Sunteți pe pagina 1din 38

PROIECT LA CONTROLUL ŞI EXPERTIZA CALITĂŢII LEGUMELOR,

FRUCTELOR ŞI PRODUSELOR DERIVATE

CAISUL(ARMENIACA VULGARIS)

Profesor: Conf. dr. Irimia Liviu-Mihai

Student: Carp Irina-Iuliana


Grupa: 292
Anul: III
CUPRINS

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICILE MORFOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE


LA SPECIA ARMENIACA VULGARIS
1.1. Caracterizarea botanică
1.2. Compoziţia chimică a părţii comestibile
1.3. Areale de cultură pe glob şi în România
1.4. Caracteristicile tehnologice ; Mărimea producţiei la hectar; Momentul
recoltării
1.5. Soiuri şi varietăţi
1.6. Modalitaţi de valorificare
1.7. Bolile şi dăunătorii părţii comestibile
CAPITOLUL 2. TEHNOLOGII DE VALORIFICARE A PRODUSULUI
2.1. Modul de recoltare
2.2. Modul de condiţionare
2.3. Modalităţi de ambalare
2.4. Condiţii de păstrare
CAPITOLUL 3. STANDARDELE DE COMERCIALIZARE A PRODUSULUI
3.1. Cerinţe minime de calitate
3.2. Cerinţe minime de maturare
3.3. Categorii de calitate
3.4. Calibrare
3.5. Toleranţe
3.6. Omogenitatea
3.7. Marcajul

2
CAPITOLUL 4. PARTICULARITĂŢILE DE DESFACERE A PRODUSULUI ÎN
REŢEAUA COMERCIALĂ SPECIALIZATĂ DIN MUNICIPIUL IAŞI
4.1. Categorii de spaţii comerciale specializate în desfacerea Caisului;
Categoriile de consumatori
4.2. Modul de prezentare a produsului
4.3 Perioadele de comercializare a produsului
4.4. Condiţii de păstrare în spaţiile comerciale
4.5. Categoriile de calitate a produsului
4.6. Corespondenţa standardelor de comercializare

3
CAPITOLUL 1. CARACTERISTICILE MORFOLOGICE ŞI
TEHNOLOGICE LA SPECIA ARMENIACA VULGARIS

1.1. Caracterizarea botanică


Caisul (Armeniaca Vulgaris) este o specie de Prunus, clasificat împreună cu prunul în subgenul Prunus.
De altfel Caisul (Armeniaca Vulgaris) este un pom fructifer, ce aparţine de familia Rosaceae, genul
Prunus. Este un fruct cultivat înca din preistorie , originar din Nordul- Vestul Chinei si Asiei Centrale .
Fructele sunt cărnoase şi pot fi acoperite de peri, sunt de culoare portocalie, cu nuanţe roşii, au în
centru un sâmbure dur.

1.2. Compoziţia chimică a părţii comestibile


Caisele sunt foarte mult solicitate de consumatori, atât ca fructe proaspete, cât şi prelucrate în
diferite produse. Pentru multe popoare din zonele cu climat rece, ele sunt considerate delicatese,
fructe exotice.
Cererea mare pentru aceste fructe este determinată de însuşirile lor calitative şi tehnologice:
fineţea pulpei, aroma specifică, conţinutul bogat în zahăr, aciditate şi alte substanţe utile
organismului.
Compoziţia chimică a caiselor diferă de la soi la soi după cum urmează:
=> 10,60-21,71 % substanţă uscată;
=> 6,00-15,68 % zahăr( zaharoză);
=> 0,34-2,61 % aciditate totală;
=> 1,09-1,64 % proteine brute;
=> 8,00- 27,00 % vitamina C.
Compoziţia chimică (la 100 grame produs proaspăt): 86,4 grame apă; 11,2 grame
carbohidraţi(2,0 grame fibre şi 9,2grame glucide); 10 mg vitamina C; 3,3 miligrame vitamina K;
9,0 miligrame acid folic; 13 miligrame Calciu; 10 miligrame Magneziu; 23 miligrame P; 259
miligrame K(USDA, 2011).
Compoziţia chimică a nectarului de caise nu este foarte diferită de compoziţia chimică a
fructelor proaspete: 100 mililitri suc conţin in medie: 7,4 grame zaharuri; 0,84 grame acizi
organici; 0,12 grame taninuri; 0,5 grame substanţe minerale; 0,3-1,8 miligrame caroten; 1-7
miligrame vitamina C (I. Iliev, 1983).
Sâmburii de caise sunt foarte bogaţi în substanţe nutritive şi pot fi folosiţi şi ca surogat de
migdale. Ei conţin 28 %substanţe pectice; 29,5-57,7 grăsimi; 3,1 % săruri minerale.

