Sunteți pe pagina 1din 3

Modernismul

Modernismul este poate cea mai puternica reactiune culturala la un context care a favorizat un conflict
de proportii mondiale, imprimand un spirit de curaj si speranta, avangardism si regandire a valorilor si a
stilului de viata ca reactie la atrocitatile socante ale primului razboi mondial.

Valul de bunastare si fericire de a trai se resimte in poate cea mai infloritoare perioada a culturii
mondiale, industria avanseaza galopant si este integrata in societatea moderna prin asumarea bunurilor
realizate in serie.

Industrializarea sistemului de manufactura traditional, desi inca blamat de unele personalitati ale vremii,
permite scurtarea orelor de lucru si dezvoltarea unui stil de viata ce dintr-o data inglobeaza mult mai
mult timp liber. Creste cererea bunurilor ce fac acest timp liber mai placut si eficient, telefoanele,
automobilele si electricitatea devenind aproape nelipsite.

Reversul medaliei este insa dur, viteza de dezvoltare tehnologica si modificarile socio-culturale ducand la
o perioada de criza economica, contextul dovedindu-se incapabil sa tina pasul cu viteza si dorinta de a
avansa a oamenilor timpului. Industrializarea masiva duce la scaderea cererii de pe piata muncii,
crescand alarmant rata de somaj.

In contextul tulbure politic, speculand instabiitatea economica si animozitatea politica, partidele


extremiste cu discurs socialist, promitand schimbari drastice in viata omului de rand luat prin
surprindere de dezvoltarea tehnologiei.

Modernismul este o perioada de revolta fata de trecut, negand in totalitate decoratiunile si elementele
aplicate pieselor de mobilier (aceleasi principii vehiculate de altfel in “Ornament si crima” cu aproape 25
de ani inainte de catre arhitectul german Adolf Loos) si raspunzand astfel eficient nevoii acute de
mobilier ieftin si durabil. Incercarile de a crea un stil sincer si descarnat de elementele ce nu deservesc
functionalitatii, scolile de design si arhitectura ale vremii isi unesc fortele creative in cristalizarea unui stil
global bazat pe uniformitate, functionalitate si eficienta de productie.

1930 este un an marcant pentru designul de mobilier in particular, acesta introducand materiale noi si
curajoase care pana acum nu depasisera stadiul de prototip privit cu scepticism, cum ar fi metalul (otelul
tubular), sticla fara ornamente sau profilele laminate ce permit curbarea usoara a elementelor intr-o
incercare de a indulci stilul mecanizat, riguros, calculat si rectangular ce devine imaginea caracteristica a
perioadei interbelice.

Cu o latura de loisir si relaxare extrem de dezvoltata, stilul de viata interbelic dicteaza dezvoltarea
pieselor usoare, mobile si multifunctionale, durabile si practice, fara a renunta la confort (chaise longue-
ul si variatiunile sale dezvoltandu-se in aceasta perioada)

Elemente definitorii si influente:

1. Suprafete simple (fara decoratiuni de suprafata – proces de productie optimizat)


2. Otelul – material usor, durabil si usor de prelucrat (aspect ce il face preferatul designerilor
pentru gandirea mobilierului locuintelor temporare ce predomina stilul de viata postbelic)
3. Suprafetele cromate sunt extrem de folosite, conferind un aspect rafinat unui material de altfel
anost din punct de vedere plastic.
4. Lemnul masiv este inlocuit de placajul laminat curbat cu abur cald ce elimina nevoia imbinarilor
5. Pielea este considerata durabila si usor de obtinut deci fezabila, cunoscand o raspindire foarte
mare in alegerile designerilor.
6. Sticla masiva este folosita pentru blaturi clare pentru mese
7. Liniile sinuoase predomina incercarile de design ce speculeaza continuitatea compozitionala si
unitatea structurala (fara imbinari)
8. Materiale de provenienta naturala prind extrem de bine cand sunt folosite cu ingeniozitate
(impletituri de fibre vegetale de trestie)
9. Se folosesc forme geometrice clare, de sinteza

