Sunteți pe pagina 1din 40

CUPRINS

CAPITOLUL I.........................................................................................................................1
NOŢIUNI REFERITOARE LA SEXUALITATEA UMANĂ............................................1
1.1. DEFINIŢIA SEXUALITĂŢII......................................................................................2
1.2. SEXUALITATEA - ASPECTE PSIHO - COMPORTAMENTALE.......................3
1.3. NOŢIUNI PRIVIND EDUCAŢIA SEXUALĂ LA TINERI.....................................4

CAPITOLUL II........................................................................................................................6
METODELE DE PLANIFICARE FAMILIALĂ A CONTRACEPTIVELOR................6
2.1. METODE DE PLANIFICARE FAMILIALĂ TRADIŢIONALE ŞI MODERNE 7
2.2. NOŢIUNI PRIVIND PLANIFICAREA FAMILIALĂ ŞI CONTRACEPŢIA.......8
2.3 NOŢIUNI DESPRE CONTRACEPŢIE ŞI CONTRAGESTIE..............................12

CAPITOLUL III....................................................................................................................28
METODE CONTRACEPTIVE DE URGENȚĂ................................................................28
3.1. DEFINIȚIA.................................................................................................................29
3.2. CARACTERE GENERALE DESPRE CONTRACEPTIVE DE URGENȚĂ.....29
3.3. METODE CONTRACEPTIVE DE URGENȚĂ.....................................................31

CONCLUZII...........................................................................................................................36

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................38

1
CAPITOLUL I
NOŢIUNI REFERITOARE LA SEXUALITATEA UMANĂ

1.1. Definiţia sexualităţii


Sexualitatea (lat.= sexualis, referitor la sex) reprezintă ansamblul manifestărilor în
relaţie cu aparatul genital sau ansamblul comportamentelor şi activităţilor legate de instinctul
sexual. Sexualitatea umană cuprinde aspectele somatice, emoţionale, intelectuale, sociale şi
morale ale fiinţei. În plan psihic, aceasta defineşte un bărbat şi o femeie. Ea cuprinde faptul
fiziologic de a fi stimulat sexual şi de a experimenta orgasmul. Din punct de vedere social, ea
determină tipul de relaţii în care se angajează un individ, bărbat sau femeie. Din punct de
vedere moral, antrenează o luare de decizie asupra comportamentelor acceptabile sau
inacceptabile privind actul sexual. Sexualitatea umană este adesea considerată în termeni a
două componente cea ereditară şi cea dobândită. Componenta ereditară determină anatomia şi
fiziologia organelor genitale, iar componenta dobândită este rezultatul interacţiunilor cu
mediul social.
Oricum, fiecare aspect al comportamentului sexual cuprinde atât componente ereditare
cât şi componente dobândite. Este deci important să luăm în consideraţie interacţiunea
acestor două componente într-o activitate sexuală dată. În teoria psihanalitică, conform căreia
dezvoltarea individului este înţeleasă şi analizată prin organizarea sa psihosexuală, conceptul
de sexualitate are o accepţiune mai largă, referindu-se la orice satisfacţie care este obţinută în
relaţie cu zonele erogene, chiar dacă acestea nu sunt cele sexuale. Activitatea sexuală a
omului cuprinde două laturi: activitatea genitală (sexuală propriu-zisă) și funcţia de
reproducere. Activitatea sexuală a omului este un fenomen complex, cu multiple aspecte:
biologice, psihice, morale, etice. Ea constituie o parte din existenţa individului, cu un
pronunţat aspect social: perpetuarea speciei umane. Activitatea genitală este formată din două
laturi: impulsul sexual, realizarea sexuală. Impulsul sexual (libidoul) se dezvoltă pe măsură
ce ovarul şi testiculul intră în funcţiune, rezultatul fiind secreţia de hormoni cu o dezvoltare
normală a organelor genitale. La om naşterea impulsului sexual, al libidoului, este strâns
legată de maturaţia sexuală. Aşa cum maturaţia sexuală este un proces progresiv, tot aşa şi
impulsul sexual se va dezvolta treptat, fiind la început orientat difuz şi nu strict spre
realizarea sexuală. Impulsul sexual este declanşat de factori hormonali, dintre care rolul cel
mai important îl au hormonii sexuali. Ulterior se vor asocia la aceştia excitanţi senzoriali şi
psihici. După o anumită experienţă sexuală vor apare impresiile senzoriale şi psihice, ce
produc „maturarea" impulsului orientându-1 spre realizarea sexuală. Maturarea sexuală se
2
desăvârşeşte în jurul vârstei de 30 de ani. Baza hormonală a impulsului sexual asigură
activitatea sexuală a individului în general. Faptul că individul se simte atras de o anumită
persoană, că are dorinţa să intre în relaţie cu ea, este determinat de excitanţii senzoriali şi
psihici ai impulsului. Ca importanţă, după excitanţii psihici şi senzoriali, urmează excitanţii
tactili şi cei auditivi. Dintre excitanţii tactili se numără excitaţiile pornite de la „zonele
erogene" (zone care prin atingere cresc excitaţia sexuală), iar dintre excitanţii auditivi
amintim: vocea, timbrul ei, intonaţia cuvintelor.
Realizarea sexuală (contactul sexual) normal implică o relaţie dintre doi oameni
maturaţi sexual, de diferite sexe, îndreptat spre satisfacţia sexuală, care la depăşirea unui
anumit nivel de excitaţie, se termină prin ejacularea spermatozoizilor în vagin, concomitent
cu declanşarea senzaţiei de satisfacţie, de plăcere, aşa-numitul orgasm. Sexualitatea nu se
poate sustrage dinamicii psihologice şi sociale a vieţii. Sexualitatea este o părticică a ei,
foarte importantă, dar care depinde de un set de caracterisitici individuale anatomice, care
formează baza atracţiei interindividuale, dar şi unele caracterisitici psihosociale ce
completează sau reduc atracţia (comportamentul, gestica, limbajul, inteligenţa, modul de a te
face simpatic/antipatic).

1.2. Sexualitatea - aspecte psiho - comportamentale


Literatura de specialitate indică faptul că problematica sexualităţii este mai acut
resimţită la vârsta adolescenţei. La această vârstă ea este legată de formarea identităţii sexuale
şi de presiunea socială către rolul de sex şi la tineri, pentru care deciziile privind
profesiunea/ocupaţia (cariera) şi relaţiile cu parteneri de sex opus sunt nu numai centrale în
sistemul valoric dar şi de o mare importanţă pentru traseul lor existenţial. Decizia este
elementul de legătură între psihosexualitate şi planificarea familială. Vârsta la care
psihosexualitatea este mai puternic reprezentată rămâne adolescenţa. Populaţia adolescentină
se confruntă cu două decizii majore care influenţează personalitatea şi dinamica ei în toate
dimensiunile şi care sunt determinante ale formării a două tipuri de subidentitate personală:
cea sexuală şi cea profesională. După Dreher şi Dreher, adolescenţa este definită ca o
perioadă a vieţii în care individul se confruntă cu o serie de întrebări personale şi relaţionale.
Cultura occidentală le recunoaşte adolescenţilor o maturitate psihică, însă nu le recunoaşte
dreptul de a trăi o sexualitate adultă. Ei experimentează puternice impulsuri sexuale pe care
trebuie să le controleze. În perioada pubertăţii, masturbarea şi observarea organelor genitale a
celor de aceeaşi vârstă este încă frecventă, mai ales la băieţi; este pur şi simplu o etapă a
dezvoltării. Aceste observaţii au ca scop compararea credinţelor şi a reacţiilor lor psihice cu
3
cele ale altora.
Activităţile heterosexuale sunt foarte variabile la această vârstă, mergând de la
îmbrăţişare şi sărut, stimularea zonelor erogene, până la contactul sexual. Sarcinile
semificative care apar şi care îl determină pe adolescent să le îndeplinească sunt: acceptarea
schimbărilor fizice corporale, nevoia de a stabili relaţii de prietenie cu indivizii de ambele
sexe, învăţarea de a stabili relaţii intime şi durabile cu un partener, confruntarea cu
constituirea independenţei şi autonomiei faţă de părinţi, formarea, dezvoltarea self-ului
personal şi acceptarea lui, planificarea viitorului. Componenta psihologică a sexualităţii
umane nu poate fi neglijată, abordarea modernă a sexualităţii consideră faptul că fiinţa umană
are o sexualitate diferită de cea animală întrucât aspectul biologic capătă un conţinut diferit.
Se va ţine cont de asemenea şi de dimensiunea biologică şi cea socio-relaţională a
comportamentului sexual.

1.3. Noţiuni privind educaţia sexuală la tineri


Educaţia sexuală reprezintă un domeniu important al educaţiei pentru sănătate integrale
şi, de fapt, este o problemă de educaţie generală. Sănătatea sexuală este un subiect
controversat, disputat, ignorat sau exagerat şi foarte actual, preocupând specialişti din
domenii diferite: medicină, sociologie dar şi factori politici, administrativi, mass-media şi nu
în ultimul rând - populaţia în general. Foruri internaţionale o includ în agendele unor
conferinţe, programe locale, naţionale şi internaţionale şi încearcă să găsească cele mai bune
căi de promovare a sănătăţii în general şi în special al aspectului sexual. Aceste preocupări
răspund rezoluţiei 42/186 ONU din 1987. Prin această rezoluţie importantul for stabilea
obiectivele globale privind realizarea unui echilibru între populaţie şi mediu (resursele
acestuia). în această viziune, planificarea familială şi educaţia pentru sănătate ar trebui să
devină componente esenţiale ale programelor destinate reducerii problemelor medicale
referitoare la sexualitate, fie că sunt legate de reproducere, fie de anumite comportamente
sexuale şi incidenţa bolilor cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA). Ca fenomen
biomedical, sănătatea sexuală se poate defini ca: absenţa bolii, a suferinţei fizice sau/şi
psihice, a sarcinii nedorite. Unii includ aici şi contactul sexual realizat prin coerciţie sau
violenţă, alţii raportează sănătatea sexuală în funcţie de riscurile îmbolnăvirii pe cale sexuală,
inclusiv seropozitivitatea HIV/SIDA. Educaţia sexuală are drept scop furnizarea de date şi
informaţii care să se regăsească în adoptarea unor atitudini şi comportamente lipsite de
riscurile sarcinii nedorite, ale bolilor venerice dar şi a sentimentelor negative şi conflictelor
posibile între valori şi atitudini, percepte educaţionale şi asumarea unor comportamente
4
sexuale. Reacţiile sexuale există încă de la naştere: familia, societatea, cultura vor orienta
expresiile acestora, inhibându-le sau permiţându-le să se dezvolte, învăţarea limbajului
afectiv şi relaţional, a ştiinţei de a trăi în armonie cu şinele şi cu ceilalţi durează toată viaţa
pentru că oamenii descoperă aproape permanent structuri relaţionale. Oamenii sunt obligaţi să
se adapteze „provocărilor" interpersonale, personale sau profesionale. Informaţia referitoare
la sexualitate şi reproducere este bine venită la orice vârstă, iar pentru categoriile de populaţie
expuse riscurilor, înainte de a fi interesantă sau utilă, este în primul rând necesară. Dintre
categoriile sociale, cea mai expusă riscurilor este cea reprezentată de adolescenţi. Este vârsta
modificărilor corporale vizibile dar şi a dorinţei de a fi luaţi în serios de adulţi, de a se
impune în faţa celorlalţi, de a-şi stabili şi căuta propria identitate. Adolescenţa este şi o
perioadă a instabilităţilor emoţionale, a conflictelor latente sau manifeste, între nevoia de
afirmare a identităţii şi a valorilor tradiţionale ale familiei. Educaţia sexuală urmăreşte să
transmită mesaje clare pentru construirea unor concepţii pozitive despre sexualitate.
Informaţiile se referă atât la creştere şi dezvoltare, la orientarea sexuală şi răspunsuri sexuale,
sarcină, contracepţie, avort, HIV/SIDA cât şi la abuz şi agresiune sexuală. Informaţiile şi
metodele utilizate ajută adolescenţii să îşi dezvolte propriile valori, să işi câştige încrederea în
ei înşişi, dezvoltându-le abilităţi pentru a-şi lua singuri deciziile, eliberaţi de diferite presiuni
(anturaj, mass-media,vizionare de filme, consum de alcool). Demersul educaţional urmăreşte
şi dezvoltarea unor abilităţi interpersonale, mai ales în comunicare şi în respectul diferenţei.
Educaţia sexuală este utilă dacă răspunde nevoilor tinerilor, îi ajută în clarificarea
propriilor aspiraţii dar mai ales, dacă nu reprezintă expresia dorinţelor inconşiente reprimate
ale adulţilor (părinţilor sau educatorilor). Educaţia sexuală încurajează dialogul, exprimarea
îndoielilor şi a dorinţelor, creând astfel contextul în care tinerii vor reuşi să işi găsească
răspunsurile proprii. Informarea se poate face fie individual sau la nivel de grup. Formele de
educaţie sexuală şi contraceptivă la nivel de grup sunt: dialogul şi discuţia în grup, conferinţa,
însoţită de diapozitive sau alte mijloace intuitive, cu atenţie la conţinut, film didactic,
literatura de informare. Educaţia sexuală ar trebui inclusă în programa şcolară de liceu - după
H.Grassel, principiile acţiunilor sexual-educative ar trebui să fie următoarele: încredere
reciprocă între educator şi adolescent, adecvarea informaţiei în stadiul de dezvoltare psiho-
fizică şi intelectuală a adolescentului, pregătirea temeinică a discuţiilor, sinceritate, claritate,
crearea momentelor în care receptivitatea personală a adolescentului este maximă, trezirea
responsabilităţii care trebuie să existe faţă de celălalt, formarea atitudinii faţă de sexualitate,
care este ceva firesc. Educaţia sexuală este limitată de faptul că nu poate fi însoţită de o
iniţiere practică - aşa cum se întâ.plă în celelalte domenii ale educaţiei - ci doar de o acţiune
5
pregătitoare. Existenţa şi rolul cabinetelor de planificare familială sunt încă insuficient
cunoscute, mijloacele de informare în materie de sexualitate (anatomo-fiziologie, igienă,
contracepţie) fiind reprezentate în special de familie, prieteni, reviste, mai puţin de şcoală şi
de personalul medical. în România, planificarea familială se află în atenţia Ministerului
Sănătăţii, alături de probleme legate de protecţia mamei şi copilului, cât şi de medicina
şcolară şi universitară. In 1990 s-a creat un organism neguvernamental: Societatea pentru
Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (S.E.C.S) ce işi propune: educaţia în domeniul
contracepţiei, formarea de specialişti, educarea populaţiei cu atenţie specială pentru anumite
grupe de risc (adolescenţi, etc.) Desigur ca o educaţie pentru contracepţie şi planificare
familială să fie eficientă aceasta trebuie să fie precedată de o educaţie sexuală anterioară
vârstei adolescenţei, însă adecvată diferitelor categorii de vârstă. Continuitatea şi
progresivitatea educaţiei sexuale îi garantează eficienţa. Promovarea sănătăţii sexuale prin
programe de educaţie individuală, în cuplu sau pentru grupuri are loc în contextul educaţiei
pentru o viaţă sănătoasă, înţelegerea sexualităţii, reproducerii în termenii biologiei, dar şi a
relaţiilor interpersonale în cuplu permit individului, cuplului/familiei o dezvoltare şi o
evoluţie armonioasă, în beneficiul sănătăţii.
Pentru a determina individul să îşi asume responsabilitatea în raport cu propria
sexualitate şi sănătate a reproducerii este deci necesar să i se ofere informaţii prin care el să
poată, pe baza lor, să decidă ce orientare sexuală are, prin ce comportamente sexuale şi-o
manifestă şi exprimă şi consecinţele comportamentului său asupra mediului relaţional în care
este implicat. Prin aceasta, responsabilitatea faţă de sine şi responsabilitatea socială, cea faţă
de alţii, vor determina starea de bine şi calitatea vieţii sale. Orice consiliere în probleme de
planificare familială devine inerent un proces de validare şi schimbare de valori personale,
identitatea psihosexuală fiind esenţa acestui poces.

