Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Energetică
Catedra de Electroenergetică

PROIECT DE AN
la disciplina: „ PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR”

TEMA: „PARTEA ELECTRICĂ A STAŢIEI 15 MW”

A efectuat Studentul grupei EE-17

Cazanov Stanislav

A verificat Lector universitar

Păduraru Ion

Chişinău 2019
 CUPRINS
Pag.
SARCINA PROIECTULUI DE AN............................................................................... 2
INTRODUCERE............................................................................................................. 4
1 ELABORAREA SCHEMEI PRINCIPALE DE CONEXIUNI ELECTRICE A
STAŢIEI ELECTRICE................................................................................................... 5
1.1 Analiza sarcinii................................................................................................................ 5
1.2 Prelucrarea curbelor de sarcină....................................................................................... 5
1.3 Elaborarea schemei de principiu a staţiei electrice......................................................... 8
1.4 Alegerea sarcinii transformatoarelor instalate la staţie................................................... 8
2 CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT..................................................... 12
2.1 Prezentarea schemei echivalente şi calculul reactanţelor în unităţi relative................... 12
2.2 Calculul curentului de s.c. la barele de TS...................................................................... 12
2.3 Calculul curentului de s.c. la barele TI............................................................................ 13
2.4 Determinarea curenţilor Ipτ şi iaτ................................................................................................................................................ 13
3 ALEGEREA APARATELOR ŞI CONDUCTOARELOR DIN STAŢIA
ELECTRICĂ................................................................................................................... 15
3.1 Alegerea aparatelor de comutaţie din circuitele primare................................................ 15
3.1.1 Alegerea întreruptoarelor................................................................................................ 15
3.1.2 Alegerea separatoarelor................................................................................................... 18
3.2 Alegerea secţiunilor legăturilor conductoare în circuitele primare din staţia electrică... 19
3.2.1 Alegerea secţiunii conductoarelor rigide(barelor)........................................................... 19
3.2.2 Alegerea conductoarelor flexibile neizolate.................................................................... 20
3.2.3 Alegerea conductoarelor flexibile izolate (cablurilor).................................................... 21
3.3 Alegerea izolatoarelor..................................................................................................... 22
4 SERVICIILE PROPRII, MĂSURĂRI ELECTRICE, CIRCUITE DE COMANDĂ ŞI
CONTROL DIN STAŢII ELECTRICE.......................................................................... 24
4.1 Alegerea şi verificarea clasei de precizie a transformatorului de curent instalat în
circuitul LEA-6 kV......................................................................................................... 24
4.2 Alegerea şi verificarea clasei de precizie a transformatorului de tensiune racordat la
BC-6 kV.......................................................................................................................... 26
4.3 Alegerea aparatelor de măsură în circuitele staţiei electrice........................................... 26
4.4 Schema de alimentare a serviciilor proprii ale stației..................................................... 27
5 ELABORAREA CONSTRUCŢIEI INSTALAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE A
STAŢIEI ELECTRICE................................................................................................... 29
CONCLUZIE.................................................................................................................. 30
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................. 31

3
 INTRODUCERE

Dintre formele sub care se consumă energia, un loc deosebit îl ocupă energia electrică, fapt
dovedit şi de creşterea continuă a ponderii energiei primare transformată în energie electrică (peste
40%, în prezent).
Avantajele deosebite pe care le prezintă energia electrică în raport cu alte forme de energie -
poate fi obţinută, cu randamente bune, din oricare altă formă de energie, poate fi transmisă rapid şi
economic la distanţe mari, se poate distribui la un număr mare de consumatori de puteri diverse, se
poate transforma în alte forme de energie, în condiţii avantajoase, este "curată", adică odată produsă nu
este poluantă, se pretează bine la automatizări, se poate măsura cu precizie etc., prezenţa unor astfel de
avantaje au determinat extinderea continuă a domeniilor de utilizare a acesteia şi implicit a crescut
numărul şi puterea instalaţiilor destinate acestui scop.
Deoarece energia electrică solicitată de consumatori nu poate fi stocată, ea trebuie utilizată
chiar în momentul producerii sale. Această condiţie este îndeplinită întrucât producerea, transportul,
distribuţia şi utilizarea energiei electrice sunt legate una de alta şi decurg în cadrul unui ansamblu de
instalaţii ce alcătuiesc sistemul energetic (SE). Pentru a fi transportată energia electrică necesită a fi
transformată de mai multe ori în scopul micşorării pierderilor. Transformarea la diferite nivele de
tensiune este realizată în staţiile şi posturile de transformare, care reprezintă nodurile sistemului
eletroenergetic şi la care sunt racordate liniile electrice.
Instalaţiile electrice din componenţa staţiilor şi posturilor de transformare pot fi împărţite în
următoarele categorii:
- Circuitele primare ale staţiei electrice sunt cele parcurse de energia electrică care circulă dinspre
centrale spre consumatori, totodată şi cele care nu sunt parcurse de fluxul principal de energie, dar care
sunt racordate în derivaţie la diverse circuite primare pe care le deservesc.
-Circuitele electrice secundare deservesc circuitele primare şi se caracterizează prin faptul că nu
sunt parcurse de fluxul principal de energie care circulă spre consumatori, precum şi prin niveluri
reduse ale tensiunii (de exemplu Un= 220 V, curent continuu) şi foarte reduse ale curenţilor (de
exemplu In= 5 A, în secundarul transformatorului de curent).
-Serviciile proprii ale staţiilor electrice (consumatorii proprii tehnologici) constituie: instalaţiile de
răcire şi de reglaj ale transformatoarelor, instalaţiile de încărcare ale bateriilor de condensatoare,
dispozitivele de acţionare ale întreruptoarelor şi separatoarelor, instalaţia de iluminat de forţă şi de
siguranţă.
Instalaţiile auxiliare din staţiile electrice pot include: bateria de acumulatoare, instalaţia de legare la
pământ, instalaţia de protecţie contra loviturilor de trăsnet, etc.

