Universitatea ‚‚Dunărea de

Jos’’
Facultatea Transfrontalieră
de Științe Umaniste,
Economice și Inginerești
Specialitatea: Relații
Internaționale și Studii
Europene’’

Referat
Tema:,,Perspectivele Uniunii Europene’’

Autor: Doagă Dana, grupa RISE3

 Conducătorul științific: Gheletchi Ion

CAHUL.2020
Cu ceva timp înainte de a deveni un ideal politic, ideea unirii statelor europene era doar o simplă
dorinţă a filozofilor şi a vizionarilor printre care şi Victor Hugo un susţinător al idealurilor
umaniste care a şi venit cu ideea “Statelor Unite ale Europei”.
Pentru a se afla aici, Uniunea Europeana, a trecut print-o perioadă destul de dificilă, în
special în prima jumătate a secolului XX, moment în care continentul a fost devastat de razboaie.
Însă încet, încet ţările au constat necesatitatea uneia de alta şi specturul confliectelor a ajuns să
fie transformat într-un instrument de pace şi reconciliere.
UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima
etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi
comerciale devin interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii
unui nou conflict. În 1958 este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), care, iniţial,
contribuie la intensificarea cooperării economice între şase ţări: Belgia, Germania, Franţa, Italia,
Luxemburg şi Ţările de Jos. Urmează crearea unei pieţe unice de mari proporţii, care continuă să
se dezvolte către valorificarea întregului său potenţial.
La 9 mai 1950 Declaraţia Schuman propunea instituirea Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului (CECO) care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie
1951. Acesta a creat o piaţă comună a cărbunelui şi a oţelului între cele şase state fondatoare
(Belgia, Republica Federală Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos). Scopul, în
urma celui de-al doilea război mondial, era de a asigura pacea între popoarele europene
învingătoare şi cele învinse şi de a le apropia, facilitându-le colaborarea de pe poziţii egale în
cadrul unor instituţii comune.
 La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei şase au hotărât să
instituie Comunitatea Economică Europeană (CEE) bazată pe o piaţă comună mai extinsă,
incluzând o gamă largă de bunuri şi servicii. Taxele vamale între cele şase state au fost eliminate
în totalitate la data de 1 iulie 1968, iar în cursul anilor 60 au fost create politici comune, în
special în domeniul comerţului şi al agriculturii.
Acest proiect a avut un succes atât de mare, încât Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit au
decis să se alăture Comunităţii. Prima extindere, de la şase la nouă membri, a avut loc în 1973. În
acelaşi timp s-au aplicat noi politici sociale şi de mediu , iar în 1975 s-a înfiinţat Fondul
European de Dezvoltare Regională (FEDR).
Astfel a luat fiinţă Uniunea Europeană care iniţial a fost creată pentru a realiza un obiectiv
politic pacificator, însă acest scop a ajuns să scadă în faţa celui economic.
Unuinea Europeană este o comunitate statală economică, politică, de securitate şi de
apărare formată la ora actuală din 27 state membre care îşi realizează interesele comune prin
intermediul unor politici, programe şi proiecte comunitare.
In cele peste patru decenii de existenta, UE a intreprins pasi insemnati in realizarea
prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, si a inscris ca obiective esentiale
armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici comerciale comune, de politici
agrare si crearea unitatii economice si monetare. Pe parcursul functionarii sale, piata comuna
conceputa la Roma in 1957 a sprijinit cooperarea dintre statele membre, a contribuit la o anumita
stabilitate a pietei muncii si la realizarea unor progrese notabile in domeniul politicii agrare,
sociale si de securitate.
Un moment deosebit in evolutia UE il constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a Pietei unice,
prevazuta in Actul Unic European din 1987. In urma punerii in aplicare a acestui act, UE devine
piata cea mai unificata din lume, cu efecte benefice asupra performantelor pietelor integrate si a
sistemului de adoptare a deciziilor.
Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993), Comunitatea
Europeana devine Uniunea Europeana, noua denumire fiind motivata de orientarea ei spre
integrarea domeniilor politic si social.
Tratatul are in vedere crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin accentuarea
coeziunii economice si sociale si crearea unei uniuni economice si monetare care sa dispuna de o
moneda unica.
Uniunea Europeana se sprijina pe trei piloni:
 Dimensiunea economica a integrarii (piata unica si uniune economica - monetara);
 Dimensiunea sociala (politica de securitate sociala si externa comune);
 Dimensiunea politica (actiuni comune in domeniile justitiei si al politicii interne –
imigratie, vize, azil etc.)
Consecintele economice ale realizarii pietei unice sunt apreciate de analisti prin efectele ei
directe si indirecte, care reprezinta tot atatea pierderi daca nu s-ar realiza. Vor apare astfel
beneficii directe rezultate din inlaturarea barierelor vamale, benficii indirecte prin integrarea
completa a pietei (efecte de scara, ale adancirii concurentei etc.) si efecte generale asupra
