Sunteți pe pagina 1din 1

Etern.

Cum spui, fără iubire suntem reci,


fără speranţă suntem morţi,
dar fără noi de noi în sorţi,
suntem epuizaţi pe veci.
Un univers ne cheamă iar,
cu raze ne cuprinde în trăiri,
ne-nvăluie în sute de sclipiri,
făcându-ne viaţa dar din dar.
Spre tine întind braţe de iubire,
cu tine îmi doresc din nou etern,
că-ţi sunt iubirea din sentiment matern,
dar şi o pasiune ce ţine de trăire.
Te mângâi zile şi te mai mângâi nopţi,
te chem în jocul iubirilor celeste,
făcând din sufletul tău drag, ferestre
de lumină, prin care privim toţi.
Hai, întinde-ţi mâinile spre mine,
iar pleoapele să-ţi cadă-uşor,
mai lasă-te să-ţi fie dor,
iubindu-mă să-ţi fie bine...