PERIOADA PAŞOPTISTĂ (1830-1860)

1. Perioada pașoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848.
2. Se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt
revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii.
3. Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în
opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism,
romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.
4. Paşoptismul este o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular şi supusă unor
comandamente exterioare:
- mesianism cultural şi revoluţionar,
- spirit critic,
- deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional,
- conştiinţă civică şi patriotică,
- conştiinţa pionieratului în aproximativ toate domeniile vieţii,
- o retorică a entuziasmului şi a trezirii la acţiune.

 Afirmarea unei generaţii de scriitori, gazetari, istorici şi oameni politici, numită de posteritate
generaţia paşoptistă, determină începutul modernităţii noastre culturale, o perioadă de tranziţie şi de
prefaceri palpabile. Scriitorii paşoptişti au vocaţia începuturilor şi, poate de aceea, disponibilitatea de
a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitură.
Polimorfismul preocupărilor individuale se explică în contextul epocii. Până la 1830 nu se poate
vorbi la noi de o tradiţie a literaturii culte sau de o intenţionalitate estetică a scrierilor literare.
 Conştiinţa faptului artistic, ideea de beletristică, se nasc în această perioadă, când se petrece şi
transformarea autorului în scriitor. Curentele sunt importate o dată cu formele, ideile literare vin
împreună cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat
etapa iniţială a traducerilor, a adaptării, a imitării modelelor, a respectării structurilor date (în fond,
conform ideologiei clasicismului).

REVISTA ,,DACIA LITERARA’’. ARTICOLUL ,,INTRODUCTIE’’:

 ianuarie 1840, Iasi.
 Mihail Kogalniceanu.
 Articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.
 Dupa trei numere, revistei ii este suspendata activitatea.
 Activitatea publicistică a lui Kogălniceanu, Russo, Alecsandri şi Negruzzi, prin atitudinea lor lucidă
şi responsabilă, a contribuit la instituirea premiselor culturii române moderne. „Dorul imitaţiei s-a
făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. [...] Traducerile însă nu
fac o literatură." afirmă Kogălniceanu în Introducţie la Dacia literară, în 1840.
 Articol-program al romantismului românesc, Introductia se axează pe evidenţierea necesităţii de
realizare a unei literaturi naţionale originale şi pune în mişcare o schemă de idei generale.
 Cele patru puncte ale articolului-program sunt:
a. Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane.
b. Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic.
c. Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre.
d. Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiratie (istoria, natura si
folclorul).

 Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge un drum sinuos.
După literatura anilor 1825-1830, care abundă în adaptări după autorii străini, în special francezi, e
de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama Cromwell, de
Victor Hugo, în 1827) şi articolul-program Introducţie, publicat de Kogălniceanu în 1840. Scriitorii
 români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia, cu
particularităţile curentului naţional-popular de la revista Dacia literară.

 Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive romantice, au ales istoria ca sursă de
inspiraţie pentru o lirică a patriotismului ardent şi natura drept coordonată a sufletului românesc; au
valorificat literatura populară şi mitologiile orientale.

POEZIA PASOPTISTĂ. REPREZENTANȚI:

 Poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor
specii.

 Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova, Inserare, Ruinurile Tărgoviştii, Vasile Alecsandri,
Pasteluri), idila (Vasile Alecsandri, Rodica), elegia (Vasile Cârlova, Păstorul întristat, Dimitrie
Bolintineanu, O fată tânără pe patul morţii, Vasile Alecsandri, Steluţa), meditaţia (Grigore
Alexandrescu, Meditaţie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Rădulescu, Visul, O
noapte pe ruinele TărgoiHşteî), oda şi imnul (Vasile Cârlova, Marşul oştirii romane, Vasile
Alecsandri, Odă ostaşilor romani, Hora Unirii, Deşteptarea României, Andrei Mureşanu, Un
răsunet), satira şi epistola (Grigore Alexandrescu, Satiră, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistolă
generalului Florescu).

 Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu, Zburătorul), balada istorică
(Dimitrie Bolintineanu, Muma lui Ştefan cel Mare, Mircea şi solii), poemul (Vasile Alecsandri,
Dumbrava Roşie, Dan, căpitan de plai), legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocârliei, Legenda
rândunicăi), fabula (Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava în versuri
(Anton Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion Heliade-Rădulescu, Anatolida, Mihaida, Dimitrie
Bolintineanu, Traianida).

Fişă de documentare şi de lucru

Dacia literară
Contextul apariţiei revistei:

a. Contextul istoric: Revoluţia lui Tudor Vladimirescu (1821) are ca efect ieşirea Ţărilor Române de
sub dominaţia exclusiv otomană şi începutul unei europenizări economice; după 1828, în urma
Tratatului de la Adrianopol, ştiut este că începe o perioadă de înflorire economică pentru Ţările
Române, ceea ce va genera schimbări importante şi în planul culturii acest eveniment marchează
începutul perioadei paşoptiste care va cunoaşte apogeul odată cu realizarea celui mai aprins vis al
generaţiei, Unirea, sub Al. I. Cuza, urmată de dobândirea libertăţilor politice. Aşadar, perioada
literaturii paşoptiste, care acoperă, ca denumire, o realitate în acelaşi timp socială, culturală şi
literară, este cuprinsă între deceniul al treilea şi finele deceniului al şaselea al sec. al XIX-lea.
b. Contextul literar: Din punct de vedere literar, limitele perioadei sunt cuprinse între apariţia
primelor scrieri declarat romantice (traducerea, în 1830, a Meditaţiilor lui A. De Lamartine de
către I. H. Rădulescu), cunoaşte apogeul odată cu afirmarea generaţiei postpaşoptiste (Odobescu,
Haşdeu şi Filimon), intrând în umbră la apariţia lui Eminescu a Junimii conduse de Titu
Maiorescu.
c. Contextul cultural: Şcoala se modernizează, se clădeşte tradiţia unui teatru românesc, apar
societăţi culturale diverse şi, nu în ultimul rând, acum apar primele gazete. Între acestea este de
menţionat Curierul românesc (1829), al lui Heliade Rădulescu, prin faptul că face distincţia clară
între limbajul minţii şi cel al inimii. În Albina românească (1829) Asachi publică şi poezii, ceea ce
inevitabil va conduce spre apariţia unor publicaţii literare, în prelungirea acestora: Curierul de
ambe sexe (1836) şi Alăuta românească (1837). De asemenea, Gazeta de Transilvania (1838) are
şi ea un supliment literar - Foaie pentru minte inimă şi literatură (1838). Revistele de cultură ale
începutului mizau pe faptul că limba constituie principalul instrument de emancipare şi din acest
motiv preocuparea lor este situată în planul acesta, de la polemicile filologice la atenţia acordată
dezvoltării tipurilor compoziţionale.
 Revista care impune pentru prima oară un program substanţial pentru crearea literaturii
naţionale este Dacia literară, apărută la Iaşi în anul 1840, sub îndrumarea lui Mihail Kogălniceanu şi
va fi interzisă după primele trei apariții, căci, prin numele ei, dar mai ales prin ideile emise aici
pledează pentru unitatea literaturii noastre. Revistă programatică, Dacia literară formulează, în
Introducţiune, principalele surse tematice care stau la baza unei literaturi naţionale: folclorul
autohton, istoria naţională şi natura patriei. În spiritul acestei recomandări novatoare se va
dezvolta literatura noastră preromantică (momentul paşoptist) şi romantică (Eminescu), până
aproape de începutul secolului nostru (semănătorismul şi poporanismul vin pe aceeaşi direcţie). De
asemenea, revista se adresa românilor din toate cele trei ţări române, într-un moment politic dificil, în
care unirea nu era încă posibilă. Această deschidere către toţi românii reprezintă primul pas către
clădirea unei literaturi şi a unei limbi unitare. totodată, prin această revistă se atrage pentru prima oară
atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă o literatură constituită exclusiv din traduceri. O dată cu
Dacia literară începe să se estompeze moda traducerilor din literatura de duzină şi începe să se creeze
o literatură originală. Kogălniceanu propune şi constituirea unui sistem de valori, printr-o critică
obiectivă. Toate aceste idei au contribuit la crearea curentului naţional şi au deschis drumul literaturii
moderne.

