IONA, Marin Sorescu

INTRO, APARITIE
Receptat mai ales ca poet si dramaturg, Marin Sorescu este un reprezentant al generatiei ’60, care,
in poezia sa, ajunge de la parodia literaturii la parodia existentei. Publicata in 1968, incadrandu-se, astfel, in
epoca postbelica, piesa “Iona”, de Marin Sorescu, a fost inclusa ulterior, alaturi de “Paracliserul” si
“Matca”, in trilogia dramatica “Setea muntelui de sare”. Cele 3 opere reinterpreteaza mituri biblice si
abordeaza incercarea disperata de cautare a unui sens. Titlul volumului este o metafora ce transcrie setea
de cunoastere, de absolut si de comunicare, singurele cai prin care omul modern poate depasi absurdul
existentei.
CURENT, SPECIE
In TEATRUL MODERN, eliberarea de formele dramaturgiei traditionale se manifesta prin mai multe
aspecte: anularea diferentelor dintre speciile dramatice traditionale (tragedie, comedie, drama),
asocierea categoriilor estetice (comic, tragic, ironie, absurd), preferinta pentru teatrul parabola si teatrul
absurdului, insertia liricului in text, reinterpretarea unor mituri, prezenta personajului-idee, disparitia
conflictului si a intrigii, preponderenta monologului, timpul si spatiul cu valoare simbolica.
“Iona” respecta principiile NEOMODERNISMULUI, fundamentate pe ambiguitatea starilor, a
senzatiilor si a sentimentelor. Astfel, discursul dramatic se compune dintr-o serie de parabole scrise, sub
forma monologului, care permit mai multe interpretari. Textul poate constitui o metafora a singuratatii.
Drama releva teama de tacere a personajului, nevoie acestuia de a comunica, intr-o lume a singuratatii.
Replica “e tare greu sa fii singur” devine strigatul omului care se descopera singur in univers. Opera poate
fi interpretata si ca o metafora a destinului. Toate incercarile lui Iona de a iesi din limitele destinului sau
sunt sortite esecului. Gestul final, al spintecarii abdomenului, demonstreaza asumarea conditiei si
incercarea de a se contopi cu fiinta universala (“razbim noi cumva la lumina”). Opera poate fi interpretata
si ca o parabola pe tema conditiei umane – o meditatie in care dramaturgul reflecta pe marginea
singuratatii, a nevoii de comunicare si a sensului existentei – sau ca o parabola politica, ce prezinta
conditia individului privat de libertatile sale fundamentale in statul autoritar.
O alta trasatura specifica NEOMODERNISMULUI o constituie hibrizarea categoriilor estetice. Desi
este subintitulata “Targedie in patru tablouri”, opera nu pastreaza forma clasica a acestei specii. Textul
combina particularitati ale tragediei cu cele ale dramei, cu elemente comice si trasaturi ale teatrului
absurd. Astfel, Marin Sorescu opteaza pentru un deznodamant tragic, dar inlocuieste tonul inalt, sobru, cu
un limbaj ironic si pasaje ludice, in care este prezent umorul negru.
TEMA
Principala TEMA a piesei este singuratatea fiintei umane, potrivit marturisilor autorului: “am vrut
sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur”. Problematica se diversifica prin rezistenta
omului asaltat de situatii bizare, irationale, revolta lui in fata destinului si lipsa comunicarii sociale.
VIZIUNEA ASUPRA LUMII
In ceea ce priveste VIZIUNEA ASUPRA LUMII, omul modern pierde contactul cu sacrul si se
confruntă cu o fatalitate ce ţine de ordinea profană: pierderea identităţii, lipsa de comunicare, problema
libertăţii, a singurătăţii universale. Astfel, Iona devine exponentul omului modern, instrainat de sacru, de
ceilalti si chiar de sine, destinul lui amintind de metafora lui Nietzsche, “Solitudinea m-a inghitit ca o
balena”.
TITLUL
TITLUL trimite la mitul biblic al lui Iona, proroc din cartea cu acelasi titlu a Vechiului Testament.
Aici, personajul este trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive cu scopul de a-i readuce pe locuitorii ei pe calea
credintei. Iona nesocoteste porunca divina si fuge pe mare intr-o corabie. Drept pedeapsa, Dumnezeu
starneste o furtuna, iar corabierii il arunca pe Iona in mare, drept sacrificiu. Acesta este inghitit de un chit,
iar dupa 3 zile de rugaciune si pocainta este eliberat pe uscat. Din mitul biblic, Marin Sorescu preia numele
personajului si conditia de captiv in burta pestelui. Intrucat teatrul modern reinterpreteaza miturile, acesta
