Sunteți pe pagina 1din 3

Lucian Blaga

S-a născut în data de 9 mai 1895 la Lancram, langă Alba Iulia,fiind al nouălea copil al unei familii de
preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei, de origine aromâna.
Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, sub “ semnul unei fabuloase absențe a cuvântului
”viitorul poet – care se va autodefini mai tîrziu intr-un vers celebru “Lucian Blaga e mut ca o lebăda” –
neputând sa vorbască pînă la vârsta de patru ani.

Parintii: Isidor Blaga si Ana Moga

Pe Tata eu nu l-am pomenit decat ca pe un pasionat om al cartii.(…)De multe ori nu cunostea cate
si ce fel de vietati avea pe linia ieslelor.El inchina mai multe ceasuri grijilor pentru celelalte fumuri ale
satului decat grijilor pentru vatra sa.
Foamea de basm, fireasca varstei, mi-o astampara…, numai Mama cu cele cateva povesti ale ei. Nu
stia Mama prea multe, dar nimerea fara gres tonul lumii ireale, incat glasul ei mi se parea ca vine dintr-o a
patra dimensiune a spatiului.

Drumul

De la Lancram la Sebes
Primele clase le-a facut la Sebes , la scola primara germana (1902-1906), dupa care a urmat
Liceul “Andrei Saguna” din Brasov (1906-1914), unde era profesor ruda sa ,Iosif Blaga, autorul
primului tratat romanesc de teoria dramei.
Ma vad in clasa. Simteam din aer ca va trebui sa-mi chivernisesc altfel puterile dacat pana aci.(…)
Se invatau pe din afara baladele lui Schiller si aveam prilejul sa le aud declamate cu patos tineresc
acasa, prin parc, pe coridoare si pretutindeni unde ne invarteam.- obtine rezultate excelente la
germana, matematica, istorie si geografie

Brasov – Liceul Andrei Saguna


-este un elev eminent, dar parcursul scolar este intrerupt cand, in 1908 moare tatal sau; face o
excursie in Italia (1911)

Studii

 A urmat cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu si Oradea in perioada 1914 – 1916, pe care le-a
finalizat cu licenta in 1917.

 studiat filosofia si biologia la Universitatea din Viena intre anii 1916 si 1921, obtinind titlul de
doctor in filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu.

 A revenit in tara in ajunul Marii Uniri.

 La Viena descopera expresionismul.

Activitatea creatoare

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ţărm (1910), şi în Românul, cu studiul Reflecţii
asupra intuiţiei lui Bergson (1914)
1919- Poemele luminii
1921- Pasii profetului, drama Zamolxe
1923- drama Tulburarea apelor
1924- In marea trecere
1927- Mesterul Manole
1929- Lauda somnului
1933- La cumpana apelor, drama Avram Iancu
1934- La curtile dorului
1943- Nebanuitele trepte
Filosofie: Trilogia culturii, Trilogia cunoasterii,
Trilogia cosmogonica
Proza:Hronicul si cantecul varstelor, Luntrea lui
Charon
Aforisme: Pietre pentru templul meu, Ferestre
colorate, Discobolul, Elanul insulei

Activitatea diplomatică
 În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legațiile României
din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna, şi Viena.
 A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga, Berna (1926–1936) şi Viena (1936-1937).
 A fost subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) şi ministru plenipotențiar al
României în Portugalia (1938–1939).
 În 1936 este ales membru al Academiei Române.
 Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj,
 Între anii 1949-1953 este cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj şi la Secţia de istorie
literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959).
 După 1943, nu mai publică niciun volum de versuri originale, deşi continuă să lucreze. Abia în
1962, opera sa reintră în circuitul public.

Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat
traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în
traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici şi moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate
postum.
Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea
postum.
Se stinge din viaţă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm.
III. Filosofie
• Creația sa filosofică este grupată în trilogii:
• 1943 - Trilogia cunoaşterii: Eonul dogmatic, Cunoaşterea luciferică, Cenzura transcendentă.
• 1944 - Trilogia culturii: Orizont şi stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei şi sensul culturii
• 1946 - Trilogia valorilor: Ştiință şi creație, Gândire magică şi religie, Artă şi valoare.

