Ciclul experențial de învățare

David Kolb și-a publica modelul stilurilor de învățare în 1984,

din care a dezvoltat inventarul său de stiluri de învățare.
Teoria lui Kolb despre învățarea experențială lucrează pe
două niveluri: un Ciclu al învățării cu patru stagii și patru Stiluri
de învățare separate. Mare parte din teoria lui Kolb vizează
procesele cognitive interne ale celui care învață.
Kolb declară că învățarea implică achiziția conceptelor abstracte
care pot fi aplicate flexibil într-o serie de situații.
În teoria lui Kolb, imboldul pentru dezvoltarea de noi
concepte este dat de noi experiențe.
“Învățarea este procesul în care cunoașterea este
creată prin transformarea experienței” (David Kolb, 1984).
Ciclul Experențial de învățare
Teoria lui Kolb despre stilul experențial de învățare este de obicei
prezentată prin patru stagii ale ciclului de învățare în care cel
care învață “atinge toate bazele”: Experiența concretă (făcând /
având o experiență), Observația reflexivă (revăzând / reflectând
asupra experienței), Conceptualizarea abstractă (trăgând
concluzii / învățând din experiență) și Experimentarea
activă (planificând / încercând ceea ce ai învățat).
Învățarea eficientă este vizibilă atunci când o persoană progresează prin acest ciclu de patru
stagii. De la (1) având o experiență concretă, urmată de (2) observație și reflecție asupra acelei
experiențe, care duce la (3) formarea de concepte abstracte (analiză) și generalizări (concluzii)
care apoi sunt (4) utilizate pentru a testa ipotezele în situații viitoare, rezultând noi experiențe.

 David Kolb (1974) vede învățarea ca pe un proces integrat cu

fiecare stagiu fiind reciproc susținut și care hrănește procesul din stagiul
următor. Poți intra în proces în orice stagiu și să îl urmezi în secvențele lui
logice.
Cu toate acestea, învățarea eficientă apare numai atunci când cel care
învață este capabil să execute toate cele patru stagii ale modelului. De
aceea nici un stagiu al ciclului nu este eficient ca o procedură de învățare
de sine stătătoare.

Cele patru stiluri de învățare ale lui Kolb

În teoria despre învățare lansată în anul 1974, David Kolb a stabilit
patru stiluri distincte, care sunt bazate pe ciclul în patru stagii descris mai
sus.
Kolb explică că, oamenii diferiți preferă în mod natural un singur stil
de învățare. Factori variați influențează preferința persoanei pentru acest
stil. De exemplu, mediul social, experiențele educaționale sau structurile
cognitive de bază ale individului.
Indiferent de ceea ce influențează alegerea stilului, stilul de învățare însăși
este de fapt produsul a două perechi de variabile, sau a două alegeri
separate pe care le facem, pe care Kolb le prezintă ca linii ale axelor,
fiecare cu un mod conflictual la orice capăt:
O prezentare tipică a celor două continuum-uri ale lui Kolb este că axa est-
vest este denumită Continuum-ul de Procesare (cum abordăm o
însărcinare).iar axa nord-sud este denumită Continuum-ul de de
Percepție (răspunsul nostru emoțional, sau cum gândim sau simțim
despre asta).
  Kolb consideră că nu putem opera în ambele variante situate pe o
singură axă în același timp (de exemplu să gândim și să simțim). Stilul
nostru de învățare este produsul unei alegeri pe care o facem între
acestea două.

Este deseori mai ușor să vezi construcția stilurilor de învățare ale lui Kolb
în termenii unei matrice de două câte două. Fiecare stil de învățare
reprezintă o combinație a două stiluri preferate. Diagrama de asemenea
ne arată terminologia utilizată de Kolb pentru cele patru stiluri de învățare:
divergent, asimilator, convergent și adaptativ:

Doing (Active Watching (Reflective

Experimentation – AE) Observation – RO)

Feeling (Concrete Accommodating

Diverging (CE/RO)
Experience – CE) (CE/AE)

Thinking (Abstract
Converging (AC/AE) Assimilating (AC/RO)
Conceptualization – AC)

