Managementul securității și sănătății în muncă

IDENTIFICAREA PERICOLELOR LA LOCUL DE MUNCĂ

Identificarea pericolelor este cea mai importantă etapă din procesul de evaluare a riscurilor de
muncă în cadrul unei organizaţii. Dacă identificarea pericolelor nu se face atent şi ca urmare ramân
pericole, cu un grad mare de risc, neidentificate atunci dezvoltarea măsurilor de control a pericolelor în
muncă devin inutile. Identificarea riscului are ca scop anticiparea acestora şi includerea informaţiilor
despre riscuri în procesele decizionale ale organizaţiei. Identificarea pericolelor acţionează şi foarte
eficient în sensul schimbării felului în care gândesc oamenii, determinându-i să acţioneze mai în siguranţă
şi să devină mai proactivi în conştientizarea pericolelor. Această acţiune urmărește deci să identifice
pericolele care trebuie gestionate în organizaţie pe baza unui proces sistematic şi bine structurat.
Metodologia de identificare a pericolelor include tehnici şi instrumente de lucru care analizează
deopotrivă trecutul şi viitorul.
Scopul este de a genera o listă cât mai completă a surselor de riscuri și evenimente care ar putea
avea un impact asupra sănătății personalului. Pentru a se stabili dacă sau când un eveniment va avea loc,
sau care va fi rezultatul acestuia, trebuie să se ţină seama de factorii externi şi interni ce pot să influenţeze
apariţia respectivului eveniment. Factorii externi pot fi de natura economică, operaţională, de mediu,
politică, socială sau tehnologică. Factorii interni reflectă opţiunea conducerii şi includ elemente legate de
mediul intern.
După ce s-a identificat ceea ce s-ar putea întâmpla, este necesar să se ia în considerare posibilele
cauze și scenarii. Există multe modalități prin care un eveniment poate avea loc şi este important să nu fie
omise cauze importante. Specificarea riscului este mai eficace atunci când conţine factorii generatori,
circumstanţe şi consecinţe.

Pentru identificarea riscurilor sunt disponibile însă şi diverse instrumente, tehnici si metode:
̶intocmirea unor liste de verificare cu referire la surse potentiale de risc cum sunt: conditii de
mediu, erorile si omisiunile de proiectare si execuţie, estimările costurilor si a termenelor de executie,
procesele tehnologice, aparatura şi utilajele, competenţa personalului, obiectivele organizaţiei,etc.
̶analiza unor documente cum sunt: rapoarte de audit, înregistrări ale accidentelor şi incidentelor,
caiete de sarcini, instrucţiuni de lucru;
̶analiza sistemelor pe baza unor scenarii;
̶utilizarea experienței personalului prin implicarea unor reprezentanţi în echipele de evaluare a
riscurilor;
̶utilizarea diagramelor de flux;
̶identificarea ricurilor externe organizaţiei.
Abordarea utilizată va depinde de:
̶natura activităților analizate,
̶tipuri de risc;
̶contextul organizațional;
̶scopul studiului de management al riscului.

Dintre metodele uzuale de identificare a hazardelor și estimare a riscului amintim:

- analiza proprietăților substanțelor periculoase;
- metoda listelor de verificare (check list);
- metoda de analiză "Dar Dacă ?"(What it?);
- metoda „Analiza Preliminară de Hazard” (PHA);
- metoda „Analiza Modurilor de Defectare și a Efectelor” (FMEA);
- metoda „Studiul Hazardelor si al Operabilităţii” (HAZOP);
 Managementul securității și sănătății în muncă

Pentru pericolele evidente se vor verifica existenţa măsurilor de prevenire a apariţiei riscului
(oamenii sunt de obicei conștienți de riscurile evidente și cred că există măsuri în loc să verifice).
Persoanele prea familiarizate cu sistemul analizat trec cu vederea, de multe ori, caracteristici ale
sistemului cu un pericol potenţial grav (de aceea este utilă prezenţa în echipa de identificare a pericolelor
a unor persoane din afara sistemului analizat). Poate exista, de asemenea, tendinţa de subestimare a
consecinţelor producerii unui pericol atunci când tratarea acestuia pare incomodă sau costisitoare sau
poate exista tendinţa opusă, de exagerare a măsurilor de protecție și control a sistemului.
La identificarea pericolelor este indicat să se adopte totdeauna o viziune mai degrabă pesimistă şi
chiar membrii echipei de lucru este indicat să fie persoane cu o astfel atitudine. Deviza de lucru este bine
să fie aceea că „ceea ce ar putea merge prost sigur o va face” [42]. Pot fi eliminate/ignorate pericolele
care sunt deja acoperite prin măsuri de control sau dacă consecinţele sau probabilitatea sunt prea mici
pentru a justifica o atenţie suplimentară. Deși este important să se utilizeze procesul de identificare a
pericolelor ca un filtru, pentru a elimina toate aspectele legate de activităţi care nu prezintă un risc
credibil sau relevant este, de asemenea, foarte important să nu se abandoneze prea rapid analiza unui
pericol identificat.
Riscul reprezintă probabilitea de apariţie a unui eveniment neprevăzut care determină desfăşurarea
necorespunzătoare a procesului de muncă.
Nivelul de risc este un indicator convenţional ce exprimă sintetic şi cumulativ dimensiunea
riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională existente într-un sistem de muncă şi care se
determină în urma evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Factori de risc specifici:
 executantului - se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este
elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra celorlalte elemente ale
sistemului de muncă.
 sarcinii de muncă - se manifestă prin două forme:
- conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de
muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă;
- sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în
considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului.
 mijloacelor de producţie - pot fi: fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric), chimici (acizi,
substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive) şi biologici (microorganisme).
 mediului de muncă – depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu
specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate.

Identificarea pericolelor ar trebui să fie un proces structurat, care funcționează în mod sistematic pe
elementele instalației sau a procesului studiat. Acest lucru va maximiza descoperirea tuturor
evenimentelor și circumstanțelor care ar putea duce la rezultate adverse semnificative pentru mediu.
Pentru fiecare pericol identificat se va urmări:
̶factorii, evenimentele sau circumstanţele declanşatoare şi consecinţele posibile;
̶măsuri de protecție disponibile (tehnice, operaționale, organizaționale sau de control);
̶probabilitatea evenimentului/ circumstanțelor iniţiator,
̶probabilitatea de producere în cazul în care sunt utilizate măsuri de protecție și de control .

Aplicaţii
Studiu de caz –identificaţi pericolele la locul de muncă în funcție de specificul activității
organizației / industriei alese.