6
CAPITOLUL II
METODELE DE PLANIFICARE FAMILIALĂ A
CONTRACEPTIVELOR

2.1. Metode de planificare familială tradiţionale şi moderne


În toate definiţiile se consideră ca premisă a familiei normale (tradiţionale) căsătoria
încheiată juridic, însoţită de disponibilitate afectivă. Conform U.N.E.S.C.O., familia este
considerată „o formă de comunicare umană, întemeiată prin căsătorie, care uneşte pe soţi, pe
descendenţii acestora prin relaţii strânse de ordin biologic, economic, psihologic şi spirituaî''.
îndeplinirea acestor cerinţe se realizează prin funcţiile pe care le îndeplineşte familia: funcţii
interne - biologice, economice, de transmitere a unor valori de cultură şi educaţie sau de
socializare a descendenţilor, funcţii externe - reprezentate de reglementarea şi medierea unor
raporturi cu mediul extrafamilial. Reglementările referitoare la formarea şi funcţionarea
familiei se dezvoltă în funcţie de cultura căreia îi aparţin, condiţiile necesare pentru realizarea
legăturii materiale beneficiind de o atenţie deosebită din partea societăţii.
Structura funcţională a familiei depinde de un complex de factori, printre care
modelul societăţii, gradul de dezvoltare economică al societăţii şi modelul de proprietate,
distribuţia funcţiilor între membrii familiei, inclusiv de rolul economic al copiilor în acest
sistem relaţional, modul de comunicare şi modelul de exprimare a afectivităţii familiei.
Căsătoria (elementul fundamental al unei familii tradiţionale) implică adaptarea reciprocă şi
potrivirea sexuală. Sentimentele de dragoste devin profunde şi statornice mai ales dacă la
bogăţia sufletească a soţilor se adaugă capacitatea lor de a găsi noi modalităţi de câştigare şi
păstrare a afecţiunii celuilalt. De mii de ani se ştie că armonia în familie este determinată de
calitatea sufletească a membrilor cuplului, de capacitatea lor de a susţine un climat familial
optim printr-o participare afectivă adecvată. Din punct de vedere biologic, atracţia sexuală
formează perechea (cuplul), iar intimitatea fizică menţine cuplul. Omul este o fiinţă cu o

7
sexualitate permanentă şi această caracteristică are consecinţe în consolidarea cuplului, în
întemeierea şi dezvoltarea vieţii de familie şi a vieţii sociale. Dar sexualitatea permanentă nu
trebuie să însemne şi maternitate permanentă, pentru că în acest caz ar fi exagerată finalitatea
biologică a sexualităţii în dauna celorlalte aspecte ale sale. În contextul problematicii
familiale, comportamentul sexual reprezintă o condiţie a realizării familiei şi a dezvoltării ei.
în cadrul parteneriatului marital, relaţia sexuală semnifică nu numai o dorinţă individuală, ci
şi o cerinţă adresată partenerului, accentuîndu-se în acest fel caracterul de „mod de
comunicare" pe care îl luăm în consideraţie acestui comportament. Dezvoltarea
comportamentului sexual este o funcţie şi o relaţie multimodală în care familia de origine
oferă un model şi valori, iar individul, în relaţia sa complexă cu viaţa, le foloseşte în grade
diverse în crearea propriului său model de abordare a sexualităţii. Ca factori participanţi la
individualizarea acestui model putem aminti: particularităţile biologice, temperamentul,
gradul de educaţie, nivelul de cultură, capacităţile de comunicare. Sexualitatea implică un
context relaţional, ale cărui coordonate sunt bine reprezentate în cadrul microsistemului
marital, comportamentul sexual având rolul unei modalităţi de funcţionare şi exprimare a
afectivităţii reciproce. Astfel, satisfacţia sexuală este corelată cu celelalte împliniri din cadrul
unei relaţii maritale, nici una dintre acestea neexprimându-se pe deplin în absenţa celorlalte.
Mai mult, coordonatele procesului dinamicii sexualităţii intrafamiliale se regăsesc în cadrul
întregii funcţionalităţi familiale.
Sexualitatea cuplului marital evoluează în timp, modiflcându-se o dată cu naşterea
copiilor, cu gradul de ocupare profesională şi înaintarea în vârstă a partenerilor. Variaţiile de
intensitate în viaţa sexuală, chiar dacă pot provoca tulburări, nu pot ameninţa un cuplu bine
închegat, doarece liantul de bază al unui cuplu este dragostea, iar sexul este numai una din
formele de manifestare a afecţiunii ce îi leagă pe cei doi. Mai puţină activitate sexuală nu
înseamnă mai puţină afecţiune sau intimitate. Există multiple forme de intensitate emoţională
care pot fi transmise partenerului (ei) chiar şi în afara relaţiilor sexuale; însă relaţia sexuală
rămâne un important mijloc de comunicare în cadrul cuplului. D. Reed prezintă căsătoria ca
fiind rezultatul a trei componente: structura sociologică a societăţii, starea psihologică a
ambilor soţi, factorii adaptaţionali care determină comportamentul marital de-a lungul vieţii.
În timp, căsătoria poate avea două înfăţişări: tradiţională şi contemporană, cea
contemporană fiind supusă influenţei factorilor sociali, care se schimbă şi se amplifică în
funcţie de evoluţia sau de involuţia societăţii. Statutul moral, cinstea şi fidelitatea cuplului
sunt erodate din ce în ce mai mult de avalanşa noilor alternative, cum ar fi domiciliile
separate, sexul extraconjugal, concubinajul, inversarea structurilor tradiţionale (femeia
8
câştigă venituri mai mari, iar soţul creşte copii). Faptul că principiile căsătoriei tradiţionale au
devenit desuete reprezintă un motiv de căutare a unor ieşiri. In prezent sunt două tabere
distincte: una care apără căsătoria tradiţională, pe care o consideră plasată în „parametri
normali" şi alta care doreşte o schimbare, pornind de la considerentul că forma tradiţională
„nu este flexibilă, nu oferă condiţii de egalitate şi limitează potenţialul individual al femeii,
de cele mai multe ori".
Există şi cercetători care ar prefera ca valenţele căsniciei să nu mai fie stabilite pe baza
criteriului sexual, ci după „valoarea, abilitatea şi capacitatea fiecăruia ca individ".

2.2. Noţiuni privind planificarea familială şi contracepţia


2.2.1. Conceptul de planificare familială
Sănătatea publică defineşte comportamentul demografic prin atitudinea unei perechi
faţă de propria-i reproducere, faţă de dimensiunea familiei sale, faţă de numărul de urmaşi.
Comportamentul demografic natural este caracteristic unei perechi care nu aplică metode de
limitare a naşterilor. „Comportamentul demografic conştient este asociat unei perechi care
aplică metode contraceptive sau abortive de planificare familială în vederea determinării
numărului final de urmaşi şi eşalonării acestora." (V. Rugină). Până în 1989 în România nu
au existat metode de control a fertilităţii. Neexistând oficial mijloace contraceptive eficiente,
singura alternativă rămasă femeilor a fost cea de avort provocat, camuflat deseori ca avort
spontan. Deseori femeile apelau şă la avort provocat empiric, metodă ce a dus deseori la
decesul femeilor. In România după liberalizarea avorturilor în 1990, au pătruns pe piaţă
numeroase contraceptive hormonale, dispozitive intrauterine, prezervative. O parte din
paciente au beneficiat de gratuitate la prescrierea anticoncepţionalelor însă datorită costului
scăzut al avortului multe femei preferau întreruperea sarcinii. Din acest motiv s-a înţeles că
nu este necesar numai utilizarea unor mijloace contraceptive adecvate fiecărei paciente ci şi
de servicii de specialitate, servicii care să influenţeze şi să educe femeia de responsabilitatea
ce o are în privinţa reproducerii. Astfel, au apărut centre zonale şi judeţene de planificare
familială şi sănătatea reproducerii care realizează o gamă de servicii dar şi perfecţionarea
personalului medical.
2.2.2. Definirea conceptului de planificare familială
Planificarea familială poate fi definită în mai multe moduri. Astfel I. Munteanu
consideră că planificarea familială e un termen sare include „multiple forme ale
comportamentului uman, raportat la asigurarea conştientă şi planificată a succesiunilor. El
cuprinde un dublu aspect: biologic şi social. Pe plan biologic sunt incluse acţiunile cuplului
9
vis - a - vis de contraceptie şi naştere, iar pe plan social acţiuni precum căsătoria, sisigurarea
locuinţei, adopţia, raportate la interesul succesorilor". Aplicarea planificării familiale
înseamnă în primul rând un număr optim de copii pe care partenerii şi-i doresc, iar în al
doilea rând, aceşti copii să se nască în momentul dorit de părinţi. Alegerea momentului optim
pentru naştere reprezintă aspectul fundamental al planificării familiale. Alţi autori (Lyn
Thomas), director pentru regionala Europa la International Planned Brenhood Federation
consideră că „Planning-ul familial este o cale de rezolvare, pentru ca femeile să poată stabili
ele însele numărul de copii şi intervalul dintre naşteri". Planificarea familială este un model
cultural, determinat de numeroşi factori. Exercitarea planificării familiale presupune trei
condiţii: cunoaştere, atitudine şi practicare, în sensul că trebuie să existe o informaţie corectă,
urmată de o motivaţie pentru adaptarea deciziei de a avea un anumit număr de copii.
Planificarea familială se referă la următoarele aspecte: modalitatea de evitare a unei sarcini
nedorite; modul de a avea o sarcină la un moment dorit; reglarea intervalului dintre naşteri;
prezervarea fertilităţii; evitarea sarcinilor cu risc pentru mamă şi copil; creşterea stării de bine
individual şi social; armonia în cuplu; depistarea şi tratarea bolilor cu transmitere sexuală.
Astăzi activitatea de planificare familială tinde să-şi extindă aria, îndeplinind şi alte obiective:
diagnosticul infertilităţii cuplului; depistarea neoplasmelor genito-mamare; sfat conjugal şi
genetic; consultanţă în tulburările sociale; tratamentul menopauzei.
2.2.3. Consultaţia în planificarea familială. Principii de consiliere în planificarea
familială
Consultaţia de planificare familială diferă de o consultaţie de medicină generală. In
primul rând diferă pentru că medicul discută cu persoane, în general, aparent sănătoase. In al
doilea rând pentru că persoana care poate fi numită clientă îşi alege singură metoda
contraceptivă dorită, bineînţeles după ce medicul i-a prezentat metodele de contracepţie care
îi sunt eficiente. Cine se adresează cabinetelor de planificare familială? Adesea pacienta se
prezintă pentru o consultaţie privind alegerea unei metode contraceptive sau dacă au apărut
probleme / efecte secundare pe parcursul tratamentului respectiv. Pacienta care şi-a
autoadministrat medicaţie dar care a eşuat şi suspectează o eventuală sarcină. Persoane care
solicită o medicaţie de urgenţă. Persoane cu boli cu transmitere sexuală. Cupluri cu probleme
de dinamică sexuală. Pentru că în aceste cazuri, comunicarea este bidirecţională, atât medic -
pacient cât şi pacient - medic se preferă în locul termenului de consultaţie pe cel de
„counseling". Scopurile counseling-ului sunt: pacienţii (clienţii) sunt încurajaţi să se
gândească atent asupra problemelor lor; după ce s-a înţeles problema, se scontează trecerea la
acţiune în vederea rezolvării problemei. Acţiunea este dirijată de consilier dar decizia
10
aparţine pacientului. Counseling-ul înseamnă alegere. Pentru ca decizia să fie adecvată,
trebuie să aparţină clientului.
2.2.4. Etapele consultaţiei de planificare familială (counseling)
Etapele counseling-ului în planificarea familială după metodologia recomandată în
revista „Population Report" a Universităţii John Hopkins din SUA sunt prezentate după o
formulă de memorare SINAIA: S - Salutul de întâmpinare a clientului; I - Informaţii despre
client; N - Noţiuni despre toate metodele de planificare (contraceptive); A - Alegerea
metodei; I - Informaţii despre metoda aleasă; A - Adresabilitatea la reîntoarcere (vizita de
urmărire). Conţinutul acestor 6 etape este următorul:
1. (S) întâmpinarea clientului: medicul trebuie să i se adreseze clientului politicos; medicul
trebuie să facă o scurtă prezentare a serviciilor medicale ce le oferă acel cabinet.
2. (I) Informaţii despre client: se întreabă clientul cu ce poate fi ajutat; se stabileşte dacă
problema clientului intră în sfera serviciilor medicale; se notează datele referitoare la pacient,
care este asigurat de întreaga confidenţialitate a datelor. Datele referitoare la pacient cuprind:
Antecedente heredo-colaterale; Antecedente fiziologice; Date despre numărul de naşteri;
Numărul de avorturi; Dacă a mai fost în evidenţa altor cabinete de planificare familială.
3. (N) Noţiuni despre metodele de planning familial: medicul prezintă cele mai frecvente
metode de planificare familială ( de obicei cele mai uzuale); pacientul este întrebat ce metodă
îl interesează şi dacă deţine informaţii referitoare la acea metodă, iar dacă aceste informaţii
sunt corecte.
4. (A) Alegerea metodei: medicul trebuie să ajute pacientul în alegerea metodei potrivite în
funcţie de personalitatea sa, sexualitate şi stilul de viaţă al acestuia. De asemenea se ţine cont
de categoria socială, de situaţia familială, nivelul de instruire şi nu în ultimul rând de dorinţa
partenerului.
5. (I) Informaţii privind alegerea metodei: după ce pacientul a ales metoda i se oferă date
suplimentare referitoare la acea metodă; i se prezintă efectele secundare şi primele semne de
urgenţă medicală.
6. (A) Vizita de urmărire La o nouă vizită e întrebat: dacă e mulţumit sau dacă au apărut
probleme; dacă doreşte o altă metodă; dacă doreşte să aibă un copil i se va explica când şi în
ce mod trebuie să întrerupă metoda contraceptivă aleasă.
2.2.5. Tipuri de consiliere (counseling)
1.) Counseling general
2.) Counseling contraceptiv - se prezintă toate metodele caracteristice lor.