4
1.3. Areale de cultură pe glob şi în România
Cultura caisului este mult răspândită în emisfera nordică, respectiv în Europa, Asia, America
şi Oceania.
La nivelul anului 2011, producţia mondială de caise era de 3,7 milioane tone, cei mai mari
producători de caise fiind: ● China: 1,72 milioane tone;
● Turcia : 0,54 milioane tone;
● Italia: 0,21 milioane tone;
● Franţa: 0,17 milioane tone;
● America de Sud: 0,1 milioane tone(FAOSTAT, 2011).
Ţările mari exportatoare de caise sunt:
●Africa de Sud: 50 mii tone/an;
●Franţa: 40 mii tone/an;
●Spania: 21 mii tone/an;
●Turcia: 17 mii tone/an;
●Grecia: 16 mii tone/an.
Deşi există condiţii ecologice favorabile, această specie nu a fost extinsă la nivelul
posibilităţilor. Caisul deţine abia 6% din suprafaţa livezilor din România. Sensibilitatea
mugurilor floriferi la gerurile de revenire din primăvară, care pot compromite total recolta,
sensibilitatea la unele boli cauzate de ciuperci şi bacterii, care provoacă pierirea pomilor în
primii 10 ani după plantare(30-40% din totalul pomilor plantaţi); au dus la scăderea suprafeţelor
în anumite perioade.
În România, caisul este cultivat pe 2,7 mii hectare, iar producţia anuală este de circa 13 mii
tone(INS România, 2013).

5
1.4. Caracteristicile tehnologice; Mărimea producţiei la hectar;
Momentul recoltării
Cea mai uzuală metodă de cultivare a caisului este în livezi sau în curtea gospodarilor din
România şi din Europa.
Producţia de caise obţinută este diferită în funcţie de soi, vârsta pomilor şi condiţiile
climatice, fiind cuprinsă între 10-20 t/ha.
Stabilirea momentului optim de recoltare este important, deoarece după desprinderea de
ramură, fructele nu continuă să-şi îmbunătăţească însuşirile gustative, iar recoltate târziu, ajunse
la maturitatea deplină, sunt perisabile şi cad foarte uşor din pom. Pentru fructele destinate
consumului în stare proaspătă, recoltarea se face manual, în momentul în care culoarea devine
caracteristică soiului pe circa 2/3 din suprafaţă(Figura 1.4.1). Dacă fructele trebuie transportate la
distanţe mari sau pentru export, recoltarea se face când culoarea pe partea umbrită a fructului
virează de la verde la galben. Fructele destinate industrialiazării se recoltează la maturitatea
deplină, de obicei, prin scuturare pentru a reduce cheltuielile. Deoarece fructele scuturate au
leziuni, ele trebuie să ajungă cât mai repede posibil la locul de prelucrare, unde fie sunt
prelucrate, fie sunt conservate cu anhidridă sulfuroasă.
Maturarea fructelor, în funcţie de soi, se eşalonează pe o perioadă de 50-60 de zile, respectiv
din prima decadă a lunii iunie, până la mijlocul lunii august cu o perioadă lungă de consum şi
prelucrare(Figura 1.4.2).

Figura 1.4.1 Caise cu o culoare Figura 1.4.2 Maturarea caiselor


caracteristică

6
1.5 Soiuri şi Varietăţi
În ţara noastră numărul de soiuri din plantaţiile existente este mic. Dintre acestea cele
mai răspândite sunt soiurile:
-timpurii: Timpurii de Arad, Timpurii de Chisinău;
-semitimpurii: Falcă Roşie, Cea mai bună de Ungaria;
-semitârzii: Luizet, Releable;
-târzii: Uberto.
Cea mai bună de Ungaria: finet mijlociu spre mare (45-80 g) ovoid-rotunjit, galben-portocaliu
cu roşu pe partea însorită; pulpă portocaliu-deschis, fermă; maturare la jumătatea lunii
iulie(Figura 1.5.1) .
Umberto: fruct mare (70-75 g), ovoid, galben-auriu cu roşu pe partea însorită; pulpa galbenă,
fadă; maturare la sfârşitul lunii iulie-începutul lunii august(Figura 1.5.2).
Comandor: soi românesc; fruct mare(70-80 g), sferic, uşor alungit, galben-portocaliu cu roşu
pe partea însorită; pulpa portocalie-deschis, fermă, suculentă, dulce şi aromată; maturarea are loc
în a doua jumătate a lunii august(Figura 1.5.3).
Harcot: soi canadian, cu fruct mare (70-80 g), ovoid-turtit, portocaliu-deschis cu roşu, pulpă
fermă, puţin aromată; maturare la sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie(Figura 1.5.4).
Goldrich: soi american; fruct mare spre foarte mare (80-90 g), oblong-eliptic, portocaliu cu roz
pe partea însorită; pulpa portocalie, de calitate mediocră; maturare-recoltare în prima jumătate a
lunii iulie(Figura 1.5.5).

Figura 1.5.1 Soiul Cea mai bună de Ungaria Figura 1.5.2 Soiul Umberto

7
Figura 1.5.3 Soiul Comandor Figura 1.5.4 Soiul Harcot

Figura 1.5.5 Soiul Goldrich

8
1.6. Modalităţi de valorificare
Caisele(fructele) au o aromă intensă şi deosebit de plăcută, ele se numără printre cele mai
apreciate fructe de masă, constituind totodată şi o materie primă valoroasă pentru industria
alimentară. Din ele se prepară compot(Figura 1.6.1), nectar(Figura 1.6.2), gem sau dulceaţă,
marmeladă, suc, sirop(Figura 1.6.3), astfel încât consumatorii se pot bucura de gustul lor pe tot
timpul anului.

