EVALUAREA INSTITUȚIILOR DE EDUCAȚIE

Organisme responsabile Conform prevederilor legale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului are responsabilitatea de a evalua atât sistemul de învăţământ, cât şi
procesul de învăţământ, conform standardelor naţionale şi prin instituţii specializate.

Evaluarea sistemului şi procesului de învăţământ are o componentă internă - în

întregime realizată la nivelul unităţilor sau instituţiilor de învăţământ, şi o componentă externă
- realizată de următoarele organisme: Inspectoratele şcolare pentru evaluarea procesului de
învăţământ în învăţământul preuniversitar; Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii
Învăţământului Preuniversitar (ARACIP) pentru evaluarea instituţională a unităţilor de
învăţământ preuniversitar (atât din punct de vedere al procesului de învăţământ, cât şi din
punct de vedere instituţional); Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru
evaluarea întregului sistem de învăţământ.

Abordări şi metode de asigurare a calităţii

Scopul principal al evaluărilor realizate la diverse niveluri îl constituie îmbunătăţirea

calităţii sistemului şi a procesului de educaţie şi formare profesională. În această privinţă, pe
lângă dimensiunea de diagnosticare, procesul de evaluare are şi o dimensiune importantă de
sprijin - fiind considerat ca principala modalitate de a identifica problemele existente şi de a
planifica şi duce la îndeplinire măsuri de ameliorare - ceea ce se aplică atât la nivelul
unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, cât şi la nivel local şi naţional. Pentru a deveni baza
politicilor educaţionale promovate la diverse niveluri, toate procesele de evaluare se
materializează prin rapoarte prezentând detalii asupra fiecărui aspect evaluat.

Rapoartele de evaluare sunt agregate de la nivelul unităţilor şi instituţiilor de

învăţământ la nivel naţional prin organismele responsabile pentru evaluările externe. La
sfârşitul fiecărui an şcolar, inspectorul şcolar general elaborează un raport privind starea
învăţământul în judeţul respectiv. Acest raport este înaintat Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, Prefectului, Consiliului judeţean şi consiliilor locale şi este făcut
public pentru toate unităţile de învăţământ din judeţ. Informaţiile colectate din rapoartele
elaborate de inspectoratele şcolare, precum şi cele provenite din rapoartele de evaluare ale
ARACIP şi ale ARACIS sunt analizate la nivelul Direcţiilor Generale din Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În final, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului elaborează un raport anual privind starea învăţământului pe care îl
înaintează Parlamentului. Raportul de evaluarea anual devine baza planificării în domeniul
educaţiei şi formării profesionale pentru anul următor şi constituie de asemenea un instrument
în stabilirea strategiilor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe termen
mediu şi scurt.

Suplimentar sistemului naţional de evaluare, România participă la studiile

internaţionale PISA, PIRLS şi TIMSS. Rezultatele acestor studii sunt interpretate în contextul
educaţional concret din România şi utilizate în continuare în politicile educaţionale.
 Începând cu anul 1995, România a realizat un număr de studii interne asupra elevilor
claselor a IV-a - cu scopul de a evalua calitatea educaţiei furnizate în învăţământul primar. Pe
lângă rezultatele studiilor naţionale şi internaţionale, rezultatele generale obţinute de elevi la
examenele finale organizate la sfârşitul clasei a VIII-a şi la sfârşitul învăţământului liceal
constituie referinţe majore în evaluarea generală a procesului de învăţământ.

Evaluarea Instituţiilor Educaţionale

Managementul întregului sistem de evaluare a învăţământului preuniversitar este în

responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Evaluarea este
realizată de inspectorii şi evaluatorii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, inspectoratelor şcolare şi Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii
Învăţământului Preuniversitar (ARACIP).

Serviciul de control din Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

este un organism de control administrativ şi financiar pentru activitatea unităţilor de
învăţământ şi pentru personalul ministerului. Activităţile de control pot fi ordonate de
Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, de Corpul de Control al Guvernului,
alte organisme abilitate prin lege. Structura controlului are două secţiuni principale: controlul
administrativ şi controlul financiar. Principalele atribuţii ale Serviciului de Control sunt după
cum urmează:

Elaborarea de proiecte de acte normative, metodologii, note, referate, sinteze, studii,

informări, planuri tematice şi grafice de control, chestionare, probe şi criterii de evaluare;

Informarea conducerii ministerului cu privire la aspectele deosebite din unităţile de

învăţământ;

Organizarea controlului şi îndrumării activităţii din învăţământ, precum şi a activităţii

inspectorilor din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

Organizarea de acţiuni de perfecţionare a inspectorilor din Serviciul de Control;

Coordonarea aplicării strategiei de dezvoltare şi reformă, precum şi a întregii activităţi

de control din unităţile subordonate;

Analizarea periodică a modului de rezolvare a situaţiilor speciale apărute în unităţile

de învăţământ;

Analizarea periodică a îndeplinirii de către organismele din subordine a sarcinilor şi

măsurilor stabilite în urma inspecţiilor efectuate.

