Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
8
Stând la foc...
Povestiri cu tâlc
1
Alexandru Lascarov-Moldovanu
821.135.1-31
© DOXOLOGIA, 2016
ISBN 978-606-666-581-0
2
Stând la foc...
ALEXANDRU
LASCAROV-MOLDOVANU
8
Stând la foc...
Povestiri cu tâlc
Tip\rit\ cu binecuvântarea
Înaltpreasfin]itului
TEOFAN
Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei
DOXOLOGIA
Ia[i, 2016
3
Alexandru Lascarov-Moldovanu
4
Stând la foc...
CUPRINS
5
Alexandru Lascarov-Moldovanu
6
Stând la foc...
PREFA}|
7
Alexandru Lascarov-Moldovanu
8
Stând la foc...
9
Alexandru Lascarov-Moldovanu
10
Stând la foc...
Livia Ciuperc\
11
Alexandru Lascarov-Moldovanu
STÂND LA FOC...
12
Stând la foc...
A.L.M.
1*
Subiectele povestirilor din această cărticică sunt luate din diferite
broşuri, gazete etc., dar prelucrarea lor literară, cum şi tălmăcirea
creştină a câtorva din ele, îmi aparţin în întregime.
13
Alexandru Lascarov-Moldovanu
P|C|TOSUL ISB|VIT
14
Stând la foc...
15
Alexandru Lascarov-Moldovanu
16
Stând la foc...
17
Alexandru Lascarov-Moldovanu
LAN}URILE DIAVOLULUI
18
Stând la foc...
19
Alexandru Lascarov-Moldovanu
20
Stând la foc...
21
Alexandru Lascarov-Moldovanu
22
Stând la foc...
23
Alexandru Lascarov-Moldovanu
Ilarie gr\i:
– Iar dac\ face a[a bogatul acela, dac\ `[i `mpodo-
be[te via]a cu faptele cele pl\cute Domnului, `ntrebare
fac: oare, nu-[i a[az\ el temelie bun\ pentru raiul cel din
ceruri?
Ucenicul iar morm\i:
– Fire[te, a[a-i, p\rinte…
T\cerea cobor` asupra lor, tovar\[\ bun\ de drum,
mai osebit la deal.
Ajungând `n vale, unde [opotea sprinten un izvora[,
p\rintele cel prea `n]elept, Ilarie, d\du glas, zicând:
– Vas\zic\, fiule Dionisie, asta `nsemneaz\ dou\
raiuri: unul aici, [i altul dincolo…
Dionisie, cu `ncredin]are:
– Asta, a[a-i…
Drumul, de data aceasta, `ncepea s\ se `nfunde printre
brazi. O umbr\, aduc\toare de r\coare, le mângâia frun-
]ile asudate. Dar t\cerea le ]inea necurmat\ prietenie.
Când nici se a[tepta, Dionisie auzi iar glasul st\pâ-
nului s\u duhovnicesc:
– {i iat\, fiule Dionisie, de partea cealalt\, un om
s\rac [i neajuns… El suduie cu necontenire pe Dumnezeu
[i ur\[te cu nesa] pe oameni… ~ntrebare `ndr\znesc a ridi-
ca: „Oare s\racul acesta nu petrece aici pe p\mânt `ntr-un
soi de iad, de vreme ce astfel `[i otr\ve[te curgerea zilelor
lui?”.
Zicând acestea, Preacuviosul Ilarie privea tocmai `n
dep\rtare, unde c\rarea se `nfingea `n inima codrului,
iar Dionisie, crezând c\ el gr\ie[te altcuiva, din `nchi-
puire, abia zise, `ncuviin]ând:
24
Stând la foc...
– Da…
{i amândoi t\cur\. {i-a[a de alin\toare era t\cerea
lor, c\ se auzea cum atinge veveri]a frunzele `n c\l\tori-
ile ei prin v\zduh, de pe-un copac pe altul.
Nu se mai auzea chiar nimic, când Ilarie gr\i:
– Iar dac\ face a[a s\racul acela, dac\ `[i `mpov\-
reaz\ via]a cu faptele cele urâte Domnului, `ntrebare fac,
oare nu-[i a[az\ el temelie bun\ pentru iadul cel din
lumea cealalt\?
