Frederic Chopin

Chopin s-a nă scut în satul Ż elazowa Wola, ca fiu al unei poloneze și al unui expatriat francez.
Deși considerat un copil minune în țara natală, Chopin pleacă la vâ rsta de 20 de ani că tre Paris. În
capitala franceză își consolidează reputația ca interpret, profesor și compozitor, adoptâ nd totodată
numele de „Frédéric-François”. În perioada 1837 – 1847 are o relație tumultoasă cu scriitoarea
franceză George Sand (pe numele adevă rat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). Cuplul are o apropiată
relație de prietenie cu pictorul francez Delacroix, autor al unui portret al celor doi. Trece în neființă la
vâ rsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară , întreaga viață fiindu-i măcinată de
să nă tatea sa precară .

Pianul se regă sește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtâ nd chiar un rol
exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deși
muzica sa se încadrează în râ ndul celor mai pretențioase opere în privința tehnicită ții, stilul lui Chopin
iese în evidență prin profunzimea nuanței și a expresivită ții, și nu doar prin complexitatea tehnică. El
inventează forme muzicale precum balada, însă cele mai signifiante inovații sub semnă tura sa privesc
genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna și preludiul. Operele sale sunt
numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica clasică a secolului XIX. În plus, Chopin este
primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa; mazurcile și polonezele
sale reprezintă chiar și astă zi baza muzicii clasice naționaliste poloneze.

De la vâ rsta de 11 ani, Frederic a învă țat componistica la Conservatorul din Varșovia, nou
înființat.  La vâ rsta de 15 ani i-a apă rut Rondoul în do-minoropus 1 compus pentru pian. Studiile
aprofundate le-a început cu un an mai tâ rziu, în 1826, sub conducerea profesorului J. Elsner. În acest
timp – ca de altfel în toată viața lui – a fost un participant pasionat la serate muzicale, concerte și
spectacole de operă . Varșovia însă nu făcea parte din centrele muzicale europene importante. În scurt
timp, Chopin a simțit nevoia de a place în stră ină tate pentru a dezvolta, îmbogă ți și aprofunda
capacită țile sale muzicale.

În 1829 tâ nă rul artist dă dea concerte la Viena și avea un succes ră sună tor. Pe vienezi i-a uluit
noutatea muzicii sale. S-a întors în Varșovia, dar cu intenția fermă de a realiza o carieră internațională .

Chopin și prietenul să u mai în vâ rstă cu un an, carismaticul compozitor maghiar Franz Liszt,
erau personalită ți determinante printre pianiștii epocii lor. Legă tura lor n-a fost fă ră probleme,
deoarece aveau rapoarte diferite față de muzică. Concepția lui Chopin era mai clasică și mai
disciplinată :pe pianul să u întotdeuna stă tea un metronom și fă cea excese de furie dacă vreunul din
discipoli nu respecta mă sura. Stilul interpretativ al lui Liszt era plin de bravadă , îi plăcea să-și etaleze
calită țile, era predispus să corecteze compozițiile altora în timpul interpretă rii. După o anecdotă a
timpului, la un concert, Liszt interpretâ nd o nocturnă de Chopin, a îmbogă țit-o cu toate înfloriturile
posibile. Acest lucru l-a enervat la culme pe Chopin care l-a sfă tuit pe Listzt ca, ori să câ nte cum este
scris ori să nu câ nte deloc.

Chopin a compus aproape numai piese pentru pian (are două concerte pentu pian și orchestră
cu instrumentație făcută de el:concertele pentru pian și orchestră în fa minor și mi minor). Opera sa se
compune printre altele din:2 fantezii muzicale, 27 de studii, 26 de preludii, 17 poloneze, 58 de
mazurci, 17 valsuri, 21 de nocturne, 4 balade, 4 scherzouri, 4 improntu-uri. Mazurcile, valsurile și
polonezele compuse încă în Polonia sunt de fapt dansuri stilizate. Mazurcile sunt lirice și intime, iar
valsurile sunt compoziții sclipitare destinate saloanelor. Nu este greu de observat inspirația lor
patriotică în unele piese compuse în stră ină tate.