Sunteți pe pagina 1din 7

Concurența comercială neloială

Definiție. Modalități
Concurența comercială neloială este definită de art. 2 din Legea nr. 11/1991, ca orice act
sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de
execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii.
Din paleta faptelor de concurență neloială, în practică s-au manifestat frecvent: publicitatea
neonestă; confuzia cu semnele distinctive ale rivalului de pe piața relevantă; denigrarea;
dezorganizarea întreprinderii rivale prin racolarea de personal, spionaj; falsele indicații; acapararea
agresivă a clientelei; vânzarea cu premiu; dumpingul de mărfuri și servicii; Aceste procedee
abuzive pot fi grupate în fapte de concurență neloială săvârșite în dauna altui comerciant și fapte
de concurență neloială săvârșite prin metode de vânzare nepermise.
Concurența neloială în dauna altui comerciant
Publicitatea. Publicitatea comercială trebuie să fie decentă, corectă și elaborată în spiritul
responsabilității sociale, fiind interzisă publicitatea care poate afecta comportamentul economic,
lezând interesele consumatorilor sau ale unui concurent.
Concurența neloială manifestată prin actele de publicitate face obiectul Legii nr. 148/2000
modificată prin O. G. nr. 90/2004) care definește, între altele, publicitatea comparativă ca fiind
aceea care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta.
Pentru a fi legală, publicitatea comparativă trebuie să fie decentă, corectă, elaborată în
spiritul responsabilității sociale și să nu aibă ca obiect produse și servicii interzise. Condiția de a
se compara lucruri sau servicii de același fel se referă la caracterul substituibil al bunurilor și
serviciilor comparate, în sensul de a servi același scop și a avea aceeași destinație.
a) Publicitate neloială comparativă
Legea nr. 148/2000 stabilește că sunt contravenții următoarele fapte de publicitate
comparativă :
- comparația este înșelătoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) și ale art. 7;
- se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinații diferite;
- nu se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esențiale, relevante,
verificabile și reprezentative ale unor bunuri sau servicii;
- se creează confuzie pe piață între cel care își face publicitate și un concurent sau între
mărcile de comerț, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui
care își face publicitate și cele ale unui concurent;
- se discreditează sau se denigrează mărcile de comerț, denumirile comerciale, alte semne
distinctive, bunuri, servicii, activități sau circumstanțe ale unui concurent;
- nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeași indicație, în cazul produselor care au
indicație geografică;
- se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerț, de denumirea comercială
sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicația geografică a unui produs
concurent;
- se prezintă bunuri sau servicii drept imitații sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând
o marcă de comerț sau o denumire comercială protejată;
Pentru faptele mai sus menționate se aplică sancțiuni contravenționale prevăzute de lege;
cumulativ se poate dispune alte măsuri accesorii: interzicerea publicității dacă urmează să fie

1
difuzată; încetarea publicității până la data corectării ei; publicarea pe cheltuiala contravenientului
a unuia sau mai multor anunțuri rectificative, cu fixarea conținutului și a modului de difuzare.
b) Publicitate parazitară
Publicitatea parazitară constă în prezentarea activității comerciale de producție sau vânzare
de bunuri și servicii prin raportare la reclamă sau realizările altui comerciant, în scopul de a profita
de renumele acestuia. De esența ei este prezentarea produselor sau activității proprii ca fiind
superioare celor ale unui concurent cunoscut. 1
c) Publicitatea superlativă
Reclama superlativă prezintă produsele sau serviciile proprii ca fiind unice, cele mai
ieftine, cele mai atrăgătoare din punct de vedere calitativ.
Întrucât, de regulă, mărfurile și serviciile sunt substituibile cu altele identice sau
asemănătoare aflate pe piața relevantă, modul superlativ de lăudare a propriilor produse este
considerat ilicit, deoarece tinde la crearea unei poziții privilegiate a comerciantului ce realizează
reclama. Tot o practică neloială este considerată reclama prin care comerciantul își atribuie o
poziție unică de producător, prestator de servicii sau vânzător, caz în care faptul nu este real.
d) Publicitatea înșelătoare și subliminală
Caracterul concurențial corect, trebuie privit în raport de publicitate înșelătoare și
subliminală al căror sens este definit de același act normativ și care sunt interzise de art. 6 lit. a) și
b) din Legea nr. 148/2000.