Introducţiunea la Dacia literară

La anul 1817, dl Racocea, c. c. translator românesc în Lemberg, publică prospectul unei foi
periodice ce era să iasă pentru întâiaşi dată în limba românească. Planul său nu se putu aduce în împlinire.
La anul 1822, dl Z. Carcalechi, în Buda, cercă pentru a doua oară o asemene întreprindere, dar şi aceasta
fu în zadar. În sfârşit, la 1827, dl I. Eliad vru şi ar fi putut, pe o scară mult mai mare, să isprăvească aceea
ce Racocea şi Carcalechi nu putură face. Ocârmuirea de atunce a Ţării Româneşti nu-i dădu voia
trebuincioasă. Aşa, puţinii bărbaţi care pe atunce binevoia a se mai îndeletnici încă cu literatura naţională
pierdură nădejdea de a vedea vreodată gazete româneşti. Numai doi oameni nu pierdură curajul, ci
aşteptară toate de la vreme şi de la împrejurări. Aceştii fură dl aga Asachi şi dl I. Eliad; unul în Moldavia,
altul în Valahia păstrau în inima lor focul luminător al ştiinţelor. Aşteptarea lor nu fu înşelată. Împrejurări
cunoscute de toţi le veniră întru ajutor. Aşa, la 1 iunie 1829 în Iaşi, ALBINA ROMÂNEASCĂ văzu lumina
zilei pentru întâiaşi dată. Puţin după ea se arătă şi CURIERUL ROMÂNESC în Bucureşti. De atunce,
unsprezece ani sunt aproape; între alte multe înaintări ce s-au făcut în ambele principaturi, literatura n-a
rămas în lenevire. Ajutată de stăpânire, apărată şi îmbogăţită de nişte bărbaţi mari şi patrioţi adevăraţi, a
cărora nume vor fi trainice ca veacurile, înlesnită prin miile de şcoli ce s-au făcut în târgurile şi satele
Moldo-Valahiei, literatura noastră făcu pasuri de uriaş şi astăzi se numără cu mândrie între literaturile
Europei.

Dupa Albină şi după Curier, multe alte gazete româneşti s-au publicat în deosebitele trei mari
provincii ale vechii Dacii. Aşa, în puţină vreme, am văzut în Valahia: Muzeul naţional, Gazeta teatrului,
Curiozul, Romania, Pământeanul, Mozaicul, Curierul de ambe sexe, Vestitorul bisericesc, Cantorul de avis;
în Moldova: Alăuta românească, Foaia sătească, Oziris; în Ardeal: Foaia Duminicii, Gazeta de
Transilvania şi Foaia inimii. Unele dintr-însele, adică acele care au avut un început mai statornic, trăiesc şi
astăzi; celelalte au pierit sau din nepăsarea lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astăzi sunt:
Curierul românesc, sub redacţia dlui I. Eliad, Foaia inimii a dlui Bariţ şi Albina românească, care, în anul
acesta mai ales, au dobândit îmbunătăţiri simţitoare. Însă, afară de politică, care le ia mai mult de jumătate
din coloanele lor, tustrele au mai mult sau mai puţin o coloră locală. Albina este prea moldovenească,
Curierul, cu dreptate poate, nu prea ne bagă în seamă, Foaia inimii, din pricina unor greutăţi deosebite, nu
este în putinţă de a avea împărtăşire de înaintirile intelectuale ce se fac în ambele principaturi. O foaie,
dar, care, părăsind politica, s-ar îndeletnici numai cu literatura naţională, o foaie care, făcând abnegaţie
de loc, ar fi numai o foaie românească şi prin urmare s-ar îndeletnici cu producţiile româneşti, fie din orice
parte a Daciei, numai să fie bune, această foaie, zic, ar împlini o mare lipsă în literatura noastră. O
asemenea foaie ne vom sili ca să fie DACIA LITERARĂ; ne vom sili, pentru că nu avem sumeaţa pretenţie
să facem mai bine decât predecesorii noştri. Însă urmând unui drum bătut de dânşii, folosindu-ne de
cercările şi de ispita lor, vom avea mai puţine greutăţi şi mai mari înlesniri în lucrările noastre. Dacia,
afară de compunerile originale a redacţiei şi a conlucrătorilor săi, va primi în coloanele sale cele mai bune
scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti. Aşadar, foaia noastră va fi un repertoriu
general al literaturii româneşti, în care, ca într-o oglindă, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni,
ardeleni, bănăţeni, bucovineni, fieştecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul său. Urmând unui asemene
plan, Dacia nu poate decât să fie bine primită de publicul cititor. Cât pentru ceea ce se atinge de datoriile
redacţiei, noi ne vom sili ca moralul să fie pururea pentru noi o tablă de legi şi scandalul o urâciune
izgonită. Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Vrăjmaşi ai arbitrarului,
nu vom fi arbitrari în judecăţile noastre literare. Iubitori ai păcii, nu vom primi nici în foaia noastră discuţii
ce ar putea să se schimbe în vrajbe. Literatura noastră are trebuinţă de unire, iar nu de dezbinare; cât
pentru noi, dar, vom căuta să nu dăm cea mai mică pricină din care s-ar putea isca o urâtă şi neplăcută
neunire. În sfârşit, ţelul nostru este realizarea dorinţei ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună
pentru toţi.

Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional.
Această manie este mai ales covârşitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba
românească. Dar ce folos! că sunt numai traducţii din alte limbi şi încă şi acele de-ar fi bune. Traducţiile
însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original,
însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre
ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice, pentru ca să putem găsi şi
la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. Foaia
noastră va primi cât se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale îi vor umple mai toate
coloanele.

Dacia, ce prin urmare va cuprinde toate ramurile literaturii noastre, va fi despărţită în patru părţi.
În partea dintâi vor fi compuneri originale a conlucrătorilor foaiei; partea a doua va avea articole
originale din celelalte jurnaluri româneşti. Partea a treia se va îndeletnici cu critica cărţilor nou ieşite în
deosebitele provincii ale vechii Dacii. Partea a patra, numită Telegraful Daciei, ne va da înştiinţări de
cărţile ce au să iasă în puţin, de cele ce au ieşit de sub tipar, relaţii de adunările învăţaţilor români, ştiri
despre literatorii noştri şi, în sfârşit, tot ce poate fi vrednic de însemnat pentru publicul român.

Iaşii, 30 ghenarie 1840

Cerinţe
1. Numele unui ziar sau al unei reviste este purtător de semnificaţii. Comentaţi valoarea simbolică a
titlului revistei ,,Dacia literară’’.
2. Explicaţi de ce, în peisajul presei româneşti din perioada paşoptistă, era nevoie de o revista
literară.
3. Selectaţi din textul ,,Introducţie’’ pasajele care exprimă:
- scopul apariţiei revistei
- ideea de armonizare a diversităţii lingvistice, ideatice
- principiile promovate de redacţia revistei
4. Formulaţi obiectivele propuse de Mihail Kogâlniceanu în domeniul: limbii, al literaturii şi al
criticii literare.
5. Enumeraţi temele care asigură originalitatea şi specificul naţional al literaturii române.
 Nuvela istorică romantică
Alexandru Lăpuşneanul
Costache Negruzzi

Trăsăturile nuvelei istorice

 Inspiraţia din istorie
 Distanţarea de istorie prin apelul la ficţiune şi prin viziunea autorului
 Personajele au unele trăsături ale personalităţilor istorice, dar ele sunt elaborate prin transfigurare
artistică
 Culoarea locală
Trăsăturile nuvelei romantice
 Inspiraţia din istorie
 Personajul principal are trăsături excepţionale în împrejurări excepţionale
 Folosirea antitezei ca modalitate de construire a personajelor
 Scenele cutremurătoare: omorârea celor 47 de boieri, moartea prin otrăvire a personajului principal

Geneza nuvelei Alexandru Lăpuşneanul

Nuvela a apărut la data de 30 ianuarie 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”, inspirându-
se din istoria Moldovei. În realizarea acestei nuvele Costache Negruzzi foloseşte drept sursă Letopiseţul
Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche. Însă el nu preia întocmai episodul domniei lui Lăuşneanul, ci îl
prelucrează în mod original, modificând întrucâtva realitatea istorică. Sunt menţinute personajele principale:
domnitorul, Moţoc, Spancioc şi Stroici.

Tema ilustrează un moment zbuciumat din istoria Moldovei, în timpul celei de-a doua domnii a lui
Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569). Este o perioadă istorică tulbure în care rivalităţile interne ale marilor
boieri înlesnesc ascensiunea unui conducător tiranic la cârma ţării.

Compoziţia
Deşi aparţine genului epic, nuvela studiată este concepută într-o manieră teatrală, fiecare dintre cele
patru capitole fiind asemănător unui act dintr-o piesă de teatru. Fiecare capitol poartă un motto semnificativ:
 „Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu”
 „Ai să dai samă, Doamnă”
 „Capul lui Moţoc vrem”
 „De mă voi scula pre mulţi am să popesc şi eu”

Caracterizarea personajului principal

Alexandru Lăpuşneanul este un personaj romantic, este alcătuit din puternice trăsături de caracter şi
acţionează în împrejurări excepţionale. Trăsături:
 Este tipul conducătorului tiran şi crud, cu voinţă puternică, ambiţie şi fermitate în organizarea
răzbunării împotriva boierilor.
 Este un bun cunoscător al psihologiei celor din jur, fapt care reiese din atitudinea faţă de
Moţoc la începutul nuvelei.
 Este disimulat: îşi ascunde adevăratele intenţii. În capitolul al III-lea, în biserică el ţine
boierilor un discurs în care promite că se va îndrepta, dar de fapt plănuieşte şă-i omoare.
 Este inteligent: reuşeşte să-i păcălească pe boieri, să manevreze pe oricine şi să-şi ascundă
adevăratele planuri de răzbunare.
Modalităţi de caracterizare:
 Caracterizarea directă: „sângele într-însul începu a fierbe”
 Caracterizarea indirectă: din faptele, vorbele şi atitudinile personajului
Observaţie
În nuvela studiată apare pentru prima oară în literatura română personajul colectiv – mulţimea de
ţărani care cer pedepsirea boierului Moţoc.

Artă narativă şi stil

 Naratorul este omniscient
 Naraţiunea este uşor subiectivizată prin unele epitete de caracterizare.