bunastarii (cresterea ocuparii, diminuari de preturi).
 La capitolul realizari pot fi inscrise si actiunile avansate pe linia crearii Uniunii Economice
si Monetare prin infiintarea Bancii Centrale Europene si angajarea statelor de a raspunde
criteriilor de aderare la moneda unica.
Uniunea Europeana in perspectiva. Actiunile in perspectiva ale Uniunii Europene vizeaza doua
planuri:
 realizarea prevederilor Tratatului de la Maastricht,
 extinderea Uniunii spre est.
Organizatia care se ocupa cu realizarea obiectivelor Tratatului de la Maastricht este Uniunea
Monetara si Economica (UME) care are doua componente:
 Cresterea functionalitatii pietei unice;
 Infaptuirea unitatii monetare, trecerea la moneda unica – EURO - in statele in care s-au
indeplinit criteriile de intrare in Uniune (rata inflatiei, deficitul bugetar, rata dobanzii,
datoria publica) moneda unica europeana a intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2002.
Extinderea spre estul Europei reprezinta una din directiile importante ale evolutiei UE in
urmatorii 10 – 15 ani. O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de deschideri si
acorduri incheiate de UE cu aceste tari, inainte de 1990. Pe langa acordurile comerciale bilaterale
incheiate cu unele tari din zona, UE a instituit si asa – numitul sistem generalizat de preferinte
comerciale unilaterale pentru produsele importate din aceste tari, care au facilitat accesul unor
anumite categorii de produse (textile, siderurgie) pe piata comunitara.
Pentru a veni in sprijinul statelor din centrul Europei, a fost conceput si pus in
aplicare Programul PHARE (Asociatia pentru Reconstructie economica). Accesul la acest
program, limitat initial la Polonia si Ungaria, s-a extins ulterior si pentru alte tari, intre care si
Romania.
Relatiile comerciale intre UE si tarile din centrul si estul Europei s-au dezvoltat sistematic,
lor revenindu-le in anii 1993 – 1994 4,5% din importul Uniunii si 5,6% din exportul acesteia. In
acelasi timp, UE detine in comertul exterior ale acestor tari peste 50%, iar unele din ele chiar
peste 60%.
Interesul pentru extinderea relatiilor catre est este reciproc. Pentur UE el este motivat de
iportanta economica si politica a zonei: marile nevoi de modernizare a capacitatilor de productie
si a tehnologiilor, cererea de consum dinamica, atractivitatea pietelor pentru producatori si
investotorii din Uniune, resursele naturale si de forta de munca de care dispun aceste tari.
La randul lor, tarile din centrul si estul Europei se simt atrase de UE din considerente
politice (ca foste partenere ale tarilor din Uniune in anii antebelici), dar si economice:
tratamentul comercial preferential de care ar beneficia ca membre si accesul liber pe piata UE,
posibilitatea obtinderii de subventii si acces la fondul de dezvoltare regionala, fondul pentru
agricultura si alte forme de sprijin si atragerea de investitii straine.
Extinderea spre est a UE comporta realizarea prealabila a unor ajustari structurale menite
sa pregateasca largirea Uniunii de la 15 membrii la 20 sau chiar mai multi. Schimbarile pe care
ar trebui sa le opereze UE in interiorul sau vizeaza:
 Restructurarea institutionalasi a sistemului de adoptare a deciziilor;
 Simplificarea procesului legislativ;
 Ajustarea politicii agricole comune si a politicii externe si de securitate comuna pentru a
putea functiona cu un numar mai mare de membri.
In acelasi timp, extensia UE implica cheltuieli de ajustare, cele mai ridicate costuri de
integrare solicitand Polonia si Romania.
In vederea integrarii spatiului central si est european UE a incheiat in anii ¢90 o serie de
acorduri de asociere cu majoritatea tarilor din zona. Statutul de asociere permite atat acestor tari,
cat si Uniunii sa pregateasca conditiile aderarii si integrarii depline.
Pornind de la nivelul precar al indicatorilor ce marcheaza situatia economico – sociala a
tarilor din zona (PIB pe locuitor, ponderea agriculturii in populatia activa si in PIB, deficitele
bugetare ai ale balantei de plati s.a.), UE a elaborat o strategie (adoptata de Consiliul European)
de pregatire a tarilor asociate pentru a accede la statutul de membru deplin, care prevede si
masuri de sprijinire ca tarile candidate la aderare sa-si perfectioneze infrastructura, transporturile,
sistemul enrgetic, cercetarea stiintifica si protectia mediului, sa realizeze armonizarea legislatiei
si a politicilor de securitate interna.
Perioada de preaderare este pentru tarile asociate o perioada consacrata infaptuirii unor
reforme de anvergura in domeniul pietelor, al politicii monetare, de preturi, de comert exterior si
al renuntarii la toate vestigiile politicii de comanda: subventii, sustinerea de agenti neperformanti
etc.
Ele trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor privitoare la:
 Garantarea stabilitatii institutiilor si a democratiei;
 Existenta unei economii de piata functionale;
 Capacitatea de a rezista concurentei din interiorul UE;
 Indeplinirea obligatiilor rezultand din calitatea de membru al UE.

Conditiile de aderare sunt sintetizate in Cartea Alba adoptata de Consiliul European in 1995, la

Cannes, care contine o lista detaliata a masurilor si etapelor ce trebuie parcurse in vederea
aderarii.