Concepte cheie în opera blagiană


Monumentalitatea operei lui Blaga stă în îmbinarea de mare profunzime a poeziei cu filozofia.
1. În concepţia poetului, cunoaşterea se manifestă prin două concepte originale:
 a) cunoaşterea paradisiacă, de tip logic, raţional, care se revarsă asupra obiectului cunoaşterii şi nu-l
depăşeşte, fiind specifică oamenilor de ştiinţă;
 b) cunoaşterea luciferică are ca scop potenţarea, adâncirea misterului şi nu lămurirea lui, specifică
sensibilităţii poeţilor.
2. Metafora cunoaşte, în concepţia gânditorului poet, două tipuri:
 - metafora plasticizantă, care dă frumuseţe limbajului liric, fără a-i îmbogăţi conţinutul: „Un zbor de
lăstun/ Iscăleşte peisajul” sau „…prin oraş/ Ploaia umblă pe catalige”;
 - metafora revelatorie, care are rolul de a potenţa misterul esenţial, de a revela conţinutul: „Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii”.
3. Alte concepte specifice filozofiei blagiene ce se regăsesc metaforic în creaţia lirică sunt:
 - misterul – principiu existenţial fundamental, obiect al cunoaşterii şi resort al actului de cultură;
 - Marele Anonim - metaforă revelatorie pentru Creatorul Universului;
 - lumina – metaforă pentru cunoaştere;
 - ieşirea în lumină – naşterea;
 - marea trecere – moartea.
Propus pentru premiul Nobel
In anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte si de criticul Basil Munteanu, dar
se pare ca ideea a ponit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatura. Cei
doi nu locuiau in Romania, Rosa del Conte era autoarea unei carti despre Eminescu, iar Basil
Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice.
Autoritatile comuniste nu au sprijinit in niciun fel aceste gesturi, pentru ca
Blaga era considerat un filosof idealist, iar poziile sale au fost interzise pina la editia din 1962.

Păreri critice
Poeziile lui Blaga sunt bucăţi de suflet, prinse sincer în fiecare clipă şi redate de o
superioară muzicalitate în versuri care, frânte cum sunt, se mlădie împreună cu mişcările sufleteşti
înseşi. Această formă elastică permite a se reda şi cele mai delicate nuanţe ale cugetării şi cele mai
fine acte ale simţirii. E şi filosofie înăuntru, o melancolică, dar nu deprimantă filosofie, care leagă
împreună toate aspectele dinafară ale naturii si, înlăuntru, toate mişcările prin care şi noi îi
răspundem.” - Nicolae Iorga, „Rânduri pentru un tânăr”, în Neamul românesc. 1 mai, 1919
„E foarte greu, dacă nu imposibil, de judecat opera poetului fără o referire permanentă la
sistemul său filosofic. Lirica lui Blaga transmite stări sufleteşti care, neavând nimic conceptual, se
amestecă intim cu preocupările reflexive ale gânditorului. El îşi trăieşte plenar ideile, de unde şi
ecoul lor adânc în lumea sentimentelor. Pe de altă parte, fiorul lirici a naştere la Blaga din
reflexivitate şi însoţeşte pas cu pas mişcările unui spirit scormonitor”. – Ovid S. Crohmălniceanu,
Literatura română între cele două războaie mondiale.
„Blaga este cel dintâi, repet, după Eminescu care integrează filosofia (în sensul dat de
Marcel Raymond acestui concept), punând astfel capăt unei discuţii lungi şi plicticoase dacă poate
exista sau nu poezie filosofică.” – Eugen Simion, Lucian Blaga. Miturile personale ale poetului
„În genere însă Poemele luminii sunt încă stângace, pătate de consideraţii filosofice şi de un
nietzscheanism zgomotos, în nepotrivire cu temperamentul nesanguin, cam rilkean al poetului.” –
George Călinescu – Istoria literaturii române, de la origini până în prezent
Blaga “descindea de fapt din Eminescu şi regăsea vibraţia înaltă a poeziei româneşti la
sentimentul cosmic şi fiorul metafizic” - Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două
războaie mondiale.

Lucian Blaga
- citate –
“Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii.”(definiţie de Lucian Blaga în Elanul insulei)
“În curând n-o să mai pot bea nimic. În curând n-o să mai pot mânca nimic. Căci femeia pe care o iubesc
schimbă în lumină tot ce atinge.”
“Faptul că orice viaţă de pe pământ se termină prin moarte, nu dovedeşte că moartea este scopul vieţii.”
“Unora le place numai ce înţeleg, alţii pot înţelege numai ce le place.”