2.2.

Etape principale in dimensionarea masinilor electrice

folosind modele analitice[2]

 Formularea temei de proiectare, definirea datelor nominale si a

altor date privind aspecte constructiv-functionale,
 Determinarea marimilor si dimensiunilor principale,
 Dimensionarea circuitelor electrice si magnetice ale statorului,
 Determinarea lungimii intrefierului,
 Dimensionarea circuitelor electrice si magnetice ale rotorului,
 Determinarea parametrilor infasurarilor,
 Calculul pierderilor si al randamentului,
 Determinarea caracteristicilor masinii,
 Calculul elementelor auxiliare.

 Modelele analitice de dimensionare contin si etape particulare (pe

langa cele evocate) de calcul a unor elemente ce tin de specificul
masinii analizate.
 Relatiile de calcul utilizate sunt particulare in functie de masina
analizata.
1
2.3. Modele numerice utilizate in proiectarea si analiza
masinilor electrice

 Modelele numerice utilizate frecvent in proiectarea masinilor

electrice au la baza metode de calcul de camp precum:

-Metoda Elementelor Finite (MEF)

-Metoda Diferentelor Finite (MDF)

 Modelele numerice pot fi utilizate in mod nemijlocit in rezolvarea

problemelor directe de analiza a masinilor electrice. In cazul
utilizarii lor in rezolvarea problemelor inverse (ex. de proiectare a
unei masini la performante impuse) sunt necesare mai multe
iteratii.

2
2.3.1. Etape principale in analiza si proiectarea masinilor
electrice utilizand MEF

 Descrierea geometriei domeniului de calcul 2D/3D (puncte/

segmente/suprafete/volume; descriere crestaturi stator/rotor +
multiplicare);
 Definirea retelei de discretizare tinand cont de aspectele fizice ale
problemei (indesirea retelei de discretizare in zone cu variatii
importante ale variabilei de stare sau a marimilor derivate, rafinare
retea in intrefier, in zonele cu refulare de curent etc.);

Preprocesare
 Definirea regimului de camp caracteristic studiului efectuat (regim
magnetostatic, magnetic stationar, magnetodinamic, magnetic
tranzitoriu, termic stationar, termic tranzitoriu etc.);
 Definirea proprietatilor de material care intervin in problema de
analiza numerica (eventual selectie materiale predefinite dintr-o baza
de date existenta);
 Definirea regiunilor domeniului de calcul caracterizate de
proprietati fizice distincte si definirea surselor de camp (densitati de
curent, curenti, solenatii, etc.);
 Definirea modelului de circuit electric asociat modelului de camp
daca e cazul (ex. la motorul asincron alimentat in tensiune); 3
 Asocierea proprietatilor de material si a componentelor de circuit

Rezolvare Preprocesare
(unde e cazul) regiunilor domeniului de calcul;
 Definirea conditiilor la limita (initiale si pe frontiere; pe frontiere
exterioare ale miezurilor magnetice ale masinilor electrice analizate
in 2D se impun de regula conditii Dirichlet; cand domeniul de calcul
se reduce la un numar par sau impar de poli magnetici pe frontierele
radiale se impun conditii de periodicitate sau antiperiodicitate);

 Asamblarea matricelor si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice

(la problemele de regim tranzitoriu trebuie ales cu grija pasul de
discretizare in timp);

 Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si integrale

Postprocesare
necesare, evaluarea performantelor masinii, solicitari magnetice,
curenti, tensiuni, cupluri, parametri specifici, pierderi, randamente,
caracteristici de functionare etc.).

 In functie de structura pachetului de programe de calcul de camp

utilizat succesiunea anumitor subetape descrise mai sus poate fi
alta.
4
2.4. Criterii tehnico-economice si constrangeri in
proiectarea optimala masinilor electrice
 Proiectarea optimala a masinilor electrice presupune cunostinte
specifice privind:
-conversia electromecanica a energiei, teoria circuitelor electrice, teoria
campului electromagnetic, teoria masinilor electrice,
-calcul de transfer de caldura si de ventilatie a masinii, calcul mecanic,
-informatica, programarea calculatoarelor, metode numerice, algoritmi de
optimizare numerica,

insa necesita si cunostinte solide referitoare la:

-aspectele tehnologice specifice domeniului (limite tehnologice, alegerea

procedeelor tehnologice optime tinand cont de masinile unelte existente,
materiale disponibile etc.),
-conditiile de utilizare ale masinii (nivel de temperatura, praf, mediu
exploziv, utilizare in sisteme de actionare cu turatie reglabila, regimuri
grele de exploatare, tipul serviciului de functionare etc.),
-economicitatea constructiei si exploatarii (costuri reduse de fabricatie si
exploatare, randament ridicat etc.).
5
2.4.1. Criterii tehnico-economice de calcul optimal al
masinilor electrice [4] (exemple)

Optimizare dpdv. al fabricantului

 Minimizarea cheltuielilor materiale: prin reducerea consumului
de materiale active sau de constructie, respectiv prin folosirea de
materiale accesibile dpdv al costurilor,
 Minimizarea costurilor de personal: prin adoptarea unor solutii
tehnice si a unor tehnologii de constructie ieftine, care sa permita
minimizarea costurilor de personal.

Optimizare dpdv. al utilizatorului si al economiei nationale

 Minimizarea cheltuielilor de mentenanta si de exploatare: prin
adoptarea de solutii fiabile, cu eficienta energetica ridicata si
costuri totale minime.
 Maximizarea randamentului si a factorului de putere: prin solutii
eficiente energetic, prin cheltuieli mai mici cu energia reactiva
consumata, prin reducerea costurilor cu echipamentele de
compensare a energiei reactive la barele proprii.

Solutiile de optimizare trebuie adoptate asa incat sa se pastreze 6

nivelul de performanta impus (ex. η ≥ ηmin, Ip/In impus)
2.4.2. Constrangeri in proiectarea optimala a masinilor el.
Proiectarea si executia masinilor electrice trebuie sa tina cont de:
-Limitari sau recomandari impuse prin standarde de specialitate
cu referire la masina electrica sau la echipamentele antrenate,
-Constrangeri de natura tehnologica,
-Constrangeri economice,
-Etc.
Constrangerile se pot referi la:
-Dimensiunile geometrice ale masinii (dimensiuni de gabarit, etc.);
-Caracteristici de functionare (randament, factor de putere, cuplu
de pornire, cuplu maxim, alunecare critica, curent de pornire etc.);
-Clasa termica (temperatura maxima admisibila, etc.);
-Materiale utilizate (tole, magneti, conductoare de bobinaj,
materiale electroizolante, etc.);
-Tehnologia de fabricatie (masini unelte, procedee tehnologice);
-Conditii specifice de lucru (acestea pot impune de pilda in cazul
mediilor explozive tipul de protectie, temperatura maxima la
exteriorul carcasei etc.)
-Aspecte tehnico-economice (fiabilitate, costuri reduse pe unitate
ceea ce implica tehnologii si materiale cat mai ieftine, etc.);
-Etc. 7