Prin Legea 87/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului 75/2005 a fost înfiinţată
Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii Învăţământului Preuniversitar (ARACIP) şi sunt
stabilite obiectivele generale ale evaluării realizate de sub-comisiile de experţi: să asigure
respectarea de către toate unităţile de învăţământ evaluate a standardelor de calitate minime
stabilite la nivel naţional și să ofere şanse egale în creşterea calităţii educaţiei furnizate în
toate unităţile de învăţământ.
 ARACIP are de asemenea şi alte responsabilităţi legate de evaluarea unităţilor de
învăţământ: elaborează, actualizează periodic şi propune ministrului educaţiei standardele,
standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în
învăţământul preuniversitar, respectiv metodologia de evaluare instituţională şi de
acreditare,care se aprobă prin hotărâre a Guvernului; realizează activitatea de evaluare şi
acreditare a furnizorilor de educaţie din învăţământul preuniversitar; propune Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţarea şi acreditarea instituţiilor de
învăţământ preuniversitar, pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare
profesională, după caz. Înfiinţarea şi acreditarea se fac prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării şi inovării; efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei
evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar; propune ministrului educaţiei
acreditarea organizaţiilor care oferă programe de formare profesională; realizează împreună
cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului activitatea de monitorizare şi control al calităţii; efectuează, cel puţin o dată la 3
ani, evaluarea organizaţiilor furnizoare de educaţie acreditate; elaborează manuale de evaluare
internă a calităţii, ghiduri de bune practici; elaborează periodic, cel puţin la fiecare 4 ani,
analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România şi recomandări de
îmbunătăţire a calităţii învăţământului preuniversitar.

Învăţământul preuniversitar, incluzând şcolile de toate tipurile, unităţile pentru

activităţi extraşcolare şi unităţile conexe, este subordonat Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului prin inspectoratele şcolare - acţionând ca organe descentralizate de
specialitate la nivel judeţean. Inspectoratele şcolare au, pe lângă alte atribuţii, rolul principal
de a asigura calitatea învăţământului şi respectarea standardelor naţionale prin inspecţia
şcolară. În urma evaluării unităţilor de învăţământ, inspectoratele şcolare elaborează un raport
anual privind starea învăţământului din judeţul respectiv. Pe baza acestei evaluări şi a
politicilor educaţionale naţionale, inspectoratele şcolare stabilesc planurile manageriale pentru
anul următor, detaliind obiective, activităţi, resurse şi responsabilităţi.

Evaluarea Internă

Principalele obiective ale evaluării interne sunt legate de asigurarea informaţiilor

necesare pentru monitorizarea întregii activităţi a unităţii de învăţământ şi pentru evaluările
externe. Evaluarea internă a unităţilor de învăţământ este menită să valideze activitatea
acesteia în ansamblu şi nu este legată de actori specifici.

La nivelul fiecărei instituţii educaţionale se înfiinţează comisia pentru evaluarea şi

asigurarea calităţii. Instituţia elaborează şi adoptă strategia şi regulamentul de funcţionare a
comisiei.

Criteriile recomandate pentru realizarea evaluării interne sunt cele incluse în modelul
naţional de inspecţie şcolară aplicate de inspectorii de la inspectoratul şcolar sau de la
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului care efectuează evaluările externe.
Unităţile de învăţământ pot de asemenea decide asupra unor criterii suplimentare - conform
nevoilor specifice. Toate unităţile de învăţământ trebuie să îşi evalueze anual activitatea lor
privind dezvoltarea şcolară, programele educaţionale, activităţile curriculare şi
extracurriculare, calitatea procesului de predare-învăţare, dezvoltarea resurselor umane,
relaţiile cu comunitatea şi dimensiunea europeană în educaţia oferită.