Figura 1.6.1 Compot Figura 1.6.2 Nectar

Figura 1.6.3 Sirop de caise

9
1.7. Bolile şi daunătorii părţii comestibile

Boli şi dereglări fiziologice post-recoltare. Caisele sunt fructe uşor perisabile, cu un


conţinut ridicat de apă, sensibile la acţiunea factorilor de mediu din câmp şi din depozite. Sunt
predispuse atacului bolilor pe tot parcursul ciclului de producţie. Bolile şi dereglările fiziologice
din timpul depozitării au cauze anterioare recoltării, sau sunt declanşate de agenţi patogeni
specifici depozitelor. Fructele pot prezenta alterări cauzate de următoarele boli(Hulea şi colab.,
1982; Snowdon, 2010):
●vărsatul prunelor(plum-pox) se prezintă sub formă de pete sau inele mari, de
culoare verde-deschis; pulpă uscată şi fără gust; valoare comercială compromisă(Figura 1.7.1);
●pătarea fructelor(Xanthomonas pruni): pete mici(1-1.5 mm), cu aspect apos,
de culoare brun-închis, uşor cufundate; la maturare deplină ţesuturile se necrozează(Figura
1.7.2);
●pătarea bacteriană(Pseudomonas): pete brune, acoperitei cu exudat; ţesuturile
se necrozează;
●pătarea cafenie(Venturiacarpophila): pete mici, circulare, măslinii, cu margini
difuze; fructele se zbârcesc, crapă, sunt lipsite de gust, în fructe pătrund ciuperci saprofite, care
determină necrozarea ţesuturilor;
●dumirea fructelor(Stigmina Carpophyla): fructe mici, deformate cu pete mici,
roşiatice, care dau fructului aspect rugos şi le diminuează valoarea comercială; fructele crapă şi
mucegăiesc; prin leziuni pătrund bacterii şi ciuperci saprofite, care determină putrezirea
ţesuturilor(Figura 1.7.3);
●putregaiul cenuşiu(Botrytis cinerea): fructele se brunifică şi se acoperă cu un
mucegai cenuşiu, prăfos.
Dintre dăunători se enumeră: gărgăriţa fructelor, insectele defoliatoare, păduchi de frunze
care pot provoca defoliarea pomilor cu toate implicaţiile care decurg.

10
Figura 1.7.1 Vărsatul prunelor Figura 1.7.2 Pătarea fructelor

Figura 1.7.3 Dumirea fructelor

11
CAPITOLUL 2. TEHNOLOGIA DE VALORIFICARE A CAISELOR

2.1. Modul de recoltare

Procesul de maturare a fructelor are loc destul de grupat în cadrul soiului, în circa 5-7 zilele,
fructele unui pom se pot recolta.

Pentru o calitate foarte bună se poate efectua recoltarea eşalonată în 2-3 treceri, dar în
practica curentă, recoltarea se face dintr-o trecere. Stabilirea momentului optim de recoltare este
important, deoarece după desprinderea de ramură fructele nu continuă să-şi îmbunătăţească
însuşirile gustative, iar recoltate târziu, ajunse la maturitatea deplină, sunt perisabile şi cad foarte
uşor din pom.

Pentru fructele destinate consumului în stare proaspătă, recoltarea se face manual, în


momentul în care culoarea devine caracteristică soiului pe circa 2/3 din suprafaţă. Dacă fructele
trebuie transportate la distanţe mari sau pentru export, recoltarea se face când culoarea pe partea
umbrită a fructului virează de la verde la galben.

Fructele destinate industrialiazării se recoltează la maturitatea deplină, de obicei, prin


scuturare pentru a reduce cheltuielile. Deoarece fructele scuturate au leziuni, ele trebuie să
ajungă cât mai repede posibil la locul de prelucrare, unde fie sunt prelucrate, fie sunt conservate
cu anhidridă sulfuroasă.

Producţia obţinută este diferită în funcţie de soi, vârsta pomilor şi condiţiile climatice, fiind
cuprinsă între 10-20 t/ha.

Câteva reguli care trebuie respectate în timpul recoltării :

• fructele se culeg după ce s-au uscat de ploaie sau de rouă;

• în zilele călduroase se suspendă culesul între orele 12-16, deoarece fructele au căldură
specifică mare şi dacă sunt culese calde se răcesc greu;

• culesul se începe de la baza coroanei spre vârf şi de la exteriorul spre interiorul coroanei;

• lăzile cu fructe se vor depozita provizoriu până la colectare la umbra pomilor;

• este indicat să se cupleze recoltatul cu sortarea pe calităţi pentru a evita manipulările în plus
care conduc la vătămarea fructelor.

