Poezia iconografica traditionalista

In gradina Ghetsimani – Vasile Voiculescu

Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,
Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură…
Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă…
Dar nu voia s-atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă…
Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!
Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă…
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.

Eseu – comentariu

Perioada literara
In perioada interbelica se remarca coexistenta a doua curente
literare diametral opuse, modernismul si traditionalismul, dar
care asigura literaturii bogatie tematica.

Autor
Vasile Voiculescu, poet, prozator si dramaturg isi concepe
opera poetica pe demersuri traditionaliste, urmarind mai multe
etape in lirica sa.
Volumele de debut “Poezii” si “Din tara Zimbrului” surprind o
colectivitate rurala dominata de vcalorile traditionale si
momente ale implicarii ei in razboi. Volumul “Parga” este
primul volum in care orientarea spre valorile crestine,
religioase, il separa pe poet de George Cosbuc si Octavian
Goga de care a fost puternic influentat. Urmeaza volume
precum “Poeme cu ingeri”, “Urcus”, “Destin”, in care temele si
miturile biblice prind contur alaturi de framantarea sufleteasca
a poetului.
Volumul “Parga” publicat in anul 1921 cuprinde opera literara
“In gradina Ghetsimani” ce apartine genului literar liric, fiind o
poezie iconografica traditionalista.
Poeziile iconografice au la baza teme si motive biblice supuse
viziunii lirice a poetului.

Curent literar
Traditionalismul inseamna atitudinea culturala care exprima
un atasament excesiv pentru valorile trecutului. Prima grupare
care se formeaza in jurul revistei Semanatorul, de la care isi ia
numele de “semanatorism’ cu tema dezvoltata asupra mediului
rural (satul). A doua grupare se formeaza in jurul revistei Viata
romaneasca, numita “poporanism”, tematica fiind taranul, iar
ultima grupare in jurul revistei Gandirea, grupare “gandirista”
avand ca tema ordotoxismul.

Geneza
Opera este inspirata din scena biblica in care dupa Cina cea de
Taina, aflat in gradina Ghetsimani, Iisus este demascat de Iuda
care il saruta si este arestat de oamenii arhiereului Caiafa. De
asemenea, caderea pe branci in timpul rugaciunii este preluata
din Evanghelia lui Luca, in celelalte Evanghelii fiind specificata
caderea in genunchi.

Titlul
Titlul operei, un substantiv propriu desemneaza denotativ locul
sacru aflat in Israel pe Muntele Maslinilor. Valoarea conotativa
arata ipostaza rugii divine in care dualitatea om-Mantuitor se
confrunta, framantarea sufleteasca dominand tabloul
rugaciunii.

Tema si motive literare

Tema operei este specifica poeziei iconografice si este de
inspiratie religioasa, bliblica, surprinzand ruga lui Iisus.
Motivele literare sunt destinul (lupta cu soarta), paharul, cupa,
mierea, venin, maslinii, ulii, sange.

Structura
Textul contine doua secvente lirice, primele 3 catrene aratand
ruga lui Iisus, iar ultimul catren descriind imaginea gradinii
aflata in consonanta (acord) cu zbuciumul sufletesc. Imaginea
statica din prima secventa intra in antiteza cu verbele
dinamice prin care se contureaza “lupta”, “nu primesc”,
“duceau”, “se-mpotriveau”. Prin aceste verbe, dualitatea om-
divin este definita, fiind descris zbuciumul interior.

Prima secventa lirica

Prima secventa cuprinde primele trei strofe in care se prezinta
o imagine statica regasita doar in mintea omului, unde
Mantuitorul reprezinta viata vesnica. In prima strofa, “paharul”
reprezinta pacatul omenesc unde partea omeneasca se opune
mortii “se-mpotriveau intruna…”. Se formeaza antiteza rosu-
alb, unde rosu este culoarea sangelui reprezentand sacrificiul.
In ultimul vers, se prezinta chemarea launtrica, o lupta
interioara unde “furtuna” inseamna o exprimare a maniei
Tatalui Ceresc. In a doua strofa se prezinta din nou mania
tatalui “mana neindurata”. Cuvantul “cupa” este destinat doar
pentru cei sortiti, doar ei au acces la ea. Inversiunea “grozava
cupa” pune accentul pe adjectivul “grozava” – omul infricat de
moarte. El este obligat, impotriva vointei sale, sa primeasca
mantuirea “i-o ducea la gura”. Ipostaza de divin este conturata
de setea de mantuire din urmatorul vers “o sete uriasa”.
Inversiunea “infama bautura” pune accentul pe spaima omului.
Ultima strofa are ca simboluri mierea si veninul, apartinand
omului, formandu-se o antiteza moarte-viata. Se arata cum
omul se impotriveste in fata mortii “Dar falcile-nclestandu-si cu
ultima putere”. In ultimul vers se arata viata vesnica
reprezentata de Mantuitor.

A doua secventa lirica

In a doua secventa se prezinta o imagine dinamica cu arborii
pacii care sunt dominati de framantarea launtrica, unde
maslinii sunt arborii pacii. Durerea si impietrirea sunt
sentimentele predominante urmate de prefigurarea mortii
“batai de aripi”. Ulii sunt simbolul mortii, pasarea care
prevesteste aparitia mortii. Omul a murit si Mantuitorul s-a
nascut, iar tot ce simte omul este in antiteza.
La nivel stilistic, secventa a doua contine imagini dinamice
precum “se framantau maslinii”, “pareau ca vor sa fuga din
loc”, “treceau batai de aripi”, “ulii de seara dau roate”. Exista
si figuri de stil precum metafora “batai de aripi” si epitetele
“vraistea gradinii” si “ulii de seara”.
Muzicalitatea este data de elementele de metrica si prozodie,
4 catrene cu masura de 13-14 silabe si rima incrucisata.