Evaluare nuvela istorică

Alexandru Lăpuşneanul, de Constantin Negruzzi

Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...
Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Îndemn:
Ştefan Tomşa, care cîrmuia ţara, dar Alexandru Lăpuşneanul, „Pe coate cu luceferi, spoit pe
după înfrîngerea sa în două rînduri, de oştile Despotului, fugind la piept cu aur
Constantinopol, izbutise a lua oşti turceşti şi se înturna acum să Şi tatuat cu fulger, să nu-nving?
izgonească pre răpitorul Tomşa şi să-şi ia scaunul, pre care nu l-ar să nu lupt?
fi perdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri. Intrase în Moldavia, (Tudor Arghezi)
întovărăşit de şepte mii spahii şi vro trei mii oaste de strînsură. Succes!
Însă pe lîngă aceste, avea porunci împărăteşti către hanul tatarilor
Nogai, ca să-i deie oricît ajutor de oaste va cere. Lăpuşneanul mergea alăturea cu vornicul Bogdan, amîndoi
călări pe armasari turceşti şi înarmaţi din cap pînă în picioare.
- Ce socoţi, Bogdane, zise după puţină tăcere, izbîndi-vom oare?
- Să nu te îndoieşti, măria-ta, răspunse curtezanul, ţara geme subt simbrie. Boierii, cîţi i-au mai lăsat vii,
numai frica morţii îi mai ţine, dar cum vor vedea că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga şi-l vor lăsa.
- Să deie Dumnezeu să n-aib nevoie a face ceea ce au făcut Mircea-vodă la munteni; dar ţi-am spus, eu îi
cunosc pre boierii noştri, căci am trăit cu dînşii.
- Aceasta rămîne la înaltă înţelepciunea măriei-tale.
Vorbind aşa, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposiră la o dumbravă.
- Doamne, zise un aprod, apropiundu-se, nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la măria-ta.
- Vie, răspunse Alexandru.
Curînd intrară sub cortul unde el şedea încungiurat de boierii şi căpitanii săi, patru boieri, din care doi mai
bătrîni, iar doi juni. Aceştii erau vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc şi Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-vodă, se închinară pînă la pămînt, fără a-i săruta poala după obicei.
- Bine-aţi venit, boieri! zise acesta silindu-se a zîmbi.
- Să fii măria-ta sănătos, răspunseră boierii.
- Am auzit, urmă Alexandru, de bîntuirile ţării şi am venit s-o mîntui; ştiu că ţara m-aşteaptă cu bucurie.
- Să nu bănuieşti, măria-ta, zise Moţoc, ţara este liniştită şi poate că măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sunt;
căci aşa este obiceiul norodului nostru, să facă din ţînţar armăsar. Pentru aceea obştia ne-au trimis pre noi să-ţi
spunem că norodul nu te vrea, nici nu te iubeşte şi măria-ta să te întorci înapoi ca ...
- Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, răspunse Lăpuşneanul, ai căruia ochi scîntieră ca un fulger, şi dacă voi nu
mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-ntorc? Mai degrabă-şi va
întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg?

1. Propune sinonime neologice pentru următoare cuvinte din text: a cere, a socoti, a făgădui, simbrie.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
2. Menţionează sensul contextual al cuvintelor: vîndut şi scaunul.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
3. Precizează ce momente ale subiectului sunt ilustrate de fragmentul citat.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
4. Demonstrează că fragmentul aparţine unei nuvele istorice, apelînd la două argumente din text:
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
5. Extrage un fragment de maximum zece cuvinte în care se înfăţişează, indirect, atitudinea
rezervată / ireverenţioasă a boierilor faţă de protagonist.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_____
6. Arată cui aparţine perspectiva asupra evenimentelor relatate şi cărui tip de viziune narativă îi
corespunde aceasta.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
7. Explică rolul modului de expunere - dialogul - în acest fragment.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
8. Caracterizează personajul principal pe baza trăsăturilor desprinse din fragment.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
 Junimea şi Titu Maiorescu

În toamna anului 1863, sub guvernarea democratică a lui Alexandru Ioan Cuza, un grup de
tineri dornici de a da un alt curs culturii şi literaturii româneşti înfiinţează la Iaşi o asociaţie liberă
culturală cu numele “Junimea”. Iniţiatorii sunt: Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob
Negruzzi, Titu Maiorescu.
Programul politic al acestei asociaţii culturale (majoritatea membrilor întemeietori
constituiau aripa stângă a Partidului Conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de
conducătorul grupului, Titu Maiorescu. Junimiştii au criticat puternic Revoluţia de la 1848, pe
care o considerau un exemplu grăitor de imitare grăbită şi nejustificată a modelului francez. Ei nu
se împotriveau schimbărilor şi nici culturii occidentale, pe care o preţuiau foarte mult, dar insistau
asupra faptului că schimbările trebuiau înfăptuite lent, pe măsură ce societatea românească era
pregătită să le primească.
La 1 martie 1867, din iniţiativa lui Iacob Negruzzi şi sub redacţia lui, pe care o va păstra
timp de 27 de ani, apare la Iaşi revista “CONVORBIRI LITERARE”, bilunar până în 1885 şi
lunar după această dată, la Bucureşti.
Activitatea Junimii se desfăşoară pe mai multe etape:
1. o etapă în care se elaborează principiile estetice ale societăţii - 1863-1874- Este vremea în care
Junimea provoacă cele mai multe reacţii adverse, dar şi aceea în care, prin succesul polemicilor ei,
prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Eminescu, prestigiul începe să-i fie
asigurat.
2. o etapă în care şedinţele din Iaşi încep să fie dublate de acelea de la Bucureşti (1874-1885). În
1885, Iacob Negruzzi se mută la Bucureşti luând cu sine şi revista a cărei direcţie o păstrează
singur până în 1893.
3. după 1885 este perioada în care principiile estetice ale junimismului se dezvoltă în mod
deosebit. Această etapă a grupării şi chiar a revistei are un caracter universal. Activitatea Junimii
va înceta în 1916, la Bucureşti.
Deviza Societății Junimea: „Intră cine vrea, rămâne cine poate!”

