Sunteți pe pagina 1din 34

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI

APARATUL/SISTEMUL
DIGESTIV

Curs 3 - Tatiana Oglindă


✔ este format din toate organele care participă la funcția de
digestie și absorbție a alimentelor.

TUBUL DIGESTIV
= tractul digestiv :
-cavitatea bucală
-faringe: exofaringe și
endofaringe;
-esofag;
-stomac;
-intestin subțire: duoden,
jejun-ileon;
-intestin gros: cec +
apendice, colon
-rect;
-anus. Curs 3 - Tatiana Oglindă
ANEXELE APARATULUI
DIGESTIV
glande salivare
ficat
pancreas

Glandele satelite
tubului digestiv au rol:
-de secreție a sucurilor
digestive;
-în procesele de
digestie.
CAVITATEA BUCALĂ
• se găsește în partea inferioară a
feței, sub fosele nazale, înaintea
faringelui;
• este împărțită prin intermediul
arcadelor dentare în:
Vestibulul bucal:
- mărginit de arcade dentare și
buze;
- la locul de întâlnire al celor doi
pereți, exterior (musculo-cutanat)
și interior-osos (arcadele dentare)
se formează șanțurile
gingivolabiale (superior și inferior);
- în vestibul se deschide canalul
CAVITATEA BUCALĂ

Cavitatea bucală propriu-zisă:


