Sunteți pe pagina 1din 25

qwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyui

opasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcv
bnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşer
Ghidul jurnalistului de radio
ăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiop
Radio TRINITAS

asdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjkl
16.06.2013

George Hălărescu

zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnî
qşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwerty
uiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâ
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţc
vbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopa
sdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjk
lzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyui
opasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcv
Ghidul jurnalistului de radio
„Ghidul jurnalistului de radio” se doreşte a fi un instrument util, practic şi
un reper în activitatea jurnaliştilor din Centrul de Presă Basilica şi de ce nu, un
reper pentru toţi cei ce sunt interesaţi să folosească cunoaşterea ştiinţifică în
activitatea mass-media.

Lucrarea de faţă urmăreşte să prezinte cadrul legal în care îşi desfăşoară


activitatea jurnaliştii postului de Radio Trinitas, să readucă în prim planul
atenţiei valorile care stau la baza misiunii lor şi să analizeze principalele genuri
jurnalistice radiofonice: ştirea, interviul, reportajul şi relatarea.

Toate acestea au ca scop să eficientizeze şi să profesionalizeze activitatea


jurnaliştilor postului de Radio Trinitas, a căror misiune este aceea de a informa
corect, echidistant şi obiectiv ascultătorii cu privire la activitatea BOR, dar şi cu
privire la evoluţia vieţii sociale şi economice, naţionale şi internaţionale.

1.Cadrul juridic şi deontologic


Acesta reprezintă cadrul de organizare şi funcţionare a Radio Trinitas. El
este format din legi şi norme care reglementează activitatea jurnaliştilor din
Centrul de Presă Basilica.

 Legea nr.504 din 11 iulie 2002, „Legea audio-vizualului” cu


modificările şi completările ulterioare. (www.cna.ro)

 Decizia nr.187 din 3 aprilie 2006 privind codul de reglementare a


conţinutului audiovizual”, cu modificările şi completările
ulterioare. (www.cna.ro)

 Legea Cultelor. (www.culte.ro)

 Statutul BOR. (www.patriarhia.ro)

 Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Radio Trinitas.

Acestor legi şi reglementări li se adaugă normele deontologice care


reglementează conduita jurnaliştilor şi care au fost adoptate în 1954 la World
Congress of the International Federation of Journalists şi amendate ulterior în
1986 la World Congress. Aceste norme prevăd:

2
 Prima îndatorire a jurnalistului este să respecte adevărul şi dreptul
publicului la adevăr;

 În îndeplinirea îndatoririlor sale, jurnalistul trebuie întotdeauna să apere


principiul libertăţii în culegerea şi publicarea ştirilor şi principiul criticilor
şi comentariilor corecte şi drepte;

 Jurnalistul va raporta numai faptele pe care le cunoaşte. El nu va ascunde


informaţii esenţiale sau nu va falsifica documente;

 Jurnalistul trebuie să folosească numai metode corecte pentru a obţine


ştiri, fotografii şi documente;

 Jurnalistul va face tot posibilul pentru a rectifica orice informaţie


publicată care se dovedeşte inexactă;

 Jurnalistul trebuie sa păstreze secretul profesional cu privire la sursa de


informaţii obţinute confidenţial;

 Jurnalistul trebuie sa fie conştient de pericolul discriminării prin


intermediul mass-media şi trebuie să facă tot posibilul să evite asemenea
discriminări cu privire la rasă, sex, orientare sexuală, limbă, religie, opinii
politice sau altele, origini naţionale sau sociale;

 Jurnalistul trebuie sa privească urătoarele fapte ca şi grave ofense


profesionale: plagiatul, declaraţiile false, calomnia, defăimarea, acuzaţiile
false, acceptarea mitei pentru a publica sau pentru a ascunde informaţii;

 Jurnaliştii demni de acest nume trebuie să considere că este de datoria lor


să respecte cu fidelitate principiile menţionate mai sus.

3
2. Ştirea
Definiţie: ştirea este genul jurnalistic cu ajutorul căreia sunt prezentate
publicului ascultător informaţiile de actualitate, semnificative şi de interes
general, care contribuie la formarea opiniei publice cu privire la realitatea
curentă.

2.1 Calităţile ştirii radiofonice

 Exactitatea - presupune rigurozitate în redactare. Știrea trebuie să


corespunda faptelor, „facs are sacres” cum ar suna un slogan anglo-
saxon. De aceea reporterul trebuie să verifice informaţia (din cel
puţin 3 surse) să o prezinte exact fără comentarii şi presupuneri
personale.

 Echilibrul - este dat de prezentarea punctelor de vedere ale


persoanelor în conflict care fac obiectul ştirii. De asemenea, o ştire
este dezechilibrată atunci când redă un eveniment şi este prezentată
doar dintr-un singur unghi fără a fi prezentate integral punctele de
vedere ale celor implicaţi.

 Claritatea - este dată de modul simplu şi concis de redactare a


ştirii; să fie uşor de citit şi înţeles, pentru a fi captivantă.

2.2 Caracteristicile ştirii radiofonice

O ştire radio trebuie să întrunească o serie de caracteristici, în baza cărora


jurnalistul stabileşte criteriile cu ajutorul cărora poate selecta din noianul de
informaţii pe aceea care este relevantă pentru publicul său ascultător şi pe care o
transformă în ştire, adică o difuzează.