4
 1 ELABORAREA SCHEMEI PRINCIPALE DE CONEXIUNI ELECTRICE A
STAŢIEI ELECTRICE

1.1 Analiza sarcinii

Conform datelor iniţiale se cere de proiectat partea electrică a unei staţii electrice de
transformare cu puterea nominală de 15 MW. În datele iniţiale se prezintă curba de sarcină de iarnă, iar
cea de vară constituie 80% din cea de iarnă.

1.2 Prelucrarea curbelor de sarcină

Curba de sarcină reprezintă variaţia în timp a puterii active (sau aparente). Curbele de sarcină
sunt utilizate la etapa de proiectare a instalaţiilor electrice şi apoi la exploatarea lor. În funcţie de
perioada în care se indică aceste sarcini, curba de sarcină poate fi:
- de zi;
- de sezon;
- anuală;
- pentru alte perioade de timp.
Puterea nominală aparentă a stației electrice va fi:
Pinst 15
Sinst    16,13 MVA.
cos  0,93
În tabelul 1.1 se prezintă datele necesare pentru a construi curbele de sarcină: de iarnă şi de vară.

Tabelul 1.1 – Curbele de sarcină zilnice (iarna, vară)

t, h 0-4 4-8 8-10 10-14 14-18 18-20 20-22 22-24

S, % 60 70 100 90 85 100 55 80
Siar, MVA 9,68 11,29 16,13 14,52 13,71 16,13 8,87 12,90
Svar, MVA 7,74 9,03 12,90 11,61 10,97 12,90 7,10 10,32

Conform datelor prezentate în tabelul 1.1 se construiesc curbele de sarcină zilnice: pentru o zi de
iarnă şi de vară (fig. 1.1).

5
 curba
S, MVA de
S1 iarnă S1
16
S2
14 S3
S4 S4 S4
12 S6 S5
S7
S8
10 S9
S10 S11
8 S12
curba S13
de vară
6

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 t, h

Figura 1.1 – Curba de sarcină zilnică (pentru o zi de iarnă şi de vară)

Utilizând datele din tabelul 1.1 se construieşte curba de sarcină anuală. Se acceptă că ti= 183 zile
(durata perioadei de iarnă) şi tv= 182 zile (durata perioadei de vară). Durata fiecărei trepte de putere (T)
se determină cu relaţia:
T  ti ( v )  t zi , h,

unde ti (v) este durata perioadei de iarnă (vară);

tzi – durata utilizării treptei date de putere în decursul unei zile;
S1  16,13MVA, T1  ti  4  183  4  732 h;
S 2  14,52 MVA, T2  ti  4  183  4  732 h;
S3  13, 71MVA, T3  ti  4  183  4  732 h;
S 4  12,90 MVA, T4  ti  2  tv  4  183  2  182  4  1094 h;
S5  11, 61MVA, T5  tv  4  182  4  728 h;
S6  11, 29 MVA, T6  ti  4  183  4  732 h;
S7  10,97 MVA, T7  tv  4  182  4  728 h;
S8  10,32 MVA, T8  tv  2  182  2  364 h;
S9  9, 68 MVA, T9  ti  4  183  4  732 h;
S10  9, 03MVA, T10  tv  4  182  4  728 h;
S11  8,87 MVA, T11  ti  2  183  2  366 h;
S12  7, 74 MVA, T12  tv  4  182  4  728 h;
S13  7,10 MVA. T13  tv  2  182  2  364 h.

6
 După datele calculate se construieşte curba de sarcină anuală (în fig. 1.2), care va fi utilizată
pentru calculul parametrilor curbei de sarcină.
S, MVA
S1 Smax
16
S2
14 S3
S4
12 S5 S6 Smed
S7
S8
10 S9
S10 S11
8 S12
S13
6

Tmax
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 8760

Figura 1.2 – Curba de sarcină anuală

Parametrii curbei de sarcină
1. Energia anuală absorbită Wa, MVA·h care se defineşte ca energia tranzitată într-un interval de
timp (un an).
8
Wan   Si  Ti  16,13  732  14,52  732  13, 71 732  12,9 1094  11, 61  728 
i 1

11, 29  732  10,97  728  10,32  364  9, 68  732  9,03  728  8, 87  366 
7,74  728  7,1  364  100170, 0 MVAh;
2. Puterea medie anuală Smed, MVA:
Wan 100170,0
S med    11, 43MVA;
Tan 8760
3. Coeficientul de umplere ku, care arată în ce măsură suprafaţa curbei de sarcină, umple
dreptunghiul limitat de Smax şi Tan.
Wa S 11, 43
ku   med   0, 71;
Smax  Tan Smax 16,13
4. Durata de utilizare a sarcinii maxime Tmax, h, este durata de timp în care instalaţiile vor
consuma aceeaşi energie absorbită, dar lucrând numai la puterea maximă.
Wan 100170
Tmax    6210,54 h;
Smax 16,13
5. Coeficient de utilizare a puterii instalate:

7
 S med 11, 43
kuSinst    0, 71;
Sinst 16,13
6. Durata pierderilor maximale:
2 2
 T   6210,54 
 max   0,124  max4   Tan   0,124    8760  4862,72 h;
 10   104 

1.3 Elaborarea schemei de principiu a staţiei electrice

Conform rezultatelor obținute mai sus și a datelor inițiale, staţia electrică proiectată are o putere
de 16,13 şi două nivele de tensiune: 35/6 kV. Numărul liniilor de tensiune superioară este 2, iar a celor
de tensiune inferioară, care alimentează consumatorii, este 12. Din aceste considerente, schema
electrică de conexiuni va fi una tipică: două transformatoare de putere, care fac legătura cu sistemul.
În fig. 1.3 se prezintă schema structurală a staţiei electrice cu două nivele de tensiune.

SEE

ID-35 kV

T1 T2

ID-6 kV

c.l. c.2.