Ucenicul d\du o `ncuviin]are mai hot\rât\, `ntrucât, de
data aceasta, i se p\ruse c\ P\rintele Ilarie privise pu]in-
tel spre el. Zise a[adar:
– Da, a[a-i…
{i iar `ncepu s\ se aud\ umbletul veveri]elor [i
c\zutul frunzelor uscate, iar u[urelul vânt se strecura
abia sim]it peste frun]ile lor zvântate.
Ajungând sus, pe muchea pietroas\, dup\ ce privi
pu]intel spre zarea dinainte, Ilarie `ncheie:
– Vas\zic\, fiule Dionisie, asta `nsemneaz\ dou\ ia-
duri: unul aici, [i altul dincolo…
Cu temei, Dionisie r\spunse u[or:
– Da, p\rinte, asta `nsemneaz\ dou\ iaduri: unul aici,
[i altul dincolo…
Undeva se auzea o b\taie, ca de topor – iar dac\ ai fi
stat s\ prive[ti mai dinadins, ai fi putut vedea [i un firi-
cel de fum `n\l]ându-se spre `nalt… Cu toate c\ nu se
vedea, se sim]ea c\, aproape, a[ezare de oameni se afl\.
Ajungeau la schit.
Statur\ pe ni[te bu[teni r\sturna]i [i-[i [terser\ fruntea
de sudoare.
25
Alexandru Lascarov-Moldovanu
26
Stând la foc...
B|BOIUL AFURISIT
27
Alexandru Lascarov-Moldovanu
28
Stând la foc...
29
Alexandru Lascarov-Moldovanu
30
Stând la foc...
31
Alexandru Lascarov-Moldovanu
32
Stând la foc...
33
Alexandru Lascarov-Moldovanu
34
Stând la foc...
35
Alexandru Lascarov-Moldovanu
L|SATA SECULUI
36
Stând la foc...
37
Alexandru Lascarov-Moldovanu
38
Stând la foc...
{i a[a a fost…
Acum, ce s\ v\ spun? A[ putea, oare, eu, nevred-
nicul, s\ pot povesti m\car a milioana p\rticic\ din ceea
ce s-a petrecut `n noaptea de l\sata secului din locul ace-
la? Nu!… Mi-i peste putin]\…
Atâta pot s\ spun, c\ a fost o mi[elie [i o tic\loas\
`ntrolocare, c\… `nsu[i tartorul cel mare s-a sp\imântat.
Ce be]ie, ce vorbiri porcoase, ce alunec\ri, ce b\taie,
ce `njunghieri!…
Iar `n v\zduh, diavolii foarte se bucurau, `nte]ind [i
`ndemnând: „Nu v\ l\sa]i, m\i, nu v\ l\sa]i!”.
{i oamenii nu se l\sau deloc.
Tartorul cel mare rânjea [i se sc\rpina `n barba-i
râioas\, zicându-[i: „Ai mei sunte]i, scumpilor!…”.
A doua zi, p\rea c\ pe locul acela fusese un crâncen
[i cumplit r\zbel. Câ]iva z\ceau pe jos, f\r\ suflare, iar
al]ii `[i aveau capetele sparte, mâinile rupte, fluierele
zdrobite, ochii sco[i.
Da, vas\zic\, petrecuser\, nu [ag\…
Acestea povestindu-v\, dragii mei, lini[tire v\ aduc
spunându-v\ c\ asemenea lucruri nu se mai `ntâmpl\
azi, Doamne fere[te… Ci numai `n vremea de demult,
când mai erau diavoli `n v\zduhuri… Azi, petrecem l\-
sata secului `n tov\r\[ia `ngerilor – c\ doar nu suntem
pro[ti s\ mai d\m crezare `n[el\toriilor diavole[ti de
odinioar\…
39
Alexandru Lascarov-Moldovanu
40
Stând la foc...
41
Alexandru Lascarov-Moldovanu
42
Stând la foc...