Prin Titu Maiorescu se afirmă conştiinţa închegării unei direcţii culturale creatoare,
delimitată de un spirit critic neadormit şi de un sentiment puternic al valorilor. Junimea a realizat
şi a impus o astfel de direcţie, aducând în atmosfera produsă de unirea românilor din 1859 un
climat de nouă întemeiere, simetrică în planul culturii, cu eforturile de consolidare politică, socială
şi economică începute de Alexandru Ioan Cuza şi de ministrul său Mihail Kogălniceanu, omul de
idei al epocii paşoptiste, dar şi al celei următoare. Junimea a determinat o direcţie nouă şi în
literatură: fundamental romantică în perioada paşoptismului, literatura română evoluează în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea spre clasicism, un clasicism de esenţă
În plan cultural, obiectivele Junimiii au fost foarte limpezi:
a) răspândirea spiritului critic
b) încurajarea progresului literaturii naţionale
c) susţinerea independenţei intelectuale a poporului român (educarea publicului prin prelecţiuni
populare)
d) susţinerea originalităţii culturii şi a literaturii române prin punerea problemei unificării limbii
române literare şi prin respectul acordat literaturii
e) crearea şi impunerea valorilor.
T. Maiorescu a avut un rol definitoriu în cadrul societăţii Junimea, impunându-se ca adevăratul
ei conducător, iar în cadrul epocii drept îndrumătorul cultural şi literar. Domeniile de manifestare
ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase : limba română, literatură, cultură, estetică,
filozofie.
În 1867, Maiorescu publică studiul O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867. Din
raţiuni metodologice, criticul îşi împarte articolul în două părţi : Condiţiunea materială a poeziei şi
Condiţiunea ideală a poeziei. În concepţia lui, spre deosebire de ştiinţă care este chemată să
exprime adevărul, « poezia este arta de a pune fantezia în mişcare prin cuvinte », frumosul fiind « 
ideea manifestată în materie sensibilă ». De aceea poezia trebuie să aibă două condiţiuni : una
materială realizată prin cuvinte ca « organ de comunicare » - figuri de stil, licenţe poetice,
expresivitate, poetul trebuind să aleagă mereu « cuvântul cel mai puţin abstract », iar cealaltă,
ideală, are în vedere sentimente şi pasiuni exprimate, căci : « ideea sau obiectul exprimat prin
poezie este totdeauna un simţământ sau o pasiune şi niciodată o cugetare exclusiv intelectuală. »
În 1868, apare studiul În contra direcţiei de astăzi în cultura română, în care este formulată
teoria formelor fără fond. Maiorescu se revoltă aici împotriva « viţiului » existent în epocă de a
împrumuta forme ale culturii apusene fără a le adapta condiţiilor existente. Această teorie cuprinde
multe exagerări, dar prezintă şi un aspect pozitiv în sensul că respinge împrumuturile exagerate,
neselective şi imitaţiile fără valoare. În realitate Titu Maiorescu şi junimiştii pledau pentru
ridicarea fondului autohton la înălţimea formelor împrumutate.
Afirmațiile lui critice sunt pătrunzătoare, exacte şi adeseori memorabile. Ecoul lor în epocă a
fost enorm, iar în posteritate profund, influențând numeroase generaţii de critici şi cititori. Ideile
sale referitoare la limbă şi literatură sunt edificatoare.
Principalele idei lingvistice:
1 -> alfabetul latin
2 -> ortografie fonetica
3 -> combaterea etimologismului
4 -> îmbogățirea vocabularului cu neologisme
5 -> combaterea stricătorilor de limba prin respingerea traducerii literale a
expresiilor idiomatice si prin ridiculizarea beției de cuvinte.
Aceste idei apar în studiile : Despre scrierea limbei române, Limba română în jurnalele din
Austria, Beţia de cuvinte, Neologismele.
În analiza operelor literare, Maiorescu pune accent pe forma artistică, raportându-se la
conţinutul ei. Originalitatea şi autenticitatea, condiţii primordiale ale valorii operei de artă, sunt
definite de particularităţile creatoare individuale şi de asimilarea în creaţie a specificului naţional.
Dintre studiile reprezentative în acest domeniu, putem enumera: "Direcţia nouă în poezia şi proza
română", "Eminescu şi poeziile lui", "Asupra poeziei populare", "Poeţi şi critici", "Comediile d-lui
Caragiale", "Povestirile d-lui M. Sadoveanu", etc.
În articolul « Direcţia nouă în poezia şi proza română » , îl consideră ca reprezentant de frunte
al generaţiei paşoptiste pe V. Alecsandri, după care îl plasează pe Eminescu, pe care îl consideră
după numai 3 poezii «  poet în toată puterea cuvântului ». Studiul « Comediile d-lui Caragiale
tratează tema moralităţii în artă şi a înălţării impersonale, pornind de la moralitatea în raport cu
opera comică a lui Caragiale. Maiorescu combate prin acest studiu criticile care respinseseră
comediile lui Caragiale pe motiv că ar fi imorale.
Studiul « Eminescu şi poeziile lui » defineşte totodată profilul geniului în general şi
personalitatea lui Eminescu . Ideea de la care se porneşte este aceea că: «  Ce a fost şi ce a devenit
Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie fiinţă încât să-
l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc. » Sunt evidenţiate notele caracteristice
ale personalităţii sale : «  Ceea ce caracterizează mai întâi personalitatea lui Eminescu este o aşa
de covârşitoare inteligenţă, căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa “ şi este
subliniată pasiunea lui pentru cunoaştere : «  Era omul cel mai silitor, veşnic cetind, meditând,
scriind  ». În finalul părţii întâi, Maiorescu atrage atenţia asupra faptului că poetul vede în femeia
iubită «  copia imperfectă a unui prototip nerealizabil », căutându-şi refuzul « într-o lume mai
potrivită cu el, în lumea cugetării şi a poeziei. »
În partea a doua a studiului, pe lângă bogăţia de idei şi sentimente pe care o cuprind poeziile
lui Eminescu, se arată şi forma frumoasă sub care ele se prezintă. Criticul relevă înrudirea cu
poezia populară, de unde Eminescu a preluat armonia uneori onomatopeică a versurilor. Sunt
prezentate câteva procedee de realizare a unor rime neobişnuite: aşezarea în rimă a unor cuvinte
familiare, a unor cuvinte prescurtate sau a numelor proprii.
Studiul se încheie cu o afirmaţie care a căpătat de-a lungul timpului valoarea unei profeţii:
“Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura
poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbei naţionale,
care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de
plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneşti.”
Aşadar, filozof, critic literar, estetician, Titu Maiorescu a fost una dintre cele mai importante
personalităţi ale culturii române.
 TITU MAIORESCU – contribuţia la modernizarea culturii

- întemeietor al societăţii „Junimea”, la Iaşi, în 1863, alături de Petre Carp, Iacob Negruzzi, Vasile
Pogor şi Theodor Rosetti; licenţiat în filosofie şi drept. Primul critic de direcţie din literatura română.

Obiectivele activităţii maioresciene :

1. Limba română
Studiul „Despre scrierea limbei române”(1866) susţine necesitatea simplificării alfabetului limbii
române şi a scrierii pe principiul fonetic.
Articolul „Beţia de cuvinte” (1873) critică „întrebuinţarea nefirească a cuvintelor”, felul defectuos de
a vorbi în public al contemporanilor săi.
Articolul „Neologismele”(1881) combate excesul de împrumuturi în limba română.