Figura 1.3 – Schema iniţială

1.4 Alegerea sarcinii transformatoarelor instalate la staţie

Pentru staţia cu două transformatoare:
S nomT  0, 7  Smax ;

SnomT  0, 7 16,13  11, 29 MVA;

8
 Conform valorii obținute se aleg două transformatoare, tipul şi parametrii transformatoarelor
alese se inscriu în tab. 1.2.
Tabelul 1.2 – Parametrii transformatorelor alese
Snom Tensiunea înfăşurării Pierderile, kW
Tipul transformatorului
MVA ÎT, kV JT, kV P0 Psc Usc, % I0, %
ТДНС-16000/35 16 36,75 6,3 17 85 10 0,7

Analiza funcţionării transformatoarelor în diferite regimuri:

Determinarea suprasarcinii admisibile a transformatorului

S max 16,12
max 
kinorm   0,5 sau 50%;
n  S nomT 2 16
Smax 16,12
kiavmax   1, 01 sau 101%.
(n  1)  S nomT 16
Verificarea capacităţii de suprasarcină de avarie a transformatoarelor
Pentru verificarea suprasarcinii de avarie vom construi curba de sarcină echivalentă cu 2 trepte
pe baza curbei de sarcină pentru o zi de iarnă (fig. 1.4). Criteriul existenţei regimului de suprasarcină

de avarie este următorul: k2avadm  k2av ,

unde k2avadm este coeficientul de suprasarcină admisibilă luat din catalog, k2avadm  f  0 , k1 , k2 , SR  ,

 0 – temperatura mediului ambiant;

k1 – coeficientul de subîncărcare;

k2 – coeficient care depinde de perioada de suprasarcină;

SR – sistemul de răcire a TR;

9
 curba
S, MVA de
S1 iarnă S1
16
S2
14 S3
S4
12 S6

10 S9
S11
8

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 t, h

Figura 1.4 – Curba de sarcină pentru o zi de iarnă cu indicarea puterii nominale a TR

n

S i
2
 ti
S12  t1  S 22  t2  S42  t4  S52  t5  S72  t7  S82  t8
S1ech  i 1
 
n
t1  t2  t4  t5  t7  t8
t
i 1
i

9, 682  4  11, 292  4  14,52 2  4  13, 712  4  8,87 2  2  12,90 2  2

  12,19 MVA;
444422
n

S i
2
 ti
S32  (t3  t6 ) 16,132  4
S 2 ech  i 1
   16,13MVA;
n
t3  t6 4
t
i 1
i

10
 S, MVA
SnomTR S2ech
16

14
S1ech
12

10

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 t, h

Figura 1.5 – Curba de sarcină în două trepte

S1ech 12,19
k1    0, 76;
S nomTR 16
S2 ech 16,13
k2    1, 008;
S nomTR 16
Se compară k2 şi 0,9·k2max şi se alege valoarea maximală. În continuare k2 va fi valoarea maximală
din aceste două valori k2 şi k2max.
S max 16,13
0,9  kmax  0,9   0,9   0,907;
S nomTR 16

k2  0,9  kmax  k2  1, 008.

Alegem k2 adm din [2] pentru k2 adm  f   0 , k1 , k2 , SR  :

av av

k2avadm  1,5.

Deoarece k2 adm  k2  transformatorul va rezista la suprasarcină.

av

Pierderile sumare de putere şi de energie în transformator:

2 2
1 S  1  16,13 
P  2 P0  Psc   max   2 17   85     77,19 kW;
2  S nom  2  16 
2 2
1 S  1  16,13 
W  2 P0  Tan  Psc   max    2 17  8760   85     4862, 72  0,508 10 kWh.
6

2  S nom  2  16 

11
2 CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT

2.1 Prezentarea schemei echivalente şi calculul reactanţelor în unităţi relative

Se prezintă schema echivalentă a sistemului electroenergetic analizat:

E1
1

x1
0,048

x2 x3
K1
0,584 0,584

ID–35 kV
x4 x5
K2
0,625 0,625
ID–6 kV

Figura 2.1 – Schema echivalentă a sistemului electroenergetic

Calculul reactanţelor în unităţi relative pentru barele 35 kV:
- pentru sistem:
Sb 100
x1  xSEE    0, 048;
S nom 2090
- pentru linii:
S 100
x2  x3  xL  x0  l  2
b
 0, 4  20   0,584;
U med .nom . 37 2
- pentru transformator:
usc % Sb 10 100
x4  x5  xT      0, 625;
100 S nomTR 100 16

2.2 Calculul curentului de s.c. la barele de TS

x2 0,584
xrez  x1   0, 048   0,340;
2 2
E1 Sb 1 100
I   I p 0      4,589 kA;
xrez 3 U b 0,340 3  37

12
 iş  2  I   kş ,

unde k ş este coeficientul de şoc, k ş  1, 608 (tab. 3.8, [2]);

iş  2  4,589 1, 608  10, 436 kA;

2.3 Calculul curentului de s.c. la barele TI

Se calculează reactanţa rezultantă pentru punctul k2 de s.c. şi curentul supratranzitoriu:
E1
1

x1
0,048

x2 x3
0,584 0,584

ID–35 kV
x4 x5
K2
0,625 0,625
ID–6 kV

Figura 2.2 – Schema echivalentă pentru calculul scurtcircuitului trifazat la barele de TI

x2 x4 0,584 0, 625
xrez  x1    0, 048    0, 653;
2 2 2 2
E Sb 1 100
I   I p 0      14, 044 kA;
xrez 3 U b 0, 653 3  6,3

iş  2  I   kş ,

unde k ş este coeficientul de şoc, k ş  1, 65 (tab. 3.8, [2]);

iş  2 14, 044 1, 65  32, 772 kA.

2.4 Determinarea curenţilor Ipτ şi iaτ

- punctul k1
 :
Pentru determinarea I p este necesară determinarea I nom
S nomSEE 4200
 
I nom   65,54 kA.
3  U m.n . 3  37

13
 I p 0 4,589
Raportul   0, 07 este mai mic de 1 se admite că s.c. este îndepărtat, din acest motiv

I nom 65,54
se admite:
I p  I p 0  4,589 kA;


ia ,  2  I p 0  e Ta
,

unde  este durata de timp necesară separării contactelor întreruptorului,   t PPR  t pr .d .î . ;

t PPR – timpul minim de pornire a protecţiei, t PPR  0, 01;

t pr .d .î . – timpul propriu de declanşare a întreruptorului, t pr .d .î .  0, 06;

Ta – constanta de amortizare, Ta  0, 02 (tab. 3.8 [2]);

  tPPR  t pr .d .î .  0, 01  0, 06  0, 07 s;
0,07

ia ,  2  4,589  e 0,02
 0,196 kA.

