curbe de nivel foarte apropiate, iar cele mici prin curbe de
nivel aflate la o distanţă mai mare una faţă de alta.

Pe harta L-35-74-C-b predomină mai ales, în zona studiată de mine, curbe de nivel ce au o
distanță între ele destul de mică, rezultând astfel că se găsesc suprafețe cu pante mari. În zona
centrală a arealului, undeva spre partea mai vestică, pe lângă Dealul Ciocârliei, avem curbe de
nivel mult mai distanțate, de aici dându-ne seama că pantele sunt ceva mai mici.

1
Relieful dezvoltat pe argile și marne determină apariţia alunecărilor de teren şi a pământurilor
rele, ravene dispuse una lângă alta. În general, acest relief dezvoltat pe argilă se găsește în
zonele de deal și podiș. Relieful dezvoltat pe nisipuri este specific văilor extrem de largi şi
adesea fără apă, versanţilor foarte lini şi interfluviilor uşor ondulate și cu dune. Nisipul este o
rocă detritică, necimentată, mobilitatea şi permeabilitatea fiind proprietăţile ei specifice. Pe
nisip se dezvoltă un relief, în general instabil, cu linii şterse sau estompate, forme plate, cu
pante mult reduse. Pe nisipuri se formează periodic o structură cu aspect ondulatoriu.

Analiza morfometrică prin prisma indicelui declivității evidențiază existența următoarelor


tipuri de pante, cu semnificație geomorfologică asupra desfășurării proceselor actualedin
spațiul studiat:

 între 0 și 3° întâlnim suprafețe orizontale și foarte ușor înclinate unde predomină


procese de denudație foarte slabe; fiind prezente și tasările. Aici întâlnim terenuri
neafectate de eroziune, cu pericol de aluvionare sau colmatare, corespunzătoare
luncilor râurilor. Ca tip de rocă întâlnim: marne, nisipuri și pietrișuri în cea mai mare
parte a hărții, în special în partea de n-v, n-e, puțin în s-e și partea centrală, însă se
găsesc și pietrișuri și nisipuri în regiunea vestică. acestea ocupă aproximativ 10 % din
suprafața studiată. Elementele de relief pe care le include sunt interfluviile.
 între 4 și 10 ° întâlnim suprafețe cu înclinare mică, prodominând șiroirea difuză și
relativ concentrată; solifluxiunea și curgerile noroioase. acestea se regăsesc în cea mai
mare parte a hărții, ocupând în jur de 70 % din suprafața studiată. Predominant sunt
marne, nisipuri și pietrișuri în zona centrală, central- sudică și în toată partea nordică și
nord- vestică, iar în s-v predomină pietrișuri și nisipuri. Elementele de relief pe care le
include sunt în special văile și interfluviile, dar și Dealurile Bruiu și Ciocârliei.
 între 11 și 20 ° întâlnim suprafețe cu înclinare moderată unde predomină procese de
pluviodenudație și nivo-ablație accentuate, asociate cu eroziune liniară, alunecări de
teren de amploare redusă. ca tip de rocă întâlnim: marne, nisipuri și pietrișuri în cea
mai mare parte din n-v, pe lângă râul veseud și în partea centrală și puțin în s-e și n-e.
acestea ocupă aproximativ 15 % din suprafața studiată. Elementele de relief pe care le
include sunt Dealul Bruiu, văile și o parte din Pădurea Frumoasă.
 între 21 și 35 ° întâlnim suprafețe cu înclinare accentuată unde predomină procese ca:
eroziunea lineară intensă, solifluxiuni frecvente și rapide, alunecări de teren în masă și
relativ profunde. se găsesc în proporție de 5 %, regăsindu-se în partea de s-e accentuat
și foarte puțin în n-e, suprapunându-se peste pantele cuprinse între 4 și 20 °.
2
Elementele de relief pe care le include sunt câteva interfluvii, o mică parte din Pădurea
Frumoasă și Pădurea Brotea Mică.

Ca variații altitudinale se observă o valoare destul de apropiată între valorile extrase de pe


hartă: 523, 534, 538, 568, 585, însă în partea vestică, în zona în care se găsesc suprafețele
cvasiorizontale, valoarea altitudinală este mai mică: 457.

Harta expoziţiei versanţilor are în vedere reliefarea orientării versanților în raport cu


punctele cardinale pentru a scoate în evidență gradul de însorire sau de umbrire. Expoziția este
un parametru relaționat la rândul lui de procese geomorfologice, prin controlul acestuia asupra
radiației solare, a temperaturii și precipitațiilor. În acest sens, se admite că în emisfera nordică,
versanţii cu orientare nordică sunt mai umbriţi, însă şi mai protejaţi de vegetaţie, deci mai
puţin vulnerabili la eroziune, opus celor cu orientare sudică care sunt mai însoriţi şi cărora li
se poate atribui o susceptibilitate mai mare la eroziune, agregatele fiind mai uscate, coeziunea
lor mai slabă şi, deci, dislocarea lor mai facilă. Chiar şi procesele de îngheţ-dezgheţ sunt mai
frecvente pe versanţii sudici. Versanţii vestici sunt mai ploioşi, fapt pentru care sunt mai
predispuşi proceselor de eroziune, în timp ce pe cei cu orientare estică este mai probabil să se
înregistreze secetă (Grecu F., Palmentola G., 2003).