11
3.) Counseling specific pentru o metodă. Se discută: Caracteristicile metodei, Mecanismul de
acţiune; Avantajele metodei; Dezavantajele acesteia; Eficienţa metodei aplicate; Siguranţa;
eventualele efecte secundare; Semne de alarmă; Instrucţiuni de folosire a metodei; Şi cazul
efectelor secundare - tratamentul acestora.
4). Counseling special în situaţii particulare (pre-, postabortum, counseling premarital,
counseling psiho-sexual, counseling post agresiune sexuală, counseling în sterilizarea
chirurgicală).
a) Counseling pre /postabortum: când pacienta se adresează unui cabinet de planificare
familială înaintea efectuării avortului, recomandabil este a i se prezenta noţiuni privitoare la
contracepţie şi modalităţi de evitare a unui eventual avort în viitor. Dacă pacienta se
adresează unui cabinet de planning din cadrul unei maternităţi i se prezintă modalitatea
avortului, a anesteziei. Decizia de a recurge la întreruperea sarcinii sau nu, aparţine în
totalitate pacientei. Când pacienta se adresează unui cabinet în perioada post-abortum, i se
prezintă metodele contraceptive şi eventual sprijinul unui psiholog pentru acele femei
afectate psihic de acest eveniment.
b) Counseling psihosexual, acest tip de counseling se adresează în special acelor persoane cu
probleme de dinamică sexuală, acelor care au probleme de percepţie a normalităţii şi a
anormalităţii în sexualitate, persoanelor cu probleme psihice în sfera sexualităţii.
c) Counseling post-agresiune sexuală, trebuie identificat de medic dacă pacienta are nevoie şi
de un consult medical şi tratament de specialitate: chirurgical; psihiatric; medicină legală.
Trebuie menţionat dacă este nevoie să se recurgă la contracepţie de urgenţă.
d) Consiliere (counseling) în sfatul premarital in această situaţie: de preferat a se discuta cu
ambii parteneri; In sfera sexualităţii se discută despre aspectul de normalitate/anormalitate; se
prezintă metodele contraceptive şi se alege una în situaţia în care partenerii îşi doresc într-o
perioadă scurtă un copil.
e) Counseling în sterilizarea chirurgicală: pentru că acest tip de contracepţie este definită,
counseling-ul necesită a fi efectuat cu mare atenţie; i se acordă pacientei un timp de gândire
dacă aceasta nu este decisă în totalitate, ştiind că fertilitatea nu va mai fi redată printr-o altă
operaţie; se discută despre numărul copiilor, dacă îşi poate schimba pe viitor statutul marital.

2.3 Noţiuni despre contracepţie şi contragestie


2.3.1 Scurt istoric al contracepţiei
Prin contracepţie se înţelege o metodă de planificare familială integrată în medicina cu
caracter profilactic constând în prevenirea apariţiei sarcinii prin utilizarea de mijloace
12
contraceptive. Impiedicarea apariţiei unei sarcini nedorite a existat încă din antichitate.
Documente chinezeşti ce datează din 2700 î.e.n. conţineau reţete contraceptive şi prescripţii
cu efect abortiv. în Egipt, în urmă cu 4000 î.e.n., apăruseră reţete contraceptive de tipul:
„adăugaţi puţină miere unei măsuri de drojdie, amestecaţi bine şi o introduceţi".Papiru suri
egiptene datate din 1850 î.e.n., consemnau diferite creme vaginale: acacia planta ce conţinea
guma arabică, a fost recunoscută pentru efectul său spermicid. In Grecia antică, metoda de a
controla naşterile a reprezentat un subiect intens discutat mai ales în lucrările lui Hipocrat. El
vorbeşte în jurământul său de „atokia" (contraceptive) şi „phtoria" (abortive). In Roma antică
s-au folosit prima dată prezervativele. Romanii îl realizau din vezică de capră sau intestin
gros. A fost uitat secole şi pus în practică intens de către doctorul Condome, doctorul regelui
Charles, de unde i s-a atribuit şi numele lui, prezervativului masculin. Hinduşii îşi expuneau
testiculele la soare pentru a-şi diminua fecunditatea. Medicul grec Soranus din Ephes, sec II
e.n., descoperise că femeia poate rămâne însărcinată în anumite perioade ale ciclului
menstrual. De aici derivă două din metodele naturale de contracepţie: a lui Ogino-Knauss,
curba termică. Alături de prezervativul masculin, istoria contracepţiei menţionează şi
modalităţi de contracepţie feminine: de la duşurile vaginale ale Cleopatrei, prezervativul
feminin descoperit de evrei până la bureţii lui Mary Stopes care conţineau o capsulă pentru
introducerea unei tablete chimice. Gregory Pincus, în 1956, a descoperit şi dezvoltat pilula
hormonală. Steriletul derivă dintr-un procedeu pus în aplicare de nomazii arabi la cămilele
lor. Cercetarile medicale ale sfarsitului de mileniu au avut in vedere rerfectionarea
mijloacelor hormonale, fabricarea vaccinurilor ca si a rreparatelor contragestive de tip
RU486.
2.3.2 Clasificarea metodelor contraceptive
Metodele contraceptive se pot clasifica după mai multe criterii: în funcție de utilizator:
feminine, masculine; în funcție de durată: temporare, permanente; în funcție de metoda
contraceptivă: hormonale, mecanice, clinice, chirurgicale, naturale, mixte. Diferitele metode
contraceptive aplicate în practică au o eficacitate diferită. Aprecierea și eficacitatea unei
metode contraceptive se realizează folosind indicele PEARL (R), având următoarea formulă:

Pentru un cuplu sănătos care nu folosește nici o metodă contraceptivă, R variază între
60-100. Metodele contraceptive ideale are trebui să aibă R=0. Cu cât valoarea lui R este mai
mică cu atât acea metodă este mai eficientă. Rezultatul se exprimă prin rata de eșecuri la 100

13
femei/an. Calitățile ideale ale unui contraceptiv sunt: siguranța completă, eficacitate 100%,
absența efectelor secundare, reversibilitatea rapidă și ușoară, prețul scăzut (chiar gratuitate),
dispariția necesității controlului medical, independența față de momentul contactului sexual,
buna acceptabilitate. Pentru că nici una din metodele contraceptive cunoscute și utilizate nu
întrunește toate calitățile prezentate mai sus, având atât avantaje cât și dezavantaje, aplicarea
unei metode contraceptive se face cu ajutorul counseling-ului prezentat în cabinetele de
planificare familială. Clasificarea recomandată de către Federația Internațională a
Ginecologilor și Obstetricienilor (FIGO) și Centrul pentru Populație și Sănătate a Familiei al
Universității Columbia (SUA):
1. Contracepția orală hormonală: pilula combinată, minipilula (pilula cu progestogen)
2. Contracepția hormonală cu acţiune întârziată: contraceptive injectabile, implanturi, inele
vaginale.
3. Contracepția intrauterină: DIU mecanice (tip Lipps loop), DIU cu medicație (tip Cooper T
și Cooper 7, DIU cu prostagen), DIU chinezești.
4. Contracepția de barieră: prezervativ, capul cervical, spermicidele, bureți cu spermicid.
5. Abstinenţa periodică: metoda calendarului, metoda mucusului cervical (Billings), metoda
simptotermală, metoda coitului întrerupt.
6. Contraceptia chirurgicală: tehnici pentru femeie (chirurgicală, electrică, mecanică,
chimică), histerectomia (tehnici pentru bărbat: vasectomia chirurgicală, vasectomia chimică).
7. Avortul: vacuum aspirația, dilatare și chiuretaj, prostaglandine, antiprogestive.
Clasificarea a două utilizează terminologia de contraceptie-contragestie, descrie
metode moderne aflate în cercetare în unele țări din Europa (după E. Zbranca):
1. Metode contraceptive
a). Naturale: Metoda calendarului, Metoda temperaturii bazale, Metoda calendarului +
temperatura bazala, Metoda testelor colorimetrice, Metoda Billings, Metoda simptotermala,
alăptatul la sân, coit întrerupt, coit rezervat, abstinența totală.
b). Artificiale:
A. Contracepția masculină: Prezervativul masculin, Vasectomia, Obstrucția nechirurgicală a
deferentelor, Contracepția hormonală masculină, Contracepția prin mijloace fixe,
Contracepția imunologică.
B. Contracepţia feminină: Contracepţia mecanică, diafragmul, capul cervical, vimula,
pesarul, obstrucția tubară nechirurgicală, ligatura de trompe, dispozitivele intrauterine, inele
vaginale, buretele de colagen, Spermicidele, Contracepția hormonală: estroprogestative,

14
progestative, analogi de LH-RH, Contracepţia imunologică (vaccinare contraceptivă),
Contracepţia prin prostaglandine
2. Metode contragestive: Avortul chirurgical, Avortul prostaglandinic, RU486
2.3.3 Contracepţia hormonală orală
Definiţie: Reprezintă utilizarea în scop contraceptiv a hormonilor steroidieni sexuali şi a fost
introdusă de Gregory Pincus. Primele contraceptive orale conţineau doze mari de estrogeni şi
progestogeni, care au fost gradat şi semnificativ diminuate, ducând la reducerea efectelor
secundare.
Forme: Contracepţia orală prin: pilula combinată estroprogestativă (COC), pilula cu
progestagen (minipilula POP).
2.3.3.1 Contraceptive orale combinate (COC)
Definiţie: COC sunt preparate de estrogeni şi progesteron sintetic cu o eficacitate crescută în
evitarea sarcinii. În prezent, substanţa estrogenică e reprezentată de etinilestradiol, iar
progestagenul de progestativele de sinteză, care sunt derivaţi de 19-nortestosteron şi derivaţi
de progesteron.
Clasificare: Monofazice: cu o concentraţie fixă de hormoni estrogeni şi progestageni pe tot
parcursul ciclului; Multifazice: două (bifazice), trei (trifazice) cu concentraţii diferite de
estrogeni şi/sau progestageni pe parcursul unui ciclu. În prezent, în România pilule
contraceptive combinate sunt disponibile sub formă de folie cu 21 sau 28 de pilule.
Mecanism de acţiune:
a.) Inhibarea ovulaţiei prin acţiunea asupra axului hipotalamo-hipofizar, blocând astfel
eliberarea hormonilor gonadotropi hipofizari.
b.) Endometrul suferă o transformare specifică devenind inpropriu nidaţiei, hipotrofie
glandulară progresivă, pseudodecidualizare stromală cu infiltrat mastocitar fără deferenţierea
arterelor spiralate.
c.) Epiteliul vaginal şi mucoasa cervicală suferă modificări ce influenţează negativ
mobilitatea spermatozoizilor (diminuează cantitatea de mucus crescând vâscozitatea
acestuia).
d.) Efect claudogenic (efect post-ovulaţie): previne procesul de reproducere.
Administrare: Folie de 21 - zilnic 21 de zile, 7 zile pauză, Folie de 28 - zilnic 21 de zile, apoi
zilnic 7 zile pilule placebo. Este recomandată femeilor care: necesită o metodă contraceptivă
cu eficacitatea crescută, însă reversibilă; nu doresc ca metoda să interfere cu actul sexual şi
nu doresc să depindă de partener; au în antecedente cazuri de sarcină ectopică; care au

