DOAR O POEZIE.....

Mã dor ochii de atâta plâns

Și pieptul de oftat
Simt cã tristețea m-a învins
La mine am renunțat

Am renunțat sã mai trãiesc

Cãci nu mai am putere
Nicio ancorã nu gasesc
În jur e doar tãcere

Și fiecare zi ce vine
Parcã e un abis
Deja urãsc ziua de mâine
Pãcat cã nu-i un vis

Și ceea ce trãiesc acum

E realitate purã
Nu mai gãsesc niciun alt drum
Am devenit obscurã

Existã ceva mai mãreț

Decât voința mea
Moartea mi-a pus pe viațã preț
S-o poatã cumpãra

Moarte ,tu oare ,nu ai suflet ? 

Pe-al tau cine ți-l ia?
Dar ca sã vezi și tu cum e
Voi fii eu moartea ta

Și ai sã vezi ,când vei muri

Tu ,moarte ,cum va fii 
Vei realiza cã dupã tine
N-are cin' suferi

Dar o sã plâng eu dupã tine

Când tu vei disprea
Cãci nu va mai fii nimeni care
Sã vinã sã mã ia

Fiindcã doar tu ai putea fii 

Singura alinare
Așa cã ,te rog ,ca sã vii 
Ca ultima salvare

Mamã ,tu îngerul meu blând 

Cât te-am dezamãgit
Uite ,copilul tãu plãpând
Plânge descumpãnit
Și suferã ,mãicuțã dragã
Cãci nu are ce face
Și de-ar putea ,iubitã mamã
În pântec s-ar întoarce

Dã-mi mamã mâna sã-ți ating

Cãldura sã ți-o simt
Cãci mã simt rece,mamã dragã
Rece ca un mormânt

Rece și goalã simt cã sunt

Și singurã am rãmas
nici sã vorbesc eu nu mai pot
Aș urla dar n-am glas

Tu ,Doamne ,cu ce ți-am greșit

De plãtesc doar įn lacrimi
Nu ți-e mila de mine,Doamne
De îmi dai numai patimi

Dar și fiului Tãu I-ai dat 

Patimi greu de purtat
Sã înțeleg cã mã iubești
Ca pe al Tãu bãiat?

Dar crucea lui era de lemn

A mea este din piatrã
Dã-mi Dumnezeule un semn
Cãci vreau sã mor odatã

Aratã-mi cã nu m-ai lãsat

Cã încã ești cu mine
Mã simt un om abandonat
Îmi este dor de bine

Sã fiu cu inima deschisã

Asta eu îmi doresc
Și sã iubesc din nou viața
Sã iubesc cã trãiesc

Sã mã bucur de nor, de soare

Sã mã bucur de mine
Sã-mi fie viața o sãrbãtoare
Mi-atât de dor ,cã doare

Sã radiez de fericire
Obrajii să mã doarã
Și sã gãsesc formula-n care
Tristețea sã disparã

Doar dragostea m-ar învia

M-ar aduce la viațã
Cãci acum viața mea atârnã
Doar de un fir de ațã

Sã simt cã mâna mi-e ținutã

De-o mânã prietenoasã
Iar sufletul meu sã se simtã
Cã-n sfârșit e acasã

Și cã din douã mâini unite

O forțã sã renascã
Iar inima de fericire
Nicicând sã nu se opreascã

Sã batã lin și fãrã grabã

Iubirea s-o hrãneascã
Sufletul meu sã își doreascã
Pe veci ca sã trãiascã