Publicitatea înșelătoare constă în orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de
prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia
contact cu aceasta și îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator
sau care poate leza interesele unui concurent.
Oprită este și publicitatea subliminală, care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuți
în mod conștient, dar care pot influența comportamentul economic al unei persoane ori care
prejudiciază respectul pentru demnitate umană și morală publică.
Confuzia. Cea mai răspândită formă de concurență neloială constă în folosirea unei firme,
invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui
circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite
legitim de alt comerciant.
Confuzia se poate referi la:numele sau denumirea întreprinderilor; semnele distinctive ale
produselor; aspectul exterior al întreprinderilor; publicitatea concurenților, etc. Faptele pe care
legea le consideră acte de concurență neloială sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii,
tinzând să inducă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile
provin de la concurent sau există legături strânse între oferte.
Reclama comparativă, implicând elemente de neloialitale în scopul obținerii unor avantaje
de piață, este ilicită, când comparația este inexactă și neobiectivă.
Cea mai cauzatoare de confuzie, în domeniul numelui comercial, este omonimia, respectiv
situația în care fondul de comerț poartă numele proprietarului său.
Pentru a se evita riscul de confuzie cu un agent comercial omonim, se apelează la adăugarea
unor cuvinte care să înlăture în mod cert riscul. De regulă, nu sunt acceptate prenumele și

1
În practica agenților comerciali sunt cunoscute formele de publicitate parazitară prin raportarea la calitatea mărfurilor
sau serviciilor unui concurent cunoscut, prin prezentarea unui element de identificare al produsului acestuia, subliniind
însușirile deosebite pe care le are, după care este descris propriul produs, cu adăugirea că s-a realizat, după rețetă, în
sistem ori este o copie, tip, sugerând echivalența între produsul cunoscut și cel prezentat.
2
pseudonimul proprietarului. 2
Falsele indicații. În marea categorie a faptelor de concurență neloială ce tind la crearea
confuziei în rândul clientelei asupra produselor și mărfurilor, se disting, datorită frecvenței și
periculozității, falsele indicații și au obiect denumirile de origine sau indicațiile de proveniență ale
bunurilor3.
Importanța denumirii de origine a produselor impune o protecție specială a producătorilor
din zona geografică de proveniență, în scopul împiedicării altor producători din alte locuri să
utilizeze aceeași denumire pentru mărfuri similare, existând pericolul inducerii în eroare a
clientelei și confuziei cu produsele vizate de comerciantul neonest. 4.
Denigrarea. Denigrarea este actul concurențial neloial, care constă în comunicarea sau
răspândirea de afirmații depreciative sau comparative, în detrimentul unui competitor de pe piață,
în scopul de a-i știrbi reputația sau de a-i discredita întreprinderea ori produsele. 5
Denigrarea se poate realiza într-o multitudine de forme în scopul favorizării întreprinderii
autorului și să implice o depreciere a celei rivale: afirmații verbale, anunțuri, imagini, prospecte,
presă scrisă sau audiovizuală.
Concurentul defăimat este indicat fie prin elementele sale de identificare, fie cu referire la
produsele sale sau sunt utilizate elementele indirecte care permit recunoașterea sa fără dificultate.
Afirmația denigratoare trebuie să fie de natură a leza semnele, reputația, funcționarea sau alte
valori personale ori patrimoniale ale agentului comercial vătămat. 6
Nu este considerată neleală nici afirmația superiorității propriei producții comparativ cu
produsele de gen, determinată prin expresii generale, care nu fac posibilă identificarea unui anumit
produs sau pe fabricantul său.
Dezorganizarea sau destabilizarea întreprinderii rivale. Se poate realiza prin multiple
modalități, mai mult sau mai puțin agresive:spionajul,coruperea personalului,deturnarea clientelei.
a ) Spionajul comercial
Este o formă de concurență neloială sancționată în toate statele cu economie de piață,
datorită gravității sale. Constă în aflarea de către subiectul activ al faptei a secretelor de fabrică și
de comerț ale rivalului său și utilizarea lor în folosul său, în scopul câștigării clientelei acestuia.