- punctul k2
 :
Pentru determinarea I p este necesară determinarea I nom
Snom 4200
 
I nom   384,90 kA.
3  U m.n . 3  6,3

I p 0 14, 044
Raportul   0, 04 este mai mic de 1 se admite ca s.c. este îndepărtat, din acest

I nom 384,90
motiv se admite:
I p  I p 0  14, 044 kA.


ia ,  2  I p 0  e Ta
,

unde  este durata de timp necesară separării contactelor întreruptorului,   t PPR  t pr .d .î . ;

t PPR – timpul minim de pornire a protecţiei, t PPR  0, 01;

t pr .d .î . – timpul propriu de declanşare a întreruptorului, t pr .d .î .  0, 09;

Ta – constanta de amortizare, Ta  0, 03 (tab. 3.8 [2]);

  t PPR  t pr .d .î .  0, 01  0, 09  0,1 s;
0,1

ia ,  2 14, 044  e 0,03
 0, 709 kA.

Tabelul 2.1 – Rezultatele calculului curenţilor de s.c.

14
 Punctul de s.c. Ip0 kA işoc kA Ipτ kA ia,τ kA
K1 (35 kV) 4,589 10,436 4,589 0,196
K2 (6 kV) 14,044 32,772 14,044 0,709

3 ALEGEREA APARATELOR ŞI CONDUCTOARELOR DIN STAŢIA

ELECTRICĂ

Aparatele şi conductoarele utilizate în staţiile electrice trebuie să satisfacă regimurile de

funcţionare a instalaţiilor electrice:
- regim de lungă durată – regim normal de lucru;
- regim de reparaţii şi post-avarie;
- regim de scurtă durată – regim de avarie.

3.1 Alegerea aparatelor de comutaţie din circuitele primare

3.1.1 Alegerea întreruptoarelor
Alegerea întreruptoarelor după comportarea în regim de lungă durată
Curentul maxim de durată:
● circuitul transformatorului cu trei înfăşurări la staţia electrică:
- barele 35 kV:
SnomTR 16
I norm    0, 251kA;
3  U nom 3  36, 75
S nomTR 16
I max  1, 4   1, 4   0,352 kA.
3  U nom 3  36, 75
- barele 6 kV:
SnomTR 16
I norm    1, 466 kA;
3  U nom 3  6,3
S nomTR 16
I max  1, 4   1, 4   2, 053kA.
3  U nom 3  6,3
● circuitul liniei TS:
S sarc
I norm  ,
2  3  U nom

unde S sarc este puterea folosită de consumatori, se admite S sarc  Smax  16,13MVA;

S sarc 16,13
I norm    0,126 kA;
2  3  U nom 2  3  37

15
 S sarc 16,13
I max    0, 252 kA;
1 3  U nom 1 3  37

● circuitul spre consumator:

Curentul ce va curge printr-o linie:
S sarc 16,13
I   0,123kA.
12  3  U nom 12  3  6,3
● bara colectoare tensiune inferioară:
I norm  1, 466 kA;

I max  2, 053kA.

● bara colectoare tensiune superioară

I norm  0, 251kA;

I max  0,352 kA.

Alegerea întreruptoarelor după comportarea în regim de scurtcircuit.

 TS
Se alege întreruptorul Siemens 3 AP1  40,5 din [5].
Tabelul 3.1 – Parametri tehnici a întrerupătorului Siemens 3 AP1  40,5
U nom , kV I nom , A I rup , кA ild , кA I ter , кA tter , с tt .dec , с t pr .dec , с
38,5 3150 40 108 40 3 0,04 0,025

Verificarea la capacitatea de rupere la s.c. este cel mai important criteriu pentru întreruptoare şi
reprezintă curentul maxim de s.c. pe care întreruptorul trebuie să-l rupă în condiţiile cele mai
nefavorabile.
I p ,  4,589 kA  I rup  40 kA;

ia ,  ia ,nom ,

unde ia ,nom este componenta aperiodică nominală garantată de producător,

ia ,nom  2   n  I rup ,

unde  n este valoarea relativă a componentei aperiodeice în curentul de rupere, pentru   0, 04s, din

tab. 3.1 [3] se alege  n  0,35.

ia ,nom  2   n  I rup  2  0,35  40  19, 799 kA;

ia ,  0,196 kA  ia ,nom  19, 799 kA.

16
 Verificarea la stabilitatea electrodinamică
iş  10, 436 kA  ild  108 kA.

Verificarea la stabilitatea termică

Bsc  IT2  tT ;

unde Bsc este impulsul termic al curentului de s.c.,

Bsc  I p2 0   tdec  Ta  ;

tdec – durata de timp până la deconectarea s.c.,

tdec  t pr  ttdec ;

ttdec – timpul total de declanşare a întreruptorului, ttdec  0, 08 s;

tdec  t pr  ttdec  0,1  0, 08  0,18s;

IT – curentul limită termic garantat de producător, IT  40 kA;

tT – timpul care poate să-l reziste întreruptorul la curentul garantat fără deteriorări, tT  3 s;

Bsc  I p20   tdec  Ta   4, 5892   0,14  0, 02   4, 212 kA 2  s;

IT2  tT  402  3  4800 kA 2  s;

Bsc  4, 212 kA 2  s  IT2  tT  4800 kA 2  s.

