Valorile umane au ca scop principal desavarsirea si progresul societatii.

Caracterul
societatii este important pentru o dezvoltare sociala durabila ,deoarece Europa pe
care o construim impreuna nu este alcatuita numai din scopuri economice si
politice ci cuprinde si pe cele culturale sau de civilizatie. Europa a dezvoltat aceste
valori fiind un continent al imbinarii civilizatiei romane si cultura greceasca
antica,al monoteismului iudaic si spiritualitatea crestina.

Biserica are in centrul atentiei sale pe om , ca fiinta creata dupa chipul Creatorului
si al carui destin este asemanarea cu Dumnezeu,pentru care Insusi Dumnezeu a
intrat in istoria umana,intrupandu-se. De asemenea societatea are in centrul
preocuparilor ei,tot pe om, cu problemele si realizarile lui. Aceasta intalnire a
Bisericii si a societatii si anume a doua realitati,cea spirituala si cea materiala,
trebuie sa formeze o tot mai stransa colaborare spre a ajuta si a sustine omul.
Uniunea Europeana reprezinta o dorinta a unitatii cu scopul de a garanta pacea ,
dezvoltarea si stabilitatea membrilor. Luand in calcul acest proces de comuniune
europeana, ne apropiem, desi avem conceptii,planuri si aspiratii diferite.

Biserica, care sfinţeşte şi este sfinţită de către Duhul lui Dumnezeu, este
purtătoarea sfinţeniei călăuzitoare a lumii. Sfinţenia este puterea şi realitatea
Bisericii, în ea se exprimă adevărata îndumnezeire a omenirii, preluarea
elementelor dumnezeieşti în viaţa naturală – firească. Biserica conduce lumea
spre plinirea împărăţiei lui Dumnezeu, din împărăţia harului,în împărăţia slavei, în
mijlocul istoriei şi dincolo de hotarele acesteia. Dincolo de a fi o instituţie concretă
în această lume, cu un aspect văzut incontestabil, Biserica este spre deosebire de
Consiliul Europei sau Uniunea Europeană, o instituţie tainică, divino – umană,
având fundamentul ei dincolo de aspectul văzut al existenţei, însă cuprinzând în
sine şi această lume văzută. Biserica, în calitate de comunitate divino-umană, este
şi comunitate îndumnezeitoare. Aceasta înseamnă că unitatea Bisericii, în calitate
de comuniune teandrică, este expresia comuniunii şi a unirii sale cu Dumnezeu.
Dialogul si misiunea sunt doua aspecte fundamentale ale existentei Bisericii.
Invatatura Sfintei noastre Biserici are in centrul ei doctrina trinitara, credinta intr-
un Dumnezeu , Unul in fiinta si intreit in Persoane.
Biserica,pastratoare fideala a traditiei Bisericii primare considera dialogul ca fiind
o cale de relationare cu celelalte traditii ecleziale crestine. Calitatea omului de
fiinţă sociabilă nu se mişcă numai pe dimensiunea orizontală, ci şi pe cea verticală.

Necesitatea aprofundarii unei colaborarii cat mai stransa si bine conturata reiese
cel mai bine din problemele si provocarile postmodernismului cu care ne
confruntam.

Migraţia este o trăsăstură a speciei umane. Ea a jucat un rol important în

geografia globului, în istoria şi economia multor state, a contribuit la creşterea
economiei mondiale, la evoluţia statelor şi societăţilor, a îmbogăţit culturile şi
civilizaţia. În contextul globalizării, migraţia internaţională a devenit unul din
factorii cheie care modelează lumea în care trăim.

Misiunea este o obligatie de viata bisericeasca urmarind largirea Imparatiei lui

Dumnezeu prin vestirea neinfricata a Evangheliei ,impartasind cu incredere harul
tamaduitor,sfintitor si indumnezeitor al lui Hristos. Misiunea ortodoxa are ca baza
bogatia experientei de viata duhovniceasca,promovand relatia cu Hristos si
roadele dobandite in urma intalnirii cu Mantuitorul nostru.

Apostolicitatea reprezinta un alt principiu al misiunii ortodoxe ,propovaduirea

Bisericii noastre fiind in continuitate cu ceea ce Biserica a crezut dintotdeauna.
Ortodoxia este constienta de noutatile vietii , avand parte de noi experiente dar
acestea se petrec in concordanta cu ceea ce s-a petrecut si niciodata in
contradictie. Misiunea ortodoxa este una dinamica presupunand utilizarea unor
mijloace noi de comunicare , de exprimare si actionare.

De asemenea in misiunea ortodoxa exista principiul respectului si cel al non-

prozelitismului deoarece misiunea noastra nu promoveaza concurenta si
contradictia confesionala,ci respectul reciproc avand incredere deplina in dialogul
ecumenic.