Dintre cele mai relevante caracteristici amintim:

 Noutatea - constituie caracteristica fundamentală a ştirii, fără de


care şi-ar pierde raţiunea de a fi. Fără această caracteristică nu mai
putem vorbi de ştire, ci de o informaţie.

 Proeminenţa – este dată de statutul social al persoanele implicate


într-un eveniment. Din acest motiv acţiunile unor persoane publice

4
cum ar fi: Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, sau ale
preşedintelui Traian Băsescu sunt acţiuni cu impact şi interes
pentru public.

 Amploarea – arată numărul mare a celor implicaţi într-un


eveniment şi care constituie subiectul ştirii. Cu cât numărul celor
implicaţi este mai mare cu atât interesul şi impactul asupra
publicului este mai mare.

 Acurateţea – constă în prezentarea ştirii în spiritul faptelor, fără a


denatura adevărul.

 Proximitatea – este dată de locul şi timpul în care se desfăşoară un


eveniment. Publicul este interesat de ceea ce se întâmplă în
comunitatea sa, în ţara sa ieri astăzi sau mâine. De aceea
proximitatea temporară şi spaţială sunt criterii extrem de
importante în selectarea ştirilor.

 Raritatea – este dată de ineditul faptului prezentat. O curiozitate


geografică sau meteorologică, cum ar fi un apariţia unui curcubeu
noaptea poate stârni interesul publicului.

În funcţie de aceste caracteristici stabilim importanţa ştirii, oportunitatea


difuzării şi locul ei în buletin.

2.3 Tipologia ştirilor radiofonice

Prezentarea de criterii care să stea la baza unei tipologii a ştirilor a creat


multe dispute în rândul specialiştilor în comunicare, însă disputa teoretică este
benefică, deoarece contribuie la nuanțarea și la clarificarea problematicii.

A.După tematica abordată sau după conţinut avem: ştiri religioase,


ştiri sociale, ştiri economice, ştiri sportive, etc.

B. După importanţă avem: ştiri hard şi ştiri soft.

Ştirile hard - sunt acele ştiri care prin conţinut reunesc mai multe
caracteristici la un loc făcându-le importante sau extrem de
importante pentru opinia publică. Ele se împart în:

a) ştiri dominante care sunt difuzate permanent pe tot parcursul


zilei şi se monitorizează continuu. Ele au o evoluţie şi trebuie
5
actualizată. ( Ex. Manifestările prilejuite de sărbătoarea Sfântului
Dimitrie sau explozia de la centrala nucleară de la Fucushima fac
obiectul unor ştiri dominante); (Vezi studiul de caz de la pag. 10)

b) ştiri prioritate care sunt difuzate în timpul zilei de mai multe ori
şi sunt monitorizate permanent (Ex. Desfăşurarea Simpozionul
"Dialogul dintre teologie şi filosofie" ).

Ştirile soft - sunt acele ştiri care întrunesc una sau două dintre
caracteristicile ştirilor şi prezintă un oarece interes pentru opinia
publică. Ex. (O expoziţie de pictură la o biserică de sat)

C. După formă avem flash-ul, ştirea scurtă, ştirea standard şi ştirea


lungă sau complexă.

D.După locul de provenienţă al ştirii avem: interne şi externe sau


naţionale şi internaţionale.

2.4 Redactarea ştirilor radiofonice

Redactarea ştirilor presupune rigoare, exigenţă şi operativitate. Această


activitate constă în rescrierea ştirii sau a informaţiei primite în redacţie conform
specificităţii canalului (oralitatea este principala modalitate de redactare a unei
ştiri radio).

2.4.1 Regula lui „W”

Din punct de vedere tehnic ştirea trebuie să răspundă la 5 întrebări de


bază

- WHAT? – CE?: întrebarea cea mai importantă: Ce e nou? Ce s-a


întâmplat?, Ce a făcut?
- WHO? – CINE?: desemnează subiectul acţiuni: Cine este autorul faptei
- WHERE? – UNDE?: s-a petrecut fapta, adică localizarea spaţială.
- WHEN? – CÂND?: s-a petrecut fapta, adică localizarea temporară.
- WHY? – DE CE?: s-a putut întâmpla. Desemnează motivele care au stat
la baza acţiunii

6
- Opţional HOW? – CUM?: desemnează circumstanţele unui eveniment
sau ale unei acţiuni;
Dacă răspunsurile la ultimele două întrebări pot fi amânate, fără
răspunsurile la primele patru întrebări nu putem să spunem că avem o
ştire. Ordinea în care se răspunde la aceste întrebări în construirea ştirii
nu este stabilită de vreo regulă, decizia aparţine jurnalistului.

2.4.2 Structura ştirii


O ştire este formată din două părţi. Prima parte se numeşte lead,
introducere sau capul ştirii şi a doua parte contextul sau corpul ştirii care
dezvoltă leadul.
Lead-ul. - este nucleul informativ esenţial al ştirii şi răspunde la 3
sau 4 întrebări, având rolul de a face atent ascultătorul.
Corpul ştirii - continuă să răspundă la întrebările rămase aducând
explicaţii şi aprofundând lead-ul.
Ex.: „În toate parohiile din Arhiepiscopia Alba Iuliei au început
astăzi catehezele mariologice. - lead
După slujba Paraclisului credincioşii participă cu preoţii la
discuţii libere despre învăţăturile referitoare la Maica Domnului.
Întâlnirile catehetice au scopul de a-i apropia pe credincioşi de Biserică
şi de cântările duhovniceşti închinate Fecioarei Maria.”- corpul ştirii.
(Sursa: Agenţia Basilica, 1 august 2011)
Practica scrisului în presă a cristalizat trei tehnici de redactare a
unei ştiri: piramida normală, piramida răsturnată şi tehnica combinată.
În radio redactarea ştirii se face în mod imperativ după metoda piramida
răsturnată din cauza specificităţii canalului. Această tehnică răspunde
nevoilor omului modern, care în timp ce ascultă radio desfăşoară şi alte