12
Figurile 2.1.1./2.1.2./2.1.3. Lăzi recoltare (stânga), recoltare manuală (dreapta), alegerea
momentului recoltării și verificare calitate (mijloc)

2.2. Condiționarea
13
a. Recepția cantitativă și calitativă

Recepţia cantitativă şi calitativă permite o evidenţă exactă a produselor sub raportul gestiunii
şi al stabilirii modului de utilizare pentru fiecare lot.

Descărcarea produselor la locurile de condiţionare se face diferit în funcţie de modul cum


acestea sunt ambalate şi transportate. Descărcarea produselor care se transportă în vrac pentru
industrializare se face mecanizat, prin basculare în buncăre. Descărcarea produselor care se
transportă ambalate se poate face manual sau după sistemul mixt, în cazul celor nepaletizate şi
mecanizat în cazul celor paletizate, folosind moto sau electrostivuitoare, încărcătoare frontale şi
tractoare echipate cu ridicător hidraulic.

Figurile 2.2.1./2.2.2/2.2.3. caise pentru consum ( stanga ), descărcare caise (dreapta), recepție
caise (mijloc)

b. Stocarea produselor înainte de condiţionare


14
Este contraindicată şi poate surveni în mod accidental. Atunci când survine trebuie să fie de
scurtă durată, iar produsele perisabile se vor depozita în spaţii bine aerisite, reci şi cu umiditatea
relativă a aerului optimă.

c. Curăţirea produselor

Constă în îndepărtarea pământului aderent, ştergere, periere, spălare, zvântare, îndepărtarea


frunzelor slab aderente sau a unor porţiuni din produs, fasonare sau cizelare, dar în cazul caiselor
se va realiza spălarea-zvântarea, se face în cazul caiselor destinate industrializării sau
preambalării, pentru îndepărtarea pământului aderent, a prafului şi a substanţelor fitosanitare.

Figura 2.2.4. Utilaj pentru spălat caise

d. Sortarea produselor

15
Are ca scop gruparea fructelor după criterii standard cum ar fi: gradul de maturare, starea de
sănătate şi curăţire, culoare, atac de boli şi dăunători, defecte de formă datorate şocurilor suferite
pe parcursul perioadei de vegetaţie (alternarea perioadelor secetoase cu perioade cu exces de
umiditate, arsuri, lovituri de grindină).

După modul în care sunt eliminate produsele necorespunzătoare, sortarea poate fi:

 sortare selectivă, constă în îndepărtarea produselor cu defecte din masa de produse supuse
sortării;

 sortarea generală se efectuează prin examinarea tuturor exemplarelor şi aşezarea lor în


ambalaje corespunzătoare.

Sortarea caiselor se poate realiza și mecanizat (Figura 2.8.- 2.11.)

Figura 2.2.5. Utilaj de spălat - sortat

16
Figurile 2.2.6./2.2.7/2.2.8. Utilaj pentru sortat după diametru
si așezare în ambalaj

Figura 2.2.9. Recepție și sortare manual

Curs. Lector dr. Cristina Bianca Pocol – Colectare, ambalare și comercializare produse agroalimentare,
USAMV Cluj-Napoca

2.3. Modalități de ambalare

17
În funcţie de proprietăţile fizico-chimice ale legumelor şi fructelor, de calitatea şi destinaţia
lor, ambalarea se poate realiza prin nearanjare (în vrac), prin semiambalare sau prin aranjare.
a. Ambalarea în lăzi de lemn și caserole de plastic

Lădițele pentru legume și fructe de dimensiunea 300 x 400 au ponderea cea mai mare în
vânzările anuale. Se folosesc cu precădere pentru ambalarea cireșelor, caiselor, prunelor,
strugurilor, roșiilor etc.

Toate lăzile sunt făcute din lemn de plop și sunt


prevăzute cu manere. Mânerele oferă lăzii un aspect mai
plăcut, îi întărește rezistența și atunci când lăzile sunt
umplute cu fructe și stivuite în camion, mânerele lăzii de jos
oferă suport lăzii de deasupra.

Figura 2.3.1. Lădiță de lemn

Ambalare în caserole din plastic acoperite cu plasă extrudată

Caserole - ambalate în plasă extrudată


Descriere: caserole învelite în plasă extrudată, închise cu clips metalic şi etichetă pahar. Pot fi
prevăzute şi cu o panglică imprimată ce poate fi utilizată ca şi mâner.
Acest tip de ambalaj este potrivit pentru ambalarea de fructe şi legume precum: roşii, kiwi,
piersici, caise, etc.
Se pot ambala cantităţi de la 250 g la 2 kg.
Maşini de ambalat care utilizează acest tip de ambalaj:
PK10-112

Figura 2.3.2. Caserole


din pastic acoperite cu plasă expandată

b. Ambalare vrac

18
Ambalarea prin nearanjare (în vrac) este cea mai utilizată metodă de ambalare, fiind
folosită în mod deosebit la export. Această metodă este folosită pentru produse de dimensiuni
mici folosind ambalaje de capacitate mică (lăzi de tip platou, coşuleţe din material plastic de 0,5
kg, caserole), putând fi utilizată și pentru toate produsele destinate industrializării. Metoda este
expeditivă, se realizează cu cheltuieli reduse, dar estetica produselor este deficitară. Pentru
utilizarea cât mai bună a capacităţii ambalajului umplerea se face în 2-3 etape, urmate de o
uşoară scuturare pentru ca produsele să se aşeze cât mai bine.