Ortodoxia isi afirma propria identitate oferind propria oferta misionara impreuna
cu valorile ei,fara a critica sau ataca alta confesiune crestina si fara a se declara
un judecator al autenticitatii.
Evanghelia are rolul de a desavarsi pe om si a-l ajuta sa-si depaseasca limitele
luptand pentru o viaţă moral spirituala, în scopul depăşirii tuturor obstacolelor
care ar putea periclita firescul vieţii creştine aceasta devenind o punte catre
Creator. Prin intalnirea cu Evanghelia fiecare spatiu cultural a obtinut pe de o
parte o unicitate proprie ,ceva specific ,iar pe de alta parte o legatura la universal.

Biserica are o influenţă şi în afara spaţiului Uniunii Europene, ţinând cont de

faptul că misiunea ortodoxa are o arie de acoperire şi o vocaţie universală care
depăşeşte limitele spaţiului comunitar.

Atat cultura cat si teologia folosesc cuvantul ca mijloc de transmitere a

informatiilor care isi are izvorul in vesnicul si rodnicul Cuvant al lui Dumnezeu.
Ambele pun accent in primul rand pe suflet si apoi pe trup ,slujind binele omului.
Apoi,stiinta este de asemenea un rod al mintii omului , dar oferit de Dumnezeu
spre usurarea existentei umane. Misiunea nu poate neglija ratiunea si sufletul
uman, care prin intalnire cu Evanghelia pot dobandi profunzimea necesara
mantuirii omului fiind innoite si transfigurate.

Prin noutate,unicitate si specificitate intelegem modul prin care misiunea

ortodoxa relationeaza cu civilizatia ,cultura si stiinta umana. Noutatea misiunii
ortodoxe ne ofera posibilitatea de a observa dinamismul permanent al intalnirii si
transformarii crestinilor dupa chipul lui Hristos. Este vorba si de modul in care
Ortodoxia integreaza in misiunea ei toate achizitiile istorice spirirtuale umane si
adevarul invataturii neschimbate din fiecare epoca si spatiu cu eleganta si
delicatete.Unicitatea misiunii ortodoxe este data in mare parte de unicitatea in
care Hristos a luat chip in spatiul de viata si actiune al poporului lui Dumnezeu.In
stransa legatura cu unicitatea misiunii ortodoxe sta specificitatea sa care prin
principiile sale fundamentale de viata si anume credinta si viata ,detine amprenta
incontestabila a continuitatii si autenticitatii apostolice fara a exclude opera
creatoare si innoitoare a prezentului.

Una din prioritatile misiunii ortodoxe este aceea a implicarii mai active a mirenilor
in activitatea ecleziala deoarece acestia avand un rol bine determinat in Ortodoxie
,clericalismul a fost strain de spiritul ortodox . Aceasta adevarata forta misionara
trebuie aprofundata nu numai pentru ca preotul are nevoie de ajutor in
activitatile parohiale apeland la asistenta credinciosilor, ci si pentru ca exista o
mai profunda intelegere a Bisericii ca o comunitate autentica de frati si surori ce
poseda o identitate noua in Iisus Hristos.

Amplificarea misiunii in mediul urban si folosirea strategiilor misionare eficace

este de asemenea o prioritate in atenuarea parasirii constiintei parohiale
,indiferentismului religios si sclavia materialismului. De asemenea prioritar este
implicarea tot mai profunda a femeilor in viata Bisericii.

Prin intermediul mass media,Biserica are dreptul sa isi transmita si sa isi sustina
mesajul cu insistenta catre transmitatori de a pastra responsabilitatea
spirituala,culturala si sociala.

Remedierea deficientelor in ce priveste educatia catehetica, produse de fostul

regim communist se poate realiza prin predarea religiei in scoli cat si prin opera
de catehizare care trebuie promovata de fiecare preot la parohie.

Chiar de la inceput Biserica s-a constituit dupa modelul familiei,ca o comuniune

de iubire insa mentalitatea secularista a afectat masiv familia ceea ce necesita de
asemenea o puternica strategie pastoral-misionare pentru sustinerea acestei
structuri spirituale de baza.

Pentru sustinerea misiunii bisericii Patriarhul Justinian a impus obligativitatea

citirii Cazaniei intr-o perioada cand era dificil,iar uneori chiar interzis sa vorbesti
despre anumite chestii religioase. Industrializarea fortata a avut ca rezultat
mutarea unei parti semnificative a populatiei rurale in mediul urban,iar multi
crestini s-au trezit fara biserici,privati de activitatile lor liturgice ducand la o
denaturare paradigmatica,deficient comportamentale si ateism. Incepand cu
decembrie 1989,Biserica a trebuit sa faca fata unor noi realitati misionare
alcatuita dintr-o epoca de libertate,mijloace de comunicare ,libera circulatie si un
nou cadru legislativ.

O realitate a inceputului acestei etape a fost aceea a propagandei si

prozelitismului religios neo-protestant sustinuti de deschiderea multor romani
spre cele spirituale si conlucrarea cu Biserica.Inlaturarea restrictiilor de circulatie a
permis multor romani sa plece in afara tarii astfel ajungand la crearea unei
substantiala diaspora ortodoxa romaneasca.