2. Literatura
Primul studiu critic din literatura noastră, „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”,
răspunde nevoii de a alcătui o antologie de poezie românească. El oferă criteriile estetice pentru aprecierea
creaţiilor lirice. Cele două părţi ale studiului sunt „Condiţiunea materială a poeziei” şi „Condiţiunea ideală
a poeziei”. Prima condiţie a poeziei este de a „deştepta prin cuvintele ei imagini sensibile în fantasia
auditoriului”. Trebuie alese „cuvântul cel mai puţin abstract”, epitetele „ornante”, comparaţiile şi metaforele.
Criticul refuză vehement diminutivele, rimele facile sau numele proprii ca material poetic. Aceste principii
sunt bogat ilustrate cu exemple din literatura universală. Cât priveşte „obiectul” artei poetice, acesta trebuie
să fie „un simţământ sau o pasiune şi niciodată o cugetare exclusiv intelectuală”.
În 1885 scrie studiul „Comediile d-lui I. L. Caragiale”, răspunzând astfel detractorilor dramaturgului.
Aici atinge chestiunea moralităţii în artă, arătând că orice operă valoroasă e morală, iar valoarea constă în
puterea ei de a genera catharsis. Memorabilă e aserţiunea „îndărătul oricărei comedii se ascunde o tragedie”.
În 1886 elaborează „Poeţi şi critici”, în apărarea altui mare scriitor, Vasile Alecsandri. El tranşează
disputa care urmărea să stabilească cine e cel mai mare poet al timpului: Alecsandri sau Eminescu.
Maiorescu demonstrează că cei doi nu pot fi comparaţi, întrucât valoarea lui Alecsandri stă în „totalitatea
acţiunii sale literare”: pastelurile, poezia patriotică, dramaturgia, folclorul cules şi publicat.
Cu studiul „Eminescu şi poeziile lui” (1889), Titu Maiorescu fixează locul poetului în cultura
noastră. Lucrarea analizează, în capitole distincte, viaţa (personalitatea) şi opera lui Eminescu. Calităţile
extraordinare ale acestuia (se vorbeşte de geniu) sunt cele care explică locul fundamental pe care, potrivit
criticului, Eminescu îl va ocupa în conştiinţa românilor.

3. Cultura
O contribuţie fundamentală a lui Maiorescu o reprezintă teoria „formelor fără fond”, emisă în
articolul din 1868, „În contra direcţiei de astăzi a culturei române”. Autorul dezbate raportul dintre formele
civilizaţiei româneşti şi cele europene, arătând că societatea românească s-a preocupat să preia forme
culturale străine (Academia, universităţile, teatrul naţional), fără să aibă fondul potrivit cu acestea. Astfel,
criticul e convins că menirea fiecărui intelectual este combaterea formelor fără fond şi a mediocrităţii din
viaţa publică.
Prelungirea constructivă a acestui articol o constituie „Direcţia nouă în poezia şi proza română”
(1872), unde autorul arată ce înţelege prin „noua” direcţie: „simţământ natural” şi „păstrarea şi chiar
accentuarea elementului naţional”. Primul exemplu este Alecsandri, dar şi Eminescu ocupă un rol
remarcabil, căci Maiorescu vede în el un „om al timpului modern” şi „poet în toată puterea cuvântului”.

JUNIMEA
Prima etapă a activităţii Junimii au reprezentat-o conferinţele publice („prelecţiunile populare”).
Personalităţi ale vieţii publice, în frunte cu membrii societăţii, ţin prelegeri în ideea de a-şi cultiva
conaţionalii şi a promova câteva valori în care credeau: spiritul critic, oratoria, ironia, clasicismul de esenţă
germanică dar şi fondul naţional, originalitatea.
O etapă imediat următoare este marcată de existenţa cenaclului „Junimii”, dar şi a revistei junimiste
„Convorbiri literare”, fondată în 1867. În şedinţele de cenaclu erau citite producţii originale (Eminescu şi
Creangă sunt doi dintre lectorii propriilor creaţii), judecate din punct de vedere estetic, cele mai valoroase
fiind apoi publicate în revista societăţii. Cel mai greu cuvânt în privinţa acestei selecţii îl avea Maiorescu,
adevărat „spiritus rector” al Junimii.
Ultima etapă se caracterizează prin implicarea în viaţa politică a membrilor societăţii Junimea, în
frunte cu Titu Maiorescu, care pleacă la Bucureşti şi va ocupa funcţii importante în guvern.
Profesor şi critic literar, om politic şi jurnalist, autor al unui jurnal remarcabil – „Însemnări zilnice” –
Maiorescu rămâne categoric un simbol al culturii noastre moderne, căruia, în plus, îi „datorăm” existenţa, în
literatura naţională, a lui Mihai Eminescu.

Luceafărul
Mihai Eminescu
Geneza poemului
Apărut în Almanahul Societăţii „România Jună” din Viena, în 1883, poemul Luceafărul a cunoscut
un îndelungat proces de elaborare. Putem identifica următoarele izvoare:
1. Izvorul folcloric: se referă la basmul Fata în grădina de aur cules de germanul Richard Kunisch de
pe teritoriul Ţărilor Române şi publicat de acesta în 1861. Din acest basm românesc Eminescu
păstrează unele elemente: motivul frumuseţii unice a fetei şi ideea relaţiei imposibile dintre o
pământeancă şi un nepământean.
2. Izvorul filosofic: elemente preluate de la filosofii germani Kant, Hegel şi Schopenhauer.
3. Izvorul experienţei de viaţă şi de creaţie a lui Mihai Eminescu

Tema poemului
În identificarea temei poemului putem porni de la o mărturisire a poetului: „În descrierea unui voiaj
în Ţările Române, germanul Kunisch povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta este povestea. Iar înţelesul
alegoric ce i l-am dat este că, dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de
altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are
nici noroc.”
Prin urmare, tema poemului o reprezintă condiţia nefericită a omului de geniu căruia îi este imposibil
să găsească fericirea în dragoste alături de o făptură inferioară.

Compoziţia
Întreaga sinteză de teme şi motive a poemului se distribuie în două planuri de referinţă: unul
universal cosmic (macrouniversul) şi altul uman terestru (microcosmosul) care converg unul către celălalt şi
interferează uneori în cele patru tablouri.