15
dismenoree; care au chisturi ov ariene benigne; au în antecedente sau au risc înalt de afecţiuni
inflamatorii pelvine.
Contraindicaţii:
a). Absolute
A. Circulatorii: tromboze arteriale şi venoase, boli cardiace ischemice, factori de risc severi
pentru boli arteriale şi anomalii de coagulare sau fibrinoliză, atacuri ischemice tranzitorii, boli
valvulare, hipertensiune pulmonară
B. Afecţiuni hepatice: boli active, icter recurent, sindromul Dubin-Johnson şi Rothor, adenom
hepatic, litiază biliară, porfirii
C. Istoric al unor boli influenţate de hormoni steroizi: herpes gestaţional, sindrom hemolitic
uremie
D. Sarcina
E. Sângerări genitale nediagnosticate
F. Neoplasme estrogen-dependente
b). Relative: Prezenţa unor factori de risc pentru bolile cardiovasculare (DZ, HTA, fumat >
40 ţigări/zi, vârsta înaintată, exces ponderal), Migrena, Siclemia homozigotă, Oligo- sau
amenoreea, Hiperprolactinemia, Depresia severă.
Efecte secundare:
a). Boli cardiovasculare: tromboze venoase (inclusiv AVC), embolia pulmonară, HTA,
Infarct miocardic
b). Afecţiuni hepatice: Adenomul hepatic, Carcinom hepatocelular, Litiază biliară
c). Patologie tumorală: Neoplasm cervical, Displazii cervicale, Neoplasm de sân, melanoame
d). Efecte metabolice: Reducere a toleranţei la glucoza, Creştere în greutate
Efecte adverse minore şi complicaţii: Depresia se administrează vitamina B 6; modificări de
libidou; tulburări de cauză vasculară retiniana sau cerebrală; infecţii urinare mai frecvente;
dereglări menstruale; leucoreea; cloasma; modificări ale imunităţii.
Eficacitatea: înaltă cu condiţia folosirii corecte, eşecul: 0,2 - 1 la 100 femei / an (greşeli de
administrare = pilula uitată)
2.3.3.2 Pilula cu prosgestagen (POP, minipilula)
Definiţie: POP sunt contraceptive hormonale orale ce conţin doar progestagen, intr-o doză
mai mică decât pilulele combinate. POP conţin numai 0,3 - 0,5 mg de progestagen, din grupul
noretisteron sau levonorgestrel.Se bazează pe transformările mucusului cervical. El se
îngroaşă, este redus cantitativ şi devine impenetrabil pentru spermatozoizi.

16
Administrare: Prima pilulă trebuie luată în prima zi a menstruaţiei, după care se continuă
zilnic la aceeaşi oră cu câte o pilulă, fără pauză.
Indicaţii: Persoane ce prezintă contraindicaţii sau efecte adverse la administrarea COC;
Vârsta peste 45 de ani, în absenţa fumatului şi peste 35 de ani în prezenţa factorilor de risc, în
special fumatul; Diabetul, obezitatea; Hipertensiunea în tratament; Migrene; Femeile în
perioada alăptării.
Contraindicaţii:
A. Absolute: Nu se recomandă POP femeilor care au: Afecţiuni maligne ale sânului;
Afecţiuni maligne cervicale, uterine sau ovariene; Boli arteriale cerebrovasculare şi
coronariene
B. Temporare: Sarcină sau suspiciunea de sarcină (până când se infirmă); Boli hepatice
acute; Sângerări anormale nediagnosticate; Suspiciuni de leziuni maligne ale sânului.
Efecte secundare:
1). Tulburări menstruale: sângerări neregulate cu cicluri de 25 - 35 de zile; amenoreea,
determinată de anovulaţie
2). Mastodinia
3). Creşterea relativă a incidenţei sarcinilor ectopice.
Eficacitate: Mai scăzută ca cea a COC; Rata de eşecuri 0,3 - 5 /l 00 femei/an; Intervalul
permis pentru „pilula uitată" este de 3 ore, eficacitatea fiind scăzută după aceste interval.
2.3.4 Contracepţia hormonală cu acţiune întârziată
2.3.4.1 Contracepţia injectabilă
Primul preparat injectabil cu progesteron a fost realizat în 1950 şi a fost utilizat în
tratamentul andometriozei şi a cancerului endometrial. In prezent cele mai utilizate preparate
sunt: medroxiprogesteron acetat depozit (DMPA, depo-provera) - fiecare doză are 150 mg,
se administrează intramuscular la fiecare 3 luni; nortisteron enantat (NET-EN, Noristerat,
Novigest) - fiecare doză are 200 mg, se administrează intramuscular la 2 - 3 luni.
Mod de acţiune: Supresia ovulaţiei; Îngroşarea vâscozităţii mucusului cervical, nepermiţând
penetrarea spermatozoizilor prin cervix; Crearea unui endometru subţire, atrofie, Modificări
asupra trompelor.
Eficacitate: Este foarte înaltă, Rata eşecurilor: 0,5 - 1,5 la 100 femei/an.
Administrare: Perioada optimă de începere a contracepţiei injectabile este cea a primelor 7
zile ale ciclului menstrual, dar administrările ulterioare pot fi mai puţin riguroase ca moment,
avându-se în vedere marea eficacitatea a preparatelor. Pentru femeile în post-partum, dacă
alăptează , injecţia iniţială se va face în a 6-a săptămână post-partum, nu mai devreme. Dacă
17
nu alăptează, se va face injecţia pe intervalul de 2 luni post-partum, nu mai devreme de 6
săptămâni datorită hemoragiilor importante ce pot apare.
Indicaţii: Femeile care alăptează; Femeile care sunt în ultimii ani ai vieţii reproductive;
Femeile care preconizeză recurgerea la sterilizare chirurgicală în următoarele 3-12 luni; Cele
ce au în antecedente anemia falcipară; Femei care folosesc în mod curent medicamente
inductoare enzimatice hepatice; Femei care au nevoie de contraceptive pentru câteva luni;
Femei care preferă medicaţia injectabilă, care doresc să păstreze secretul folosirii unei
metode contraceptive faţă de parteneri; Femei care fumează.
Contraindicaţii: Sarcină diagnosticată sau suspicioasă; Sângerări anormale genitale
inexplicabile în ultimele 3 luni; Sarcină dorită în viitorul apropiat; Preocupare cu privire la
creşterea ponderală.
Efecte benefice: Scad incidenţa şi gravitatea inflamaţiilor pelvine, endometriozei,
candidozei vaginale, neoplasmului ovarian şi endometrial.
Avantaje: Acceptabilitate bună; Nu există posibilitatea „pilulei uitate"; Eficacitate crescută în
comparaţie cu COC; Perioadă îndelungată de acţiune; Permite supravegherea periodică
medicală.
Dezavantaje: în cazul apariţiei de efecte adverse, acţiunea sa nu poate fi întreruptă brusc;
Necesită personal calificat.
Efecte secundare: Tulburările menstruale sunt foarte frecvente, variind de la amenoree şi
oligomenoree până la sângerări neregulate frecvente, prelungite şi rareori foarte abundente;
Reluarea ovulaţiei şi fertilităţii necesită, în medie 5-7 luni şi se poate prelungi la 2 ani;
Creşterea în greutate, cefalee, edeme, ameţeli, oboseală, iritabilitate, mastodinie pot apare la
unele utilizatoare.
Efecte adverse: Modificari lipidice - nivelul HDL crescut; Metabolism glucidic: pot apare
scaderi ale tolerantei la glucoza si hiperinsulinism; Cancer mamar - folosirea indelungata de
catre femei mai tinere de 25 de ani ar reprezenta un rise mai crescut de cancer de san;
metabolismul osos - DMPA poate fi folosit la orice varsta mai mica de 16 ani; Reactiile
alergice pot apare imediat dupa injectarea DMPA.
2.3.4.2 Contraceptia prin implante subdermale (Norplantul)
Implantul subdermal Norplant consta din 6 mici capsule moi din silastic (cauciuc
siliconic). Fiecare capsula are 2,4 mm diametru si contine 36 mg levonorgestrel. Capsulele
sunt inserate subdermal in bratul femeii sau in zona inghinala printr-o procedura chirurgicala
minora efectuata sub anestezie locala. Norplantul are la baza numai progesteronul. Dupa
inserţie capsulele Norplant sunt palpabile, dar nu sunt vizibile. Efectul contraceptiv este
18
dobandit printr-o eliberare lenta si constanta a levonorgestrelului prin difuziune de membrana
silastica in curentul sanguin.
Mecanism de actiune: Se crede ca are la baza urmatoarele modalitati de actiune: Supresia
ovulatiei; Ingrosarea mucusului cervical, ceea ce impiedica penetrarea spermatozoizilor prin
cervix; crearea unei mucoase endometriale subtiri si atrofice.
Indicatii: Reprezinta o metoda potrivita pentru majoritatea femeilor aflate la -varsta
reproductivă, insă este recomandată in mod special acelor femei care: doresc o contraceptie
continua; doresc o metoda de spatiere a sarcinilor pe termen lung; doresc o metoda
contraceptive care sa nu interfere cu actul sexual sau sa depinda s. i de partener; prefera o
metoda care sa nu necesite aprovizionarea frecventa si, mai important, sa nu fie aplicata
zilnic; are numarul de copii pe care §i-i doreste dar nu vrea sa opteze pentru strerilizare;
nu pot folosi contraceptive care au in compozitie estrogen.
Contraindicatii absolute: Malignitati ale sanului; Malignitati ale cervixului, uterului
sau ovarelor; Boala cerebro-vasculara sau coronariana.
Contraindicatii absolute temporare: Sarcina sau suspiciunea de sarcina; Boala
hepatica acuta (hepatita virala); Sangerari genitale de cauza neelucidata; Suspiciunea
de cancer de san, pana cand se infirma diagnosticul.
Contraindicatii relative: Anemii severe; Tulburari de coagulare sau terapie anticoagulants
in curs
Efecte secundare: Modificari menstruale: sangerari abundente sau simplu spotting,
menstruatii neregulate sau chiar amenoree, tulburari de tip hipermenoree sau
hipomenoree; Cefaleea; Stare de irascibilitate; Ameteala; Greata, eruptii tegumentare de
tipul rash-ului; Acneea, modificari ale apetitului; Caderea parului, cresterea pilozitatii
faciale si corporale, congestie mamara; Aparitia de chisturi ovariene.
Incidente: La femeile care folosesc ca metoda contraceptiva Norplantul, rata -arcinii
ectopice este de 1,3% pe an. S-a observat ca rata sarcinii ectopice la femeile sub Norplant
este mai mare la persoanele cu obezitate si creste pe masura ce durata de utilizare a
Norplantului este mai mare. Se apreciaza ca obligatorie extragerea implantelor a sfarsitul
celor 5 ani de utilizare.
Eficacitate: Rata esecurilor este de aproximativ 3 sarcini la 100 femei / an.
2.3.4.3 Contracepţia prin utilizarea inelelor vaginale
Reprezinta singura metoda de lunga durata aflata sub controlul utilizatorului.
Femeia isi poate introduce sau scoate inelul dupa dorinta fara ajutor medical. Sunt 2 tipuri
de inele vaginale: Unele care contin 2 hormoni (estrogen si progesteron),
19
asemanatoare pilulei combinate; actionand prin inhibarea ovulatiei. Metoda este activa
timp de 3 saptamani, dupa care inelul se scoate pentru o saptamana atunci cand apare
sangerarea de privare (menstruatia); Celalalt tip de inele elibereaza un singur tip de hormon,
progestagen, si este purtat timp de 3 luni de zile. Rata de eliberare a progestagenului
(levonorgestrel) este de 20 micrograme/zi. Ca efecte secundare ale metodei se
mentioneaza: menstruatii neregulate; riscuri de expulzie la femeile in varsta sau multipare.
2.3.5 Contraceptia intrauterina - dispozitive intrauterine (DIU)
Istoric: In 1909, Richard Richter mentiona rezultatele cu efect contraceptiv otinute in urma
introducerii in cavitatea intrauterina a unui fir de ata ;nirurgicala de 27 mm diametru.
Dupa 1960, sperantele legate de folosirea dispozitivelor intrauterine au :rescut, s-a apelat la
plasticul biologic inert care se putea mula dupa diferite forme, facilitand astfel insertia. Tot
in anii '60 in SUA s-a prezentat spirala Marquiles din poilietilena, dispozitiv ,,deschis" care
evita riscul ocluziilor intestinale asociate insertiei unui nel si care se insera cu ajutorul unui
tub de plastic. In anii '62 este prezentata bucla Lippes, care avea un fir de reper la nivelul
colului si care permitea verificarea bunei pozitionari. Apar de asemenea, tot in aceasta
perioada, primele dispozitive din cupru, sub forma unui dispozitiv in T.
Deflnitie: Dispozitivele intrauterine sunt obiecte produse dintr-un material solid, care se
introduc in cavitatea uterina in scop contraceptiv. Sunt cunoscute si sub numele de sterilete.
Clasificare:
Sunt doua varietati:
a). Inerte sunt fabricate din plastic (polietilena impregnata cu bariu) sau din otel.
Constituie prima generatie de DIU si sunt denumite inerte pentru ca nu contin nici un
element (metal) activ si nici substante chimice care sa se elibereze in cavitatea uterina.
b). Biologic active: Eliberatoare de cupru, argint, aur sau substantahormonale; cele mai
cunoscute DIU moderne sunt in forma de: Copper 7, Copper T (T cu 3 80 A, T cu 3 80 Ag),
Multiload (Multiload Cu 375). DIU care poseda 375-280 mm 2 suprafata acoperita cu
cupru, au o durata de utilizare de minim 6 ani. Eficacitatea intrauterina a unui DIU cu fir de
cupru de 0,4 mm (T cu ;S0A) sau a unui fir de argint acoperit cu cupru (model T cu 380
Ag) poate depasi 10 ani. Steriletele eliberatoare de hormoni se bazeaza pe calitatile
suportului de metilpolisiloxan capabil de a difuza steroizii la un nivel constant. Primul
dispozitiv eliberator de hormoni elibereaza progesteron direct in uter la un nivel mediu de 65
mcg/zi, timp de un an. Acesta este cunoscut sub numele de Progestasert. S-a observat ca
progesteronul modifica ciclul menstrual la femeile ce utilizeaza Progestasert-ul, volumul
sangerarii este considerabil redus in raport cu cantitatea existenta inaintea insertiei. Ultimul
20
tip de dispozitiv Levonova, elibereaza levonorgestrel la un nivel mediu de 20 mcg/zi timp
de 5 ani.
Mecanism de actiune:Impiedica fecundatia prin alterarea capacitatii de fertilizarea
spermatozoidului si ovulului precum si prin inhibarea transportului tubar al ovulului si a
migrarii spermatzoizilor prin mucusul cervical si prin secretiile din cavitatea uterina;
Impiedica implantarea , fie prin distrugerea oului, fie prin eliminarea sa datorita
activitatii uterine crescute, motilitatii tubare perturbate si inducerii luteolizei; Modificari
traumatice endometriale (ireversibile); Modificari imunologice si modificari hormonale.
Indicatii: Steriletul poate fi recomandat mai ales femeilor care: au realizat deja un numar de
copii, si solicita o metoda eficienta, dar si reversibila; prefera o metoda care nu necesita
aplicare libera si care sa nu interfere cu actul sexual si sa nu depinda de partener; au
contraindicatii la metodele de contraceptie hormonala (patologie, fumat); au dificultati in
procurarea dar si utilizarea pilulei sau a mijloacelor de bariera.
Contraindicatii:
a). Absolute: Sarcina; Sangerari genitale anormale; Inflamatii pelvine active; Patologie cu
transmitere sexuala; Sarcina ectopica in antecedente; Anomalii ale uterului (malformatii
congenitale, fibromioame, hiperplazie uterina).
b). Relative: Varsta sub 20 ani; Nuliparitatea; Anemiile; Menoragiile, dismenoreea severa;
Parteneri sexuali multipli; Boli cu rise crescut de bacteriemie; Uterul cicatricial si stenozele
cervicale; - Sarcina ectopica in antecedente.
Insertia: Momentul optim este in timpul menstruatiei sau imediat dupa aceasta (zilele 3-6
ale ciclului menstrual). Insertia tardiva creste frecventa aparitiei unor complicatii ca durerea,
sangerarea, sarcini accidentale. Insertia post-abortum nu presupune o crestere a reactiilor
adverse, dar ebuie luate precautii speciale pentru a asigura pozitionarea corecta a DIU si
evită perforatia. Riscul expulziilor spontane este mai mare in aceasta situatie si - femeile
care alapteaza.
Complicatii:
a). Precoce: Atacul vaso-vagal - determinat de manevrele asupra colului uterin, urmat
foarte rar de crize de tip convulsiv; Alcaloze prin polipnee, urmata de tetanie; Perforatia.
b). Tardive: Sarcina intrauterina; Sarcina ectopica (3-4% din sarcinile aparute pe DIU);
Durerea; Sangerarea; Expulziespontana; Disparitia firelor; Infectiile pelvine.
Eficacitatea: Rata de esec pentru DIU modeme este de 1,5 - 2%.
2.3.6 Contraceptia de bariera