Nu există proceduri standardizate privind evaluarea internă. Instrumentele utilizate cel

mai frecvent în procedura de evaluare a procesului de predare-învăţare sunt: asistenţa la lecţii
(minim 120 de asistenţe anual), analiza lucrărilor şi rezultatelor elevilor, evaluarea
documentelor de planificare a cadrelor didactice (planificările anuale şi semestriale, planurile
de lecţie). Directorii unităţilor de învăţământ se informează de asemenea pe baza întâlnirilor
cu personalul didactic şi cu părinţii elevilor şi analiza documentelor administrative şi
financiare. Directorii utilizează de asemenea şi ultimele rapoarte de inspecţie şi statistici
referitoare la contextul în care îşi desfăşoară activitatea unitatea de învăţământ.

Rezultatele evaluărilor interne sunt utilizate la nivelul unităţii de învăţământ de

director şi de consiliul de administraţie pentru analiza calităţii activităţilor educaţionale şi
administrativ şi elaborarea deciziilor privind obiectivele politicii educaţionale şi dezvoltării
instituţionale.

La nivelul autorităţilor locale, rezultatele sunt utilizate de consiliile locale pentru

decizii privind finanţarea unităţilor de învăţământ, iar la nivelul inspectoratelor şcolare sunt
utilizate pentru a elabora studii de diagnoză şi prognoză, cât şi pentru a elabora raportul anual
privind starea învăţământului la nivelul judeţului. Evaluările interne sunt de asemenea
utilizate în scopul sprijinirii evaluările externe.

Evaluarea Externă

Evaluarea externă a instituţiilor de învăţământ preuniversitar se realizează de către

inspectoratele şcolare judeţene şi de către Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în
Învăţământul Preuniversitar (ARACIP).

Evaluarea realizată de către inspectoratele şcolare judeţene

Învăţământul preuniversitar, incluzând şcolile de toate tipurile, unităţile pentru

activităţi extraşcolare şi unităţile conexe, este subordonat Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului prin inspectoratele şcolare judeţene - acţionând ca organe
descentralizate de specialitate la nivel judeţean. Toate unităţile de învăţământ preuniversitar
sunt evaluate în mod regulat de inspectorii şcolari în ceea ce priveşte procesul educaţional.

Inspecţia şcolară este în principal realizată de inspectorii de la inspectoratul şcolar. În

anumite ocazii, inspectorii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pot de
asemenea să efectueze inspecţii şcolare - ca parte a evaluării activităţii inspectoratelor şcolare
sau în scopul elucidării anumitor sesizări înregistrate la nivelul Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Obiectivele inspecţiei şcolare, precum şi procedurile şi regulile de organizare şi

desfăşurare a acesteia sunt stabilite prin Ordin Ministerial.
 Inspecţia şcolară are următoarele obiective generale: Sprijinirea unităţilor de
învăţământ şi cadrelor didactice în îmbunătăţirea activităţilor de educaţionale şi de formare
profesională; Sprijinirea evaluării calităţii ofertei educaţionale şi a performanţelor elevilor - la
nivel local, judeţean şi naţional - prin asigurarea unor informaţii corecte şi actuale pentru
decidenţi, prin rapoartele de inspecţie.

Unităţile de învăţământ care urmează a fi inspectate sunt alese de inspectoratul şcolar

la începutul fiecărui semestru, pe baza concluziilor incluse în ultimul raport de inspecţie şi a
performanţelor generale ale unităţilor de învăţământ. Inspecţiile pot fi: Inspecţii generale care
evaluează întreaga activitate a unităţii de învăţământ; Inspecţii tematice care evaluează
anumite aspecte privind activitatea unităţii de învăţământ (aspectele ce urmează a fi inspectate
sunt decise la nivel local sau naţional).

Obiectivul principal al inspecţiilor tematice este legat de stadiul implementării

diverselor iniţiative legislative adoptate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului. Inspecţii speciale ca parte din evaluarea individuală a cadrelor didactice pentru
obţinerea definitivării în învăţământ şi a gradelor didactice. Atât în inspecţiile generale, cât şi
în cele tematice, unitatea de învăţământ este evaluată în ansamblu. Inspectorii şcolari trebuie
să se refere atât la funcţiile administrative cât şi la cele educaţionale realizate de unitatea de
învăţământ.