7
activităţi, motiv pentru care lead-ul trebuie să fie penetrant şi să-i atragă
atenţia.
2.4.3 Formatul ştirii
Ştirea radiofonică poate fi:
 flash – alcătuită dintr-o singură propoziţie;
Ex: Duhovnicului Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol,
părintele Arsenie Papacioc a fost astăzi înmormântat.
 ştire scurtă – formată din două - trei fraze cu o durată de
maxim 10 secunde;
Ex: Mii de credincioşi au participat astăzi la înmormântarea
duhovnicului Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol, părintele
Arsenie Papacioc. Slujba a fost oficiată de sobor de preoţi în frunte
cu Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt-preasfinţitul Teofan.
 ştirea standard răspunde în mod obligatoriu la 4 întrebări şi
permite introducerea de extrase de declaraţii sau de
reacţii/replici cu o durată de 20 de secunde;
Ex.: Duhovnicului Mănăstirii „Sfânta Maria” din
Techirghiol, părintele Arsenie Papacioc a fost astăzi înmormântat.
Slujba a fost oficiată de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt-
preasfinţitul Teofan, împreună cu Arhiepiscopul Dunării de Jos,
Înalt-preasfinţitul Casian şi cu Arhiepiscopul Tomisului, Înalt-
preasfinţitul Teodosie. La înmormântare au participat mii de
credincioşi din întreaga ţară, care şi-au luat rămas bun de la cel
numit „patriarhul Dobrogei”.
 ştirea completă necesită un context sau o explicaţie, fie se
îmbogăţesc pe parcursul evoluţiei şi conţine elemente de
background, cu o durată de 30 de secunde.

8
Ex.: „Mii de credincioşi au participat astăzi la
înmormântarea duhovnicului Mănăstirii „Sfânta Maria” din
Techirghiol, părintele Arsenie Papacioc. Slujba a fost oficiată de
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt-preasfinţitul Teofan,
împreună cu Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înalt-preasfinţitul
Casian şi cu Arhiepiscopul Tomisului, Înalt-preasfinţitul Teodosie.
La căpătâiul părintelui Papacioc s-au aflat, noaptea trecută, şi
preşedintele Traian Băsescu şi soţia sa, Maria Băsescu. Părintele
Arsenie Papacioc a murit, marţi, în urma unui stop cardio-respirator
după ce la începutul acestui an a fost spitalizat cu afecţiuni
urologice şi cardiace.” (Sursa: Agenţia Basilica 29 iulie 2011)

OBS. : O ştire nu trebuie să depăşească 30 de secunde. Duratele mai lungi


sunt rezervate exclusiv materialelor vorbite care reprezintă evoluţii ale unor ştiri
(relatări, interviuri, reportaje).
Materialele radiofonice (inserturile) sunt realizate în direct sau
înregistrate. Durata recomandată a acestora este aproximativ 30 de secunde. Ele
au rolul de a completa o ştire, de a aduce elemente de noutate, pentru
credibilitate şi pentru a reda cu acurateţe informaţia.
Inserturile sunt introduse în script în: a) mod direct (prin verbe: a spus a
precizat); b) prin inducere (în fraza care preced insertul s-a vorbit despre
interlocutor ca atare ascultătorul presupune că este vocea respectivului); c) prin
completare insertul încheie o frază din script.
2.4.4 Reguli de redactare
Stilul în care este redactată ştirea radio presupune o serie de reguli care
trebuie să facă ştirea uşor de prezentat şi uşor de ascultat. Din acest motiv
redactarea ştirilor nu trebuie să fie un exerciţiu de stil, ci trebuie să răspundă
prioritar preocupării pentru eficacitatea comunicării.
Asta impune să folosim:
- un limbaj direct (folosirea verbelor la diateza activă, iar
predicatul trebuie să stea cât mai aproape de subiect);

9
- fraze scurte; (o ştire trebuie să conţină în lead subiect,
predicat şi complement de timp sau de loc)
- evitarea repetiţiilor;
- evitarea frazelor cu propoziţii circumstanţiale. (Dacă
propoziţiile circumstanţiale se impun acestea se aşează la
sfârşitul frazei)
Alte reguli:

 ştirea radio nu are titlu;

 cifrele mari se rotunjesc se aproximează, cu excepţia cursului


valutar sau a altor cifre care se impun a fi date cu exactitate;

 în redactarea ştirii opinia jurnalistului nu trebuie să apară


deoarece poate deforma conţinutul informaţional;

 ştirea radio nu trebuie începută cu citat;

 practica numită “Copy Paste” (reluare de texte fără


modificări) trebuie să fie în mod sistematic respinsă!

 într-o ştire, identitatea persoanelor menţionate sau citate


trebuie să fie completă; ea cuprinde totdeauna funcţia,
prenumele şi numele.

