Sunteți pe pagina 1din 3

Franța

Poziția fizico-geografică
Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are
ieșire la Marea Nordului către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul
Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est. Se învecinează
cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la est, cu Italia și
cu Monaco la sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest. Franța metropolitană
cuprinde mai multe insule, cea mai mare fiind Corsica.
Franța este formată și din numeroase teritorii aflate în afara continentului
european .Prin intermediul „teritoriilor de peste mări”, Franța deține, astfel, și
frontiere terestre cu Brazilia, cu Surinam și cu Regatul Țărilor de Jos prin partea
franceză a insulei Saint-Martin.
Suprafața Franței metropolitane este de 552.000 km², cu o densitate de
aproximativ un locuitor pe hectar. Luând în calcul și totalitatea teritoriilor de peste
mări, Franța are o suprafață totală de 675.000 km².Franța este a treia cea mai mare țară
din Europa. Teritoriul metropolitan continental are o lungime de circa 1.000 km de la
nord la sud și de la est la vest. Lungimea totală a țărmurilor, incluzând aici și teritoriile
de peste mări, este de 8.245 km.

Resursele naturale
Franţa este bogată în variate resurse naturale. Dintre resursele subsolului cele
mai importante sunt minereurile de fier. Dintre metalele neferoase dispune de rezerve
apreciabile de bauxită. Franţa este slab asigurată cu resurse energetice. Pe Câmpia
Acvitaniei s-au descoperit mici zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Sunt rezerve mari
de uraniu. Resursele nemetalifere mai însemnate sunt sărurile de potasiu şi de sodiu.
Reţeaua hidrografică densă, cu râuri bogate în apă, posedă şi un important
potenţial hidroenergetic. Predomină solurile fertile brune de pădure şi cele podzolice
culturalizate, în sudul ţării - solurile cafenii. O mare bogăţie a ţării sunt păşunile şi
fâneţele naturale, precum şi pădurile care ocupă circa 29% din teritoriul Franţei. Clima
prielnică, natura pitorească, plajele maritime, patrimoniul cultural creează un valoros
potenţial de resurse recreative.
Populația
În Franța sunt 57 206 000 locuitori, natalitatea este de 13,3 ‰. Mortalitatea este
de 9,2 ‰, iar populația urbana reprezintă 74 %. Francezii sunt 3,6 milioane. Imigranții
reprezintă 6,3% din populația tarii (dintre care 22% portughezi, 20% algerieni, 14%
spanioli, 13% italieni, 8% marocani, tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi si malieni.

1
Cele mai mari densități ale populației se înregistrează in regiunea pariziana, in
regiunea Nord-Pas de Calais (320 locuitori/km2), Marseille-Nice (290 locuitori/km2),
Lyon-St Etienne (280 locuitori/km2) si in Alsacia (196 locuitori/km2). Valori mult
sub media pe țara se întîlnesc in Auvergne si Franche-Comte (50-70 locuitori/km2), in
Champagne-Ardenne (52 locuitori/km2), in regiunea Limousin (43 locuitori/km2) si
in insula Corsica (30 locuitori/km2).Culte prezente in Franța: catolicism 90%,
protestantism, islamism si iudaism.

Economia
Situata printre primele cinci puteri ale economiei mondiale. În ansamblul
economiei mondiale, poziția Franței s-a erodat in ultimele doua decenii. Politica de
reconversiune energetica a condus la sporirea la 70% a ponderii centralelor nucleare in
producția de energie electrica. Producția industriala este extrem de diversificata,
pondere mai mare in cadrul exportului avînd industria autovehiculelor, utilajelor
industriale, aeronautica, chimia de sinteza si industria alimentara .Agricultura
antrenează 7% din populația activa desi are o contribuție redusa in PNB (3,3%),
Franța situîndu-se pe locul întîi in Europa si cinci in lume la producția de cereale.
Viticultura este larg reprezentata (locul al doilea pe glob). Creșterea animalelor
asigura 53% din valoarea producției agricole.
Rețeaua cailor de comunicații este bine dezvoltata si polarizata de capitala.
Balanța comerciala este echilibrata, principalii parteneri fiind tarile CEE. Turismul are
o contribuție însemnată (peste 20 miliarde USD anual) la balanța de plați. Ajutorul
financiar extern acordat de Franța însumează 7,5 miliarde USD anual.