-cuprinsă între arcadele dentare, bolta palatină și limbă,
un organ musculo-membranos, al gustului (receptori ai
analizatorului gustativ), cu o structură scheletică
osteo-fibroasă, un țesut muscular cu mușchi extrinseci
și intrinseci și o mucoasă linguală;
- mucoasa linguală prezintă glande (de tip seros și
mucos), papile (proeminențe în care se găsesc
mugurii gustativi) și foliculi limfatici;
-căptușită de mucoasa bucală (epiteliu pavimentos
stratificat necheratinzat), situată pe un strat muscular
și un strat osos (palat), + strat glandular;
CAVITATEA BUCALĂ
Anexele cavității bucale:
-gingiile: între cavitatea bucală propriu-zisă și vestibulul
bucal, acoperă arcadele dentare și alveolele dentare;
- dinții = organe dure,
implantate în alveolele
maxilarelor, cu rol în
masticație și în vorbire;
- în nr de 20 inițial apoi 32
(dentiția definitivă);
- fiecare arcadă → 16:
incisivi 2/2; canini 1/1;
premolari 2/2; molari 3/3;
- între dinte și alveolă =
articulație de tipul sinartroze;
CAVITATEA BUCALĂ
Glandele salivare (secreție exocrină):
Glanda parotidă = cea mai
voluminoasă:
-situată înapoia mandibulei ;
→ canale intralobulare, interlobulare
care se deschid în canalul principal
al glandei, canalul excretor Stenon.
Glanda submandibulară = submaxilară:
-situată în planșeul bucal în loja submandibulară;
→ canale intralobulare, interlobulare care se deschid
în canalul principal al glandei, Warthon.
Glanda sublinguală situată în loja sublinguală, imediat
înapoia simfizei mentoniere;
→ canalele extraglandulare, Bartholin și Walther.
FARINGELE
- a doua porțiune a tubului digestiv;
- conduct musculo-membranos, la nivelul căruia se
intersectează calea respiratorie cu cea digestivă;
- se continuă cu laringele și porțiunea superioară a
esofagului;
- comunică cu urechea medie prin trompa Eustachio;
- are forma unei pâlnii musculo-membranoase,
- situat anterior de coloana vertebrală
cervicală.
Exofaringele (suprafața externă) este
în raport a. carotidă comună, v.
jugulară internă, lobii glandei
tiroide, nervul cranian X, a.
carotide externă și internă și cu ggl.
limfatici jugulari.
FARINGELE
Endofaringe: (suprafața internă):
-nazofaringe = rinofaringe (între baza craniului și vălul
palatin); în pereții laterali se găsesc orificiile tubelor
auditive prin care faringele comunică cu urechea medie;
-orofaringe (între vălul palatin și osul hioid);
-laringo-faringe = hipofaringe (între osul hioid și cartilajul
cricoid).
Structură:
-tunică fibroasă = schelet pe care se inseră mușchii;
-tunica musculară: mușchi constrictori (superiori, mijlocii,
inferiori);
-adventice: țesut conjunctiv subțire;
-mucoasa faringelui este ~ mucoasei nazale (la nivelul
nazofaringelui) a mucoasei bucalei (la nivelul
orofaringelui).
ESOFAGUL
= conduct musculo-membranos, cu
traiect longitudinal, prin care trec
alimentele dinspre faringe spre
stomac;
Configurație externă:
- străbate regiunea gâtului, toracelui, diafragma având 4
porțiuni: cervicală, toracică, diafragmatică, abdominală;
- în plan frontal anatomic are 2 curburi: o curbură
superioară cu concavitatea spre dreapta și o curbură
inferioară cu concavitatea spre stânga;
Suprafața externă:
- porțiunea cervicală: în raport cu glanda tiroidă,
mănunchiul vasculonervos al gâtului, coloana cervicală
(separat prin mușchii prevertebrali),
ESOFAGUL
- porțiunea toracală se află în raport cu traheea;
- la locul de bifurcare ⇒ un segment suprabronhic și un
segment subbronhic – unde vine în raport cu coloana
vertebrală toracală;
- porțiunea diafragmatică străbate diafragma prin hiatul
esofagian;
- porțiunea abdominală (unde este ușor dilatat) se află în
raport cu ficatul, aorta abdominală, fornixul stomacului;
Suprafața internă prezintă numeroase pliuri longitudinale, care
se atenuează sau se accentuează odată cu trecerea
alimentelor; sunt formate din mucoasă și submucoasă.
Structură – 4 tunici: musculară (fibre longitudinale, circulare),
submucoasă (foarte laxă, asigură mobilitatea mucoasei),
mucoasă (epiteliul pavimentos, glande esofagiene și glande
cardice ce secretă mucus) și seroasă.
STOMACUL
= segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv cu formă și
dimensiuni variabile, impuse de vârstă, tip constituțional și
perioadă funcțională;
-este locul în care alimentele suferă modificări importante
d.p.d.v. biologic, rezultând chimul gastric;
-se găsește în cavitatea abdominală, sub diafragm, în
epigastru;
-prezintă numeroase mijloace de fixare (repliuri peritoneale,
esofagul, duodenul);
-are o mobilitate ridicată;
-formă de litera J, cu o porțiune verticală și una orizontală,
separat de esofag prin orificiul cardia și de duoden prin
orificiul piloric;
Curs 3 - Tatiana Oglindă
STOMACUL
Configurație exterioară:
-2 fețe, 2 curburi, 2 extremități;
-fața anterioară: în raport cu peretele abdominal anterior, cu
spațiile i.c. 7, 8;
-fața posterioară/inferioară: vine în legătură cu colonul
tranvers, duodenul, pancreas, rinichi;
-curbura mică continuă marginea esofagului și se termină cu
antrul piloric;
-curbura mare formează cu marginea esofagului incizura
cardică (unghiul His);
-extremitatea superioară (esofagiană-cardia) corespunde
posterior v. toracale 7 și anterior cartilajului costal 7;
-extremitatea inferioară (duodenală-pilor) are raporturi
anatomice cu v. portă, capul pancreasului, peritoneu.Curs 3 - Tatiana Oglindă
STOMACUL
Configurația interioară:
-pliurile mucoasei: plice ale mucoasei
(transversale, oblice) care permit
distensia stomacului, orificii de
deschidere ale glandelor gastrice;
-orificiul cardia: prezintă o plică a
mucoasei care delimitează orificiul;
- orificiul piloric: prevăzut cu un sfincter format prin
îngroșarea fibrelor circulare ale musculaturii gastrice.
Structură → tunici:
-seroasă, formată din peritoneu: la nivelul stomacului dă
naștere ligamentelor peritoneale cu fixarea stomacului de
organele vecine (splină, colon);
-subseroasă alcătuită din țesut conjunctiv subțire;
Curs 3 - Tatiana Oglindă
STOMACUL
Structură:
-musculară cu trei planuri – de la suprafață spre profunzime:
fibre musculare longitudinale (în lungul stomacului, cu rol în
depozitarea alimentelor, amestecarea lor cu suc gastric și
golirea lentă a chimului gastric în duoden), fibre circulare
(formează sfincterul piloric) și fibre oblice;
-submucoasă formată din țesut conjunctiv lax;
-mucoasă = principala componentă morfologică a stomacului:
- glande gastrice (secretă HCl, pepsină);
- glande cardiale/pilorice;
- glande cu secreție internă (gastrina, serotonina,
enteroglucagon).