2.5.Sursele de informare

Sursele de informare sunt reale sau directe (informările biroului de presă al


Patriarhiei Române, declaraţiile ierarhilor, demnitarilor, poliţiei etc.) şi
intermediare sau indirecte (agenţii de presă, corespondenţi). Principalele surse
profesioniste de informare ale Radio Trinitas sunt:

A. Agenţiile de presă.

 Agenţia Basilica – parte a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei


Române. Este o sursă cu un nivel înalt de credibilitate.
(www.basilica.ro)
10
 Agenţia Agerpres – instituţie publică, controlată de Parlament.
Grad înalt de credibilitate. (www.agerpres.ro).

 Agenţia Mediafax: agenţie particulară, înfiinţată în 1991 ca parte a


Grupului MediaPro. Oferă informaţii generale, dar este mai
preocupată de mediul de afaceri şi de sport. Gradul de credibilitate
mediu. (www.mediafax.ro)

B. Corespondenţii Radio Trinitas. Ei se află în toate regiunile ţării şi sunt


colaboratori sau angajaţi. Cea mai mare parte a lor sunt preoţi care
îndeplinesc funcţia de purtători de cuvânt în eparhii.

C. Televiziunile. O sursă foarte importantă de informare este televiziunea


Trinitas TV. De asemenea, Realitatea TV, Antena 3, TVR, aduc prin
buletinele lor de ştiri informaţii din actualitatea economică şi socială care
pot fi de interes pentru jurnaliştii RT. Atunci când prezintă interes
informaţiile sunt preluate şi verificate cu celelalte surse ale RT pentru a fi
difuzate.

D. Internetul. O sursă din ce în ce mai importantă de informare ( site-urile


instituţiilor, ale publicaţiilor, şi ale diverselor mijloace media) oferă
informaţii care înlesnesc verificarea unor ştiri.

2.6 Studiu de caz

Pentru o înţelegere nuanţată a teoriei încercam câteva explicaţii aplicate.

Vom analiza două ştiri hard, una dominată şi una prioritară, şi o ştire soft.

11
Ex: 1. Ştire hard - dominantă.

Mii de credincioşi participă astăzi la Catedrala Patriarhală din Capitală la


prăznuirea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. Pelerinii au
venit din toată ţara să se închine la Moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi
Elena, ale Sfântului Dimitrie şi la Sfânta Cruce, adusă zilele acestea din Grecia.
Sărbătoarea a început dimineaţă cu tradiţionalul Pelerinaj „Calea Sfinţilor”,
urmat de Sfânta Liturghie săvârşită de Patriarhul României, Preafericitul Părinte
Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi din ţară şi străinătate. La manifestările
religioase din acest an şi-a anunţat participarea şi Patriarhului Ecumenic
Bartolomeu al Constantinopolului. Sărbătoarea se va încheia duminică, odată cu
plecarea în Grecia a Lemnului Sfintei Curci. (Sursa: Agenţia Basilica, 23
octombrie, 2010 Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul
Bucureştilor.)

De ce este ştirea dominantă? Pentru că:

 Reuneşte la un loc toate caracteristicile ştirii:


 Este de actualitate;

 Sunt implicate persoane proeminente;

 Este un eveniment de amploare care implică foarte mulţi oameni;

 Prezintă interes pentru credincioşii ortodocşi şi se desfăşoară în


Capitala ţării;

 Este rar pentru ca are loc odată pe an.

 Are o evoluţie în timp (23-29 octombrie) şi necesită actualizare şi


se impune monitorizarea. De asemenea, poate produce noi ştiri
(acele evenimente neaşteptate, pe lângă cele programate). În
programul manifestărilor au fost cuprinse o serie de acţiuni care fac
obiectul unor ştiri:
 Vernisaje de expoziţie;

 Vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului;

 O întâlnire a membrilor Sfântului Sinod;

 Sfinţirea unor obiecte şi clădiri.

12
Ex.2 Ştire hard – prioritară

Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, i-a adresat astăzi un


mesaj de felicitare, Patriarhului Bulgariei, Preafericitul Părinte Maxim, la
împlinirea a patruzeci de ani de la întronizare. În mesajul transmis de
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române se arată importanţa misiunii spirituale
pe care Preafericitului Părinte Patriarh Maxim şi-a asumat-o în păstorirea spre
mântuire a poporului bulgar. De asemenea, Patriarhul României a mai spus că
acest moment este un eveniment duhovnicesc, liturgic şi canonic, şi reprezintă o
sărbătoare în viaţa Bisericii. (Sursă: Agenţia Basilica, 04 iulie 2011, Patriarhul
României a adresat un mesaj de felicitare Patriarhului Bulgariei.)

De ce este ştirea prioritară? Pentru că:

 Reuneşte mai multe caracteristici ale a ştirii:

 Este de actualitate;

 Sunt implicate două personalităţi proeminente;

 Este o ştire de interes pentru că vizează relaţiile bilaterale dintre


Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Bulgară. Se
impune a fi urmărită pentru că se aşteaptă o reacţie.

OBS. Aici ar putea fi vorba de 2 ştiri.

 Una externă „Patriarhul Bulgariei, Preafericitului Părinte


Maxim, a împlinit astăzi patruzeci de ani de la întronizare.”
– şi ar fi continuat ştirea cu toate manifestările pe care le
implică aniversarea la Sofia .