43
Alexandru Lascarov-Moldovanu
UCENICUL CÂRTITOR
44
Stând la foc...
45
Alexandru Lascarov-Moldovanu
46
Stând la foc...
47
Alexandru Lascarov-Moldovanu
O ~NTÂMPLARE DE DEMULT
48
Stând la foc...
49
Alexandru Lascarov-Moldovanu
50
Stând la foc...
51
Alexandru Lascarov-Moldovanu
~NGERUL P|ZITOR
52
Stând la foc...
53
Alexandru Lascarov-Moldovanu
54
Stând la foc...
55
Alexandru Lascarov-Moldovanu
56
Stând la foc...
57
Alexandru Lascarov-Moldovanu
58
Stând la foc...
59
Alexandru Lascarov-Moldovanu
60
Stând la foc...
61
Alexandru Lascarov-Moldovanu
62
Stând la foc...
63
Alexandru Lascarov-Moldovanu
64
Stând la foc...
POTCOVARUL ISTE}
65
Alexandru Lascarov-Moldovanu
66
Stând la foc...
67
Alexandru Lascarov-Moldovanu
{i trecur\ [i ei.
De data aceasta, veni la potcovar toat\ dr\cimea, cu
Scaraoschi `n frunte.
– Haide!
Potcovarul zise cu pref\cut\ smerenie:
– Gata sunt, dar mai `nainte de a pleca vreau s\-]i
v\d puterea. Se zice c\ e[ti atâta de tare, c\ ai putea tu [i
toat\ dr\cimea ta s\ v\ preface]i `ntr-o furnic\…
Cuprins de trufie, Scaraoschi se prinse – [i iat\, dintr-o
dat\, toat\ dr\cimea se pref\cu `ntr-o furnic\.
Atât fu de ajuns potcovarului ca s-o prind\ [i s-o `n-
chid\ `n tabachera sa.
Mergând vestea c\ dracii to]i sunt prin[i `n tabachera
unui potcovar, iat\ c\, `ntr-o zi, se ivi la u[a lui mul]ime
de oameni.
Unii `i ziser\:
– Fie-]i mil\ de noi, c\ murim… Nu mai vine nimeni
`n crâ[mele noastre… Ace[tia erau crâ[marii.
Al]ii:
– ~ndur\-te de noi, murim de foame… Nu mai este
nici un tâlhar `n `nchisori. Ace[tia erau mai-marii `nchi-
sorilor.
{i a[a strigar\ to]i n\cazul lor.
Potcovarul st\tea [i se mira, pe urm\ zise:
– Vas\zic\, vre]i s\ dau drumul dracilor? Bine… Fie!…
{i desf\cu tabachera…
{i dracii `mpânzir\ din nou lumea.
Iar `ntr-o zi, muri [i potcovarul.
Mergând, b\tu la poarta raiului.
Sfântul Petru `l alung\, zicându-i:
68
Stând la foc...
69
Alexandru Lascarov-Moldovanu
70
Stând la foc...
71
Alexandru Lascarov-Moldovanu
72
Stând la foc...
73
Alexandru Lascarov-Moldovanu
{i tustrei t\cur\.
Dup\ un r\stimp, omul nostru zise c\lug\rului:
– Mul]umesc, p\rinte, c\ m-ai adus aici…
{i de atunci, omul nostru a aflat mângâierea vie]ii [i
pacea.
74
Stând la foc...
75
Alexandru Lascarov-Moldovanu
76
Stând la foc...
77
Alexandru Lascarov-Moldovanu
78
Stând la foc...
79
Alexandru Lascarov-Moldovanu
80
Stând la foc...
81
Alexandru Lascarov-Moldovanu
82
Stând la foc...
83
Alexandru Lascarov-Moldovanu
84
Stând la foc...
85
Alexandru Lascarov-Moldovanu
86
Stând la foc...
PUTEREA MILOSTENIEI
87
Alexandru Lascarov-Moldovanu
88
Stând la foc...
89
Alexandru Lascarov-Moldovanu
90
Stând la foc...
91
Alexandru Lascarov-Moldovanu
92