Secretele de fabrică și de comerț sunt considerate „valori” nepatrimoniale și, cu toată
importanța lor pentru bunul mers al întreprinderii, nu sunt ocrotite prin norme speciale, ca și
invențiile, inovațiile, drepturile de autor.
Sunt considerate secrete numai acele date ale întreprinderii care nu sunt furnizate
publicității, menite a fi cunoscute și aplicate numai de cei care, în activitatea de producție,
aprovizionare, desfacere le utilizează în mod curent.

2
Omonimia este adesea utilizată în periodice. Riscul de confuzie este considerat înlăturat dacă se recurge la o
prezentare de ansamblu diferită prin format, culoare, caractere etc.
3
Protecția internațională a denumirilor de origine și a indicațiilor de proveniență (simple informații asupra locului unde a fost realizat produsul)
este asigurată prin Convenția Uniunii de la Paris pentru protecția industrială (1883) modificată cel mai recent la Stokholm in 1967 și prin
Aranjamentul de la Madrid (1891) revizuit în 1958 la Lisabona.
4
Denumirile de origine individualizează un produs ale cărui calități sunt datorate mediului geografic alcătuit din factori naturali și umani (de
exemplu: vin de Cotnari, țuică de Turț, vin de Champagne etc).
5
Poate consta în expresii referitoare la preț, sugerând că este cel mai mic, la faptul că produsele rivalului sunt
contrafăcute, că întreprinderea concurentă este falimentară, că dotarea cu instalații și echipamente este inferioară,
perimată, că produsele și serviciile sunt de calități necorespunzătoare, imitații nereușite, nefiabile etc.
6
Mijloace de acțiune sunt: oferirea unui salariu nejustificat de mare comparativ cu cel primit de la concurentul vătămat, recurgerea la intermediari
pentru a determina părăsirea patronului de către salariații săi, angajarea sistematică a tuturor salariaților ce-1 părăsesc pe
concurentul său, determinarea intenționată a concedierii salariaților concurentului pentru a-i angaja.
3
b) Coruperea personalului
Dezorganizarea întreprinderii rivale se poate realiza și prin coruperea personalului ei în
scopul angajării lui. În cazul existenței în contractul de muncă cu durată nedeterminată a unei
clauze de concurență stipulată în favoarea angajatorului, agentul comercial concurent poate încheia
un nou contract de muncă numai după expirarea perioadei expres indicată.
c) Deturnarea clientelei
Deturnarea clientelei unui comerciant, prin folosirea legăturilor stabilite cu clientela, în
cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant constituie o altă formă de concurență neloială.
Scopul incriminării este de a trage la răspundere pe comerciantul neonest care înțelege să tragă un
profit din exploatarea relației unui lucrător al său cu clientela „sustrasă” de acesta fondului de
comerț la care a funcționat anterior.
Concurența comercială neloială prin metode de vânzare nepermise
Metodele de atragere a clientelei prin activități comerciale contrare uzanțelor cinstite, mai
sunt denumite și fapte de acaparare agresivă a clientelei. Aceste practici neoneste prejudiciază atât
pe ofertanții mărfurilor și serviciilor pe piața relevantă, cât și pe consumatori, amăgindu-i cu
posibilitatea procurării celor dorite cu un preț mai mic decât cel normal.
Vânzarea condiționată de aducerea altor clienți. Articolul 4 lit. c) din Legea nr. 11/1991
definește ca activitate ilicită încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei
mărfi sau executarea unei prestații în mod avantajos, cu condiția aducerii de către client a altor
cumpărători, cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare7.
Vânzarea cu premiu. În principiu, orice comerciant este liber să ofere clientelei sale premii, însă
atragerea clientelei prin acest procedeu profită prea puțin consumatorilor, pentru că premiul depinde numai de
hazard, ceea ce face ca procedeul să fie neonest. Premiul reprezintă un produs sau serviciu accesoriu
dobândit gratuit, condiționat de cumpărarea unei mărfi sau plata unui serviciu.
Clientela este atrasă la vânzarea produselor sau serviciilor de iluzia câștigării premiului,
fapt ce afectează comerțul onest al rivalului comerciantului neloial.8
Valoarea premiilor este inclusă în prețul mărfurilor și serviciilor vândute condiționat și sub
acest aspect toți cumpărătorii participă la plata lor. Este atras clientul de pe piața relevantă prin
iluzia creată fiecărui client că este un posibil câștigător al premiului.