 Una internă care este axată pe mesajul de felicitare al


Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

13
Ex.3. Ştire soft.

La Casa de Oaspeţi „Sfântul Nicolae” din Iaşi a avut loc astăzi conferinţa
intitulată „Descoperă omul potrivit la locul potrivit”. Întâlnirea este parte a
proiectului „Centrele de incluziune socială – oportunitate pentru facilitarea
participării pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile” şi a reunit reprezentanţi ai
unor instituţii publice şi ONG-uri. În cadrul conferinţei au fost prezentate
angajatorilor oportunităţile încadrării în câmpul muncii a diferitelor categorii de
persoane vulnerabile, în special a celor cu dizabilităţi. (Sursa: Agenţia Basilica, 4
august 2011, Conferinţa Descoperă omul potrivit la locul potrivit, la Iaşi)

Aceasta este o ştire soft şi merită reţinută deoarece reuneşte două


caracteristici ale ştirii:

 Actualitatea

 Proximitate

La aceste două caracteristici se mai adaugă interesul unui anumit segment


de public (cel cu dizabilităţi) faţă de astfel de acţiuni; are un anumit impact
social.

14
3. Interviul
Este considerat de specialişti „inima jurnalismului audio-vizual”, fiind
genul publicistic cel mai răspândit pentru colectarea informaţiei. El este un gen
fundamental pentru că este folosit în realizarea emisiunilor.

3.1. Definiţie

În „Dicţionarul jurnalistului de radio” interviul este definit ca „gen


publicistic de informare realizat printr-o succesiune de întrebări şi răspunsuri
rezultate în urma unui dialog înregistrat”.

3.2. Tipuri de interviu

Specialiştii în comunicare disting mai multe tipuri de interviu, în funcţie de mai


multe criterii.

A. După modul de realizare:

 Instantaneu – folosit în special ca ilustraţie în buletinele de ştiri;


adaugă credibilitate prin introducerea surselor de comunicare directă
cu ascultătorii.

 Pregătit – folosit atât pentru inserarea în emisiuni cât şi ca gen de


sine stătător.

B. După circumstanţele de realizare:

 Înregistrat – interviul înregistrat este cel mai des întâlnit în radio,


deoarece permite jurnalistului şi invitatului să se pregătească
minuţios. Are avantajul că la montaj se poate interveni pentru a se
scoate bâlbele. De asemenea, se poate folosi ca mărturie şi poate fi
un document sonor ce se poate fonoteca.

 În direct – se realizează în timpul emisiei şi prezintă o serie de


dificultăţi în realizare. Printre acestea amintim: riscul unor blocaje
emoţionale ale invitatului şi riscul unor atacuri ale invitatului asupra
adversarilor (mai ales în politică).

 Prin telefon – această metodă este foarte utilizată mai ales la RT,
deoarece creşte operativitatea şi reduce costurile. Aceste tip de

15
interviu se realizează prin telefon şi poate fi în direct sau poate fi
înregistrat.

C. După conţinut:

 Interviul informativ – este folosit frecvent pentru că este o metodă


directă de a obţine informaţii. De cele mai multe ori se constituie în
material factual pentru ştiri şi răspunde cu precădere la întrebările
Cine? Ce? Unde? Când?. Este prezentat în jurnalele de ştiri cu o
durată de până la 60 de secunde. În emisiuni aceste interviuri pot
avea o durată 3 - 4 minute.

 Interviul de opinie – urmăreşte obţinerea unui punct de vedere, a


unor aprecieri de la interlocutor. El este interviul judecăţilor de
valoare şi răspunde cu precădere la întrebările Cum? şi De ce?. Mai
este numit interviu de controversă.

 Interviul de analiză – este realizat cu interlocutori bine pregătiţi care


analizează un eveniment (social, economic, religios). El răspunde cu
precădere la întrebarea De ce?.

 Interviul portret - acesta are un rol mai mult formativ şi este realizat
pentru a propune modele de comportament.

 Interviul afectiv - are rolul de a ilustra starea de spirit a


interlocutorului pentru a oferi ascultătorului posibilitatea de a
înţelege situaţia în care este implicat intervievatul. Ex. Starea de
spirit a rudelor minerilor morţi sau îngropaţi într-un accident, sau a
rudelor militarilor blocaţi pe un submarin.

 Interviul dezbatere – presupune existenţa mai multor interlocutori


care participă la o dezbatere pe o temă de interes general.

3.3. Etape de realizare a interviului.

A. Alegerea temei şi a interlocutorului.

Această primă etapă este foarte importantă deoarece de felul în care este
aleasă tema şi interlocutorul depinde calitatea interviului. Nu orice temă poate fi
subiect de interviu, după cum nu orice persoană poate fi solicitată să dea un

16
interviu. Pentru alegerea interlocutorilor De Maeseneer propune reporterilor
câteva criterii de ghidare:

 Celebritatea, personalitatea individului;

 Autoritatea informaţiei deţinute;

 Realizările deosebite;

 Implicarea într-un eveniment inedit;

 Simţul umorului sau capacitatea de a crea atmosferă.

B. Documentarea.

Documentarea este condiţia de start a interviului. Jurnalistul trebuie să se


pregătească temeinic şi să studieze pe cât posibil totul în legătură cu personajul
pe care-l va intervieva. Pentru documentare reporterul trebuie să folosească
toate sursele posibile: biblioteci, colecţii de ziare, site-uri, monografii, legi,
pentru a afla cât mai multe în legătură cu tema propusă.

În lipsa documentării, interviul poate eşua în generalităţi plate şi fade, în


lucruri comune şi banalităţi; sau să rămână la discreţia interlocutorului care
preia el conducerea ostilităţilor în locul jurnalistului.

