Sunteți pe pagina 1din 26

OBIECTIVE TURISTICE CRACOVIA SI VARSOVIA

CRACOVIA

SCURT ISTORIC:

Descoperirile arheologice dovedesc ca oamenii au locuit in Cracovia cel putin din anul 200.000 i.Hr., si acum aproximativ
50.000 de ani un satuc cu o fabrica ce producea din abundenta unelte din piatra a prosperat pe Dealul Wavel din
Cracovia. In 965 un comerciant calator din Cordoba spaniola a scris despre Cracovia drept centrul comercial energic al
Europei slave, iar excavatii recente confirma acest lucru.
Vecinii sai nordici din dinastia Piast au incorporat provincia Cracovia in principatul lor in anii 990 si astfel s-a nascut
Regatul Poloniei. In anul 1000 Cracovia a avut propriul sau episcop, iar in 1038 orasul a devenit capitala Poloniei, Castelul
Regal Wavel devenind resedinta regilor polonezi. Mongolii au demolat Cracovia la jumatatea secolului XIII, iar
conducatorul de atunci, printul Boleslaw Timidul, a restabilit-o in 1257 si a reorganizat-o cu un guvern propriu si privilegii
comerciale imense.
Epoca de Aur a orasului a venit odata cu sfarsitul secolului XV, cand era metropola infloritoare a unui regat vast si prosper
care se intindea de la Marea Neagra la Marea baltica. Cracovia a ramas capitala oficiala a Poloniei pana in 1791, insa din
1609 incoace, regii succesivi, dupa incoronarea lor in Cracovia, au ales sa locuiasca in Varsovia, unde a fost mutat odata
cu ei si centrul politic al tarii (monarhii au continuat totusi sa se intoarca la Cracovia pentru totdeauna: pentru a fi
ingropati in Catedrala Wavel).
De-a lungul secolului XVIII, Cracovia a suferit o serie de asedii, ocupatii straine si jafuri. Dupa Rusia, Prusia si Austria au
invadat si divizat Polonia intre ele in anii 1790, iar ultimul imperiu a luat Cracovia. In 1815 Congresul de la Viena a creat o
Republica Cracovia independenta, in miniatura, incorporata fortat in Imperiul Austriac in 1846. Dupa ce imparatul Franz
Iosef I a garantat Cracoviei guvernarea municipala, in 1866 orasul a redevenit centrul de gravitatie vibrant al Poloniei, fapt
ce a condus in sfarsit la renasterea natiunii din 1918 in perioada de dupa Primul Razboi Mondial.
Cracovia a ramas cel mai important oras din partea sud-estica a Republicii Polonia pana in septembrie 1939, cand cel de-
al treilea Reich al lui Hitler si Uniunea Sovietica a lui Stalin au invadat tara si au impartit-o intre ei. Pe teritoriul ocupat de
germani, nazistii au creat un protectorat cu resedinta guvernatorului general din Cracovia. Din fericire, orasul istoric a
supravietuit aproape intact ofensivei sovietice in ianuarie 1945. Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Cracovia si-a
retinut statutul de al doilea cel mai important oras din Polonia si a concurat cu Varsovia pentru suprematia culturala.
VARSOVIA
SCURT ISTORIC

Varșovia este notabilă printre capitalele din Europa nu pentru mărimea sa, vârsta sa, sau frumusețea sa, ci pentru
indestructibilitatea sa. Este un phoenix care a renăscut de mai multe ori din cenușa războiului. Suferind daune
mari în timpul ocupărilor suedeză și prusacă din 1655-1656, a fost asaltată din nou în 1794, când armata rusă a
masacrat populația suburbiilor varșoviene.

Perioada Medievală

Primele așezări de tip cetate pe situl actualei Varșovii au fost Bródno (Secolele IX-X) și Jazdów (secolele XII-
XIII). După ce Jazdów a fost distrus, o nouă așezare similară a fost stabilită pe situl unui mic sat pescăresc numit
Warszowa. Prințul plock Boleslav al II-lea al Masoviei, a stabilit acest așezământ ca fiind moderna Varșovie în
jurul anului 1300. La începutul secolului XIV, economia Varșoviei se baza în mare parte pe meșteșug și
schimburi. La terminarea liniei ducale regale, Coroana Poloneză a devenit noua linie ducală în anul 1526.