Dumpingul de mărfuri și servicii. În operațiunile de export și import, săvârșite în condiții
neloiale, fenomenul negativ cel mai întâlnit, pe lângă alte forme de concurență patologică
practicate în activitatea economică internațională (practicile monopoliste), este dumpingul de
mărfuri și de servicii.
Prin „dumping” se înțelege acea operațiune de vânzare a unei mărfi pe o piață străină la un
preț sub valoarea ei normală. Criteriul specific al acestei forme de concurență patologică îl
constituie decalajul dintre prețul de export al mărfii și valoarea sa normală pe piața relevantă9.

7
Una dintre metodele nepermise de vânzare este metoda „bulgărele de zăpadă“, care constă în promisiunea comerciantului
de a preda marfa sau de a executa prestația la un preț sau tarif inferior celui practicat în mod curent, în schimbul obligației asumate de clientul
consumator de a procura pentru comerciant alți clienți. Când aceștia din urmă se prezintă și la rândul lor se obligă, în aceleași condiții, să aducă
noi clienți, cumpărătorul inițial își primește avantajul scontat. Procedeul este neonest și prejudiciază deopotrivă pe ceilalți comercianți, și pe
consumatori, acreditând iluzia că astfel ar dobândi mărfuri sau alte servicii în condiții avantajoase.
8
Premiile, limitate, se distribuie prin tragere la sorți sau hazardat.
9
Infracțiunile sunt reglementate prin art. 5 lit. a)-g) din Legea nr.11/1991.Infracțiunea de concurență neloială
incriminează fapte specifice pentru ocrotirea activităților economice și apărării intereselor agenților economici,
împotriva metodelor neleale de acaparare a clientelei, prin întrebuințarea vicleniei sau inducerea în eroare a
beneficiarilor.
4
Existența unei diferențe dintre prețul de export (mai mic) și valoarea normală (mai mare) a unei
mărfi se concretizează în marja de dumping, element constitutiv al formei de concurență neloială.
Răspunderea juridică pentru faptele de concurență neloială
Pentru unele fapte ilicite prevăzute de legislația concurenței este instituit răspunderea
contravențională alături de răspunderea patrimonială.
Legea nr. 11/1991 reprezintă cadrul special în materie, lege care se completează cu dispozițiile
Ordonanței nr. 2/2001 cu privire la regimul juridic al contravențiilor și care reprezintă dreptul comun în
materia răspunderii contravenționale.
Infracțiunea de concurență neloială, constând în confuzia cu comerciantul vătămat sau
produsele sale, incriminată de art. 5 din aceeași lege, atrage răspunderea penală a făptuitorului,
căreia pe lângă cele câteva dispoziții speciale subsecvente îi sunt aplicabile dispozițiile codului de
procedură penală.
Oricare dintre faptele determinate în cele două articole menționate, cât și orice alt fapt de
concurență neloială săvârșit prin încălcarea obligației de exercitare a activității comerciale cu
bună-credință și potrivit uzanțelor cinstite, chiar dacă nu este incriminat de sine stătător, atrage
răspunderea delictuală, precum și unele consecințe specifice la care se referă art. 6 și art. 9 din
Legea nr. 11/1991.
Răspunderea penală și contravențională pentru aceeași faptă se exclud, în schimb acțiunea
civilă în concurență neloială poate coexista cu răspunderea administrativă și penală.
Răspunderea contravențională. Această răspunderea este antrenată în domeniul faptelor de
concurență neloială numai în măsura în care acestea sunt definite expres de lege, ca fiind
contravenții; similar dreptul penal și în teoria răspunderii contravenționale operează regula
generală nullum crimen sine lege.
Legislația română acordă răspunderii administrative pentru faptele de concurență neloială
un capitol distinct; în legislațiilor europene nu este întâlnită această formă de răspundere,
coexistând doar răspunderea civilă și cea penală.
