Teoria literaturii

Anul I, RF, ID
Prof. univ. dr. Ovidiu Morar
Student: Costinescu Andreia
Tema 1
Analiza naratologica
Haralambie
Povestirile ce alcatuiesc "Hanu-Ancutei" au fost scrise aproximativ in perioada 1921-
1927. Prima bucata din acest ciclu, "Iapa lui Voda", s-a publicat in 1921, in "Adevarul literar
si artistic", "Fantana dintre plopi" a fost scrisa in 1922, iar ultima in "Viata Romaneasca",
revista lui Ibraileanu, catre sfarsitul anului 1927- asadar "Hanu-Ancutei" a fost elaborat in
aproape sapte ani, timp in care insa autorul a lucrat si a tiparit romanul "Venea o moara pe
Siret" si "Tara de dincolo de negura".
Hanu-Ancutei" a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi
considerata cea mai stralucita creatie lirica epica.
Titlul operei este format din subtantivul comun "hanu", substantiv ce dezvaluie inca de
la inceput locul unde se va petrece "actiunea", de fapt, locul unde drumetii vor face un popas
si unde "toate povestile se aud din om in om", si din substantivul propriu "Ancutei", aflat in
cazul genitiv, aratand fatul ca Ana este posesoarea acestui loc unde istoria este recreata.
Opera "Hanu-Ancutei" este o povestire in rama deoarece tehnica utilizata de
Sadoveanu este aceea de a evidentia o structura multinaratoriala, cu o perspectiva multipla
asupra faptelor petrecute. In intreg textul, exista o structura telescopica ce se creeaza tocmai
datorita acestei tehnici narative.
Naratorul principal, care inregistreaza detaliile petrecerii, se deosebeste de toti
naratorii secundari, care isi evoca intamplarile tineretii, prin discretie absoluta in privinta
propriei persoane. Lui ii apartine rama in care se incadreaza cele noua povestiri.
"Haralambie" este a doua povestire din cele noua. Ea vine ca replica la anecdota
Comisului Ionita si prezinta istoria cumplita a unui haiduc ucis chiar de fratele sau. Naratorul
este parintele Gherman, tatal sau fiind chiar Haralambie.
Titlul este numele personajului principal iar tema este constituita de prezentarea unei
drame familiale.
Naratiunea are 2 constituenti de baza : poveste si discursul. Ea este o poveste in sensul
ca evoca o realitate anume, evenimente care s-au petrecut si, in acelasi timp, este un discurs,
intrucat exista un narator care face relatarea si, in fata lui, un cititor, care ia cunostinta de cele
relatatate. Mai intai calugarul recurge la o tehinca veche de captare a bunavointei
ascultatorilor, prin inchinari mestesugit adresate: Vrednici crestini si gospodari, a început
cuviosia sa, si dumneata, cinstite comise Ionita de la Draganesti! Sa ma iertati ca eu pâna
acuma am tacut . Urmareste apoi trezirea curiozitatii asculatorilor prin oferirea detaliilor
despre viata monahala pe care o duce la schitul Durau, despre drumul la Iasi, poruncit de
egumen. In acest mod, el poate strecura cateva detalii din viata personala, pentru a avea motiv
sa-si inceapa istorisirea : Iar locul nasterii mele, cinstite comise, e tot la munte, în sat la
Bozieni. Nu pot spune ca am cunoscut pe tatal meu, Maica-mea si cu Dumnezeu l-au stiut. Iar
eu am crescut orfan si-mi spalau de multe ori obrazul lacrimile maicii mele. si ea m-a jurat
manastirii Duraului, în ceasul când a parasit aceasta lume, - ca sa rascumpar pacate trecute.
si tot dupa juramânt fac si drumul acesta la Sfântul Haralambie în Iesi. Observam aici mai
multe mistere cu care calugarul ii ispiteste pe ascultatorii sai si primul care nu rezista tentatiei
de a le dezlega este comisul Ionita. Astfel, calugarul ii ia locul si relateaza o poveste
dramatica.
Elementele constitutive ale povestii, actiunea si personajele, sunt construite
impecabil, atat ca subiect plin de tensiune cat si ca distributie a personajelor si densitate a
semnificatiilor.
Actiunea reprezinta succesiunea de secvente, iar fiecare secventa la randul ei este
alcauita dintr-o serie de situatii sau peripetii. Expozitiunea cuprinde o mica biografie a lui
Haralambie: intai arnaut domnesc, alege viata de haiduc Acel Haralambie era un arnaut
domnesc. si-asa, prea cinstite comise Ionita, într-o buna zi Dumnezeu a vrut sa-si urasca
slujba la poarta Domniei si sa intre în codru, cu tovarasi, cum era obicei pe-atunci . Pentru
ca actiunea sa fie pusa in miscare, este nevoie ca echilibrul din situatia initiala sa fie tulburat
prin aparitia unui eveniment contrastant. Intriga povestirii de fata este construita printr-o
scena de o mare finete si complexitate: In divanul domnesc, vornicul tarii ii sugereaza
domnului : Maria ta, eu socot sa chemi pe tufecci-basa; si porunceste-i sa supuie pe frate-
sau. Voda ii cere slujitorului credincios sa-si aduca fratele, viu sau mort, altfel nici el nu va
mai vedea lumina soarelui. Aceasta creeaza un suspans, sirul evenimentelor se desfasoara
gradat :  a strigat la neferi s-a ales cincizeci dintre ei. si pe loc le-a rânduit arme, cai si ceas
de pornire. si noaptea au si fost pe drum, în locuri pustii. s-a doua zi Gheorghie Leondari,
aflând de-o pradaciune, a si calcat pe urmele hotilor. si dintr-acel ceas s-a tinut de pasii lui
Haralambie, si-n ziua a opta, pe vreme de ploaie, în zori, a batut cineva în geamul casei
noastre, în sat la Bozieni.