Pe scurt, condiţiile necesare începerii unui interviu sunt:

 Informaţii suficiente despre subiect şi interlocutor, pentru a putea


controla dialogul;

 Cunoaşterea în detaliu a ceea ce trebuie scos în evidenţă;

 Focalizarea asupra problemelor cheie din interviu.

D. Pregătirea întrebărilor.

Este etapa necesară (nu şi suficientă) pentru garantarea reuşitei unui


interviu. De calitatea întrebărilor depinde calitatea interviului. Întrebarea este
cheia interviului, dacă la o întrebare bună se poate primi un răspuns rău, la o
întrebare proastă nu se poate primi un răspuns bun.

17
Întrebările trebuie să fie formulate în aşa fel să-l incite pe interlocutor, să-l
orienteze în câmpul tematic abordat şi să-l oblige să fie concis, explicit şi la
obiect.

Lista întrebărilor elaborate nu trebuie să fie una definitivă, ci una deschisă


care să suporte modificări în funcţie de evoluţia discuţiilor.

E. Înregistrarea şi desfăşurarea interviului.

Înregistrarea trebuie să se facă la data şi locul ales de comun acord cu


intervievatul. Reporterul trebuie să fie pregătit atât tehnic, cu echipamentul
funcţional şi baterii de rezervă, cât şi psihologic (să fie motivat, să nu se implice
emoţional în problemele interlocutorului, dar să le înţeleagă). Înainte de
înregistrare reporterul trebuie să verifice acustica locului unde are loc interviul
pentru a folosi un microfon adecvat. Ratarea unui interviu poate fi ireversibilă şi
aduce prejudicii jurnalistului şi instituţiei în care lucrează.

În timpul desfăşurării interviului reporterul trebuie să vadă dacă scopul


acestuia a fost atins şi dacă întrebările chei ating subiectul. Întrebările incomode
sunt recomandate a fi formulate la finalul interviului, pentru a evita ca discuţia
să fie brusc întreruptă de intervievatul supărat.

3.4 Relaţia jurnalist-intervievat.

Potrivit lui Marin Stoian, această relaţie trebuie analizată din trei
perspective: a) comportamentală, b) a deontologiei profesionale şi c) a
profesionalismului sau a eficienţei.

a) Faţă de intervievat, reporterul trebuie să adopte un comportament


civilizat şi amabil. Aflat în postura solicitantului (de informaţii sau
de opinii), jurnalistul nu-şi poate permite să fie ostil, blazat,
indiferent şi nici să afişeze aere de superioritate. Jurnalistul trebuie să
ştie că are în spate dreptul opiniei publice de a fi informată şi
reprezintă o instituţie media.

b) Din perspectivă deontologică ziaristul trebuie să se identifice cu


publicul său şi să-şi asume interesele acestuia. Astfel, el îşi va privi
interlocutorul doar ca pe o sursă de informaţie, nu ca pe un obiect de
valorizat. Tot de deontologia profesională ţine şi fair play-ul, în
absenţa căruia ziaristul poate uza de aşa-numitele întrebări capcană,
ieftine trucuri verbale, care prind, însă, în faţa unui interlocutor
18
neavizat. Ex: („Unul dintre cazurile cele mai flagrante de folosire a acestui
truc – scrie David Randall în Jurnalistul universal – a avut loc atunci când prin
ziarele naţionale britanice a început să circule zvonul că prinţul Edward, cel de-
al patrulea copil al reginei, ar fi homosexual. Daily Mirror l-a urmărit pe prinţ
la New York şi, în timpul unui eveniment public, a lansat întrebarea: Sunteţi
homosexual? Prinţul a fost destul de naiv să răspundă Nu, iar a doua zi Mirror
a apărut cu un titlu uriaş pe prima pagină: Nu sunt homosexual, declară
Edward. Impresia cu care au rămas cititorii a fost că Edward chiar era, de fapt,
homosexual, dar că acum se străduia din răsputeri să nege. Jurnalism
dezgustător.”)

c) Din perspectiva profesionalismului, eficienţa interviului se măsoară


în cantitatea şi calitatea informaţiei obţinute de jurnalist de la
interlocutorul său. Există ziarişti începători, stângaci care îl inhibă pe
interlocutor. Ei vor să arate cât sunt de bine informaţi, să
demonstreze cât sunt ei de inteligenţi, uitând că sunt acolo, la
interviu, nu pentru a fi deştepţi, ci pentru a obţine informaţii . Grija
ziaristului nu trebuie să fie cea a afirmării de sine, ci a exploatării
interlocutorului, în numele publicului său. Interlocutorul nu trebuie
întrerupt la tot pasul; el trebuie lăsat să vorbească. Ceea ce înseamnă
că ziaristul trebuie să controleze dialogul, nelăsându-şi interlocutorul
să bată câmpii.

19
4. Reportajul

Reportajul este un gen jurnalistic mai pretenţios, care presupune un înalt


grad de experienţă dublată de o pregătire teoretică temeinică. În realizarea unui
reportaj sunt îmbinate mai multe genuri jurnalistice, care aduc un volum mai
mare de informaţie şi care trebuie combinate într-o formă coerentă.