Figura 2.3.3. Ambalare tip vrac, în lăzi de carton învelite în folii de polietilenă

c. Ambalare prin aranjare

Ambalarea prin aranjare, se foloseşte pentru produse de calitate superioară, asigură o


prezentare foarte bună a produselor, necesită un consum mai ridicat de forţă de muncă şi o
cheltuială suplimentară. În interiorul ambalajului, fiecare produs are un loc şi o poziţie definită,
iar numărul de straturi diferă în funcţie de gradul de fermitate al produsului şi dimensiunile
acestuia.

Ambalarea prin aranjare prezintă trei variante: în rânduri drepte, în şah şi ambalarea
estetică.

 ambalarea în rânduri drepte, se face prin aranjarea produselor în şiruri paralele şi


perpendiculare pe laturile ambalajului, rezultând în plan orizontal, rânduri paralele, iar în plan
vertical coloane. În interiorul ambalajului toate produsele au aceeaşi poziţie, cu cavitatea
calicială în sus sau în jos sau pe cant, cu cavitatea calicială în aceeaşi direcţie, iar straturile de
produse vin în contact sau pot fi separate prin bucăţi de carton sau cofraje alveolare.

19
 ambalarea în şah, asigură o folosire mai bună a spaţiului din interiorul ambalajului şi
reduce presiunile la care sunt supuse produsele, prin amplasarea rândurilor din stratul superior în
spaţiile libere din stratul inferior, atât în plan orizontal cât şi în plan vertical;

 ambalarea estetică presupune utilizarea unor ambalaje de dimensiuni mici (platouri,


împletituri de nuiele, cofraje sau alveole) în care se ambalează un număr redus de produse.
Aspectul şi forma ambalajului, calitatea foarte bună a produselor, împreună cu modul lor de
aranjare, asigură o prezentare deosebit de atrăgătoare pentru consumatori.

Figurile 2.3.4./2.3.5. Ambalare estetică (dreapta), ambalare


în rânduri drepte (stânga)

Curs. Lector dr. Cristina Bianca Pocol – Colectarea, ambalarea și comercializarea produselor agroalimentare,
USAMV Cluj-Napoca

20
Materialele utilizate pentru ambalare se clasifică:
1) din mucava: saci, cutii, containere, lăzi, panere, înveliş, căptuşeală, umplutură, tăvi, coşuri,
despărțitoare şi foi intermediare;
2) din hârtie: saci, coli de acoperit, căptuşeală, garnituri;
3) din lemn: lăzi, coşuri, cutii, tăvi, palete;
4) din material plastic: lăzi, palete, cutii, tăvi, saci, pungi, săculețe, folii, containere, peliculă de
ambalaj, despărțitoare, căptuşeală;
5) material spongios: cutii, tăvi, saci, căptuşeală, despărțitoare.
Reglementari tehnice privind ambalarea:
 Materialele de ambalaj trebuie să fie noi şi curate. Igiena ambalajului, inclusiv a
materialelor utilizate în ambalaj, se asigură de către agentul economic;
 Materialele de ambalaj stocate trebuie depozitate în încăperi curate, închise şi protejate
de pătrunderea dăunătorilor şi contaminanților;
 Ambalajul trebuie să mențină caracteristicile de calitate ale produselor ambalate pe
parcursul procesului de transportare şi comercializare şi trebuie să protejeze de
influențele mediului exterior;
 Ambalajul nu trebuie să transmită produselor contaminanți în cantități care ar putea
provoca o schimbare inacceptabilă în compoziția produselor sau o deteriorare a
caracteristicilor organoleptice ale acestora.

Ambalajul trebuie să reziste la:


1) manipulare grosieră la încărcare şi descărcare;
2) compresia produsă de greutatea altor containere superioare;
3) umiditate înaltă în timpul răcirii preliminare, tranzitului şi depozitării;
4) praf, lumină şi alte radiații, temperatură, presiune;
5) acțiunea factorilor de natură biologică (microorganisme, insecte, rozătoare etc.).

HOTĂRÎRE Nr. 1279, din 17.11.2008 - Reglementări tehnice privind „Ambalarea, transportarea şi depozitarea
fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete”

21
2.4. Condiții de păstrare

Pe parcursul păstrării trebuie să se asigure:


1) condițiile de depozitare a produselor prin buna funcționare a dispozitivelor frigorifice şi
verificarea permanentă a modului de funcționare a acestora;
2) excluderea supraîncărcării utilajelor frigorifice;
3) interzicerea depozitării produselor în condiții în care este posibilă contaminarea acestora cu
agenți patogeni;
4) respectarea igienei şi compatibilității produselor pe parcursul depozitării.