Iată o scurtă descriere a celor patru stiluri de învățare ale lui Kolb:
Divergent (simțind și privind – CE/RO)
Aceste persoane sunt capabile să privească lucrurile, situațiile din
diferite perspective. Ei sunt sensibili. Ei preferă să privească mai
curând decât să facă, au tendința de a strânge informații și să își
utilizeze imaginația pentru a rezolva probleme. Sunt cei mai buni
în a examina situațiile concrete din mai multe puncte de vedere.
Kilb a numi aceste stil divergent pentru că acești oameni au
rezultate mai bine în situații care cer generarea de idei, de
exemplu în brainstorming. Oamenii cu un stil de învățare
divergent au un interese culturale largi și le place să strângă
informații.
Sunt interesați de oameni, tind să fie imaginativi și emotivi și tind
să fie mai puternici în domeniul artelor. Oamenii cu un stil
divergent preferă să lucreze în grupuri, să asculte cu o minte
deschisă și să primească feedback.
Asimilator (privește și gândește – AC/RO)
Cel care este un asimilator are o preferința pentru abordarea
concisă, logică. Ideile și conceptele sunt mai importante pentru
acești oameni. Aceștia cer o explicație clară, mai curând decât o
oportunitate practică. Ei excelează la înțelegerea unei game largi
de informații și la organizarea acestora într-un format logic, clar.
Oamenii cu un stil de învățare asimilator sunt mai puțin
concentrație pe oameni și mai mult interesați de idei și concepte
abstracte. Oamenii cu acest stil sunt mai atrași de sunetul teoriilor
logice mi mult decât de abordările bazate pe valori practice.
Acest stil de învățare este important pentru reușita în cariere
legate de informații și științe. În situațiile de învățare formală,
oamenii cu acest stil preferă lecturile, modelele de explorare
analitică și să aibă timp să se gândească la lucruri.

Convergent (face și gândește – AC/AE)

Oamenii cu un stil de învățare convergent pot rezolva probleme
și vor utiliza învățarea pentru a găsi soluții la probleme practice. Ei
preferă sarcinile tehnice, și sunt mai puțin preocupați de oameni
și aspectele interpersonale.
Cei su un stil de învățare convergent sunt cei mai buni în a găsi
idei și teorii practice. Ei pot rezolva probleme și să ia decizii prin
găsirea soluțiilor la probleme,
persoanele cu un stil convergent sunt mai atrași de problemele
tehnice decât de cele sociale sau interpersonale. Stilul convergent
dezvoltă abilitățile de specializare și tehnologice. Oamenilor cu
stilul convergent le place să experimenteze cu idei noi, să
simuleze și să lucreze cu aplicații practice.
Adaptativ (face și simte – CE/AE)
Stilul de învățare adaptativ este stilul ‘hands-on’ (cel care pune
mâna pentru a înțelege), și se bazează mai mult pe intuiție decât
pe logică. Acești oameni utilizează analizele altora și preferă o
abordare practică, experențială. Ei sunt atrași de noi provocări și
experiențe și să facă / ducă planuri la bun sfârșit.
De obicei acționează din instinct decât pe baza analizei logice.
Oamenii cu stilul de învățare adaptativ se bazează pe informațiile
furnizate de alții mai curând decât pe efectuarea unei analize
proprii. Acest stil de învățare este în general prevalent în rândul
populației largi.

Implicațiile educative
Atât stagiile de învățare cât și ciclul de învățare ale lui Kolb pot fi
folosite de educatori pentru a evalua critic modurile de predare
utilizate în mod curent cu studenții / elevii și pentru a dezvolta
oportunități de învățare potrivite.
Educatorii trebuie să se asigura că activitățile sunt concepute și
conduse în moduri care oferă fiecărei persoane care învață șansa
de a se angaja în maniera care i se potrivește cel mai bine. De
asemenea, fiecare persoană poate fi ajutată să învețe mai eficient
prin identificarea stilurilor de învățare mai puțin preferate și a
întăriri acestora prin aplicarea ciclului de învățare experențial.
La modul ideal, activitățile și materialul ar trebui dezvoltate în
feluri care se bazează pe abilitățile din fiecare stagiu al ciclului de
învățare experențial și să îl poate pe student / elev prin toate
secvențele din întregul proces.