Ramurile industriale
Franța este una din tarile puternic industrializate. Are o industrie grea,foarte
dezvoltata (rafinării de petrol,industria siderurgica,industria aluminiului, industria
chimica si construcțiile de mașini).Industria autovehiculelor este a patra ca mărime din
lume.
Industria folosește 30% din populația activa si produce aproape o treime din
produsul național. Este specializata pe produsele intermediare (sticla, ciment, acizi)
menite exportului si materiale de transport , pentru comunicații armament ,echipament
uzinal si produse pentru consumul de masa. Uzinele ei (Peugeot, Elf – Aquitaine ,
Michelin) se situează in primele 50 din Europa. Franța dispune de cel mai mare
teritoriu agricol al Europei (mai mult de 300 000 km2). Totuși, aceste producții
reprezintă mai puțin de 3.5 % din venitul național.
În industria energetică se extrage si azi cărbune si minereu de fier. Exista rezerve
de bauxita, uraniu si sare. Majoritatea energiei electrice este produsa in centrale

2
atomo-electrice. Proporția energiei nucleare (70%) din totalul energiei electrice
produse este cea mai mare din lume.
Agricultura
Relaţiile agrare se caracterizează prin prezenţa a două tipuri de gospodării
agricole: gospodării mari înalt productive şi gospodării mici ţărăneşti.
Agricultura Franţei poartă un caracter universal. Franţa ocupă un loc de frunte în
Europa după producţia de sfeclă de zahăr, cereale, brânzeturi, vinuri, carne, lapte, fapt
ce-i permite să se asigure cu produse alimentare şi să exporte cantităţi mari de aceste
produse. Franţa dispune de mari terenuri agricole care constituie 54% din teritoriul
țării.
Ramura principală a agriculturii este creşterea animalelor, căreia îi revin peste
50% din producţia-marfă. Este răspândită pe larg creşterea păsărilor, iar în marile
aglomeraţii urbane ea poartă un caracter industrial. În cultura plantelor predomină
creşterea cerealelor, care ocupă cele mai mari suprafeţe.
Franţa se remarcă prin cultura viţei-de-vie. Franţa ocupă locul doi în lume la
producţia de struguri, fiind renumită prin producerea vinurilor de înaltă calitate
precum şi a coniacurilor superioare. În regiunile mediteraneene, în special pe Insula
Corsica, se practică pe larg cultura plantelor citrice, măslinului, migdalului.

Relațiile internaționale
Franța este membru fondator al Națiunilor Unite și este unul dintre cei cinci
membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Este unul dintre principalii
susținători ai unei Uniuni Europene puternice pe plan global.
Încă de la sfârșitul perioadei Imperiului Otoman în a doua jumătate a secolului
XIX Franța a arătat un interes deosebit pentru regiune. În timpul celor două războaie
mondiale în regiune au avut loc numeroase conflicte. Această țară joacă un rol
important în Africa, în special în fostele ei colonii, prin intermediul a numeroase
programe de ajutor, activități comerciale, înțelegeri militare și activități culturale.
Franța are numeroase relații comerciale și politice cu țările din Asia, în special
cu Republica Populară Chineză, Japonia și țările din Asia de Sud-Est. Franța a avut
întotdeauna relații foarte apropiate cu țările din America de Nord. Relațiile
cu Canada sunt în general foarte apropiate, dingurele diferenduri fiind legate de
statutul provinciei francofone Quebec. Are o prezență importantă în Oceania datorită
numeroaselor Colectivități franceze de peste mări: Noua Caledonie, Polinezia
Franceză și Wallis și Futuna. Din 1960 până în 1995 Franța a desfășurat numeroase
teste nucleara în regiune, ceea ce a adus oprobriul marilor țări din
zonă: Australia și Noua Zeelandă.