21
Cuprinde: Prezervativul, Capul cervical, Spermicide, Bureti cu spermicide, Diafragma.
Metodele decontraceptie prin bariera ofera protectie impotriva sarcinilor prin blocarea
patrunderii spermatozoizilor in cavitatea uterina.
Mod de actiune: Contraceptivele de bariera au 2 componente: Mecanică, Chimică.
Componenta mecanicd (diafragme, cupolele cervicale, prezervativul) piedica penetrarea
spermatozoizilor in canalul cervical.
Componenta chimicd (spermicidul) distruge sau inactiveaza -ermatozoizii.
Avantaje: Absenta efectelor sistemice si adverse însemnate; Absenta influentarii ciclurilor
menstruale si lactatiei; Reversibilitate buna; Asigurarea unui grad de protectie impotriva
bolilor cu transmitere sexuala.
Dezavantaje: Rata crescuta a esecurilor; Pretul relativ mare; Interferenta cu activitatea
sexuala.
Indicatii generate defolosire a metodelor de bariera: Pentru persoane care prezinta
contraindicatii medicale pentru alte metode reversibile; Pentru persoane care au contacte
sexuale neregulate; Ca o forma interimara de contraceptie: In timpul amenoreei de lactatie;
Dupa o vasectomie; Cand se folosesc medicamente care interfereaza cu contraceptivele
orale, scazandu-le eficacitatea; In perioada de investigare a unor simptome ginecologice; In
combinatie cu o metoda de calcul a fertilitatii, pe o perioada fertila a ciclului menstrual;
Pentru protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala, inclusiv SIDA.
2.3.6.1 Prezervativul
Denumite si condoame, sunt fabricate din latex sau plastic subtire, prelucrate prin adaugare
de silicon si ambalate ermetic. Prezervativul acopera penisul in erectie. El colecteaza lichidul
spermatic si actioneaza ca o bariera ce impiedica intrarea spermatozoizilor in vagin.
Indicatii: Contraceptiv sau protector impotriva bolilor cu transmitere sexuala;
Ejacularea precoce; Leziuni cervicale.
Contraindicatii:
a) Absolute - nici una,
a) Relative - alergia la spermicidul lubreflant, la latex (tumefiere, prurit, tumefiere).
Avantaje:pot fi folosite imediat dupa nastere; nu au influenta asupra laptelui matern; sunt
lipsite de nocivitate. Nu au efecte secundare asociate unei componente hormonale; folosirea
lor poate fi facuta de barbati de orice varsta; nu necesita o consultatie medicala prealabila.
Dezavantaje: Pot scadea intensitatea senzatiilor din timpul actului sexual, scazand
placerea ambilor parteneri; Cuplurile trebuie sa intrerupa actul sexual pentru a pune

22
prezervativul; are o reputatie rea (sunt asociate cu imoralitatea); exista riscuri mici ca
prezervativul sa alunece/sa se rupa in timpul actului sexual.
Eflcadtate: In cazul utilizarii obisnuite 12-14 sarcini / 100 femei in primul an de u tilizare.
Utilizate in mod corect, sunt eficiente: 3 sarcini la 100 femei in primul an de utilizare.
Prezervativele pentru femei
O foita in forma de sac, confectionata din plastic subtire, transparent si moale. Inainte de
actul sexual se introduce aceasta foita in interiorul vaginului.
Avantaje: Poate fi controlat de utilizator; Destinata atat prevenirii bolilor cu transmitere
sexuala cat si a sarcinilor; Nu s-au identificat efecte secundare si reactii alergice.
Dezavantaje: Sunt scumpe; Este nevoie de cooperarea partenerului; Trebuie sa fie la
indemana in cazul actelor sexuale neprevazute.
Eficienta: In cadrul utilizarii obisnuite este de 21 la 100 femei in primul an de utilizare; In
cadrul utilizarii corecte si regulate este de 5 sarcini la 100 femei.
2.3.6.2 Cupolele cervicale sunt confectionate din cauciuc, plastic sau metal, avand, in
general, forme de degetar. Fixarea lor se face pe exocol printr-un efect de ventuza. Se
utilizeaza in asociere cu un spermicid. Pozitionarea si extragerea se efectueaza la fel ca
pentru diafragma.
Eflcacitate: 10-15 sarcini la 100 femei / an.
2.3.6.3 Spermicidele sunt substante chimice care inactiveaza si distrug spermatozoizii.
Principals agenti care actioneaza ca surfactanti sunt: monoximol, octoxymol si menfegol.
Suportul spermicidelor poate fi reprezentat de creme, geluri, ovule, rablete efervescente,
spray-uri.
Indicatii: In asociatie cu diafragmele / cupolele cervicale; Metoda suplimentara
prezervativului.
Contraindicatii:
a). Absolute — nu exista;
b). Relative — reactii alergice; in capacitatea clientului de a folosi metoda;
Eficacitatea: Rata esecurilor este mare, pe loturi neselectionate fiind de peste 15% femei /
an.
2.3.6.4. Buretii cu spermicide sunt bureti din poliuretan moale, de forma rotunda, cu
diametrul de 5,5 cm, impregnati cu spermicid, pe care il elibereaza prim umezirea cu apa
inainte de aplicare. Datorita formei, ei acopera exocolul. Pot fi introdusi in vagin imediat,
inainte de contactul sexual sau pana la 24 de ore inainte. Se extrag dupa 6 ore de la contactul

23
sexual. Buretele contraceptiv este o alternativa foarte convenabila pentru femeia aflata in
perioada premenopauzala, care nu necesita un grad inalt de protectie.
Eficacitate: rata esecurilor este de 7-12 sarcini la 100 femei / an.
2.3.6.5. Diafragmele sunt calote concave confectionate dintr-un cauciuc special (latex)
subtire avand o margine metalica flexibila. Inaintea insertiei, in interiorul diafragmei se
pune crema sau gel spermicid. Cand este inserata in vagin, diafragma acopera colul
uterin, concavitatea urmarind conturul vaginal. Efectul contraceptiv al diafragmei depinde
pe de o parte de actiunea ca o bariera intre lichidul spermatic si colul uterin, iar pe de alta
parte de functia diafragmei ca recipient pentru spermicide.
Contraindicatii:
a). Absolute -nici una;
b). Relative: antecedente de sindrom de soc toxico-septic; infectii repetate ale tractului
urinar; anomalii vaginale care interfera cu localizarea corecta a diafragmei, cum ar fi
prolaps uterin, tonus vaginal scazut, obstructii vaginale; nasterea unui copil la termen in urma
cu 6-12 saptamani.
Momentul insertiei: Diafragma poate fi inserata chiar inainte de contactul sexual sau cu
pana la 6 ore inainte. Inaintea montarii se aplica o doza de spermicid pe diafragma.
Diafragma se lasa pe loc cel putin 6 ore dupa contactul sexual, insa nu mai mult de 24 de
ore dupa insertie. Diafragma se va spala cu un sapun moale, apa moale si se va usca.
Efecte adverse: Infectii ale tractului urinar; Iritatii locale cauzate de hipersensibilitate sau
alergie; Disconfort fie al utilizatorului, al partenerului (durere), presiune pe vezica urinara
sau rect; Leziuni vaginale cauzate de marginea diafragmei.
Eflcacitate: In conditiile utilizarii corecte, rata esecurilor este de 3 sarcini la 00 femei / an.
2.3.7. Abstinenţa periodică, prin abstinenţa periodică (planificare familiala naturala) se
intelege metoda aleasa de femeie / barbat, care prin semnalele propriului corp reuseste sa
identifice perioade in care fecundatia e maxima si pe care le poate evita. Dintre metodele
naturale de contraceptie amintim: coitul intrerupt, abstinenta totala, alaptatul la san, metoda
calendarului, metoda temperaturii bazale, metoda mucusului cervical (Billings), metoda
simpto-termala
2.3.7.1 Metoda coitului intrerupt este considerata de multi autori cea mai raspandita si cea
mai ,,populara" metoda naturala. Barbatul recurge la retragerea rapida a penisului si
depunerea spermei in afara vaginului in momentul iminentei ejacularii din timpul
raportului sexual. Aceasta metoda nu asigura o securitate deplina pentru ca se stie ca