Curs 3 - Tatiana Oglindă


INTESTIN SUBȚIRE
= conduct musculo-membranos cu aspect aplatizat când
este gol și cilindric atunci când este plin;
-reprezintă sediul digestiei intestinale în care conținutul
alimentar este supus acțiunii sucului pancreatic, intestinal
și biliar;
-are trei porțiuni: duoden, jejun, ileon (între ultimele 2
porțiuni nu este clară limita).
Duodenul = porțiunea fixă a
intestinului subțire:
- continuă pilorul și descrie o
curbă care ajunge în dreptul
vertebrei lombare L4 iar în
dreptul L2 se continuă cu
jejunul.
DUODENUL

Conformația exterioară:
-este fixat de peretele
abdominal (îl deosebește de
jejun și ileon);
- are forma unei potcoave cu concavitatea orientată spre
stânga, în care pătrunde capul pancreasului;
- are 4 porțiuni:
- superioară (bulbul duodenal);
- descendentă (până la rinichiul drept);
- orizontală sau inferioară (traversează coloana în
dreptul vertebrei L4);
- ascendentă (urcă pană în dreptul vertebrei L2);
Conformația interioară: DUODENUL
-plici circulare (cute transversale ale mucoasei) cu rol de a mări
suprafața de absorbție;
-vilozități intestinale (proeminențe cilindrice ce acoperă
suprafața mucoasei) cu rol de a realiza funcția de absorbție.
Structură:
-tunica seroasă – peritoneul (sub care se găsește un strat de
țesut conjunctiv lax = strat subseros);
-tunica musculară cu 2 straturi musculare netede: extern,
subțire (fibre longitudinale) și intern (fibre circulare); asigură
mișcări segmentare, de pendulare, tonice, peristaltice;
-tunica submucoasă (țesut conjunctiv elastic);
-tunica mucoasă (prezintă plicele și vilozitățile; are enterocite,
celule endocrine și foliculi limfatici).
INTESTIN
SUBȚIRE

Jejun și ileon = componente ale intestinului subțire, întinse


de la flexura duodeno-jejunală la valvula ileocecală.
Configurația externă:
-sunt legate de peretele abdominal posterior prin mezenter;
-au multe curburi, cu multe anse și mobilitate mare;
-ocupă cavitatea abdominală, regiunile ombilicală și
hipogastrică.
INTESTIN SUBȚIRE