4.1. Definiţie
Au fost date mai multe definiţii ale reportajului toate reflectând sub forme
diferite acelaşi conţinut.
Vasile Traciuc îl cita în lucrarea „Jurnalismul Radio” pe Michael Voirol:
<<regula de aur în reportaj este rigoarea informaţiilor şi scopul redactării unui
reportaj este acela de a-i face pe cititori să vadă, să audă şi să simtă ceea ce
însuşi jurnalistul a văzut, auzit şi simţit. >>
O altă definiţie o găsim în „Dicţionarul Jurnalistului de Radio” care
prezintă reportajul ca fiind „gen publicistic de informare, de sinteză, incluzând
elemente de descriere, de portretistică, atmosferă, interviu, relatare, care
prezintă marelui public, într-un mod expresiv şi elaborat, un eveniment, o
situaţie, sau derularea unui şir de fapte.”
Iar Brunea Fox spunea că „Reportajul trebuie să fie un fragment de viaţă,
din care unii să înţeleagă ce este viaţa, iar alţii cum trebuie trăită”.

4.2. Particularităţile genului.


Spre deosebire de ştire, acolo unde este recomandat că jurnalistul să redea
obiectiv şi echidistant faptele, în reportaj jurnalistul trebuie să se implice
afectiv, el trebuie să trăiască evenimentul alături de cei implicaţi, iar emoţia,
furia, sau bucuria trebuie să se simtă în vocea reporterului. În realizarea unui
reportaj trebuie să avem: a) zgomot de fond; b) elemente nonverbale; c)
elemente descriptive.

a) Zgomotul de fond - dă credibilitate materialului, ajută la crearea unor


imagini şi îl transpune pe ascultător în mediul în care are loc evenimentul
schimbându-i starea de spirit.

b) Elementele nonverbale - sunt acele „bucăţi de sunet” cu un zgomot


specific (lătratul unui câine la ţară, bătăile unei mingi într-o sală de sport,
sau scârţiitul metroului într-o staţie de metrou) de la începutul
reportajului care-l introduce pe ascultător în atmosferă.

c) Elementul descriptiv – este determinant în realizarea unui reportaj. Având


la dispoziţie doar vocea, reporterul trebuie cu puţine cuvinte să transmită
detalii care ar fi putut fi uşor surprinse în imagini. De aceea pentru a
20
ierarhiza informaţiile într-un tot coerent rigorile redactării specifice
canalului sunt determinante (oralitatea).

4.3. Tipuri de reportaj.


Atunci când încercăm să stabilim o tipologie a reportajelor trebuie să
avem în vedere o serie de criterii: după modul de realizare şi după unghiul de
abordare.

A. După modul de realizare.

 În direct - se realizează prin telefon de la locul de desfăşurare


a evenimentului. Reporterul se raportează la eveniment
folosind doar timpul prezent şi abordând de obicei oameni
necunoscuţi. Are avantajul că poate transmite evenimentul în
timpul desfăşurării sale, dar implică o serie de dezavantaje
pentru reporter.
 Presupune o mare putere de adaptare a reporterului la
orice situaţie neprevăzută în timpul transmisiei;
 Presupune o mare putere de concentrare şi rapiditate
în a obţine informaţii;
 Publicul care asistă este o sursă de presiune şi
tensiune pentru reporter.

 Înregistrat – are avantajul că-i oferă reporterului răgazul în


realizarea materialului. Se poate gândi cum să-şi ierarhizeze
informaţiile, realizându-şi un script. Odată înregistrat
reportajul, poate fi „modelat”, scoase eventualele
imperfecţiuni, bâlbe sau zgomote nedorite.

B. După unghiul de abordate:

 Reportajele destinate jurnalelor de ştiri pot fi:


 Informative
 Afective
 Portret
 De analiză
Acestea au rolul de a completa informaţia dintr-o ştire. Sunt scurte (25-
60 de secunde), alerte, dinamice şi dau posibilitatea ascultătorului să asculte
informaţiile necomentate. Prima frază din script trebuie să fie una de atac,
pentru a atrage ascultătorul.

21
 Reportajele destinate emisiunilor prezintă anumite
particularităţi. În primul rând au o durată mai mare, în jur
de 5 minute. Ele sunt descriptive, de atmosferă, de localizare
şi au sunete de fond, acesta fiind elementul esenţial care
însoţeşte cuvântul.

4.4.Etape de realizare.
Elaborarea unui reportaj presupune parcurgerea câtorva etape:
a) Alegerea subiectului;
b) Planul reportajului;
c) Elaborarea scriptului;
d) Înregistrarea şi montajul.

Alegerea subiectului – este foarte importantă şi se realizează după


consultarea cu redactorul şef. Aici se stabileşte unghiul din care va fi abordat
evenimentul pentru a realiza reportajul.

Planul reportajului – este o etapă esenţială în elaborarea materialului,


pentru că de această etapă depinde claritatea mesajului şi calitatea reportajului.
Planul de lucru se realizează după ce a avut loc prospecţia, reporterul a luat
contact cu evenimentul şi a realizat înregistrările. Strategia de elaborare trebuie
să aibă în vedere:
 Inventarierea celor mai valoroase informaţii;
 Ordonarea logică a acestora;
 Structurarea într-un cadru unitar a ideilor pentru a fi uşor accesibile
ascultătorului;
 Să se aibă în seamă toate punctele de vedere, care trebuie prezentate în
reportaj, pentru ca materialul să nu fie dezechilibrat.