Interferenţa genurilor literare

Forma poemului este narativ-dramtică. Argumente: formula de introducere („A fost odată”), numărul
mare de verbe, dialogul. Cu toate acestea, poemul Luceafărul aparţine genului liric, pentru că schema epică
este doar cadrul, iar „personajele” sunt, de fapt, simboluri lirice şi metafore în care se sintetizează idei
filosofice, atitudini morale, stări de sensiblitate, o viziune poetică. Interferenţa genurilor literare conferă
poemului o mare profunzime şi posibilităţi multiple de interpretare.

Tabloul I
Poemul debutează cu ceea ce D. Caracostea numea „o uvertură”. Începutul se află sub semnul
basmului, iar portretul preafrumoasei fete de împărat este realizat prin superlative de factură populară. Ea
este „una la părinţi / Şi mândră-n toate cele”. Este unică în primul rând prin aspiraţii: se desprinde din umbra
„negrului castel” căutând mereu de la fereastră orizontul, deschiderea către înalt.
Se surprinde începutul apropierii dintre cele două făpturi care aparţin unor lumi diferite. Luceafărul
aşteaptă de mult această iubire („privind de săptămâni”) deoarece fata i-a devenit dragă. La rândul ei, tânăra
trăieşte pentru întâia oară un dor neînţeles şi o dorinţă de apropiere. Devine visătoare, iar Luceafărul o
urmăreşte adânc în vis. Gesturile Luceafărului sunt încărcate de delicateţe şi teamă de a nu o speria: îi
inchide „geana dulce”. Doar în vis întâlnirea celor doi devine posibilă pentru că visul reprezintă un moment
în care graniţele dintre posibil şi imposibil se estompează.
 Luceafărul răspunde chemării şi se înfăţişează fetei născut din ape ca „tânăr voievod / Cu păr de aur
moale”. El are o frumuseţe angelică şi o nobleţe voievodală. Doar chipul îi trădează apartenenţa la altă lume.
Umbra feţei străvezii este albă ca de ceară. Luceafărul îi oferă Cătălinei împărăţia de neasemuit din adâncul
apelor. Ea însă respinge însoţirea pentru că între ei există un spaţiu de nedepăşit: ea este vie şi muritoare, iar
el aparţine veşniciei.
La a doua chemare Luceafărul răspunde mai greu, sacrificiul e mai dureros. El se întrupează acum
din soare şi din noapte, iar chipul său are o frumuseţe demonică. Ochii săi „mari şi minunaţi” lucesc
himeric. Dialogul celor doi este dramatic, comunicarea aproape nu mai este posibilă: „deşi vorbeşti pe
înţeles / Eu nu te pot pricepe”.
Luceafărul acceptă cererea fetei de a renunţa la nemurire. El se va naşte „din păcat / Primind o altă
lege”. Pentru acest lucru are nevoie de încuviinţarea Demiurgului, de aceea porneşte către el pentru a o
obţine.

Tabloul al II-lea, cuprinzând idila dintre Cătălina şi pajul Cătălin, simbolizează repeziciunea cu care se
stabileşte legătura sentimentală dintre făpturile inferioare. Este o altă ipostază a iubirii, opusă celei ideale.
Diferit de Luceafăr, Cătălin devine întruchiparea mediocrităţii. Idila se desfăşoară sub forma unui joc
amăgitor. Cei doi formează un cuplu supus legilor pământene, deosebite de legea după care trăieşte
Luceafărul. Deşi îl acceptă pe Cătălin, fata de împărat aspiră încă la iubirea ideală pentru Luceafăr.

Tabloul al III-lea proiectează călătoria Luceafărului în Cosmos şi apoi convorbirea cu Demiurgul. Acest
tablou debutează cu propoziţia abruptă „Porni Luceafărul”, sugerându-se efortul desprinderii de Pământ.
Zborul lui Hyperion este unul către origini, acolo unde se află Demiurgul. Mai întâi Hyperion străbate ca un
fulger cerul şi universul: „Cer de stele dedesubt / Deasupra cer de stele”. Următorul spaţiu străbătut este cel
al haosului. Din văile haosului izvorăsc şuvoaie de lumină care îl înconjoară ca nişte mări. El ajunge în
spaţiul increatului care este conturat printr-un şir de negaţii şi opoziţii: „unde-ajunge nu-i hotar / Nici ochi
spre a cunoaşte”. Vremea încearcă zadarnic „din goluri a se naşte”. Abia dincolo de acest spaţiu se află
Demiurgul, cel care asigură echilibrul universal.
Demiurgul refuză cererea lui Hyperion de a deveni muritor, pentru că acest lucru ar periclita ordinea
Universului. El conturează o imagine generală a oamenilor văzuţi ca făpturi inferioare care se bazează pe
noroc, au idealuri deşarte şi sunt supuşi morţii. Îi oferă o serie de compensaţii, pentru a-i abate gândul de la
dragostea pentru Cătălina: să devină mare comandant militar sau să primească o voce minunată ca a lui
Orfeu. Argumentul forte este ca Luceafărul să se îndrepte spre pământ şi să vadă ce face Cătălina în lipsa
lui.

Tabloul al IV-lea
Apare din nou perechea Cătălina-Cătălin într-un cadru natural specifica romantismului. Tânara
nostalgică vede Luceafărul şi-i adresează o nouă chemare. Eliberat de iubire, Luceafprul rămâne în înaltul
cerului, nemairăspunzând la chemare. Această atitudine este specifică geniului: rece, raţională, distantă.
Dialogul nu mai este posibil deoarece cei doi aparţin unor lumi incompatibile, având idei diferite despre
iubire şi viaţă.
„Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece.”