Jejun și ileon
- configurația internă și
structura sunt aceleași ca ale
duodenului;
Vascularizația arterială se
realizează prin artera
mezenterică superioară care dă
ramuri jejunale și ileale care, la
rândul lor, se ramifică → arcade
vasculare (vene omonime).
INTESTIN GROS
= segmentul terminal al tubului digestiv;
-continuă intestinul subțire, zona de
demarcație fiind valvula ileo-cecală;
-se deschide la exterior prin orificiul anal;
- se împarte în: cec, colon (ascendent,
transversal, descendent, sigmoidian) și rect;
Conformație exterioară:
-este mai scurt și mai gros decât intestinul
subțire;
-prezintă tenii musculare (= benzi musculare
late de 0,5 cm.) și haustrele colonului (=
porțiuni bombate ale intestinului gros către
exterior, din peretele intestinal);
Curs 3- Tatiana Oglindă
INTESTIN GROS
Conformație interioară:
-tunica seroasă (la nivelul cecului,
colonului ascendent și a porțiunii
inițiale a rectului);
-tunica musculară cu 2 straturi:
extern (fibre longitudinale grupate
în cele trei tenii) și intern (fibre
circulare)
→ asigură motilitatea intestinului
gros prin mișcări lente,
peristaltice;
-strat submucos cu vase sanguine,
formațiuni ale mucoasei și foliculi
limfatici;
Curs 3- Tatiana Oglindă
INTESTIN GROS
Cecul = prima porțiune a
intestinului gros:
- are forma unui sac în partea inferioară;
- pe fața medială se inseră apendicele vermiform (=
segment rudimentar transformat în organ limfoid).
Structură:
- benzi musculare longitudinale, care se continuă la
nivelul celorlalte segmente ale colonului, între care se
găsesc boseluri, ce dau aspectul de sac;
- tunica seroasă/peritoneul aderă de cele cec și apendice;
- tunică musculară (cu fibre longitudinale și circulare),
- tunică submucoasă și tunică mucoasă (la nivelul
apendicelui are un număr mare de foliculi limfatici).
Curs 3- Tatiana Oglindă
COLONUL
- situat între cec și rect, de la nivelul valvei ileocecale la
nivelul vertebrei S3, cuprinde:
- colonul ascendent: între valva ileocecală și fața viscerală a
ficatului;
- flexura colică dreaptă sau unghiul hepatic;
- colonul transvers: are o direcție transversală ușor oblic
ascendentă, de la ficat spre splină, până la nivelul coastei 8;
- flexura colică stângă sau unghiul splenic: situată mai sus și
mai în profunzime față de unghiul hepatic;
-colonul descendent: coboară până la creasta iliacă stângă, este
mai fix și mai profund;
-colonul sigmoidian = ilio-pelvin: de la creasta iliacă stg, trece
prin fosa iliacă stg (sigmoidiană) și coboară în bazin;
- forma literei S, calibru mai uniform, L = de 45 cm și 2 porțiuni:
iliacă (fixă și scurtă) și pelvină (mobilă);
Curs 3- Tatiana Oglindă
COLONUL - Structură:
-tunica seroasă acoperă colonul ascendent și descendent iar la
nivelul colonului transvers și sigmoid formează mezou;
- tunica musculară (cu fibre longitudinale), tunica submucoasă
și mucoasă.
RECTUL = ultima porțiune a intestinului gros;
-limita superioară corespunde vertebrei S3 iar limita inferioară
este linia de joncțiune dintre tegumentul anal și pielea
perineului;
-coboară prin pelvis și se deschide la exterior prin anus;
-prezintă:
- 1 porțiune pelvină = ampulă, porțiune largă, cu rol de
rezervor;
- 1 porțiune perineală îngustă – canal anal de evacuare;
Curs 3- Tatiana Oglindă
RECTUL
Conformație exterioară:
-gol → aspect tubular iar în distensie → aspect ovoidal;
-pe suprafața exterioară lipsesc tunicile musculare și
haustrele.
Conformație interioară:
-ampula rectală: plice existente atunci când rectul este gol;
-canalul anal: coloane (fibre musculare longitudinale) +
valvule (situate la bazele coloanelor pe care le unește) +
sinusuri anale (între valvule și peretele anal);
Structură:
-tunica externă: peritoneul acoperă jumătate din suprafața
ampulei și în rest este înlocuit de țesut conjunctiv lax;
-tunica musculară (fibre longitudinale și circulare);
-strat submucos (rețele vasculare și plexuri venoase);
-tunica mucoasă (formată din epiteliu). Curs 3- Tatiana Oglindă
ANUSUL = orificiul de
deschidere al rectului la
exterior, în profunzimea
șanțului interfesier.
ANEXELE TUBULUI DIGESTIV

Glande salivare (secreție exocrină):


- parotidă: (înapoia mandibulei);
- submandibulară (în planșeul bucal);
- sublinguală (în loja sublinguală.
Curs 3 - Tatiana Oglindă
ANEXELE TUBULUI DIGESTIV
Ficat:
- 2 fețe: viscerală (hil hepatic),
diafragmatică (acoperită de
peritoneu);
- 2 margini: anterioară (în raport cu
coastele VI-VII), posterioară (în
raport cu elementele anatomice);
- 2 lobi: drept și stâng;
- 2 extremități: dreaptă, stângă;
- la exterior: 2 membrane: tunica seroasă (peritoneu) și
tunica fibroasă (= capsula Glisson);
- în interior: parenchim hepatic (unitatea
macrofuncțională = lobulul hepatic); Curs 3 - Tatiana Oglindă
ANEXELE
TUBULUI
DIGESTIV

Curs 3 - Tatiana Oglindă


ANEXELE TUBULUI DIGESTIV
Căi biliare (intra- și extrahepatice) și aparatul
diverticular (VB și ductul cistic).

Curs 3 - Tatiana Oglindă


ANEXELE TUBULUI DIGESTIV
Pancreasul: secreție exocrină și endocrină;
- organ retroperitoneal, anexat duodenului;

Curs 13- Tatiana Oglindă


ANEXELE TUBULUI DIGESTIV
- pancreasul exocrin: acini pancreatici, sistem canalicular
excretor (ductul principal Wirsung și cel secundar Santorini
– ambele se deschid în duoden prin orificiul prevăzut cu
sfincterul Oddi);

Curs 3 - Tatiana Oglindă