Elaborarea scriptului – este operaţiunea prin care reporterul îşi realizează


materialul de legătură pentru inserturi şi care dă coerenţă reportajului. Scriptul
este un comentariu care oare o puternică notă personală şi descrie locul, timpul,
tipul de atmosferă, sau face legătura între intervievaţi. Acesta este necesar să fie
însoţit de zgomotul mediului ambiant, mai ales pentru reportajele destinate
emisiunilor.
Pentru un script bun Langlois menţiona trei reguli pentru redactare:
 Fiţi scurt;
 Captaţi atenţia ascultătorului;
 Includeţi un element cheie al ştirii.

22
Montajul – este o operaţiune pe care reporterul o face în studio. Acum,
reportajul primeşte forma finală. Este reconfigurat şi se mai poate scurta, pentru
a-l putea fi predat spre difuzare.

4. Relatarea.
Este un gen jurnalistic situat între ştire şi reportaj. Relatarea se face în direct
de la locul evenimentului şi este specifică corespondenţelor radiofonice. Este
destinată jurnalelor de ştiri, pentru a aduce un plus de informaţie. Durata unei
relatări este de aproximativ un minut.
Structura textului pentru relatare este dată de specificul radioului, frazarea
fiind specifică ştirii. Limbajul şi tonul trebuie adecvate tipului de eveniment.
Câteva recomandări formulate de Yves Agnes (2002) în legătură cu
realizarea relatării:
 Alegeţi mesajul esenţial şi unghiul de abordare;
 Fiţi concişi, denşi şi precişi în informaţii;
 Luaţi distanţă faţă de eveniment şi organizatori – nu practicaţi un
jurnalism de reverenţă;
 Nu realizaţi o relatare plată, un tip de proces verbal ori raport
administrativ.

5.Cuvinte cheie

Autostrăzi informaţionale – Infrastructuri de telecomunicaţie prin care se


realizează circulaţia tuturor tipurilor de semnal (sunet, imagine, text)
permiţând comunicarea interactivă prin utilizarea calculatorului.

Background - 1. Ansamblul informaţiilor generale sau particulare, de a


căror cunoaştere depinde înţelegerea unui fapt sau eveniment. 2. Plan
secundar.

Centrul de presă Basilica – Instituţie media înfiinţată la iniţiativa şi cu


binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe
Române, la 27 octombrie 2007. Este format din cinci componente: Radio
TRINITAS; Televiziunea TRINITAS TV; Trei publicaţii ( cotidianul Ziarul
Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică, revista lunară Vestitorul
Ortodoxiei); Agenţia de ştiri BASILICA şi Biroul de Presă.

Conferinţă de presă – Situaţie comunicaţională organizată de un organism


sau de o instituţie, la care sunt invitaţi reprezentanţi ai presei pentru a li se
prezenta, de către purtătorul de cuvânt, un anumit mesaj sau pentru ca la

23
întrebările invitaţilor, acesta să le dea răspunsuri în legătură cu subiectul
anunţat.

Documentare – Informare detaliată şi sistematică, în vederea unui scop


precis, prin recursul la diferite surse.

Gen publicistic - diviziune obţinută prin clasificarea creaţiilor jurnalistice


după formă, stil şi temă.

Hibrid – Interviu prin telefon. Specie de interviu dezvoltată de jurnaliştii


radio datorită facilităţilor tehnice care permit legătura între studio şi
interlocutor prin telefon.

Insert – scut fragment de text audio rezultat în urma decupajului


redacţional cuprinzând de regulă informaţii esenţiale, cu durata de maxim 30
de secunde.

Internet – sistem mondial de informare şi comunicare constituit din reţele


de calculatoare interconectate. Permite transferul de fişiere, servicii de poştă
electronică şi grupuri de discuţie.

Microfon – dispozitiv care transformă energia acustică în energie electrică,


folosit în transmiterea la distanţă a sunetelor.

Package – produs radiofonic complex editat, oferit cu legăturile aferente


gata pentru transmisie.

Reporter – Funcţie în presa scrisă şi audio-vizuală. Persoană însărcinată


să culeagă și să transmită de pe teren știri și informații.

Script - Dactilograma unei ştiri textul care este citit în emisie. Buletinul de
ştiri este constituit dintr-o serie de astfel de dactilograme citite de către
prezentator.

Site - Loc în care se pot accesa informații utile (texte, imagini, sunete,
programe) într-o rețea de calculatoare, de obicei internet.

Studio - Spaţiu de lucru destinat înregistrării audio sau vizuale.

Sursă – Originea, locul de apariţie a unei informaţii; document sau text


original la care se face referinţă.

24
Vox pop – anchetă de stradă care culege la întâmplare opiniile trecătorile
legate de un anumit subiect ( the voice of the people).

Bibliografie:
 Adrian White, „Tthe ethical jurnalism initiative”, Published
in Belgium by the International Federation of Journalists,
2008.
 Marin Stoian, „Genuri Ziaristice” Ed. Fundaţiei România de
mâine, Bucureşti, 2002;
 Mihai Coman, „Manual de jurnalism” vol. 1şi 2 Ed. Polirom,
Iaşi, 2005.
 Sofia Georgescu, „Introducere în publicistica radio”, Ed.
Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2004;
 Răduţ Bîlbîie, „Dicţionarul Jurnalistului de Radio”, Ed.
Tritonic, Bucureşti, 2004;
 Standarde profesionale pentru jurnaliştii SRR, ediţia 1,
Bucureşti 2010.
 Vasile Traciuc, „Jurnalism radio”, Ed. Tritonic, Bucureşti,
2009;
 Norme în redactarea ştirilor, document intern RRA.

25