 TI
Se alege întreruptorul Siemens 3AH3 057-6 din [6].
Tabelul 3.2 – Parametri tehnici a întrerupătorului Siemens 3AH3 057–6
U nom , kV I nom , A I rup , кA ild , кA I ter , кA tter , с tt .dec , с t pr .dec , с
7,2 2500 20 50 20 3 0,05 0,035

Verificarea la capacitatea de rupere

I p ,  14, 044 kA  I rup  20 kA;

ia ,nom  2   n  I rup  2  0, 4  20  11,314 kA;

ia ,  0,708 kA  ia ,nom  11,314 kA.

Verificarea la stabilitatea electrodinamică

iş  32, 772 kA  ild  50 kA.

Verificarea la stabilitatea termică

tdec  t pr  ttdec  0,1  0, 04  0,14 s;

IT  20 kA; tT  3 s;

17
 Bsc  I p2 0   tdec  Ta   14, 0442   0,14  0, 05   33,531kA 2  s;

IT2  tT  202  3  1200 kA 2  s;

Bsc  33,531 kA 2  s  IT2  tT  1200 kA 2  s.

3.1.2 Alegerea separatoarelor

 TS
Din tab. П4.1 [2] se alege şi se verifică separatorul РДЗ – 35/1000.
U reţea  35 kV  U nom  35 kV;

I max  0,352 kA  I nom  1kA;

işoc  10, 436 kA  ild  63kA;

Bsc  4, 212 kA 2  s  IT2  tT  252  4  2500 kA 2  s.

 TI
Pentru TI separatoare nu se vor alege, deoarece întreruptoarele Siemens 3AH3 057–4 sunt
montate în celule КРУ, cu contacte debronşabile.
Tabelul 3.3 – Întreruptoarele şi separatoare instalate la partea de TS

Parametrii de catalog
Parametrii calculaţi Întreruptorul
Siemens 3 AP1  40,5 separatorul РДЗ-35

U reţea  35 kV  U nom  35 kV U nom  35 kV

I max  0,352 kA  I nom  3150 A I nom  1000 A

I p ,  4,589 kA  I rup  40 kA –
ia ,  0,196 kA  ia ,nom  19, 799 kA –
iş  10, 436 kA  ild  108 kA ild  63 kA

Bsc  4, 212 kA 2  s  I 2T  tT  4800 kA 2  s I 2T  tT  2500 kA 2  s

Tabelul 3.4 – Întreruptoare instalate la partea de TI

Parametrii de catalog
Parametrii calculaţi
Siemens 3AH3 057–6
U reţea  6,3kV  U nom  7, 2 kV

I max  1, 604 kA  I nom  2500 A

I p ,  13,117 kA  I rup  20 kA

18
 ia ,  2,510 kA  ia ,nom  11,314 kA

iş  33, 761kA  ild  50 kA

Bsc  32, 689 kA 2  s  I 2T  tT  1200 kA 2  s

3.2 Alegerea secţiunilor legăturilor conductoare în circuitele primare din staţia electrică
3.2.1 Alegerea secţiunii conductoarelor rigide(barelor)
Alegerea secţiunii conductoarelor şi barelor la TI conform NAIE se face utilizînd metoda
curentului admisibil:
Barele de 6 kV
I norm  1, 466 kA;

I max  2, 053 kA.

Din catalog se alege bară de profil dreptunghiular cu un conductor pe fază cu parametrii:

q=120×10 cu Iadm.nom.=2070 A.
I max  2053 A  I adm  2070 A.

Verificare la stabilitatea termică

qmin  q;

unde q мин - secțiunea minimă admisă termic stabilă, se determină astfel:

Bsc 33,531 103

qmin    63, 63mm 2 ;
C 91
qmin  63, 63mm 2  q  1200 mm 2 .

Din punct de vedere termic barele sunt stabile.

Verificare la stabilitatea dinamică

 calc   adm ;
a a

h
b

Figura 3.1 – Poziţionarea barelor

19
 Rezistenţa mecanică în bare datorită eforturilor electrodinamice se va determina cu expresia
urmatoare:
M
 calc  ;
W
unde M este momentul de încovoiere,
f l2
M ;
10
W – modulul de rezistenţă al conductorului în raport cu axa principală perpendiculară pe
direcţia forţelor,
b  h 2 1  122
W   24 cm3 ;
6 6
a – distanţa dintre axele barelor;
f – forţa electrodinamică unitară maximă,
2
7
işoc
f  3  10  k f  ;
a

 calc  3 10 
8
2
işoc l2
 3 10 8

 32, 772 10  3 2
1,52
 2,18 MPa;
W a 24  0,8
 calc  2,18MPa   adm  40 MPa.
Deci, barele colectoare alese sunt, mecanic rezistente .

3.2.2 Alegerea conductoarelor flexibile neizolate

Conductoarele flexibile neizolate se utilizează pentru majoritatea legăturilor electrice din
instalaţii electrice exterioare, precum şi pentru unele instalaţii interioare cu tensiunea nominală de cel
puţin 35 kV.
Cunoscând Imax = 352 A, din tab. П3.3 [2] se alege conductor flexibil de tipul AC 120/19
(conductor din aluminiu cu miezul din fier) cu următoarele caracteristici:
I admnom  390 A şi d=15,2 mm.

I max  352 A  I admnom  390 A.

Verificarea la stabilitatea electrodinamică

Deoarece I p 0  4,589 kA  20 kA, verificarea la stabilitatea electrodinamică nu se efectuează.
Verificarea la stabilitatea termică
Bsc
qmin   q;
C

20
unde C coeficient care depinde de caracteristica conductorului, se alege din tab. 3.14 [2], pentru

conductoare neizolate C  91A  s1/2 /mm 2 .

Bsc 4, 212 103

qmin    22,55mm 2  q  70 mm 2 .
C 91
Deci conductorul flexibil ales este stabil termic.