 Maica-mea a rasarit de lânga mine. A tras grabnic zavorul de la usa. s-a intrat, ud si
cu obrazul supt si cu ochii spariati, prietinul nostru.... A tras din seleaf pistoalele si s-a izbit
în  usa. Maica-mea m-a luat de mâna si-am fost si noi îndata afara pe prispa. si-n livada am
vazut pe voinici, cu armele gata. Erau opt ori zece.
S-atuncea am înteles cine-i Haralambie. Maica-mea a început a plânge încet si ma
strângea lânga dânsa si-am vazut ca-i vreme de primejdie.... Punctul culminant il
reprezinta infruntarea fratilor : Haralambie a întins un pistol si-a tras. Când l-a lepadat s-a
prins din stânga pe celalalt, sa traga iar, tufecci-basa l-a palit cu hamgerul si l-a doborât.
Maica-mea a tipat cu groaza. Abia atunci copilul (calugarul Gherman) isi da seama ca era
vorba despre tatal lui.
Deznodamantul are loc in divanul domnesc : Leondari ii cere domnului voie sa se
retraga : Dar te rog sa ma lasi slobod la pamântul meu si la liniste - caci am varsat sângele
parintilor mei, care curge si-n vinele mele. Tot el inalta la Iasi biserica avand hramul
Sfantului Haralambie.
Constructia subiectului releva rigoare perfecte, cu repere temporale si spatiale precise.
Intriga se declanseaza intr-o zi de mare sarbatoare crestina – 15 august, Adormirea Maicii
Domnului, sau Sfanta Maria Mare, cum se zice in popor. Acest detaliu scoate in evidenta
pacatul pe care domnitorul il savarseste poruncind uciderea. Iar punctul culminant se petrece
in a opta zi de urmarire, adica 24 august.
Timpul. In ce priveste raporturile ce se stabilesc intre ordinea evenimentelor din
poveste si ordinea in care sunt relatate in discurs, regasim aici o forma de anacronie.
Calugarul se intoarce in trecut pentru a povesti evenimentele petrecute cu mult timp in urma.
Aspectul. Din punct de vedere al raporturilor ce se stabilesc intre autor si
evenimentele relatate, Calugarul Gherman preia functia de narator secundar al povestirii iar
naratorul principal marcheaza intrarea sa in scena inregistrandu-i gesturile pentru naratarul
extradiegetic: Atunci cu mare dragoste si placere s-a ridicat din coltul lui calugarul cel care
venea de la munte, si, cumpanindu-si oala în dreptul barbii, a slobozit cuvânt. Pâna într-acea
clipa tacuse si se îndeletnicise cu oala si mai nu-l vedeam din barba. Acum ne întoarseram cu
mirare catra el. Introducerea in scena a naratorului secundar este doar consemnata prin cateva
elemente considerate semnificative.
Formal, povestirea prezinta urmatorul tipar: la inceput, relatarea se face la persoana a
IlI-a, naratorul fiind omniscient; prin interventia parintelui Gherman naratiunea trece la
persoana I,  iar in final se revine la perspectiva narativa obiectiva si la persoana a IlI-a.
Lirismul confesiv si grav al istorisirii parintelui Gherman, stilul ceremonios pe care il
imbratiseaza aproape toti cei care trec pe la Hanu Ancutei, dar mai ales termenii
arhaici, contribuie la crearea unei atmosfere de basm, faptele si personajele parand a se situa
in afara timpului.
Modul. Discursul povestirii este reprodus: reda in stil direct, fara nici o modificare,
inclusiv replicile personajelor, folosind linia de dialog. Relatarea se face la persoana a IlI-a, A
fost în vremea veche unul Haralambie, om foarte cunoscut pâna la Domnie, raspunse
monahul cu vocea deodata schimbata si puse cu luare-aminte oala pe pamânt, alaturea.
naratorul fiind omniscient; prin interventia parintelui Gherman naratiunea trece la persoana I :
si capul se uita cu ochi neclintiti la mine si-mi zâmbea cu mâhnire,  iar in final se revine la
perspectiva narativa obiectiva si la persoana a IlI-a : A fost jalnica vederea aceea si-au plâns
în divan Voda si boierii.
Lirismul confesiv si grav al istorisirii parintelui Gherman, stilul ceremonios pe care il
imbratiseaza aproape toti cei care trec pe la Hanu Ancutei, dar mai ales termenii
arhaici, contribuie la crearea unei atmosfere de basm, faptele si personajele parand a se situa
in afara timpului.
Complexitatea raporturilor intre instantele discursului din ciclul de povestiri Hanu-
Ancutei, ilustreaza o povestire despre povestire, un spectacol al vocilor si al urechilor regizate
de naratorul principal.