În jurul unui cerc pe care unghiul de 0° se suprapune Nordului , iar cel de 180° punctului Sud,
se cunoaşte că versaţii cu orientare Nordică corespund atât ecartului 0°-45°, cât şi celui 315°-
360°, cele două sectoare de câte 45° fiecare alcătuind o direcţie unitară.

Analog, expoziţia Estică corespunde segmentului 45°-135°, cea Sudică cuprinde ecartul 135°-
225°, iar cea Vestică completează cercul cu ecartul 225°-315°. Astfel, toate orientările au
ponderi egale, de câte 90°.

Versanții sunt insolați în mod diferit în funcție de orientarea și de panta pe care o au, acestea
au o importanță mai redusă în procesele de versant, de exemplu pe versanții insoriți și
dezgoliți de vegetație se pot produce procese de dezagregare prin insolație iar pe cei umbriți
predomină diverse procese chimice (alterarea) în condiții de umiditate și de vegetație bogată.

În cadrul zonei studiate, în ceea ce privește ponderea expoziției versanților avem o îmbinare
moderată din cele 4 categorii, preponderent întâlnindu-se suprafețe umbrite și puțin

3
semiumbrite în partea de N-V și S-E și S, de-a lungul interfluviului principal, iar în partea
vestică și centrală suprafețe semiînsorite peste care intereferează și suprafețele semiumbrite.

Analizând ponderea în cadrul arealului a suprafețelor, cele umbrite se regăsesc în proporție de


27 %, semiumbrite 40 %, semiînsorite 30 % și însorite 3 %.

 Versanții însoriți ( 3% din suprafață) sunt răspândiți atât în zona de vale din apropierea
râului Veseud, cât și în partea de langă Dealul Ciocârliei și Dealul Bruiu, însă în
proporții foarte mici. Având în vedere acest lucru, putem afirma existența unui climat
cald și uscat redus. Tot pe acești versanți însoriți, în urma analizei utilizării terenurilor
observăm terenuri prodominant agricole, acest fapt fiind favorizat de climatul regăsit,
dar și de faptul că pe versanții însoriți și semiînsoriți gradul de vulnerabilitate la
alunecările superficiale, solifluxiuni și dezagregare este mai redus.
 Versanții semiînsoriți ( 30% din suprafață) ocupă o suprafață aproape la fel de mare ca
cei semiumbriți și sunt răspândiți mai ales pe partea centrală și vestică. Îi întâlnim în
lungul interfluviului principal, pe patea vestică, în zona Dealului Ciocârliei, o parte din
Pădurea Brotea Mică și în jurul râului Veseud. Și în aceste zone avem climat cald și
uscat, favorizând prezența pășunilor secundare, a terenurilor agricole și puțin a zonelor
de tranziție, în general defrișate.

Rată mai mare a denudării, prin procese facilitate de infiltrația și scurgerea apei ( alunecări
de teren,ravenație, eroziune) se semnalează pe versanții însoriți și semiînsoriți. Tot expoziția
sudică și sud-vestică a versanților favorizează topirea zăpezilor, procesele de nivo-ablație
având intensitate redusă în comparație cu pluvio-abația și creeping ul.

 Versanții semiumbriți ( 40% din suprafață) sunt răspândiți mai ales în partea de N-V și
S-E, de-a lungul interfluviului principal, în toată zona dintre Dealul Bruiu și Pădurea
Brotea Mică, în zona dintre Dealul Bruiu și Pădurea Frumoasă și în zona văilor și a
interfluviilor. De asemenea, sunt răspândiți în toată zona din jurul Dealului Ciocârliei
și zona centrală, vestică și sud-vestică. Climatul preponderent aici este cel rece și
umed, având mai mult pășuni secundare, intercalate cu zone de tranziție cu arbuști
prea puțin și terenuri predominant agricole.
 Versanții umbriți ( 27 % din suprafață) sunt conturați în partea de N-V și S-E, de-a
lungul interfluviului principal, în toată zona din Dealul Bruiu și Pădurea Brotea Mică,
dar și în zona Pădurea Frumoasă și în zona interfluviilor. Aceștia ocupă toată suprafața
estică, alături de cei semiumbriți, împărțind în două jumătăți aproape simetrice zona
4
studiată. Climatul preponderent este cel rece și umed, având mai mult terenuri
predominant agricole, pășuni secundare și zone defrișate foarte puțin. Aici domină
pădurile de foioase. Structura peisajului este mozaicată, constând din alternanţa ariilor
semi-naturale cu păduri de foioase, determinând o biodiversitate foarte ridicată.

Un grad mai ridicat de vulnerabilitate la alunecările superficiale, solifluxiune și dezagregare îl


au versanții umbriți și semiumbriți, deoarece o parte din scurgerile din perioadele de tranziție
ale anului se desfășoară pe suprafața înghețată a solului. Tot pe acești versanți regăsim și
evaporare redusă, astfel păstrându-se umiditate o mai mare perioadă de timp.

În concluzie, pantele ce prodomină sunt mari, aproape în proporție de 80%, restul fiind
ocupate de pante reduse. Relieful de deal ocupă în mare parte arealul, iar pădurile doar 1/3 din
zonă, mai ales în partea estică și nord-estică, unde întâlnim versanți umbriți și semiumbriți.
Versanții sunt distribuiți în mod uniform, având atât zone semiînsorite, cât și umbrite și
semiumbrite. Existența unor arii cu vulnerabilitate mare a versanților la alunecările de teren și
procesele de solifluxiune reduc potențialul local al terenului.

5
6