Verificarea la descărcarea corona

Condiţia de verificare la efectul corona:
1, 07  E  0,9  E0 ,

unde E este intensitatea câmpului electric formată în jurul conductorului,

0, 354  U
E ;
Dmed
r0  lg
r0
E0 – intensitatea câmpului electric la care se începe efectul corona,
 0, 299 
E0  30,3  m   1  ,
 r 
 0 

r0 – raza conductorului, r0  0, 76 cm;

U – tensiunea nominală, U  35 kV;

Dmed – distanţa medie geometrică între fazele liniei,
Dmed  1, 26  D;

D – distanţa dintre fazele vecine, D  300 cm;

m – coeficient care ţine cont de suprafaţa conductorului, pentru conductoare multifilare
m  0,82;
Dmed  1, 26  D  1, 26  300  378 cm;

0,354 U 0,354  35 kV
E   6, 05 ;
Dmed 378 cm
r0  lg 0, 76  lg
r0 0, 76

 0, 299   0, 299  kV
E0  30,3  m  1    30,3  0,82  1  
  33,368 ;
 r  0, 76 cm
 0   
kV kV
1, 07 E  6, 469  0,9 E0  30, 031 .
cm cm
Deci, conductorul va fi stabil la descărcarea corona.

3.2.3 Alegerea conductoarelor flexibile izolate (cablurilor)

21
 Alegerea cablurilor se face în funcţie de comportarea în regim normal (de lungă durată), regim
de s.c. şi mediu ambiant.
La secţionarea cablurilor este aplicată noţiunea de secţiune economică (qec) şi se determină pe
baza criteriului economic – minimului cheltuielilor totale actualizate pe durata de studiu.
În circuitul liniei de 6 kV se aleg cabluri de tipul АПВП [6]. Secţiunea economică se va
determina astfel:
I norm
qec  ,
jec
unde jec este densitatea economica a curentului, se alege din tab.4.5 [2] pentru Tmax > 5000 h, cablu cu
izolaţie din plastic şi conductor din aluminiu, jec=1,6;
I adm – curentul admisibil de lungă durată, cu corecţia după numărul de cabluri pozate alături

în pământ (K1) şi după temperatura mediului ambiant (K2);

K1, K2 – coeficienţi de corecţie, K1=1; K2 =1.
I norm  123, 2 A;

123, 2
qec   77, 0 mm 2 .
1, 6
După datele calculate din [6] se alege cablu de tip АПВП 3x95 mm2 .
I adm.nom  253A.

După curentul admisibil:

I adm  K1  K 2  I adm.nom  11 253  253 A;

n 12  253
I max   I nom   134, 4 A.
n 1 12  1
După condiţia de verificare avem: I max  134, 4 A  I adm  253A.

Verificarea cablului la stabilitatea termică

Verificarea cablului la stabilitatea termică se face conform condiţiei: qales  qmin ;

Bsc
qmin  , mm 2 ;
C
unde C coeficient care depinde de caracteristica conductorului, se alege din tab. 3.14 [2], pentru

conductoare din aluminiu multifilare C  94 A  s1/2 /mm 2

Bsc 33,531 103

qmin    61, 602 mm 2 ;
C 94
qales  95 mm 2  qmin  61, 6 mm 2 .

Condiţia de verificare se respectă din punct de vedere al stabilităţii termice.

22
 3.3 Alegerea izolatoarelor suport pentru amplasarea conductoarelor rigide
Barele rigide se fixează pe izolatoare suport, alegerea cărora se face pe baza:
- după tensiune U reţea  U inst ;

- după forţa admisibilă Fcalc  Fadm ,

Din [2] se alege izolatorul suport de tipul ИО – 6– 3,75 сu parametrii nominali:

Unom = 6 kV; h
Uadm = 6 kV; F
b
Uîncercări = 60 kV;
Fd = 3,75 kN;

Hiz

H
Hiz = 120 mm.

Figura 3.2 – Izolator suport

Verificarea izolatorului după tensiune:
Unom =6 kV = Ureţea = 6 kV.
Verificarea la stabilitatea mecanică după forţa admisibilă:
Fcalc  Fadm

unde Fadm este forţa admisibilă care acţionează asupra izolatorului, Fadm  0, 6  Fd ;

Fd – valoarea maximă a forţei electrodinamice;

Fadm  0, 6  Fd  0, 6  3, 75  2, 25 kN;

iş2
Fcalc  3   l  kh  107 ;
a
unde kh este coeficient de corecţie,

b
H iz  h 
H 2;
kh  
H iz H iz

H iz – înălţimea izolatorului, H iz  12 cm;

b 0, 006
H iz  h  0,12  0, 05 
H 2  2  1, 442;
kh  
H iz H iz 0,12

iş2 7327722 1,5

Fcalc  3   l  kh 10  3  1, 442 107  0,538 kN;
a 0,8

23
 Fcalc  0,538 kN  Fadm  2, 25 kN.

Izolatorul ales corespunde cerinţelor impuse la stabilitatea mecanică.

4 SERVICIILE PROPRII, MĂSURĂRI ELECTRICE, CIRCUITE DE COMANDĂ ŞI

CONTROL DIN STAŢII ELECTRICE
Instalaţile şi mecanismele serviciilor proprii asigură funcţionarea normală a agregatelor
principale de producere şi transmitere a energiei electrice din staţii electrice .Servicile proprii ale
staţiilor electrice se împart în servicii de curent alternativ şi servicii de curent continuu.
Serviciile proprii de curent alternativ sunt formate din instalaţiile de răcire ale transformatoarelor
(autotransformatoarelor), instalaţiile de încărcare ale bateriei de acumulatoare, instalaţiile de ventilaţie
a încăperilor, dispozitivele de acţionare ale întreruptoarelor şi separatoarelor,instalaţiile de aer
comprimat, instalaţii de iluminat şi telecomunicaţii, etc.
Serviciile proprii de curent continuu sunt formate din iluminatul de siguranţă, unele dispozitive
de acţionare a aparatelor, consumatori ce nu admit intreruperi în funcţionare etc.
Din cauza importanţei deosebite a mecanismelor serviciilor proprii se acordă o mare atenţie la
alegerea schemei de conexiuni pentru alimentarea cu energie electrică a serviciilor proprii.
După tab. 4.11 [2] se enumeră tipul aparatelor de măsură şi evidenţă care se instalează la staţie,
precum şi locul de instalare a acestora.
1) la înfăşurarea de TI a transformatorului de putere: ampermetru, wattmetru, varmetru, contor
de energie activă, contor de energie reactivă;
2) la BC de 6 kV: voltmetru pentru măsurarea tensiunii de linie (între faze), voltmetru cu
comutator pentru măsurarea tensiunilor de fază;
3) la BC 35 kV: voltmetru cu comutator pentru măsurarea tensiunilor de fază, voltmetru
înregistrator;
4) în circuitul întreruptorului (35 kV şi 6 kV): ampermetru;
5) în circuitul LEC- 6 kV: ampermetru, contor de energie activă, contor de energie reactivă;
6) în circuitul LEA-35 kV: ampermetru, wattmetru, varmetru, contor de energie activă, contor
de energie reactivă.