Reglementări tehnice privind păstrarea:


 Temperatura de depozitare nu trebuie să aibă oscilații mai mari de 0,5oC. Pentru
măsurarea temperaturii din spațiul de depozitare se utilizează atît instrumente ce permit
înregistrarea acestui parametru la un moment dat (termometre), cît şi instrumente ce
oferă posibilitatea înregistrării evoluției parametrului menționat pe o perioadă oarecare
de timp (termografe);
 Reglarea umidității din spațiile de depozitare poate însemna, după caz, reducerea
excesului de umiditate (prin amplasarea de vase conținînd var nestins, clorură de calciu,
silicagel etc. – substanțe care absorb vaporii de apă) sau ridicarea umidității (prin
stropirea cu apă a pardoselii depozitului, împrăştierea de rumeguş de lemn umezit,
ventilarea spațiului de depozitare sau folosirea unor umidificatoare electrice);
 Între containere şi podea trebuie să fie spațiu suficient pentru a permite circulația
aerului în întregul spațiu de depozitare. Circulația aerului nu trebuie să depăşească 0,5
m/s. În scopul evitării modificării compoziției aerului din spațiul de depozitare şi
impurificării lui cu particule de praf sau cu diferite gaze, trebuie efectuat controlul
privind dirijarea circulației aerului.

HOTĂRÎRE Nr. 1279, din 17.11.2008 - Reglementări tehnice privind „Ambalarea, transportarea
şi depozitarea fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete
22
Păstrare prin refrigerare

Depozitarea produselor se face pentru fiecare tip de produs în parte. În cazul caiselor,
condițiile de depozitare sunt:

- Durata: 2-3 săptămâni;

- Temperatura: 0 – 1 0C;

- Umiditatea relativă: 90 %.

HOTĂRÎRE Nr. 1279, din 17.11.2008 - Reglementări tehnice privind „Ambalarea, transportarea
şi depozitarea fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete

23
CAPITOLUL 3. STANDARDE DE COMERCIALIZARE ALE CAISELOR

3.1. Cerințe minime de calitate și cerințe de maturare


La toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie
și de toleranțele admise, caisele trebuie să fie:
-întregi;
-sănătoase: se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora ar deveni
improprii pentru consum;
-curate, practic lipsite de materii străine vizibile;
-practic lipsite de paraziți;
-practic lipsite de atacuri ale paraziților;
-lipsite de umiditate exterioară anormală;
-lipsite de mirosuri și/sau gusturi străine.
Caisele trebuie să fie culese cu grijă. Ele trebuie să fie suficient dezvoltate și suficient de
mature.
Dezvoltarea și starea caiselor trebuie să permită:
-rezistența la transport și manipulare;
-sosirea în condiții satisfăcătoare la locul de destinație.

3.2. Cerințe de calitate


Caisele sunt clasificate în trei categorii definite în cele ce urmează: Categoria „Extra”
Categoria I
Categoria II

Categoria „Extra”
Caisele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte
forma, dezvoltarea și colorația caracteristice soiului respectiv, ținând seama de zona de
producție.
Caisele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte mici alterări superficiale la
nivelul epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea,
conservarea și prezentarea sa în ambalaj.

24
Categoria I
Caisele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte
caracteristicile soiului, ținând seama de zona de producție. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice
deteriorare.
Cu toate acestea, caisele pot să prezinte mici defecte după cum urmează, cu condiția ca
acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea sa în
ambalaj:
-mici defecte de formă sau de dezvoltare;
-mici defecte de colorație;
-ușoare lovituri;
-ușoare arsuri;
-mici defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși lungimea de 1 cm în cazul
defectelor de formă alungită și de 0,5 cm² din suprafața totală în cazul altor defecte.

Categoria II
Această categorie cuprinde caisele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar
corespund caracteristicilor minime definite în cele ce urmează.
Ele pot prezenta defecte ale epidermei, cu condiția să păstreze caracteristicile esențiale în ceea ce
privește calitatea, conservarea și prezentarea:
 lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
 1 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte.

25
3.3. Calibrarea
Calibrul este determinat de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale. Calibrarea este
obligatorie pentru categoriile „Extra” și I.
Tabelul 3.1. Dispoziții privind calibrarea caiselor
Categoria Diametrul minim Diferența maximă între
(în mm) fructele din același
ambalaj (în mm)
Extra 35 5
I și II (calibrate) 30 10
II (necalibrate) 30 —

3.4. Toleranțele
Se admit toleranțe privind calitatea și calibrul pentru fiecare colet cu produse care nu sunt
conforme cu cerințele categoriei indicate.
A. Toleranțe privind calitatea
Categoria „Extra” - 5 % din numărul sau din greutatea caiselor care nu corespund
caracteristicilor categoriei respective, dar sunt în conformitate cu caracteristicile categoriei I sau
sunt admise, în mod excepțional, în toleranțele pentru această categorie.
Categoria I - 10 % din numărul sau din greutatea caiselor care nu corespund
caracteristicilor categoriei, dar sunt în conformitate cu caracteristicile categoriei II sau sunt
admise, în mod excepțional, în toleranțele pentru această categorie.
Categoria II - 10 % din numărul sau din greutatea caiselor care nu corespund
caracteristicilor categoriei și nici caracteristicilor minime, cu excepția produselor atinse de
putregai, lovituri pronunțate sau de orice alte alterări din cauza cărora devin improprii pentru
consum.