24
nainte de ejaculare se elimina mici cantitati de fluid care pot contine un numar . ariabil de
spermatozoizi.
Dezavantaje: Implica o motivatie puternica; implica un autocontrol deosebit din partea
barbatului; apar tulburari de dinamica sexuala; scaderea libidoului; impotenta.
Eficacitate: se inregistreaza esecuri de 15-25 sarcini la 100 femei/an.
2.3.7.2. Abstinenta totala este metoda cu siguranta 100%.
2.3.7.3. Alaptatul la san dupa ce femeia a nascut, alaptatul la san din 4 in 4 ore impiedica
ovulatia timp de cel putin 10 saptamani, ferind femeia de o noua sarcina. Pare sa fie singura
modalitate cu adevarat naturala de planificare familiala.
Avantaje: nu necesita nici o interventie in timpul actului sexual; nu se asociaza cu nici un
fel de cheltuieli pentru contraceptie sau pentru alimentatia sugarului; nu are efecte secundare
hormonale.
Dezavantaje: pentru unele femei, in special cele care si-au reluat lucrul,
alaptatul frecvent poate fi dificil; nu asigura protectia impotriva bolilor cu transmitere
sexuala si HIV (SIDA).
Eficacitate: Este foarte eficienta in cazul utilizarii corecte: 0,5 sarcini la 100 femei in
primele 6 luni dupa nastere.
2.3.7.4. Metoda calendarului (metoda ritmica, metoda OGINO- KNAUSS) este una
cele mai utilizate metode de abstinenta periodica, indicata in special femeilor care au ciclu
regulat, cu o rata de esec la femeile cu ciclu neregulat, deoarece nu se poate stabili cu
exactitate durata fazei fertile. Indicele PEARL este de R = 14 - 38 sarcini la 100 femei.
Metoda se bazeaza pe inregistrarea numarului de zile ale ciclurilor menstruale cele mai lungi
si cele mai scurte din care se scade 11 respectiv 20 rezultatul fiind perioada fertila. Calcularea
perioadei fertile se bazeaza pe urmatoarele argumente: ovulatia (in medie) se produce cu 4
zile inaintea menstrei urmatoare; sperma isi mentine capacitatea de fertilizare 2-3 zile; ovulul
poate fi fertilizat 12-24 ore dupa ovulatie; perioada de fecundabilitate a femeii dureaza 3-4
zile, in cursul ciclului menstrual. Ogino a propus urmatoarea formula: 10 + n-28 = x 17 +
N-28=y unde: n - numarul de zile ale ciclului menstrual eel mai scurt; N - numarul de zile
ale ciclului menstrual eel mai lung; Intre zilele x si y fecunditatea este maxima. Aceasta
metoda este mai sigura pentru femeile cu menstre regulate.
Eficacitate: Rată mare a eşecurilor 14-38 sarcini la 100 femei / an (apreciată prin indice
PEARL); Este recomandabilă combinarea cu alte metode naturale.
2.3.7.5 Metoda temperaturii bazale se bazează pe creşterea temperaturii bazale a corpului,
care apare după ovulaţie şi care poate fi utilizată pentru a identifica zilele sigure (nefertile)
25
din faza postovulatorie a ciclului menstrual. Această creştere a temperaturii se datorează
secreţiei de progesteron care este termogenetic. Temperatura se ia zilnic, dimineaţa la
trezire, în acelaşi mod, 3 minute şi este înregistrată pe un grafic, astfel încât creşterea să se
poată observa. Ea creşte cu 0,2 - 0,4 ° C imediat după ovulaţie şi rămâne astfel, în platou,
până la începutul menstruaţiei. După 3 zile în care temperatura s-a menţinut crescută se
consideră că ovulul nu mai poate fi fertilizat şi activitatea sexuală poate fi reluată, cu
riscuri mici de apariţie a sarcinii. Se recomandă abstinenţa între prima şi a treia zi în care
temperatura se menţine ridicată. Trebuie excluse eventualele cauze ce pot determina
creşterea temperaturii (febră, infecţii, etc).
Avantaje: Indicată la femei cu ciclu neregulat, precum şi la cuplurile cu perioade mai
mari de abstinenţă; ieftină, nu se asociază cu efecte secundare de ordin fizic; sunt reversibile
imediat; nu necesită ajutor din partea personalului medical după ce metoda a fost
învăţată.
Dezavantaje: Limitează activitatea sexuală la faza postovulatorie a ciclului.
Eficacitate: este condiţionată de gradul de educaţie şi motivaţie a cuplului, duce la o rată de
eşec sub 6 sarcini la 100 femei pe an.
2.3.7.6 Metoda mucusului cervical (Billings), femeia este învăţată să-şi evalueze
modificările hormonale ce apar în cursul ciclului menstrual asupra mucusului cervical din
punct de vedere al cantităţii, consistenţei, filanţei. Prin acestea femeia poate recunoaşte
semnele apropierii ovulaţiei. Pacienta trebuie învăţată timp de câteva luni să-şi identifice
momentul ovulator prin semnele mai sus menţionate.
Eficacitate: Rata eşecurilor e mai mare: 25-35 sarcini la 100 femei/an.
2.3.7.7. Metoda simpto-termală se bazează pe combinarea mucusului cu temperatura.
Astăzi este cea mai răspândită dintre metodele de planificare familială naturală. Este
aprobată chiar şi de Biserica Catolică. Pentru determinarea fazei infertile preovulatorii se
utilizează metoda mucusului cervical iar pentru cea postovulatorie ambele metode.
Avantaje: Scurtarea perioadei de abstinenţă.
Dezavantaje: Necesitatea motivaţiei foarte puternice care să determine femeia să-şi
înregistreze şi să interpreteze multitudinea de semne ovulatorii.
Eficacitatea: Rata de eşec este de 20 sarcini la 100 femei / an.
2.3.8. Contracepţia chirurgicală sau permanentă poate fi: masculină; feminină.
Avantaje: Reprezintă cea mai eficace metodă contraceptivă: Nu necesită utilizarea
constantă a unei metode, controale regulate, cumpărarea de contraceptive.
Dezavantaje: Necesită o echipă antrenată şi materiale corespunzătoare.
26
Indicaţii: Obstetricale: Femei cu mai multe naşteri în antecedente; Femei peste 35 de ani;
Femei cu complicaţii obstetricale în antecedente; Femei cu mai multe cezariene în
antecedente; neobstetricale: La cerere, după o consiliere adecvată.
2.3.8.1 Sterilizarea chirurgicală masculină (vasectomia), metoda constă într-o incizie
unică sau dublă de 0,5 - 1 cm în porţiunea superioară a scrotului. Aici se evidenţiază
canalele deferente din cordonul spermatic drept şi stâng care se ligaturează sau se
diatermocoagulează, împiedicând astfel eliminarea spermatozoizilor.
Contraindicaţii: Infecţii locale ale pielii sau infecţiile tractului genital; Varicocel; Hidrocel;
Hernia hiatală; Criptorhidia; Intervenţii chirurgicale anterioare pe scrot, tumori intrascrotale.
Efecte secundare: Reacţii alergice la antiseptice sau la anestezicul local; Edeme şi dureri
scrotale.
Complicaţii: Hipotensiune şi bradicardie reflexă intraoperatorie; Orhita granulomului
spermatic; Reanastomozarea spontană a vasului.
2.3.8.2 Sterilizarea chirurgicală feminină se realizează prin ocluzia trompelor uterine.
Modalităţile de obstrucţie tubară sunt: Ligatura tubară cu sau fără excizia unei porţiuni de
trompă; Aplicarea de benzi de ocluzie, inele sau clipsuri; Electrocoagularea trompelor.
Complicaţii: Infecţia, Hematoame sau hemoragie intraperitoneală, Leziuni ale viscerelor
abdominale.
Contraindicaţii: Sarcina; Infecţii pelvine acut; Cardiopatii; pneumopatii, Hipertensiunea
arterială, diabet, Sindroame hemoragipare, Tumori pelvine, Obezitatea, Sindrom aderenţial
pelvin sau abdominal.
Eficacitate: Rata eşecurilor este de 0,005 - 0,04 sarcini la 100 femei sterilizate /an.
2.3.9. Contragestia (avortul), metodele de contragestie sunt modalităţi de control a
fertilităţii prin erferarea stabilirii sau continuării menţinerii sarcinii.
2.3.9.1. Definiţia şi clasificarea avortului
Avortul este definit ca absenţa semnelor de viaţă pentru un produs de ncepţie ce
provine dintr-o sarcină a cărei vârstă de gestaţională este mai mică 28 săptămâni şi are o
greutate mai mică de 1000 grame (ONU).
Clasificare: Criteriu etiologic: avort spontan, avort la cerere, avort terapeutic, avort
eugenie, avort delictual; după vârsta sarcinii: avort de trimestrul I (13 săptămâni), avort de
trimestrul II (peste 14 săptămâni); după evoluţia clinică: Avort iminent; avort în evoluţie;
avort incomplet

27
2.3.9.2. Avortul spontan se produce fără o intervenţie externă sau internă, putând fi
unic (accidental) sau cu repetiţie (maladie abortivă). Este de 10% şi creşte după 40 ani la
20%.
Etiologia:
A. Factori ce acţionează asupra gameţilor: infecţii cronice, intoxicaţii, iradieri.
B. Factori ce acţionează după concepţie: factori de mediu extern: aport insuficient de
vitamine (I2), aonsum exagerat de alcool, tabagism, traumatisme; factori de mediu intern:
ovulari: gametopatii determinate de afecţiuni virale, patologia anexelor, materni: infecţii
acute sau cronice, anemii grave, toxoplasmoză, diabet, malformaţii uterine, tumori uterine,
cicatrici uterine, beanţa colului; psihosomatici: stări conflictuale; cauze economice sau
sociale.
Avortul în evoluţie
In primele 2 luni, avortul spontan se produce într-un singur timp, eliminarea oului
fiind completă. Incepând din luna a 3-a avortul se realizează în 2 timpi, se elimină întâi
fătul apoi anexele sale.
Avort incomplet este o entitate dificil de diagnostic
Conduita curativă Se rezolvă printr-o metodă chirurgicală de tip: Chiuretaj evacuator,
Histerotomie, Histerectomie
Complicaţii postabortum: Infecţia, Hemoragia, Leziuni cervicale sau uterine traumatice,
Complicaţii toxice sau tromboembolice
2.3.9.3. Avortul la cerere este avortul legal ce se efectuează în primele 1 2 - 1 3 săptămâni
de sarcină la cererea femeii. Liberalizarea avortului a constituit o măsură de o importanţă
civică deosebită. Reversul acestei liberalizări a fost un declin demografic major în ţara
noastră. In acest context, rolul cabinetelor de planificare familială este determinant
alături de ajutorul şcolii, educaţiei familiei, presa, biserica, etc.
2.3.9.4 Avortul terapeutic se efectuează în primele 12- 13 săptămâni de sarcină având
ca indicaţii afecţiuni generale sau locale care contraindică evoluţia sarcinii. In trimestrul I,
avortul se face prin aceleaşi metode ca la avortul la cerere iar în trimestrul II se încearcă
metode medicale, chirurgicale sau mixte: administrarea vaginală de prostaglandine,
amnioinfuzia: introducerea de soluţii în cavitatea amniotică, introducerea prin col,
intrauterin de Cytotec (analog de prostaglandine)
2.3.9.5. Avortul provocat (delictual) se realizează prin mijloace empirice la diferite vârste
de sarcină, reprezentând o urgenţă majoră datorită complicaţiilor hemoragice, infecţioase sau

28
toxice. Evoluţia este întotdeauna gravă, datorită complicaţiilor care pot pune sub semn de
întrebare prognosticul vital.

CAPITOLUL III
METODE CONTRACEPTIVE DE URGENȚĂ

3.1. DEFINIȚIA
Contracepţia de urgenţă se referă la un grup de metode contraceptive care, folosite după
contactul sexual neprotejat într-un interval definit de timp, pot reduce semnificativ riscul
apariţiei unei sarcini nedorite.

3.2. CARACTERE GENERALE DESPRE CONTRACEPTIVE DE URGENȚĂ


Contracepţia de urgenţă (Emergency Contraception - EC) este o metodă contraceptivă
administrată după un contact sexual neprotejat şi are ca scop prevenirea unei sarcini
nedorite.
Contracepţia de urgenţă a apărut ca o alternativă a celorlalte metode de contracepţie, gândită
să reducă numărul de avorturi. Deşi în multe ţări s-au desfăşurat multiple studii clinice
randomizate care au arătat că eficienţa EC în prevenirea unei sarcini nedorite şi scăderea
ratei avortului este de 50-70%, totuşi rata avortului se menţine ridicată. Contracepţia de