În timpul inspecţiei şcolare, inspectorii vizează toate sau o parte din următoarele
aspecte: Performanţele şcolare ale elevilor în comparaţie cu standardele educaţionale
naţionale; Modul în care şcoala sprijină şi încurajează dezvoltarea personală a fiecărui elev;
Calitatea predării şi a personalului didactic; Calitatea managementului şcolar şi eficienţa
utilizării resurselor; Calitatea curriculumului şcolii şi a activităţilor extracurriculare şi modul
în care curriculumul naţional şi cel local sunt implementate; Relaţiile şcoală-părinţi; Relaţiile
şcoală-comunitate locală; Modul în care sunt respectate legislaţia şi regulamentele în vigoare;

Atitudinea elevilor faţă de educaţia oferită de şcoală. În timpul inspecţiilor şcolare, ca

şi în întreaga lor activitate, inspectorii şcolari trebuie să respecte un set specific de reguli de
conduită. În mod obişnuit inspecţia şcolară este realizată de echipe de 2-8 inspectori şcolari,
dintre care unul este numit de inspectorul şcolar general inspector coordonator. Echipa de
inspectori trebuie să posede competenţele necesare pentru a evalua funcţiile educaţionale ale
unităţii de învăţământ (cel puţin şase discipline, incluzând limba română, matematica şi
ştiinţele) şi funcţiile administrative ale acesteia

. În funcţie de mărimea unităţii de învăţământ, inspecţia şcolară poate dura până la 5

zile lucrătoare. Dacă este necesar, inspectorii pot realiza anchete sociologice pentru a dobândi
informaţii specifice privind anumite discipline şi/sau privind aspecte din viaţa unităţii de
învăţământ.

Principalele etape în realizarea inspecţiei şcolare sunt după cum urmează: Selecţia
unităţii de învăţământ, stabilirea obiectivelor şi numirea echipei de inspecţie;
 Activităţi care preced inspecţia (pre-inspecţia): în unitatea de învăţământ: întâlniri ale
inspectorului coordonator cu directorul unităţii de învăţământ şi cu consiliul profesoral pentru
a informa asupra inspecţiei şi pentru planificarea activităţilor; la inspectoratul şcolar: întâlniri
ale echipei de inspecţie pentru a stabili rolurile şi pentru a planifica activităţile;

Activităţi de inspecţie: analiza documentelor unităţii de învăţământ; asistenţa la ore

(55% - 65% din timpul total petrecut în unitatea de învăţământ de echipa de inspecţie);
discuţii în grup (personal, părinţi, elevi); întâlniri regulate ale inspectorilor;

Activităţi ulterioare inspecţiei (post-inspecţia): Raportul verbal al inspectorului

coordonator către directorul unităţii de învăţământ, şefii de catedre şi cadrele didactice
inspectate privind rezultatele preliminarii ale inspecţiei; Raportul scris al echipei de inspecţie
privind rezultatele inspecţiei; Raportul verbal al directorului unităţii de învăţământ către
consiliul de administraţie şi părinţi privind rezultatele inspecţiei;

Planul de activităţi şi măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei elaborat de directorul

unităţii de învăţământ şi aprobat de inspectorul coordonator; Implementarea planului de
activităţi şi măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei. Pentru a stabili rezultatele inspecţiei, echipa
de inspecţie utilizează o grilă de notare de la 1 la 5, cu 1 pentru foarte bine şi 5 pentru foarte
slab. Pentru fiecare aspect inspectat, echipa de inspecţie aplică standardele naţionale de
evaluare detaliate în descriptori pentru calificativele bine, acceptabil şi slab. Celelalte
calificative sunt la decizia echipei de inspectori.

Planul de activităţi şi măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei elaborat de directorul

unităţii de învăţământ în urma rezultatelor inspecţiei trebuie să se concentreze asupra tuturor
aspectelor inspectate, dar în special asupra aspectelor care au primit calificativele slab sau
foarte slab. Monitorizarea implementării planului de activităţi şi măsuri pentru îmbunătăţirea
situaţiei este realizată în mod obişnuit de către inspectorul şcolar care răspunde de unitate de
învăţământ (nu în mod necesar inspectorul care a coordonat echipa de inspecţie).

Ocazional, pentru unităţi de învăţământ cu rezultate foarte slabe la majoritatea

aspectelor inspectate, implementarea planului de activităţi şi măsuri pentru îmbunătăţirea
situaţiei poate fi monitorizată de inspectorul şcolar general sau de un inspector şcolar general
adjunct. Sistemul de asigurare a calităţii inspecţiei şcolare se bazează pe: Respectarea
procedurilor şi regulilor stabilite privind inspecţia şcolară; Inspectori şcolari cu o formare
corespunzătoare în domeniul inspecţiei şcolare; Monitorizarea şi evaluarea realizate la nivel
local; Monitorizarea şi evaluarea realizate la nivel naţional. Monitorizarea şi evaluare la nivel
naţional este realizată de inspectorii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi implică utilizarea de rapoarte din partea unităţilor de învăţământ inspectate.