B. Toleranțe privind calibrul


Pentru toate categoriile: 10 % din numărul sau din greutatea caiselor ce se abat de la
calibrul minim sau de la calibrul menționat pe colet, în limita a 3 milimetri în plus sau în minus.

3.5. Omogenitatea

26
Conținutul fiecărui colet trebuie să fie omogen și să conțină numai caise de aceeași
origine, din același soi, de aceeași calitate și calibru (în măsura în care, în ceea ce privește
ultimul criteriu, se impune calibrarea) și, pentru categoria „Extra”, de o colorație uniformă.
Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul
conținut.

3.6. Marcajul
Fiecare colet trebuie să conțină, în caractere grupate pe aceeași parte, lizibile, de neșters
și vizibile din exterior, următoarele indicații.
A.Identificarea
Ambalatorul și/sau expeditorul: numele și adresa sau identificarea simbolică eliberată sau
recunoscută de un serviciu oficial. Cu toate acestea, în cazul în care se utilizează un cod
(identificare simbolică), mențiunea „ambalator și/sau expeditor” (sau o abreviere echivalentă)
trebuie să existe lângă acest cod (identificare simbolică).
B.Natura produsului
 „Caise” în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior.
 Denumirea soiului pentru categoriile „Extra” și I.
C.Originea produsului
 Țara de origine și, eventual, zona de producție sau denumirea națională, regională sau locală.
D. Caracteristici comerciale
 Categoria.
 Calibrul (în cazul calibrării) exprimat prin diametrul minim și maxim.
E.Marca oficială de control (facultativ)

Regulamentul (CE) nr. 851/2000 al Comisiei, din 27 aprilie 2000, de stabilire a standardului de


comercializare pentru caise

27
CAPITOLUL 4. PARTICULARITĂȚI DE DESFACERE A PRODUSULUI
ÎN REȚEAUA COMERCIALĂ SPECIALIZATĂ DIN MUNICIPIUL IAȘI
4.1. Categorii de spații comerciale specializate în desfacerea legumelor și
fructelor

Hypermarket-ul este un magazin foarte mare ce dispune de spații comerciale ce variază


între 8.000–22.000 m2. Gama sortimentală cuprinde între 25000-50000 produse dintre care 15%
sunt legume și fructe. Ele se gasesc atât în stare proaspătă dar și sub formă conservată.

Figura 4.1.1. Hipermarket Auchan


Supermarket

Figura 4.1.2. Supermarket LIDL

28
Magazinul este un spațiu commercial mic unde se gasește o gamă restransă de produse,
cantități mici de legume si fructe .

Figura 4.1.3. Magazin de proximitate

29
4.2. Modul de prezentare al produsului

În hypermarketul Auchan produsul se prezintă ca fiind un produs de calitate „extra”.


Modul de prezentare al caiselor în Auchan se realizeză prin marcarea fiecărui produs
individual cu o marcă de firmă și așezarea într-un suport din plastic care se regăsește într-o
cutie de carton.

Figura 4.2.1. Caise în hypermarketul Auchan


În supermarketul Carrefour, caisele se prezintă în cutii din carton, așezate în rânduri.
Fructele sunt de același calibru și aceiași perioadă de recoltare, observându-se și o nuanță
uniformă. Tot în supermarket se mai găsesc și produse ambalate în caserole din plastic, acoperite
cu o folie.

Calitatea I
Păstrare 0,5-1 0C

Figurile 4.2.2. și 4.2.3. Prezentare în


cutii (stânga), prezentare în caserole
(dreapta)

30
În piața din zona Nicolina, produsele se comercializează în lăzi din material plastic,
acestea nefiind sortate, au un aspect neconform cu standardele minime de calitate. Specificațiile
despre produs sunt reprezentate doar de țara de origine și de preț. Pe lângă această formă de
comercializare se regăsește și cea în pahare din material plastic. Spre deosebire de cele anterioare
acestea sunt sortate de către comerciant.

4.2.4. Caise în pahare din plastic

4.3. Perioada de comercializare

Caisele se comercializate în stare proaspătă doar în perioada de toamnă, în tot restul anului
acestea regăsindu-se sub formă conservată, respectiv sub formă de compoturi sau caise
deshidratate/confiate.

4.4. Condițiile de păstrare din spațiul comercial

Atât în hypermarket cât și in supermarket, fructele sunt comercializate fără realizarea unei
condiționări speciale, fapt survenit datorită comercializării lor foarte rapide. Pentru o
condiționare, pe o durată de circa 2-3 săptămâni fără a se observa modificări, se realizeză o
răcire la circa 0,5 – 1 0 C și o umiditate de 90%.
În cadrul piețelor nu există sisteme de condiționare a aerului de aceea, păstrarea se realizează
în condiții atmosferice.

