Sunteți pe pagina 1din 17

DOAR FEMEIA...

***********************
Doar femeia e de vină,
te vrăjeşte, vrei-nu vrei,
de zâmbeşte, ori suspină,
toţi cădem în plasa ei...
Are ea ceva aparte
farmec, şarm, ori cum i-o spune
să ne-atragă spre păcate,
fără să ne ştim de nume...
Şi, mai ştie ea că-n lume,
viaţă n-ar mai exista,
dacă ea, cu-al său renume
dintr-o dată ar dispărea...
Ştiu că Domnul a creat-o
bună, rea, cum o fi ea,
şi pe lume, a lăsat-o,
ca să stea în dreapta mea...
De aceea, toată viaţa
am cântat-o, ş-am s-o cânt
pănă când s-o rupe aţa
ş-am să zac într-un mormânt...!!!

ŞI STELELE MOR
***************************
Sunt stele sus, pe ceru-albastru
dar stele sunt şi pe pământ
şi stălucesc, ca şi un astru
prin tot ce au ele mai sfânt...
O stea, ce viaţa ne-a încântat
cam şaizeci de ani la rând,
azi, dintre noi ea a plecat,
tristeţi în urma ei, lăsând...
A fost o STEA şi-o să rămâie
tot vie, în sufletele noastre
chiar de-a plecat pentru vecie
la locul ei, sus, printre astre...

În curând...
În curând, iubirea noastră
(deşi e toamnă târzie),
v-a înflori ca floarea-n glastă,

În curând, buzele noastre


de săruturi însetate,
ne-or urca spre zări albastre,
sus, pe ceruri înstelate... <3

Nu cred c-am să mă împiedic


de-un obstacol ce-mi stă-n cale,
să nu fiu atât de vrednic
să ating buzele tate... <3
Într-o noapte cristalină,
două inimi s-o întâlni
şi sub cer cu Lună plină,
o iubire, v-a înflori... <3

MAI IA-MĂ DE MÂNĂ, IUBITO...

Mai ia-mă iubito, de mână


prin zile şi nopţi să gonim,
eu Făt-frumosul, tu zâna mea bună,
pe drumul iubirii din nou să pornim.

Mai dă-mi gura ta, caldă şi dulce


să simt mireasma buzelor ei,
să văd pământul sub mine, cum fuge
săltându-mă-n ceruri, aproape de Zei.

Mai ia-mă de mână iubito, încet


să-ţi simt a braţului tău tremurare,
privirea-mi, în ochii tăi să mi-o pierd
şi-n doi să plecăm, pe-a iubirii cărare.

Eşti zâna cea bună, eu simplu muritor


prin lumea de vise, mereu călător,
eşti steaua albastră pe cerul vieţii mele
culeasă cu grijă din cerul plin cu stele.

Iubito, mână-n mână, în doi să hoinărim


şi pe-a iubirii cale, în Rai să poposim...!!!

ÎŢI MAI ADUCI AMINTE, IUBITO...?

Îţi mai aduci aminte ce frumoşi eram


fără facebook şi fără instagram ?
Eram doar noi şi cu iubirea noastră
ce strălucea ca floarea cea din glastă.
Eram noi doi şi-n rest, nemărginirea.
O, Doamne-Doamne, frumoasă e iubirea...!
Ce repede trec anii, cum se duc,
ca fruzele uscate dintr-un nuc.
Ca norii de pe cer aleargă anii,
iar noi îmbătrânim, precum castanii.
Ramân în suflet amintiri divine,
precum poveştile cu feţi-frumoşi şi zâne.
Şi, mai rămâne aici, cuvântul scris,
căci viaţa toată, este doar un vis...!

Eu mi te cânt în versuri înc-o dată,


căci eşti şi vei rămâne,,A mea soartă" 
TE AŞTEPT SĂ VII, IUBITO

Te aştept să vii, cu-n braţ de flori, în gară,


iubita mea de mii şi mii de ani,
tu, ce mi-ai dat guriţa-ntâia oară
pe banca aceea, din parcul cu castani.
Te aşteptam atunci, de-o viaţă-ntreagă,
te mai aştept ş-acum în anii grei,
când paşii ce-ai făcut, au vrut să ştergă
iubire-mi, ce sclipea în ochii mei.
Te aştept să vii şi-n zbor, cu avionul,
cu mii de flori, am să te-aşept să vii,
am să îmi scot din şifonier paltonul
că-i frig afară, în nopţile târzii...
De vei dori să vii pe apa mării,
am să mă urc pe norii cei cereşti,
să te privesc din depărtarea zării
cum apari Tu, ca zâna din poveşti.
Un vis frumos îmi luminează viaţa,
un vis în care îmi apari mereu,
doar tu decizi, te te-oi vedea aevea,
eu, doar mă rog mereu, lui Dumnezeu...!!!

ŢIE, CREATOR DE VERSURI


Ca o floare ce se trece
e poetul pe pământ,
astăzi scrie poezie,
mâine zace în mormânt.