Sunt interzise ca acte neloiale de concurență cele referitoare la atragerea personalului
întreprinderii rivale; actele de dezorganizare a întreprinderii rivale prin spionaj; sunt prevăzute
forme speciale de vânzare a mărfurilor sau executare a prestațiilor pentru atragerea clientelei prin
modalități nepermise; este incriminată publicitatea mincinoasă; denigrarea comerciantului
concurent, dezorganizarea agentului comercial concurent prin deturnarea clientelei.
Răspunderea penală. Răspunderea penală este antrenată în cazul infracțiunii de concurență
neloială săvârșită prin crearea confuziei cu numele sau semnele distinctive ale unui comerciant sau
cu mărfurile oferite de acesta ca urmare a utilizării unor mențiuni false privind brevetele de
invenții, origine sau caracteristicile lor, numele producătorului sau comerciantului, în scopul
inducerii în eroare a altor comercianți sau a clientelei, precum și în cazul practicilor
anticoncurențiale.
Dacă prin actele de concurență neloială se cauzează daune patrimoniale sau morale, cel
prejudiciat este îndreptățit să se adreseze instanței competente cu acțiune în răspundere civilă.
Răspunderea civilă delictuală. Acest tip de răspundere este mijlocul de apărare la care face
trimitere art. 6 din Legea nr. 11/1991, dispunând că agentul comercial care săvârșește un act de
concurență neloială va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele confidențiale luate
în mod ilicit de la deținătorul lor legitim, și după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite,

5
conform legislației în vigoare; art. 9 alin. (1) din lege stabilește că cel prejudiciat este în drept să
se adreseze instanței competente cu o acțiune în răspundere civilă corespunzătoare, dacă i s-au adus daune
patrimoniale sau morale.
Răspunderea delictuală pentru prejudicii, sub forma plății „pentru daunele pricinuite”,
acoperă orice fapte de concurență neloială, care se pot prezenta într-un număr nedeterminat de
forme. Pentru antrenarea răspunderii delictuale sunt considerate necesare, cumulativ, următoarele
condiții: fapta ilicită, vinovăția autorului ei, prejudiciul și raportul de cauzalitate între fapta ilicită
și prejudiciu.
Fapta ilicită constă în desfășurarea unui act de concurență comercială sau industrială
contrar uzanțelor cinstite. În privința vinovăției este posibil ca, în unele situații, să prevaleze
funcția reparatorie a răspunderii civile și stabilirea obligației de reparare să fie realizată în lipsa
elementului vinovăției.
Prejudiciul este înlocuit, cu „interesul născut și actual, condiție de drept comun a acțiunilor
în justiție”. 10 Dacă în dreptul comun prejudiciul trebuie să fie actual sau viitor, în dreptul
concurențial este suficient ca acesta să fie eventual.
Practici restrictive de concurență
Practicile concertate
Practicile concertate reprezintă coordonări ale întreprinderilor la nivelul producției, desfacerii,
în afara unei colaborări ori a unui acord de voință, dar implică renunțarea la independența în stabilirea
strategiilor și politicilor economice.
Efectul acestor practici duce la restrângerea considerabilă a concurenței de pe piață, duce la
fixarea prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau la impunerea altor condiții comerciale; poate limita
producția, piețele, dezvoltarea tehnică, investițiile, împărțirea piețelor sau a surselor de furnizare între
concurenți.
Cartelurile
Cartelurile sunt acordurile prin care două sau mai multe societăți, producători sau distribuitori
ai aceluiași produs, își fixează prețurile și își împart piața.
Caracterizate în practică prin fixarea de prețuri, limitarea producției, alocarea clienților etc.,
cartelurile se pot înfățișa sub forma cartelului național, încheiat în scopul controlării producției și
distribuției produselor, la nivelul pieței unei anumite țări; cartelul internațional, încheiat între
societăți din țări diferite, și care are ca scop fixarea prețurilor și împărțirea piețelor; cartelul de import,
prin care două sau mai multe societăți cumpără o anumită materie primă în vederea furnizării unei
anumite ramuri industriale, și nu în ultimul rând cartelul de export, prin care societățile își stabilesc
un anumit preț de export sau își împart piețele de export. 11
Abuzul de poziție dominantă
Deținerea unei poziții dominante nu este condamnată, fiind rezultatul eficienței activității
desfășurate de o societate comercială. O întreprindere are poziție dominantă, când puterea sa
economică îi permite să se comporte independent pe piață, să opereze fără să fie influențată de

10
Prevederile art.5 din Legea concurenței nr. 21/1996 sunt similare art.101Tratatul de Functionare a Uniunii Europene.