Unităţile de învăţământ cu rezultate excelente la toate aspectele inspectate pot fi

nominalizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ca exemple naţionale
de bună practică. Unităţile de învăţământ cu rezultate foarte slabe pot fi incluse în planuri de
îmbunătăţire şi dezvoltare locale sau naţionale în scopul corectării situaţiei. Unităţile de
învăţământ cu rezultate sub standardele minime naţionale înregistrate la ultima inspecţie
şcolară generală sunt incluse într-un program special de inspecţie, conceput şi implementat
atât de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cât şi de inspectoratul şcolar
implicat. Inspectorii implicaţi în acest program sunt destinaţi să ofere sprijin şi asistenţă pe
termen lung. Evaluarea realizată de către ARACIP Agenţia Română de Asigurare a Calităţii
Învăţământului Preuniversitar (ARACIP) are deplină responsabilitate pentru evaluarea din
punct de vedere instituţional a tuturor unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi private.

Evaluarea poate fi realizată pentru autorizarea provizorie, pentru acreditare sau poate
fie evaluarea periodică. Conform Ordonanţei de Urgenţă 75/2005, ARACIP are în structura sa
organizatorică 2 departamente – Departamentul de acreditare şi Departamentul de evaluare
externă a calităţii, servicii şi compartimente operaţional . ARACIP este condusă de un
preşedinte, numit de asemenea de Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. In
activitatea sa de evaluare externă, ARACIP foloseşte colaboratori externi, experţi în evaluare
şi acreditare, înscrişi în Registrul ARACIP al experţilor în evaluare şi acreditare, selectaţi în
conformitate cu prevederile O.MEdC nr. 5338/2006 privind aprobarea Metodologiei privind
criteriile de selecţie şi de formare a experţilor înscrişi în Registrul ARACIP al experţilor în
evaluare şi acreditare, precum şi a Programului de formare pentru experţii în evaluare şi
acreditare ai ARACIP.

Fiecare instituţie de învăţământ nou înfiinţată va fi supusă unei proceduri de evaluare

în două faze, autorizarea provizorie şi acreditarea. Conform legii, acreditarea presupune
parcurgerea a două etape succesive: autorizarea de funcţionare provizorie, care acordă dreptul
de a desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza, după caz, admiterea la studii;
acreditarea, care acordă şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii
recunoscute de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de a organiza, după
caz, examen de absolvire. Acreditarea instituţiilor de învăţământ certifică, în afara existenţei
şi reînnoirii premiselor şi faptul că procesele educaţionale, în special procesele de predare şi
de învăţare, respectă reglementările legale iar rezultatele sunt cele aşteptate şi se înscriu,
totodată, în limitele considerate ca acceptabile la nivel naţional. Instituţiile acreditate se supun
evaluării periodice la fiecare 5 ani.

Scopul evaluării periodice este de a verifica dacă instituţia şcolară se menţine la

nivelul standardelor naţionale de acreditare. Ca urmare, evaluarea periodică va fi echivalentă
cu o reacreditare. Procedurile de evaluare externă în vederea autorizării, acreditării şi evaluării
periodice a unităţilor de învăţământ preuniversitar se derulează în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţionala în
vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie.

Evaluarea Sistemului Educaţional

Evaluarea generală a sistemului naţional de învăţământ din România este realizată

anual de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Scopul principal al
evaluărilor realizate la diverse niveluri îl constituie îmbunătăţirea calităţii sistemului şi a
procesului de educaţie şi formare profesională. În această privinţă, pe lângă dimensiunea de
diagnosticare, procesul de evaluare are şi o dimensiune importantă de sprijin - fiind considerat
ca principala modalitate de a identifica problemele existente şi de a planifica şi duce la
îndeplinire măsuri de corecţie - ceea ce se aplică atât la nivelul unităţilor şi instituţiilor de
învăţământ, cât şi la nivel local şi naţional. Pentru a deveni baza politicilor educaţionale
promovate la diverse niveluri, toate procesele de evaluare se materializează prin rapoarte
prezentând detalii asupra fiecărui aspect evaluat.