31
4.5. Categorii de calitate
În cazul Hypermarketului Auchan fructele au prezentat indici de calitate și de prezentare,
specifici calității extra.
În cazul supermarketului s-au observat atât fructe considerate calitatea „extra” sau
„calitatea I”. În una dintre situații fructele prezentau leziuni, care în procesul de vindecare au dus
la formarea unor urme de culoare brună la exterior.
În cazul piețelor, s-au întalnit atât fructe care nu pot fi consumate/comercializate,
nerespectând nici măcar cerințele minume de calitate. Acestea prezentau grad avansat de boală
și numeroase leziuni, alături de striviri și atacate de mucegaiuri.

32
4.6. Corespondența standardului de comercializare- stare produs

a) Caise din hipermarket-ul Auchan, calitatea extra, Țara de origine România,


Ambalare : cutie cu suport individual pentru fiecare produs;

Tabelul 4.6.1. Cerințe minime de calitate/ Caise în hipermarket

Caracteristici Standarde de comercializare Produs analizat

Aspect Întregi Conform

Integritate Fără lovituri Conform

Stare de sănătate Sănătoase (fără mucegai) Conform

Fermitate Să fie turgescente, cu pielița Conform


întinsă și rezistentă la
apăsare.

Cerințe de maturare Temperatura optimă pentru Conform


pastrarea caiselor este
cuprinsă intre 0-1 0C și
umiditatea relativă de 90%.

Omogenitate Să fie turgescente, cu pielița Conform


întinsă și rezistentă la
apăsare.

Toleranțe 5 % din numărul sau din Conform


greutatea caiselor care nu
corespund caracteristicilor
categoriei
dar sunt în conformitate cu
caracteristicile categoriei I
sau
sunt admise

Ambalarea Cutii din carton, Lăzi vrac, Conform cutie cu suport


individual pentru fiecare
caserole, lădițe din lemn
caisă

Etichetare Denumirea soiului Conform


33
Categoria
Țara de origine

Figura 4.6.1. Caise în hypermarket-ul Auchan, calitate Extra

b) Caise din supermarket-ul LIDL, calitatea I, Țara de origine România ;


Ambalare: caserole din plastic;

Tabelul 4.6.2. Cerințe minime de calitate/ Caise în supermarket.


Caracteristici Standarde de comercializare Produs analizat

Aspect Întregi Conform calității I


Prezentând leziuni pe unele
fructe și o ușoară brunificare

Integritate Fără lovituri Conform

Stare de sănătate Sănătoase (fără mucegai) Neconform, O ușoară


lignificare a zonelor în care
au avut loc leziuni (unele
fructe).

Fermitate Să fie turgescente, cu pielița Conform


întinsă și rezistentă la
apăsare.

Cerințe de maturare Temperatura optimă pentru Conform


pastrarea caiselor este
cuprinsă intre 0-1 0C și

34
umiditatea relativă de 90%.

Omogenitate Să fie turgescente, cu pielița Conform


întinsă și rezistentă la
apăsare.

Toleranțe 10 % din numărul sau din Conform


greutatea caiselor care nu
corespund caracteristicilor
categoriei, dar sunt în
conformitate cu
caracteristicile categoriei II
sau sunt admise

Ambalarea Cutii din carton, Lăzi vrac, caserole din plastic

caserole, lădițe din lemn

Etichetare Denumirea soiului Conform


Categoria
Țara de origine

c) Caise din piața Nicolina, neîncadrat în niciuna dintre calități, Țara de origine România
Neambalat, comercializat în lăzi din plastic;

Tabelul 4.6.3. Cerințe minime de calitate/ Caise în piață.


Caracteristici Standarde de comercializare Produs analizat

Aspect Întregi Neconform leziuni ale


pericarpului

Integritate Fără lovituri Neconform prezența


35
loviturilor și strivirilor

Stare de sănătate Sănătoase (fără mucegai) Neconform, Unele fructe


erau atacate de boli

Fermitate Să fie turgescente, cu pielița Neconform


întinsă și rezistentă la
apăsare.

Cerințe de maturare Temperatura optimă pentru Neconform


pastrarea caiselor este
cuprinsă intre 0-1 0C și
umiditatea relativă de 90%.

Omogenitate Să fie turgescente, cu pielița Conform


întinsă și rezistentă la
apăsare.

Toleranțe 10 % din numărul sau din Neconform


greutatea caiselor care nu
corespund caracteristicilor
categoriei și nici
caracteristicilor minime

Ambalarea Cutii din carton, Lăzi vrac, lăzi din plastic

caserole, lădițe din lemn

Etichetare Denumirea soiului Neconform


Țara de origine

36
Figura 4.6.2. Caise din piața Nicolina

BIBLIOGRAFIE

1. Curs. Lector dr. Cristina Bianca Pocol – Colectare, ambalare și comercializare produse
agroalimentare, USAMV Cluj-Napoca
2. HOTĂRÎRE Nr. 1279, din 17.11.2008 - Reglementări tehnice privind „Ambalarea,
transportarea şi depozitarea fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete”
3. L. Chira. V. Chereji. M. Roman, 2008, Caisul și piersicul, Editura M.A.S.T., București
4. Regulamentul (CE) nr. 851/2000 al Comisiei, din 27 aprilie 2000, de stabilire a
standardului de comercializare pentru caise
5. Vasile Cociu, 1993, Caisul, Editura Ceres, București

37
38