11
Abuzurile poziției dominante sunt condamnate de TFUE și legislațiile naționale ale statelor membre. Rațiunea
creării unei piețe interne unice în cadrul U. E. a răspuns necesității asigurării condițiilor propice unei concurențe
nestingherite la nivel comunitar. Impunerea prețurilor, limitarea producției sau distribuției, impunerea unor condiții
suplimentare nejustificate, refuzul de a contracta, practicarea unor prețuri excesive sau de ruinare.
6
reacția concurenților sau clienților săi, astfel încât să afecteze relevant mediul concurențial.
Poziția dominantă nu este interzisă, nici pe piața comunitară, nici pe piața românească, dar
este sancționată dacă se abuzează prin recurgerea la fapte anticoncurențiale, pentru a înăbuși
concurența. Întreprinderea care deține o poziție dominantă poate să abuzeze de aceasta pentru a-și
crește veniturile și pentru a-și consolida poziția pe piață, atât prin slăbirea sau eliminarea
concurenților, cât și prin interzicerea accesului pe piață a unor noi competitori.
Monopolul și reprimarea practicilor monopolist
Poziția de monopol reprezintă consecința unei dominații exclusive a unor agenți economici,
astfel că monopolul poate fi “de fapt” sau “legal”.12 Dominația exclusivă a unei piețe nu duce
întotdeauna la practici restrictive de concurență, deoarece dominația poate să creeze fie o reducere
a tarifelor urmare a economiilor de scară, fie agenții economici rivali vor lua locul agentului monopolist,
situație numită concurență monopolistică.13
Monopolismul generează, înainte de toate, efecte nocive pentru consumatori, duce la
creșterea prețurilor și scăderea calității produselor, fapt care determină clienții să plătească un preț
mai mare pe un anumit produs decât valoarea reală a mărfii.
Comisia Europeană a constituit instrumentul de bază care a condus la liberalizarea
comerțului și, implicit, a concurenței. Prin urmare, la nivel comunitar există reglementări în
materia monopolurilor, de pildă Directiva Comisiei din 16 mai 1988 privind concurența pe piețele
echipamentelor terminale pentru telecomunicații 88/301/CEE.
Monopolul și reprimarea practicilor monopoliste formează obiectul dreptului antitrust; în
România actele normative de bază le constituie Legea concurenței nr. 21/1996 și Legea nr. 31/1996
privind regimul monopolului de stat. În sensul art. 1 alin. (2) din această lege, prin monopol de
stat se înțelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agenților economici cu capital de
stat și privat, inclusiv producători individuali, după caz, la activitățile economice constituind
monopol de stat și condițiile de exercitare ale acestora. Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1996, sunt
activități care constituie monopol de stat :
a) fabricarea și comercializarea armamentului, munițiilor și explozibililor;
b) producerea și comercializarea stupefiantelor și a medicamentelor care conțin substanțe
stupefiante;
c) extracția, producerea și prelucrarea în scopuri industriale a metalelor prețioase și a
pietrelor prețioase;
d) producerea și emisiunea de mărci poștale și timbre fiscale;
e) fabricarea și importul, în vederea comercializării în condiții de calitate, a alcoolului și a
băuturilor spirtoase distilate;
f) fabricarea și importul, în vederea comercializării în condiții de calitate, a produselor din
tutun și a hârtiei pentru țigarete;
g) organizarea și exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
h) organizarea și exploatarea pronosticurilor sportive.
Prin excepție, nu reprezintă monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile
personale pentru consum propriu. Monopolul a fost prezent în industriile de rețea-transport,
energie și telecomunicații. În aceste sectoare, trebuie să se facă distincție între infrastructură și
serviciile oferite prin intermediul acestei infrastructuri.

12
Prin economii de scară se înțeleg procesele microeconomice, particularizate prin creșterea dimensiunii, volumului producției
și scăderea costului mediu pe termen lung.
13
Transporturile, energia și poșta nu au fost deschise concurenței, cum sunt în prezent.
7