Secolele XVI-XVIII

În 1529 Varșovia a devenit pentru prima dată, ulterior permanent din 1569, cetatea de scaun a Sejm. În 1573
orașul și-a schimbat numele în Confederația Varșoviei, stabilind formal libertatea religioasă pentru federația
polonezo-lituaniană. Datorită poziției centrale între capitalele Federației Kraków și Vilnius, Varșovia a devenit
capitala Federației, și a Coroanei Poloneze, în 1596, când regele Sigismund al III-lea de Vasa a mutat curtea din
Cracovia în Varșovia.
În anii următori orașul s-a extins până la suburbii. Câteva districte private independente au fost stabilite,
proprietățile aristocraților și cele ale micii nobilimi erau conduse după propriile reguli. De trei ori, între anii 1655
și 1658 orașul a fost sub asediu.

În 1700, Marele Război Nordic a izbucnit. Orașul a fost asediat de mai multe ori și a fost obligat să plătească dări
foarte mari. Stanisław August Poniatowski, este cel care a reproiectat Castelul Regal din Varșovia, contribuind
de asemena și la dezvoltarea culturală și artistică a acestuia. Acest lucru a adus Varșoviei denumirea de Paris al
Estului.

Secolele XIX-XX

Varșovia a rămas capitala Federației Polonezo-Lituaniene până în anul 1795, când orașul a fost anexat de către
Imperiul Prusac și transformat în capitala provinciei Prusiei de Sud. Eliberat de armata lui Napoleon în 1806,
Varșovia a devenit capitala nobilimii nou create a Varșoviei. În urma Congresului de la Viena din 1815,
Varșovia a devenit centrul Congresului Polonez, o monarhie constituțională sub o unire proprie cu Imperiul Rus.
Universitatea Regală a Varșoviei a fost creată în anul 1816.

Datorită violării repetate a constituției Poloniei de către Rusia, în 1830 a avut loc o revoltă. Războiul dintre
Polonia și Rusia din 1831 s-a sfârșit cu eșecul revoltei de a micșora autonomia Regatului. În data de 27 februarie
1861 o mulțime în Varșovia a protestat împotriva ocupației Poloniei de către Rusia.

Varșovia a înflorit la sfârșitul secolului XIX, când primar era Sokrates Starynkiewicz (1875–1892), un general
originar rus numit de către Țarul Alexandru al III-lea. Sub Starynkiewicz în Varșovia a fost construit primul
sistem de apă și canalizare proiectat și conceput de inginerul englez William Lindley și fiul acestuia, William
Heerlein Lindley. În aceeași perioadă au fost modernizate tramvaiele, creat un sistem iluminarea al străzilor și
construcția instalației de gaz. La recensământul Imperiului Rus din 1897 erau înregistrați 626 000 de oameni ce
locuiau în Varșovia, poziționându-l pe locul al treilea, ca mărime în Imperiu, după St. Petersburg și Moscova.

Perioada Interbelică (1918-1939)

Istoria civilizației contemporane nu cunoaște un eveniment de o importanță mai mare decât Bătălia Varșoviei,
1920, sau cel puțin unul a cărui importanță să fie mai puțin apreciată. (Edgar Vincent)

Varșovia a fost sub ocupație germană din 4 august 1915 până în noiembrie 1918. Termenii Armistițiului Forțelor
Aliate din articolul 12 cereau Germaniei să se retragă din zonele controlate de Rusia în 1914 (Varșovia se
număra printre orașele ce se aflau în zonele respective). Germania a respectat armistițiul, iar Pilsudki s-a intors în
Varșovia la data de 11 Noiembrie punând bazele a ceea ce a devenit ulterior A doua Republică Poloneză, cu
capitala în Varșovia. În cursul războiului bolșevico-polonez din 1920, marea bătălie pentru Varșovia a avut loc la
periferia orașului ce a fost apărat cu succes, Armata Roșie fiind învinsă. Polonia a oprit de una singură atacul
principal al Armatei Roșii și a învins ideea exportului revoluției.

Al Doilea Război Mondial

Mai mult de 8 din 10 clădiri erau distruse, în Varșovia, la finalul celui de al doilea Război Mondial.