29
urgenţă este cu atât mai eficientă, cu cât este mai rapid folosită după un contact sexual
neprotejat. Cel mai dificil lucru îl reprezintă estimarea din partea femeii a situaţiei în care
necesită contracepţie de urgenţă. Eventualele motive ale contactului neprotejat şi ale nevoii
ulterioare de contracepţie de urgenţă includ eşecul altor metode contraceptive (de exemplu,
ruperea prezervativului), violul sau contactul sexual, în contextul discernământului diminuat
din cauza consumului de alcool sau de droguri, oscilarea între păstrarea unei sarcini sau
avort, educaţia sexuală deficitară la capitolul contracepţie, ignorarea faptului că poate
rămâne gravidă în urma unui contact sexual neprotejat sau banala scuză „am uitat acasă
pilula”.
Şaptezeci de ţări, cuprinzând aproximativ 60% din populaţia mondială, permit
avortul în baza unor largi criterii, majoritatea acestor ţări găsindu-se în Europa, Asia
Centrală şi America de Nord şi relativ puţine în regiunile în curs de dezvoltare. Şi cu toate
că întreruperea la cerere a sarcinii încă este foarte restricţionată din punctul de vedere al
legislaţiei, în cea mai mare parte a Americii Latine, Africii Sub-Sahariene, Orientului
Mijlociu, Africii de Nord şi în multe ţări din sudul şi sud-estul Asiei, din 1998, limitele
legale ale avortului au fost substanţial extinse în 16 ţări din aceste zone, pe când restrângeri
au apărut în doar trei ţări.
La nivel mondial, aproximativ 40% din totalul sarcinilor sunt neintenţionate, cu
procente mai mari în zonele în curs de dezvoltare (57 la 1.000 de femei cu vârste cuprinse
între 15 şi 44 de ani) faţă de zonele dezvoltate economic (42 la 1.000 femei cu vârste
cuprinse între 15 şi 44 de ani). În plus, sunt aproximativ 15 milioane de naşteri anual în
rândul adolescentelor cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, peste 90% dintre acestea în ţările
cu venituri reduse şi medii pe cap de locuitor. Complicaţiile apărute din cauza sarcinii şi a
naşterii sunt cele mai frecvente cauze de mortalitate în rândul femeilor tinere şi sunt frecvent
corelate cu lipsa accesului la servicii medicale, informare şi îngrijire. EC reprezintă o
unealtă importantă în prevenirea sarcinilor nedorite şi are acum largă răspândire în
majoritatea ţărilor.
Indicaţiile contracepţiei de urgenţă sunt: eşecul utilizării altei metode contraceptive
(de exemplu, ruperea prezervativului, deplasarea diafragmei cervicale); omiterea
administrării unei tablete din folia de contraceptiv oral combinat în prima săptămână de la
iniţierea terapiei (algoritm SOS = Stay on Schedule); trei sau mai multe tablete din folia de
COC în săptămâna a doua sau a treia de terapie (algoritm SOS); ratarea administrării tabletei
contraceptive din regimurile pe bază de progesteron-only (algoritm SOS); dezlipirea patch-
urilor contraceptive (algoritm SOS); scoaterea inelului contraceptiv vaginal (algoritm SOS);
30
administrare de Depo-Provera cu întârziere (peste două săptămâni) (algoritm SOS);
ejaculare ante portas; evaluarea greşită a perioadei fertile; viol la femeile care nu folosesc
deja o metodă contraceptivă eficientă. Contracepţia de urgenţă este contraindicată în
următoarele situaţii: nu există contraindicaţii absolute ale contracepţiei de urgenţă, cu
excepţia sarcinii sau a alergiilor la produsul în sine/excipienţi/metale; pentru utilizarea DIU
cu cupru - atenţie la obţinerea de informaţii despre antecedentele ginecologice, ca de
exemplu boala inflamatorie pelviană, cervicite sau vaginite recente. Regimurile iniţiale
apărute în anii ’70 (metoda Yuzpe - după medicul canadian care a iniţiat această terapie)
constau în administrarea de doze mai mari de contraceptive orale combinate
(COC/Combined Oral Contraceptive Pills - COCPs) conţinând şi estrogen, şi progesteron.
Studiile clinice au arătat eficienţa crescută a EC cu produse care conţin etinil-estradiol şi
levonorgestrel sau norgestrel, administrate cât mai rapid după contactul sexual neprotejat,
urmat de o a doua doză după 12 ore (o doză poate conţine 1 până la 6 pilule, în funcţie de
firma producătoare). Această metodă s-a dovedit a avea eficienţă mai redusă şi efecte
adverse mai importante comparativ cu metodele mai noi. În prezent se evaluează eficienţa
regimurilor ce conţin etinil-estradiol şi norethindrone în contracepţia de urgenţă.
Actualmente se folosesc mai multe metode care pot include pilule ce conţin progestativ
(levonorgestrel), modulatori ai progesteronului (ulipristal acetat), steroizi sintetici cu efect
antiprogesteronic (mifepristone) sau inserţia postcoitală a unui dispozitiv intrauterin (DIU)
cu cupru. Contracepţia de urgenţă care foloseşte produse pe bază de progesteron
(levonorgestrel - considerat izomerul bioactiv) are la bază numeroase studii care-i
demonstrează eficienţa. Schema originală de tratament presupune administrarea unei singure
doze de 0,75 mg levonorgestrel în primele 72 de ore de la contacul sexual neprotejat, urmată
după 12 ore de administrarea unei noi doze similare; pentru a simplifica modul de utilizare,
s-a demonstrat că administrarea unei singure doze de 1,5 mg are aceeaşi eficienţă în
prevenirea unei sarcini nedorite ca şi administrarea fracţionată. Diferenţele dintre cele două
regimuri constau în intensitatea reacţiilor adverse, ele fiind mai severe la regimul cu 1,5 mg
în doză unică. Metoda Yuzpe şi regimurile pe bază de levonorgestrel au o eficienţă de 75-
89% în reducerea riscului de apariţie a unei sarcini nedorite. Ulipristal acetatul, utilizat în
doză unică de 30 mg, s-a dovedit a avea aceeaşi eficienţă ca şi regimurile pe bază de
levonorgestrel-only. Mifepristone (modulator al receptorului de progesteron de generaţia I)
este folosit mai ales în cadrul schemelor pentru avort medicamentos. Utilizat ca metodă
contraceptivă de urgenţă (25-50 mg doză unică), s-a dovedit a fi eficient şi cu efecte adverse
reduse. Este de 6 ori mai eficient decât metoda Yuzpe, iar doze mici (10 mg) au aceeaşi
31
eficienţă ca şi regimurile levonorgestrel-only. Din păcate, acest produs nu este disponibil în
multe ţări pentru contracepţia de urgenţă. Meloxicam (un inhibitor al COX-2), în doză de 30
mg, administrat câte 30 mg/zi timp de cinci zile consecutive la sfârşitul fazei foliculare,
reprezintă o opţiune eficace de contracepţie de urgenţă; acest regim terapeutic nu modifică
profilul endocrin al ciclului şi nu provoacă tulburări menstruale. Inserţia postcoitală a DIU
cu cupru este o metodă puţin cunoscută şi folosită. Inserţia unui sterilet cu cupru în primele
5-8 zile sau chiar până la 12 zile de la contactul sexual neprotejat poate fi eficientă în
prevenirea apariţiei unei sarcini nedorite, ştiut fiind că implantarea are loc la 6-12 zile de la
ovulaţie. Din cauza dificultăţii în a determina data exactă a ovulaţiei, se recomandă inserţia
DIU cu cupru în prime 5 zile de la un contact sexual neprotejat. S-a demonstrat că utilizarea
ca metodă contraceptivă de urgenţă a DIU cu cupru în primele 5 zile de la contactul sexual
neprotejat are o eficienţă de până la 99% în prevenirea unei sarcini nedorite. Se recomandă
ca la pacientele la care se urmăreşte utilizarea DIU cu cupru în scop de contracepţie de
urgenţă să se recolteze de la nivel cervical probe pentru gonoree şi chlamydia înainte de
montarea DIU, dar şi administrarea în prealabil a unei singure doze de azitromicină de 1 g
sau doxiciclină 200 mg, cu scopul reducerii riscului apariţiei bolii inflamatorii pelviene la
pacientele la risc. Utilizarea dispozitivelor intrauterine cu levonorgestrel în scop de
contracepţie de urgenţă nu a fost încă evaluată.