Dar, la trecerea prin lume


rămân cărţi, bătute-n cui,
versuri, poezii cu rime
ce trăiesc în locul lui...

Ani întregi, decenii, veacuri,


ce-a scris el, se va cânta,
pot trece, poate, milenii
până când se vor uita...

Ţie, creator de versuri,


ţie, creator de vise,
îţi dedic, fără demersuri
aceste cuvinte scrise...!!!

FĂRĂ TINE, FEMEIE...!!!


Fără tine sunt o umbră
ce se vede doar un pic
când apare, când dispare,
fără tine sunt ,,nimic"...
Fără tine sunt nălucă,
fără tine sunt un gol,
un actor fără de scenă,
ce nu joacă, nici un rol...
Fără tine sunt fantoma
celui care-aş vrea să fiu,
când tu nu eşti lângă mine
sufletul, îmi e pustiu...
Ca să pot să nu mă vaiet,
nici de milă să îmi plâng,
eu, în visele de noapte,
tot la pieptul meu te strâng...
Dar, poate-o veni şi timpul,
când am să te strâng la piept,
să-ţi sărut guriţa dulce.
Nu doar visul, să-l aştept...
Ca să pot trece prin viaţă
acceptând tot ce mi-i dat,
eu mă rog şi zi şi noapte,
Celui care m-a creat...
Doar aşa merg mai departe,
doar aşa mă duce gândul,
sunt un trecător prin viaţă,
n-am să stăpânesc Pământul...!!!

ŢIE, TRANDAFIRULE...

La kilometrul nemuririi
te-am întâlnit frumoasă floare,
simbol al dragostei - iubirii.
Zâmbeai în razele de soare...
Te-am întâlnit când căutam iubirea,
pe vremea când speranţele-nfloresc
ş-am înţeles atunci, că nemurirea,
o ating, doar cei care iubesc...

Pe strada Răsăritului de Soare


la colţ cu aleea florilor de tei,
mi te-am zărit, frumoasă-scumpă floare
şi ai rămas pe veci, în ochii mei...

De-atunci, din vremurile-ndepărtate,


mi te admir, mi te miros, mi te iubesc,
mi te-am cuprins în versuri, într-o carte
ce-o ţin la sânul meu, cât mai trăiesc...!!!

MICA SIRENĂ~~FIICA MĂRILOR


Din spuma mării te-ai născut
şi valurile te-au spălat pe faţă,
iar Soarele îţi dă al său sărut
cu briza lui, în fiecare dimineaţă...
Tu eşti împărăteasă şi regină
şi te impui agilă şi frumoasă
în lumea ta de ape plină,
cu existenţa-ţi pe veci, misterioasă...

De mii de ani, legende şi poveşti


au circulat şi circulă prin lume,
nimeni nu ştie, încă, cine eşti
Tu, cea născută din a mării, spume....

Nu te-am văzut, n-am să te văd vreodată,


rămâi pe veci, un vis şi un mister,
de-ai apărea aevea, eu aş veni îndată
la NEPTUN, zeul mării, ca mâna să îţi cer...!

Dar nu vei apărea, rămâi acolo-n apă


în lumea ta, unde Regină eşti,
iar eu rămân în lumea ce se-adapă,
din vise, din legende....din poveşti...!!!

Prin cânt de păsărele

Prin vântul ce adie 


Trimit spre tine acum, 
O dulce melodie 
Și-al teiului parfum.
Prin cânt de păsărele 
Îți spun cât te iubesc, 
Mireasa vieții mele 
Luceafăr sfânt, ceresc.

Pe murmur de izvoare 
Cu apă cristalină, 
Spre tine călătoare 
Pleacă a mea inimă.

Atunci când șoapta glasul meu învie

Atunci când șoapta glasul meu învie 


Eu îți spun dulce ce mult te iubesc, 
Aș vrea amorul veșnic să ne fie, 
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.

Atunci când pomii frunza lor o lasă 


La tine împețit eu aș veni, 
Să te fac, iubire, a mea mireasă, 
Să ne iubim până om osteni.

Atunci când totu'-i amorțit de frig, 


Noi să ne încălzim cu sufletul, 
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig, 
O veșnicie și tot n-ar fi destul.