4.1 Alegerea şi verificarea clasei de precizie a transformatorului de curent instalat în

circuitul LEA-6 kV
Transformatorul de curent instalat în circuitul LEA-6 kV este ales după curentul maxim şi
tensiunea nominală a acestui circuit. Transformatorul de curent este de tipul ТВЛМ-6 din [7].

24
 Tabelul 4.1 – Datele de paşaport ale TC ales

U nom , kV I1nom , A I 2 nom , A Clasa de precizie IT , kA tT , s S 2 nom , VA

6 150 5 0,5/10P 40 8,5 20

I max  134, 4 A  I1nom  150 A.

Verificarea la stabilitatea electrodinamică

iş  32, 772 kA  ild  100 kA.

Verificarea la stabilitatea termică

Bsc  33,531kA 2  s  IT2  tT  31,52  3  2977 kA 2  s.

Pentru a putea efectua verificarea TC este nevoie de a cunoaşte tipul şi parametrii aparatelor de
măsură conectate în secundarul TC.
Tabelul 4.2 – Tipul şi parametrii aparatelor de măsură conectate în secundarul TC

Sarcina fazei, VA
Aparatul Tipul
A B C
Ampermetru ЦП8501 0,3 0,3 0,3
Contor
ЦП8507 2,5 2,5 2,5
multifuncţional
Total 2,8 2,8 2,8
Din tabelul 4.2 se observă că fazele TC sunt încărcate egal.
Sarcina secundară sumară:
S 2 nom  20 VA;

S 2 nom  S 2 sau Z 2 nom  Z 2 ;

Z 2  R2 .

Deci, rezistenţa totală a circuitului secundar a unui TC va fi:

R2  Rap  Rcont  Rcond ,

unde Rap este rezistenţa aparatelor din secundarul TC,

S ap 8, 4
Rap  2
  0,336 ;
I 2 nom 52

S ap – sarcina aparatelor, racordate la secundarul TC;

Rcont – rezistenţa contactelor, se acceptă Rcont  0, 05 ;

Rcond – rezistenţa conductoarelor de legătură.

Pentru conectarea aparatelor din secundarul TC se recomandă de utilizat conductor cu miez din
aluminiu cu secţiunea 4  6 mm 2 .

25
 S 2 nom 20
R2 nom    0, 8 ;
I 22nom 52
Rezistenţa admisibilă a conductoarelor se determină cu relaţia:
Rcond  R2 nom  Rap  Rcont  0,8  0,336  0,05  0, 414 , ;

Lungimea de calcul a conductoarelor de legătură dintre transformator şi locul de instalare a

aparatelor, lcalc  40 m.
  lcalc
Scond  ,
Rcond

unde  este rezistivitatea miezului conductorului, pentru aluminiu   0, 0283 Ω  m;

0, 0283  40
Scond   2, 73mm 2 ,
0, 414
În baza recomandărilor din [3] se alege cablu de control tip AKRVG cu secţiunea de

Scond  4 mm 2 .

4.2 Alegerea şi verificarea clasei de precizie a transformatorului de tensiune racordat la

BC-6 kV
Transformatoarele de tensiune se aleg și se verifică în baza următoarelor criterii:
- Tensiunea primară nominală: U1nom  U retea ;
- Schema de conexiuni și numărul fazelor.
Tabelul 4.3 – Tipul, parametrii şi sarcina aparatelor de măsură conectate în secundarul TT

Sarcina
Aparatul Tip S inf , VA Nr.înf cos  sin  Nr.ap
P, W Q, VAr
Voltmetru ЦП8502 2,0 1 1 0 1 2 0
Contor
ЦП8507 3 3 1 0 2 18 0
multifuncţional
Total 20 0

Sarcina secundară a TT se determină cu formula

S 2   P 2  Q 2  202  20 VA.

Se alege TT de tipul НAМИ-10(6) [2] cu Snom =30 VA în clasa de precizie 0,5

S 2   20 VA  S2 nom  30 VA.

Transformatorul de tensiune va lucra în clasa de precizie dată.

4.3 Alegerea aparatelor de măsură în circuitele staţiei electrice

26
 Circuitele de măsură şi control din staţiile electrice au scopul de a permite urmărirea permanentă
a încărcării echipamentului pricipal, de a controla indicii calitativi ai energiei livrate şi de asemenea
de a controla starea circuitelor principale şi secundare .
Aparatele de măsură şi de control se plasează centralizat în camera de comandă a staţiei
electrice, ele se alimentează de la transformatoarele de curent şi de tensiune.

PM PA PV

TA

TU

Figura 4.1 – Aparatele de măsură în circuitele staţiei electrice

4.4 Schema de alimentare a serviciilor proprii a stației

Puterea transformatoarelor serviciilor proprii se alege în dependenţă de sarcina serviciilor proprii
cu luarea în calcul a coeficientului de încărcare.
În proiectări pot fi luate ca date orientative (tab П6.1 şi П6.2 [2]) determinând sarcinile de bază a
serviciilor proprii a staţiei Pinst. Pentru sarcina motoarelor se consideră cosφ=0,85, astfel poate fi
determinat Qinst.
Sarcina de calcul poate fi determinată:

Scalc  ku  Pinst
2
 Qinst
2
.

unde ku este coeficientul de utilizare, care ţine cont de coeficientul funcţionării în paralel şi de

coeficientul de încărcare, k s  0,8.