3.3. METODE CONTRACEPTIVE DE URGENȚĂ


Majoritatea contraceptivelor sunt utilizate înaintea sau în timpul actului sexual.
Contraceptivele de urgență sunt o soluție pentru rarele situații în care ai avut un raport
sexual neprotejat sau metoda contraceptivă utilizată a eșuat. Nu uita că pastila de a doua zi
nu este un anticoncepțional de rutină, ci un contraceptiv cu concentrații hormonale foarte
mari care, dacă sunt administrate frecvent, au efecte secundare și își afectează echilibrul
hormonal. Descoperă mai multe despre avantajele și dezavantajele acestor soluții care te pot
salva de o intervenție chirurgicală. Contraceptia de urgenta poate fi folosita in maximum 72
de ore dupa producerea unui asa-zis „accident”: un contact sexual neprotejat sau esuarea
metodei contraceptive utilizate. Exista doua tipuri de contraceptive de urgenta: pastila de a
doua zi și dispozitivul intrauterin (sterilet) din cupru.
3.3.1.Pilula de a doua zi sau contraceptia hormonala de urgenta previne o potentiala sarcina
nedorita in cazul in care metodele contraceptive au dat gres sau nu au fost deloc folosite.
Pilula de a doua zi are un continut ridicat de hormoni si de aceea cei mai multi medici
specialisti recomanda folosirea ei doar in cazuri extreme. Pastila de a doua zi nu se ia mai
32
mult de doua ori pe an si in nici un caz de mai multe ori pe luna, pentru ca poate da serioase
tulburari endocrine (hormonale), care la randul lor pot genera boli grave. Pilula de urgenta
ajuta numai la evitarea unei sarcini nedorite, dar nu ofera nici un fel de protectie impotriva
unei infectii cu transmitere sexuala. Femeile pot apela de mai multe ori la genul acesta de
contraceptie, insa ideal este sa foloseasca metodele mai eficiente de prevenire a unei sarcini:
prezervativul sau pilulele contraceptive clasice. Pastila aceasta se numeste de urgenta,
tocmai pentru ca ea trebuie folosita in situatiile de acest gen, atat in cazul cand contactul
sexual a fost neprotejat, s-a rupt prezervativul sau ati omis sa administrati mai mult de doua
pilule, consecutiv, din blisterul clasic. Pilula actioneaza in urmatoarele moduri: impiedica
ovulatia; creeaza conditii nepotrivite pentru fecundare; impiedica nidatia. Contraceptivele de
urgenta nu intrerup evolutia unei sarcini deja existente, deci nu sunt o metoda de avort. In
cazul in care ovulul a fost fertilizat si implantat la nivelul uterului, pilula nu mai are efect.
Administrarea ei poate produce malformatii grave la nivelul fatului.
Modalitatea de administrare: pastila de a doua zi exista in farmacii in doua forme: o doza
(un comprimat) sau doua (doua comprimate), sub variate denumiri comerciale si se
elibereaza fara prescriptie medicala. Teoretic ele sunt la fel de eficiente, insa specialistii
recomanda pilula cu o singura doza, deoarece se administreaza o singura data. In cazul
blisterului cu doua pilule, se iau la o diferenta de 12 ore una de cealalta (insa cele mai sigure
sunt indicatiile farmacistului), iar daca acest interval se calculeaza gresit sau se depaseste,
metoda devine ineficienta. Daca ati uitat de a doua pastila, luati-o cat de repede va amintiti
de ea, dar nu mai tarziu de 16 ore. Daca este nevoie, fixati-va un ceas cu alarma la 12 ore
pentru a nu o uita. Daca ati luat a doua pastila dupa ce au trecut 16 ore de la prima, este
recomandat sa faceti cat mai rapid un consult ginecologic. In farmaciile din Romania, pastila
de a doua zi se gaseste sub doua nume de marca: Postinor 2 si Escapelle. Prima este si cea
mai cunoscuta pentru ca are vechime pe piata. Postinor 2 consta in doua doze, adica doua
pastilute: prima se ia la maxim 72 de ore de la contactul sexual neprotejat, iar a doua la 12
ore dupa prima. Escapelle se ia intr-o singura doza, la maxim 72 de ore dupa contactul
sexual neprotejat. Pretul pentru aceste pastile este situat intre 50-90 lei. Ambele se pot
cumpara fara reteta. Nu trebuie confundata pastila de a doua zi (Postinor 2, Escapelle) cu
pastila abortiva (Mifepristone, Mifegyne, Mifeprex). Pastila de a doua zi previne o sarcina
nedorita, in timp ce medicamentele abortive pun capat unei sarcini deja confirmate.
Modalitatea de actiune a pastilei de a doua zi: indiferent de forma de prezentare, pastila
de a doua zi contine un hormon progesteronic sintetic numit levonorgestrel. Acest hormon
este prezent si in majoritatea contraceptivelor orale combinate, alaturi de un altul (un
33
estrogen), dar in cantitate mult mai mica. Cantitatea folosita pentru contraceptia de urgenta
este de 1,5 grame de hormon progesteronic. E cuprinsa intr-un comprimat, daca tratamentul
e in doza unica (un comprimat de 1.500 micrograme de levonorgestrel) sau impartita in doua
comprimate (2 comprimate a cate 750 micrograme levonorgestrel, de administrat la interval
de 12 ore). Hormonul progesteronic (levonorgestrel), administrat in cantitate mare sub forma
pastilei de a doua zi, impiedica ovarele sa elibereze un ovul, impiedica un ovul care era deja
eliberat sa fie fecundat sau nu permite unui ovul fecundat sa se implanteze in peretele uterin.
Deci efectul contraceptiei de urgenta se manifesta in functie de faza ciclului menstrual in
care a fost efectuata, adica de momentul in care s-a produs actul sexual neprotejat si a fost
luata pastila.
Eficienta pilulei contraceptive de urgenta este cu atat mai mare cu cat este administrata
mai rapid dupa actul sexual. Pilula se ia in primele 72 de ore de la contact, dar cu cat mai
repede cu atat mai bine. Eficienta este usor crescuta daca pilula se ia in primele 12-24 de
ore. Spre deosebire de avortul provocat (medicamentos sau chirurgical), pastila de a doua zi
actioneaza inainte ca implantatia embrionului sa se petreaca. In procente, eficienta
contraceptiei de urgenta este apreciata ca fiind situata intre 75% si 95% in functie de cat de
repede este aplicata dupa contact, de numarul contactelor, de factori personali privind
raspunsul organismului la acest tratament si de alte situatii care pot afecta activitatea
hormonului in organism. Eficienta pastilei de a doua zi este scazuta de afectiuni sau
evenimente care scad absorbita intestinala a hormonului sau activitatea sa in organism:
voma, diareea, boli intestinale, asocierea cu medicamente laxative, antibiotice, antifungice,
antiparkinsoniene si altele.
Contraceptia de urgenta are o eficienta mai redusa decat metodele contraceptive
utilizate pe termen lung (contraceptive orale combinate, prezervativ, sterilet) si e mai
periculoasa pentru sanatate. Pilula de a doua zi foloseste cantitati uriase de hormoni,
daunatoare pentru organism. E vorba de echivalentul unei folii intregi de contraceptive orale
luate toate de-odata. Metoda exista doar pentru ca e mai putin periculoasa sau neplacuta
decat avortul provocat, nu pentru ca ar fi benefica pentru sanatate.
Reactii adverse: efectele adverse sunt destul de frecvente si se manifesta in general prin
stare de rau, greturi, varsaturi, durere de cap, ameteli, oboseala accentuata, sangerare
vaginala la 4-7 zile (nu este o menstruatie), tulburari ale ciclului menstrual pe durata a mai
multe luni, dureri menstruale neobisnuite, dureri in abdomenul inferior, umflarea sanillor si
tensiune dureroasa la nivelul lor, diaree. Daca ati vomat la mai putin de doua ore dupa ce ati
luat pilula, contactati medicul deoarece este posibil sa fiti nevoita sa reluati doza, deoarece
34
substanta activa nu s-a absorbit si metoda nu isi face efectul. Manifestarile exterioare ce
urmeaza imediat administrarii pastilei, sunt doar varful aisbergului. Ceea ce se intampla in
interiorul corpului e mult mai complex si cu efect indelungat. Pot provoca tulburari
hormonale care pot creste riscul sarcinilor ulterioare si riscul unor boli hormonale sau ale
aparatului genital. Deoarece contraceptia de urgenta poate provoca tulburari ale ciclului pe
termen lung, aplicarea metodelor contraceptive naturale (cum ar fi cea a calendarului) este
mai putin eficienta dupa pastila de a doua zi. In lunile ce urmeaza e necesar sa fiti si mai
precauta in ce priveste protectia. Daca ati luat pastila de a doua zi si cu toate acestea ati
ramas insarcinata e important sa mergi cat mai repede la medicul ginecolog pentru a afla
daca sarcina nu este una extrauterina sau daca nu exista alte probleme legate de ea. Ca
urmare a cercetarilor efectuate de specialisti, in ultima perioada au aparut pe piata pilule
contraceptive combinate la care reactiile adverse sunt diminuate.
Contraindicatii de administrare a pilulei este indicat ca administrarea pilulei de a doua zi
sa se faca cu recomandarea medicului ginecolog. Discutati cu medicul ginecolog despre
afectiunile pe care le aveti, tratamentele pe care le urmati si despre posibila interactiune
medicamentoasa cu pastila de a doua zi. Principalele cazuri cand pilula de urgenta este
contraindicata sunt: sunteti deja insarcinata sau banuiti ca ati putea fi; ultima menstruatie a
fost altfel decat celelalte, a intarziat, a venit mai devreme, a fost in cantitate mai mica, etc.;
exista o sangerare vaginala a carei cauza nu se cunoaste; ati avut sau aveti chisturi ovariene;
sunteti alergica la una din substantele care compun pastila (ele sunt mentionate in prospect);
ati avut si alte contacte sexuale neprotejate cu mai multe zile inainte; suferiti de afectiuni ale
ficatului; aveti tulburari sau boli endocrine ori metabolice; aveti noduli mamari neinvestigati
medical, ati avut sau aveti cancer de san; suferiti de hipertensiune arteriala sau boli de inima;
aveti diabet; urmati tratamente medicamentoase pentru: epilepsie, tuberculoza, infectii
fungice (tratament oral cu griseofulvina), infectii microbiene, etc.
Recomandarea din partea medicului specialist, precum si urmarea tuturor indicatiilor
primite este foarte indicata, deoarece, spre exemplu exista studii care apreciaza ca ceaiul de
sunatoare, in cantitate mare, administrat in acelasi timp cu contraceptia de urgenta ar putea
sa-i scada efectul.
Concluzii
Pastila de a doua zi nu asigura contraceptia pentru o luna intreaga, astfel, daca ati luat
pastila la un moment dat iar peste 4 zile, de exemplu ati avut un nou contact sexual
neprotejat, pentru acesta nu aveti asigurata protectia cu ajutorul pastilei de a doua zi. Ba mai
mult, daca al doilea contact se suprapune unei ovulatii, exista riscul normal de sarcina. Deci
35
pastila de a doua zi nu te protejeaza pentru contactele sexuale pe care le aveti dupa ca ai
luat-o. Nu protejeaza de BTS (boli cu transmitere sexuala). Daca prezervativul s-a rupt sau a
cazut si a fost nevoie de pastila de a doua zi, riscul transmiterii unei BTS este aproape la fel
de mare ca si cand nu s-ar fi folosit protectia. Deci este recomandat consultul medical. Nu
provoaca avort. Pastila de a doua zi actioneaza timpuriu, intr-una din etapele ce preced
implantatia embrionului. Contraceptia de urgenta se bazeaza pe faptul ca fecundarea nu are
loc imediat dupa actul sexual, ci la cateva zile dupa, timp in care spermatozoizii „calatoresc”
din vagin catre trompele uterine. Hormonul sintetic levonorgestrelul continut de pastila de a
doua zi, intarzie procesul de ovulatie, daca acesta nu a avut loc deja, si inactiveaza
spermatozoizii. Daca ovulatia s-a produs, hormonul impiedica spermatozoizii sa ajunga la
ovul. Iar in cazul in care o luati catre sfarsitul intervalului de 72 de ore, daca s-a produs deja
fecundarea, pastila impiedica procesul de nidatie, adica implantarea produsului de conceptie
in uter. Daca a avut loc nidatia, pastila de a doua zi nu mai este eficienta. De aceea trebuie
luata in maxim 72 de ore. Nu este o metoda contraceptiva de termen lung. Merita luata, in
cazuri de maxima necesitate, pentru ca este o metoda mai putin traumatizanta, fizic si psihic,
decat un eventual avort, insa nu trebuie abuzat de ea. Se poate lua maxim de doua ori pe an
pentru ca este, un „cocktail” puternic de hormoni, care da peste cap organismul si poate
afecta sanatatea.
3.3.2. Steriletul
O altă modalitate de contracepţie de urgenţă este inserarea unui sterilet. "Folosirea
steriletului e o metodă mai puţin folosită, însă este considerată o metodă de maximă urgenţă
în cazul în care nu e posibil accesul la pilulele de a doua zi. Steriletul se inserează în primele
cinci zile de la contactul sexual neprotejat şi e utilizat pentru că are un rol mecanic şi nu mai
permite nidarea (implantarea în uter) a oului fecundat".
Pentru a beneficia de aceasta metoda de contraceptie trebuie sa va adresati unui
medic ginecolog. Dispozitivul intrauterin (steriletul) din cupru poate fi introdus in cavitatea
uterina in primele 120 de ore (5 zile) dupa un contact sexual neprotejat. De obicei, acest
dispozitiv poate fi recomandat atunci cand doriti sa il pastrati in continuare ca metoda
contraceptiva de baza. Eficacitatea steriletului din cupru este cu atat mai mare cu cat a fost
montat mai rapid dupa contactul sexual. Depasirea unui interval de peste 5-8 zile
compromite total siguranta in ceea ce priveste prevenirea unei sarcini. Dupa montarea
steriletului, pot aparea unele efecte secundare: modificarea duratei si fluxului ciclulului
menstrual, dureri mai mari in timpul menstruatiilor, sangerari abundente (steriletul este
contraindicat femeilor predispuse la menstruatii lungi si dificile).
36
Atenţie însă: acest dispozitiv este total contraindicat femeilor care nu au născut
niciodată, pentru că le pot împidica mai târziu să aducă pe lume copii.

CONCLUZII

În opinia noastră, contracepţia de urgenţă este puţin utilizată, din cauza lipsei de
informare a pacientelor; astfel educaţia contraceptivă, vizând mai ales adolescentele, ar trebui
să includă diseminarea de informaţii despre opţiunile contraceptive postcoitale. O informare
corectă ar duce la o scădere semnificativă a numărului avorturilor la cerere, a costurilor
suplimentare, precum şi o reducere a complicaţiilor precoce şi tardive datorate avorturilor
instrumentale. Problema contracepţiei şi a planificării familiale, la noi în ţară, este o problemă
pe care s-a pus accentul în special după decembrie 1989 şi care are o răspândire destul de
slabă în teritoriu. Informaţii despre contracepţie şi planificare au fost obţinute în special de la

37
cadre medicale, părinţi şi anturaj şi într-o proporţie mai mică din mass - media, partener de
viaţă.
S-a constatat că informaţiile despre contracepţie ale femeilor sunt destul de bogate.
Cu toate acestea, se manifestă o discordanţă între numărul metodelor contraceptive cunoscute
şi cele aplicate în practică (probabil datorită faptului ca sunt mulţumite de metoda folosită sau
poate datorită neinteresului faţă de alte metode). În funcţie de nivelul educativ, rezultatele
confirmă existenţa unor deficienţe în utilizarea corectă a metodelor contraceptive, motivul
fiind prezenţa a unui număr destul de mare de avorturi provocate acest lucru reprezentând
sarcini nedorite cauzate de neutilizarea sau utilizarea incorectă a unei unei metode
contraceptive. Numărul de avorturi provocate variază intre 1 şi 5 avorturi per femeie ce a
suferit un avort, avorturile spontane neavând legatură cu metodele contraceptive. Deşi se
semnalează un număr mare de avorturi, peste 30 de avorturi provocate, există metode corect
utilizate (anticoncepţionalele şi prezervativul) (metodele au fost corect utilizate). Referitor la
metodele contraceptive cunoscute, se remarcă faptul că toate femeile cunosc măcar o metodă
contraceptivă. Putem aprecia că există deficienţe care ar putea fi corectate prin introducerea
educaţiei sexuale ca materie şcolară sau a unei mai bune informări a populaţiei existând, din
păcate, femei carora nu li s-a vorbit niciodată de contracepţie. Din acest punct de vedere se
observă că o mare parte a femeilor, peste jumătate, cunosc metodele contraceptive datorită
contactului ce îl au cu cadre medicale.
PROPUNERI
♦ Educaţia sexuală să fie introdusă ca materie şcolară. Aceasta ar ajuta adolescentul să
înţeleagă în mod pozitiv sănătatea sa sexuală, să-i furnizeze abilitatea de a lua decizii, să-i
formeze credinţe şi valori despre identitate, comportament şi relaţii interpersonale.
♦ Introducerea orelor de educaţie sexuală de sine stătătoare şi nu în spaţiul orelor de
dirigenţie, pe parcursul întregului an de studiu. Aceasta ar putea duce la realizarea scopului
de „educaţie" şi nu la furnizarea unor informaţii disparate.
♦ Este necesară formarea unor cadre specializate pentru programa de educaţie sexuală
şi de asemenea de materiale adecvate desfăşurării orelor de educaţie sexuală.
♦ Consilierea pacienţilor privind metodele de planificare necesită o instruire specială
şi o atitudine de respect şi consideraţie faţă de pacient.
♦ Organizarea de conferinţe sau popularizarea contracepţiei prin mass - media care să
asigure şi informarea părinţilor adolescenţilor, primii lor educatori, astfel încât informaţiile
oferite să fie cât mai exacte.

38
♦ In cadrul educaţiei sexuale nu trebuie neglijată prevenirea asupra posibilităţilor de
contractare a bolilor cu transmitere sexuală în urma unor activităţi sexuale dezordonate.
♦ Promovarea în egală măsură a mijloacelor de contracepţie feminină cât şi
masculină.
♦ Problema planificării familiale şi contracepţia trebuie încadrate în problema socială
a comunităţii, având în vedere necesitatea unei bune reproduceri a populaţiei, în care se
asigură sporul natural necesar, precum şi o structură favorabilă pe vârste a populaţiei. Decizia
asupra utilizării metodei contraceptive aparţine în totalitate persoanei, medicul trebuind să
explice protocolul metodei alese, avantajele şi dezavantajele metodei.
♦ Implicarea organizaţiilor nonguvernamentale (societăţi non - profit, religioase, cu
caracter privat) pot juca un rol foarte important datorită posibilităţilor economice mai mari şi
datorită forţei de penetraţie mai ridicată în rândul populaţiei, deci şi al adolescenţilor

BIBLIOGRAFIE

1. ANCAI, Urgente in pediatrie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1996.F


2. BELFIELD, Torni - „FPA contraceptive handbook".
3. GRASSEL, Heniz - „Tineret, sexualitate, educaţie", , 1971.
4. HATCHER R., WARD Rinehart - „Contracepţia - ghid practic", 199".
5. HATCHER R., TRESSEL J. - „Tehnologia contraceptivelor", Ediţia a 16 a, New York,
Irvington, 1994.

39
6. HEREZA, Carlos - „Ghid pentru servicii de planificare familială", 1996.
7. NEUBERT, Rudolf- „Probleme de educaţie a sexelor", Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
8. PANĂ S., DIONISIE Darău - „Sexalitatea umană", Bucureşti, 1998.
9. PRICOP, Florentina - „Planificare familială", Ed. Venus, 1997
10. PRICOP, Mihai - „Curs de obstetrică şi ginecologie", Institutul European. 2001.
11. URSOI, Constantin - „Igiena sexuală", Ed. Facla, Timişoara, 1980.
12. ZBRANCA, Eusebie - „Contracepţia", Ed. Ştiinţifică, 1991.
13. WHEAT, W., WHEAT G. - „Viaţa intimă în căsnicia creştină".
14.*** - http://www.sexdex.ro
15. *** - http://www.teenwire.com
16. *** - http://www.sanatatea.com
17. *** - „Sănătatea reproducerii în concept modern", 1992.
18. *** - „Emergency - contraception"
19. *** - „Ghid de servicii de planificare familială", Anexe.

40