În primăvară, când frigul se topește 


Ca doi ghiocei să răsărim, 
Știind că Dumnezeu mult ne iubește, 
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara, 
Teiul să ne dea al său parfum, 
Cu el să ne învelim inimioara, 
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți, 
În urmă să nu mai privim deloc, 
Din ce în ce să fim tot mai uniți, 
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii, 
El să ne fie viață pe pământ, 
Dulce fetiță, Maria, trandafirii, 
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste, 
Căci amândoi din suflet ne dorim, 
Iar Dumnezeu în dragoste unește, 
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta 
Să bată împreună, 
Eu doar al tău, tu doar a mea, 
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul, 
Chipul tău mereu să-l mângâi, 
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul 
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta 
Ca amândoi să mereu fim, 
Dintr-un aluat cu fericirea, 
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp, 
Doar ca să fiu mereu cu tine, 
Aș inventa alt anotimp, 
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
Aș țese din raze de soare 
Veșmânt doar pentru amândoi, 
Din curcubeu aș lua culoare, 
Să colorăm viața din noi;
-Căci te iubesc cum n-am iubit, 
Cum nu speram c-o să iubesc, 
Cu tine mă simt împlinit, 
Tu îmi ești darul, sfânt, ceresc!
Adio
Adio azi îți spun, iubire dragă, 
Nu te-oi mai vedea, n-ai să mă vezi, 
Spre cripta rece azi o să mă tragă 
Acele vorbe ce n-ai vrut să crezi.
Îți spuneam din suflet te iubesc, 
Dar vântul lua cuvintele departe, 
La tine n-ajungeau și mă gândesc - 
Oare de iubire-o să am parte?
Adio azi ne spunem, s-a sfârșit, 
Un vis frumos în care-am pus speranță, 
Cu sufletul, cu ființa te-am iubit, 
Tu mi-ai lăsat doar lacrime pe față.
Se vor usca cu timpul care trece 
Cum trupul meu se va usca-n mormânt, 
Ai fost atât de rea, atât de rece, 
Și-atât de greu a fost al tău cuvânt.

S-a înserat iubito


S-a înserat iubito, iară Luna 
Peste noi străluce minunat, 
Cu tine nopți de-a rândul, totdeauna, 
Eu mi-aș dori să am, suflet curat!
În palmele căuș să prindem stele, 
Sclipiri de visuri ce se împlinesc, 
Cu tin' s-adorm între brațele mele, 
În noapte să-ți șoptesc cât te iubesc.
Să ne găsească zorii contopiți 
De-o dragoste cum nimeni n-a văzut, 
Și-n veșnicie noi să fim uniți 
De sentimente ce n-am mai avut.

Ce-ți pasă ție


Ce-ți pasă ție că odată 
Într-al meu suflet ai intrat, 
Eu știu că poate niciodată 
Nu m-ai iubit cu adevărat.
Am fost un simplu joc, atât, 
O clipă de plăcere, 
Eu te-am iubit mai mult decât 
Poate un suflet cere.
La fel de mult te voi iubi 
Și-acum și-n totdeauna, 
Cu tine încă aș vrea să fiu, 
Ca tine nu-i niciuna.
Îți va păsa ție vreodată 
De-atâtea câte îți tot spun? 
Mi-e inima de tin' legată, 
Sufletul după tin' nebun.

Existența mea ești tu


Existența mea ești tu, 
Aer, aripe, plutire, 
Îmi completezi sufletu' 
Cu-a ta sinceră iubire.
Tu mă porți unde doar gândul 
Mă mai poartă uneori, 
Tu-mi ești aripe, iar vântul, 
Cel ce-mi dă avânt spre nori.
Mi-ești iubire, îmi ești totul, 
Lângă tine am un rost- 
Și încetul cu încetul 
Ne-om iubi fără vreun cost.
Azi plătim un preț prea mare, 
Ne vedem atât de rar, 
Plec într-a ta căutare, 
Nu te caut în zadar.
Știu că undeva m-aștepți, 
Căci tu ești destinul meu, 
În iubire suntem drepți, 
Și așa vom fi mereu.
Pentru tine mă trezesc, 
Pentru al tău chip de înger, 
Doar pe tine te iubesc, 
Ție dragostea-ți ofer.
De n-ai fi, n-aș fi nici eu, 
Dară suntem și e bine, 
Îngeri ai Lui Dumnezeu, 
Fiii dragostei divine!

Tu îmi ești poezie


Tu îmi ești poezie, 
Te scriu și zi și noapte, 
Cu drag și frenezie, 
Cu cântec și cu șoapte.
Cu șoapte de amor 
Aștern pe foaie versul, 
Și amândoi în zbor 
S-atingem Universul.
Să ne avântăm 
Tot mai adânc în stele, 
Să ne căutăm 
Eternul printre ele.
Tu îmi ești poezie, 
Un dulce cânt îmi ești, 
Reală fantezie, 
Te simt, chiar mă iubești!
De dorul tău necruțător
De dorul tău necruțător 
Azi inima îmi plânge, 
De nu te văd, mai bine mor 
Și dorul mi se stinge.
De ochii tăi, două migdale 
Și de a ta guriță, 
Mi-e dor și nu găsesc o cale, 
Să mi te văd, fetiță!
În noapte sub perdea de stele 
Și Luna martoră ne fie, 
Te-aș ține în brațele mele, 
Pentru o veșnicie.
De dorul tău necruțător 
Și munții i-aș muta, 
Căci ești al vieții mele izvor, 
În noapte sfântă stea.
O rază de a ta să-mi dai, 
Să-mi lumineze calea, 
Să vin acolo unde stai, 
Să stau cu tin', iubirea mea.