După invadarea Poloniei de către Germania pe 1 septembrie 1939, a început cel de al doilea Război Mondial.
Centrul Poloniei, inclusiv Varșovia, a fost adus sub conducerea Guvernului General, o administrație colonială
germană nazistă. Toate instituțiile cu un nivel de eucație mai mare și influență politică au fost închise imediat.
Întreaga populație evreiască a Varșoviei – câteva sute de mii, aproape 30% din populația totală a orașului – a fost
transferată în Ghetoul Varșoviei. Orașul va deveni centrul urban al rezistenței ocupației naziste în Europa
ocupată. Când a venit ordinul, ce făcea parte din ''Soluția Finală'' a lui Hitler din data de 19 aprilie 1943, de a
anihila ghetto-ul, luptătorii evrei au lansat Revolta Ghetoul Varșoviei. În ciuda faptului că erau neînarmați și
depășiți numeric, Ghetoul a rezistat aproape o lună. Când lupta a luat sfârșit, aproape toți supraviețuitorii au fost
masacrați. Foarte puțini reușind să scape sau să se ascundă.
În iulie 1944, Armata Roșie avansează pe teritoriul polonez spre Varșovia urmărindu-i pe germani. Știind că
Stalin nu era de acord cu ideea unei Polonii independete, Guvernul Poloniei, exilat în Londra, a dat ordine
propriei armate secrete (AK) să încerce să preia controlul asupra Varșoviei înainta Armatei Roșii. Prin urmare,
pe 1 august 1944, în timp ce Armata Roșie se apropria de oraș, Revolta Varșoviei a început. Lupta armată,
prevăzută să dureze 48 de ore, a durat 63 de zile. Stalin, între timp, a dat ordine propriilor trupe să aștepte în
afara Varșoviei. În cele din urmă, luptătorii armatei secrete din Varșovia, asistată și de civili, au fost obligați să
capituleze. Supraviețuitorii au fost transportați în lagărele PoW din Germania, în timp ce întreaga populație
civilă a fost forțată să părăsească orașul. Victimele civile poloneze sunt estimate undeva între 150 000 și 200
000.

Germanii au distrus Varșovia din temelii. Hitler ignoră termenii de capitulare și a ordonat ca întregul oraș să fie
distrus din temelii iar biblioteca și colecțiile din muzee să fie luate în Germania sau arse. Monumentele și
cladirile guvernului au fost arucate în aer de către trupele germane cunoscute sub numele de: Verbrennungs- und
Vernichtungskommando (Detașamentul de ardere și distrugere). În jur de 85% din oraș a fost distrus, inclusiv
centrul istoric vechi al oraș și Castelul Regal.

La data de 17 ianuarie 1945 –după ce ofensiva Armatei Roșii cunoscută sub numele de Ordinul Vistula a
început– trupele sovietice au intrat în ruinele Varșoviei, și au eliberat suburbiile acesteia de sub ocupația
germană. Orașul a fost cucerit foarte repede de către armata aflată sub conducerea lui Stalin, avansând rapid
către Łódź, în timp ce trupele germane se retrăgeau.

Istoria Recentă

În 1945, după ce bombardamentele, revoltele, luptele și demolările au luat sfârșit, o mare parte din Varșovia
zăcea în ruină. După război, sub un regim comunist stabilit de către cuceritorii sovietici, campania “cărămizile
Varșoviei” a fost inițiată. Au fost proiectate cladiri noi pentru a le înlocui pe cele vechi. Au fost construite și
clădiri monument precum: Palatul de Cultură și Știință, un cadou din partea Uniunii Sovietice. Orașul a redevenit
capitala Poloniei și centrul politic respectiv economic al țării. Multe dintre străzile istorice, clădiri și biserici au
fost restaurate la forma lor originală. În 1980, centrul istoric al orașului a fost desemnat ca Moștenire Mondială și
ocrotit de UNESCO.

Ioan Paul al II-lea vizitează țara nativă în 1979 și 1983 acordând suport mișcării solidarității și încurajează
mișcările anti-comuniste. În 1979, la mai puțin de un an de când a devenit papă, Ioan Paul celebrează euharistia
în Piața Victoria din Varșovia. Încheie ceremonia cu un apel cunoscut sub numele de schimbarea feței Poloniei.
Intervenția lui Ioan Paul al II-lea a fost înțeleasă ca fiind un imbold în favoarea unor schimbări democratice.