Puterea transformatoarelor serviciilor proprii poate fi determinată:
S calc
ST  ,
ks

unde ks este coeficientul de suprasarcină, k s  1, 4 .

27
 Tabelul 5.1 – Sarcina serviciilor proprii ale staţiei

Tipul Puterea instalată Sarcina

cosφ tgφ
consumatorului kW×num.ap. Total Pinst, kW Qinst, kVAr
Răcirea ТДНС -16000/35 2×1 2 0,85 0,62 1,7 1,053
Încălzirea KPУ 16×1 16 1 0 16 -
Iluminat, ventilare ЗPУ - 6 1 0 6 -
Iluminat OPУ - 6 1 0 6 -
Iluminarea şi încălzirea OПУ - 70 0,85 0,62 76,5 37
Total 106,2 38,053

Sarcina de calcul, pentru kc=0,85:

Scalc  0,8  106, 22  38, 0532  90, 25 kVA;

90, 25
ST   64, 46  kVA.
1, 4
Se aleg două transformatoare de tipul TM-100/6 din [2] (întrucât nu s-au indicat toate tipurile de
consumatori din serviciile proprii).

28
 Q
6 kV

F F

TM-100/6/0,4 TM-100/6/0,4

AAR
0,4 kV

Figura 5.1 – Schema de alimentare a serviciilor proprii

5 ELABORAREA CONSTRUCŢIEI INSTALAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE A
STAŢIEI ELECTRICE

Această staţie electrică este de tip deschis care are ID cu tensiunea 35 kV şi este amplasată în
aer liber.
ID trebuie să asigure:
 securitatea lucrărilor de exploatare şi reparaţie;
 comoditatea de deservire;
 cheltuieli minime de construcţie;
 posibilitatea de extindere;
 securitatea anti-incendiară;
 să permită folosirea maximală a mecanismelor pentru reparaţii (blocuri de construcţie
industriale).

29
 Distanţele între părţile conductoare şi dintre ele la alte elemente ale ID s-au determinat în
corespundere cu NAIE. Toate aparatele ID s-au instalat pe suporturi metalice sau din beton armat. Pe
teritoriul ID se prevăd drumuri pentru transport şi mecanizarea montării şi reparaţiei.
BC în ID-35 kV sunt din conductoare flexibile. Barele flexibile se fixează pe portal prin
intermediul izolatoare.
Cablurile circuitelor operative şi de comanda, a APPR sunt instalate în canale din plăci de beton
armat. În cele din urmă ID este îngrădită din motive de securitate .

Avantajele ID :
 volum mai mic al lucrărilor de montaj (e necesara doar pregătirea terenului, amenajarea
drumurilor, amplasarea fundamentelor si instalarea pilonilor);
 se micşorează timpul de montaj si costul ID;
 simplitatea reconstrucţiei şi extinderii;
 toate aparatele sunt accesibile vizual.

Dezavantajele ID :
 exploatarea anevoioasa pe timp rece;
 ocupă suprafeţe considerabile;
 aparatele sunt supuse prăfuirii şi variaţiei de temperatură.

Concluzie

În urma realizării lucrării date a fost proiectată o staţie de transformare cu puterea de 15 MW la

care legătura cu sistemul se realizează cu două LEA de 35 kV. Această lucrare este menită de a face
cunoştinţă cu proiectarea sistemelor electroenergetice.
În capitolul 1 al proiectului de an s-au prelucrat principalii parametri ai curbei de sarcină. După
puterea maximală a consumatorilor racordaţi la staţia electrică, s-a determinat puterea
transformatoarelor de putere SnomTR, s-a luat decizia instalării a două transformatoare de tip TДHС-
16000/35. Transformatoare alese îndeplinesc condiţia de suprasarcină.
În capitolul 2 s-au determinat curenţii de scurtcircuit pe barele colectore 6 şi 35 kV.
În capitolul 3 s-au ales părţile conductoare şi aparatele de comutaţie din circuitele ID-35 kV şi
ID-6 kV. Toate părţile conductoare au fost verificate la stabilitatea termică, electrodinamică şi
mecanică.

30
 În capitolul 4 sunt descrise serviciile proprii la staţia electrică. Serviciile proprii ale staţiei sunt
alimentate de la barele transformatoarelor de putere de tip TM-100/6. Totodată în conformitate cu
sarcina s-a ales şi s-a verificat funcţionarea în clasa de precizie a TC şi a TT indicate. Toate
transformatoarele de măsură alese îndeplinesc condiţia de funcţionare în clasa de precizie 0,5.
Se finalizeză proiectul cu realizarea părţii grafice care se compune din 2 coli: pe prima coală se
prezintă schema electrică monofilară a staţiei, iar pe a doua coală se prezintă planul general al întregii
stații.
La efectuarea acestei lucrări s-au utilizat cunoştinţele acumulate la orele de curs şi de seminar la
PEC, cât şi la cursurile de: Procese tranzitorii electromagnetice şi Aparate electrice.

BIBLIOGRAFIE
1. Неклепаев Б.Н., Крючков И.П. Электрическая часть электростанций и подстанций.
Справочные материалы для курсового и дипломного проектирования. М.:
Энергоатомиздат, 1989.
2. Рожкова Л.Д., Козулин В.С. Электрооборудование станций и подстанций. М.:
Энергоатомиздат, 1987.
3. Dobrea Ina Îndrumar metodic pentru elaborarea proiectului de an la disciplina PARTEA
ELECTRICĂ A CENTRALELOR. Chişinău, UTM, 2007
4. http://forca.ru/v/sobi2task,sobi2details/catid,0/sobi2id,97/
5. http://forca.ru/spravka/spravka/tehnicheskie-harakteristiki-rossiyskih-vakuumnyh-
vyklyuchateley-10-kv.html
6. http://www.elcable.ru/product/appl/prilog1.pdf

31
7. http://forca.ru/spravka/tt-i-tn/tblm-6-oent.html

32