Limbajul poetic
 Limpezimea clasică: nu sunt folosite foarte multe figuri de stil
 Exprimarea aforistică: mai ales în tabloul al III-lea
 Sunt folosite mai ales cuvinte de origine latină
 Cuvinte şi expresii populare
 Muzicalitatea
 Fişă de lucru
Mihai Eminescu, Luceafărul

Geneza poemului
La baza poemului Luceafărul, de Mihai Eminescu stau o serie de izvoare: folclorice, mitologice, filozofice.
1. Compară cele două fragmente de mai jos, stabilind asemănările și deosebirile dintre ele:

A fost odată ca-n poveşti, A fost odat-un împărat el fu-ncă

A fost ca niciodată, În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn,
Din rude mari împărăteşti, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă,
O prea frumoasă fată. Vorbeai cu zeii, de sunai din corn.
Avea o fată dulce, mândră, pruncă,
Şi era una la părinţi Cu cari basme vremile ş-adorn,
Şi mândră-n toate cele, Când trece ea, frumoase flori se pleacă-n
Cum e Fecioara între sfinţi Uşorii paşi, în valea c-un mesteacăn.
Şi luna între stele.
În van i-o cer. Bătrânul se gândeşte,
Din umbra falnicelor bolţi Prea e frumoasă, prea nu e de lume
Ea pasul şi-l îndreaptă Mă mir cum cerul nu s-ademeneşte
Lângă fereastră, unde-n colţ Să scrie-n stele dulcele ei nume;
Luceafărul aşteaptă. E rău poetul care n-o numeşte,
Barbară ţara unde-al ei renume
Privea în zare cum pe mări Încă n-a-ajuns, şi chipu-i răpitori
Răsare şi străluce, Nu-i de privirea celor muritori.
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce. În vale stearpă, unde stânci de pază
Înconjurau măreaţă adâncime,
(Luceafărul, M Eminescu) Clădi palat din pietre luminoase,
Grădini de aur, flori de-ntunecime;
Iar drumul văii pline de miroase
Afar de el nu-l ştie-n lume nime
Acolo ş-a închis frumoasa fată,
Ca nici o rază-a lumei să n-o bată.

(Fata în grădina de aur, M Eminescu)

2. Citește informația de mai jos, extrasă din Dicționarul de mitologie: Zburătorul era în mitologia populară românească o
fiinţă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuieşte noaptea, în somn, fetele nemăritate şi femeile măritate de
curând. În literatura romantică (vezi romantism), termenul „zburător” este o personificare a dorului de bărbatul iubit, a
dragostei intense faţă de fiinţa iubită. Se consideră că „zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieţii, a fost respins de o
femeie şi care, după moarte, bântuie femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este în
viaţă). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtăşite. Găsește în poemul studiat versurile care fac trimitere la acest mit.

3. Ca surse filozofice se poate observa influenţa filozofiei lui Arthur Schopenhauer despre geniu şi omul comun:

GENIUL OMUL COMUN

inteligenţă instinctualitate
obiectivitate subiectivitate
capacitatea de a-şi depăşi sfera incapacitate...
aspiraţie spre cunoaştere voinţa de a trăi
singurătate sociabilitate
puterea de a se sacrifica dorinţa de a fi fericit

Identifică în text personajele cărora le corespund trăsăturile menționate.

 Citeşte cu atenţie primul tablou (1 =>43 )şi răspunde cerinţelor:

1. Identifică în text elementele specifice basmului!

...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
2. Evidenţiază imaginea fetei de împărat, exemplificând-o prin figuri de stil din text!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
3. Compară modalităţile în care se îndrăgostesc cei doi! Ce semnificaţie are acest aspect?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
4. Prezintă cele două ipostaze ale Luceafărului, precum şi portretul acestuia!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
5. Din ce motiv refuză fata de împărat să-l urmeze pe Luceafăr?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
6. Identifică elementele specifice planurilor: terestru şi cresc
Terestru:.....................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
Ceresc:.......................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
7. Compară imaginea apei care se roteşte în cercuri cu aceea a cerului din care se naşte Luceafărul!
Ce semnificaţie acorzi acestor imagini?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
8. Cum interpretezi gestul Luceafărului de a renunţa la condiţia sa de nemuritor?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
9. Argumentează antiteza care stă la baza acestui prim tablou!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
Tabloul al II-lea (44 => 64)

1. Prezintă portretul pământeanului Cătălin!

...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
2. Care este rolul diminutivelor identificate în portretul pajului?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
3. Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite identificate în portretul lui Cătălin!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
4. Ce semnificaţie are asemănarea numelor celor doi îndrăgostiţi?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
5. Scrie un sinonim contextual pentru substantivul noroc! Scrie alte două enunţuri în care acesta să
aibă altă semnificaţie decât în poem!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
6. Explică jocul dragostei, precizând etapele acestuia, aşa cum apare în partea a doua a poemului!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
7. Evidenţiază atitudinea Cătălinei faţă de acest joc!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
8. În ce constă aspiraţia Cătălinei?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
9. Prezintă propunerea finală a lui Cătălin
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
10. Evidenţiază cadrul temporal şi spaţial terestru prezent în tabloul al II-lea!
 ...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................

Tabloul al III-lea (65 => 85)

1. Precizează cele trei secvenţe ale tabloului al III-lea!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
2. Descrie spaţiul parcurs de Luceafăr spre Demiurg.
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
3. Identifică secvenţa zborului!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
4. Ce semnificaţie are acest drum?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
5. Extrage şi precizează figurile de stil prin care e descris acum Luceafărul!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
6. Ce apelative foloseşte Luceafărul în dialogul cu Demiurgul? Ce raport există între cei doi?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
7. De ce Demiurgul se adresează Luceafărului cu numele de Hyperion? Ce semnificaţie are acest
nume în mitologia greacă?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
8. Care este dorinţa Luceafărului?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
9. În ce constă antiteza dintre muritori şi nemuritori, aşa cum e prezentată de către Demiurg?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
10. Ce ar reprezenta pentru Luceafăr ruperea din locul lui de sus?
 ...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
11. Numeşte cele patru ipostaze pe care i le propune Demiurgul Luceafărului în schimbul nemuririi!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
12. Demiurgul îi dovedeşte Luceafărului superioritatea faţă de Cătălina. Cum procedează?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................

Tabloul al IV-lea

1. Numeşte cele două planuri care se interferează în ultima parte a poemului!

...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
2. Descrie spaţiul terestru cu imagini paradisiace, specifice universului teluric eminescian!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
3. Prezintă declaraţia de dragoste a lui Cătălin!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
4. În ce ipostază apare acum Cătălina?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
5. Scrie un sinonim pentru cuvântul noroc în acest context: „Norocu-mi luminează”
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
6. Cătălina reface chemarea Luceafărului. În ce constă deosebirea faţă de primele două chemări?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
7. Ce semnificaţie are acum „chipul de lut” al fetei?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
8. Care este atitudinea omului de geniu faţă de omul comun din finalul poemului?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
9. Ce semnificaţie are atitudinea Luceafărului din final?
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
10. Ce semnificaţie are substantivul noroc în contextul : „Norocul vă petrece”?
 ...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
11. Argumentează caracterul epic, liric şi dramatic al poemului!
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................