Cromatic, modernismul este era contrastelor, imprumutand din caracterul locului nasterii
gestului dar vorbind acelasi limbaj sincer si curajos. Gerrit Rietveld este unul din oamenii ce
promoveaza culoarea primara, neprelucrata si stridenta, contrastele mari ale miscarii De Stijl) in
timp ce scoala germana si cea franceza propun nonculorile (in special negrul) asociate cu
materialele neconventionale ca otelul inoxidabil sau sticla clara. Zona scandinava prefera in
continuare lemnul ca material structural de baza, pentru proprietatile sale in climatul aspru,
dezvoltand un stil aparte, de un rafinament si o caldura specifice, continuand crezul
modernismului.

Scaune:

Piesa preferata a designerilor interbelici, scaunul se dezbraca si el de orice motiv decorativ si


devine oda a simplitatii structurale, fiind cautate materiale usor de manipulat si prelucrat,
preferandu-se otelul tubular si compozitele lemnoase de tip placaj curbat, lemnul masiv pierde
teren fiind considerat un material greoi si inflexibil. Multifunctionalitatea este cuvant cheie,
scaunul devenind si el extrem de ambiguu ca entitate, fiind folosit la interior, la exterior, pentru
stat la masa sau la birou, usor de mutat si de depozitat.
Incercarea de a perfectiona procesul de prefabricare si de a simplifica procesul de asamblare, se
cauta eliminarea elementelor de imbinare, un mare succes avand astfel scaunul in consola care
foloseste material continuu, curbat, incleiat.
Rolul designerului are si el de suferit, acesta devenind preocupat de procesul tehnologic si de
atractia pentru functionalitate. Scaunul ramane totusi unul din piesele de design preferate,
acesta fiind personal si apropiat utilizatorului, cu o clara dorinta de a inspira emotie, prestanta si
rafinament.

Mese:

Departe de obiectul de arta din perioada art nouveau, mesele perioadei interbelice par aproape
manifest impotriva obiceiurilor trecutului, simple si fara dorinta de a exprima altceva decat
functiunea sa. Cu toate acestea stilul interpretarii meselor difera in pofida uniformitatii pe care
folosirea acelorasi materiale la nivel global o confera modernismului. Inventive si dezvoltate tot
mai mult spre sfera multifunctionalului, mesele designerului Eileen Grey de exemplu surprind
prin ingeniozitatea cu care se articuleaza cu piesele de mobilier alaturi de care coexista (in cazul
acesta patul).
Sticla clara, otel cromat , placi aglomerate si alte compozite dicteaza plastica meselor, lemnul
masiv facandu-si loc in aceasta lista doar daca este redus la forma lui sintetica, cu suprafete
clare clare si finisate impecabil.

Mobilierul anilor ‘60

O noua perioada de optimism si belsug apare dupa cel de-al doilea razboi mondial, incurajand
speranta, consumerismul si emanciparea culturii tinere si nonconformiste.
Aproape neatinse de al doilea razboi mondial, Statele Unite ale Americii capata un avans
tehnologic imens.
Daca anii ‘40 aduc o atmosfera sobra ce impune liniste si regenerare, anii ‘50 si ’60 descopera 0
Europă afectata de conflicte si distrugere ce reuseste totusi sa urmeze aceasta ascensiune
galopanta a cererii generate de piata, a tehnologiei si a stiintei intr-o epoca unde speranta si
optimismul domina din nou.
Varf de lance in arta, cultura si design, America ajuta Europa cu o infuzie de capital, redand
speranta statelor europene ca germania , italia si marea britanie, impingand si mai mult
societatea moderna spre apogeul de productie.
Generatiile crescute in prosperitatea anilor 50 se surprind incapabile sa infrunte problemele
generate de climatul zbuciumat din sfarsitul perioadei (asasinarea lui Kennedy, razboiul din
Vietnam, miscarile de rascoala din 1968 din Paris)