este desacralizat, golit de continutul religios, iar pescarul Iona are un destin diferit. Spre deosebire de
prorocul biblic, Iona al lui Marin Sorescu se afla de la inceput in gura pestelui, fara posiblitatea evadarii si
fara a fi savarsit vreun pacat. Monologul lui Iona oglindeste problemele esentiale ale omului modern:
instrainarea de sacru, de semeni, de sine.
CRONOTOP
In teatrul modern, timpul si spatiul au valoare simbolica. Precizat in indicatiile scenice de la
inceputul fiecarui tablou, spatiul cu valoare metaforica apartine aproape exclusiv imaginarului: acvariul,
plaja, burtile pestilor, moara de vant. Absenta timpului istoric, situarea in atemporal (“de-a lungul unei
existente”) sunt aspecte ale tragicului modern si reliefeaza perspectiva discontinua a timpului psihologic, ce
potenteaza starile interioare ale personajului.
COMPOZITIE
Din punct de vedere COMPOZITIONAL, piesa este alcatuita din 4 tablouri, ce prezinta etapele
cautarii in care se afla personajul. Textul este structurat sub forma unui solilocviu, pe tema singuratatii,
singurul personaj al piesei fiind Iona. Acesta este obligat “sa se comporte ca si cand in scena ar fi doua
persoane”, sa se dedubleze, sa se plieze si sa “se <<stranga>> dupa cerintele vietii sale interioare si
trebuintele scenice”. Aceste conventii sunt precizate in lista cu personaje, iar consecintele dedublarii
personajului sunt disparitia conflictului si a intrigii traditionale si plasarea actiunii in planul parabolei.
CONFLICT
CONFLICTUL specific teatrului clasic, confruntarea dintre personaje, lipseste din tragedia lui
Sorescu. Conflictul este, de fapt, drama existentiala a protagonistului. Imagine a omului modern, Iona
traieste un conflict interior, de esenta tragica cu propriul sine, intr-o intriga nascuta din discrepanta dintre
ideal si realitatea de a trai intr-un orizont inchis ca un pantece de chit.
EPISOADE
O scena reprezentativa este cea din tabloul al II-lea, cand Iona se afla in burta pestelui. Pentru a
depasi situatia limita in care se afla, Iona apeleaza la comunicare, singura modalitate de supravietuire si se
dedubleaza, formuland cugetari tulburatoare. Traieste sentimentul “tarziului”: “incepe sa fie tarziu in
mine. S-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei”. Personajul devine visator si se simte
ispitit sa intemeieze un spatiu al cugetarii – o banca de lemn in mijlocul marii, “lacas de stat cu capul in
maini in mijlocul sufletului”. Aceasta scena dezvaluie nevoia omului de a medita, de a se dedica spiritului.
O alta secventa sugestiva, ce intareste ideea imposibilitatii omului de a iesi din limitele propriului
destin este cea din finalul dramei. Iona formuleaza meditatia care dezvaluie miezul tragediei sale:
“problema e daca reusesti sa iesi din ceva odata ce te-ai nascut”. In acest moment al iluminarii, tot ceea ce
paruse pana acum de neinteles, devine limpede. Iona isi descopera identitatea: “Mi-am adus aminte. Eu
sunt Iona.” si intelege ca a gresit drumul. Dedublarea ia sfarsit, iar Iona constientizeaza faptul ca
spintecarea burtilor l-a condus spre o libertate iluzorie. Deplina libertate nu se poate gasi decat in sine, iar
intr-un gest de maretie se sinucide: “Razbim noi cumva la lumina”. Gestul sau final poate fi interpretat atat
in maniera existentialista, sinuciderea fiind singura modalitate de a evada din limitele existentei, cat si in
maniera simbolica, personajul gasind calea iluminarii in sine.
CONCLUZIE
In concluzie, prin piesa “Iona”, Marin Sorescu aduce o innoire radicala: teatrul-parabola, in care
faptele, gesturile lui Iona si decorul fac parte din alegorie, iar limbajul este metaforic.
 CARACTERIZAREA LUI IONA

INTRO, APARITIE
TEMA
TITLUL
COMPOZITIE
CONFLICT

IONA
IONA este unicul personaj al operei. Statutul SOCIAL de pescar are un rol simbolic: el
reprezinta speranta eterna. Metafora pescuirii devine simbolul iluziei, al goanei dupa ideal, dupa
un vis irealizabil. Astfel, din caracterizarea indirecta, care reiese din vorbele, faptele si
comportamentul personajului, aflam ca, dpdv MORAL, Iona este un individ sensibil, dornic de
comunicare, curajos, slab, cat si puternic caracterial, in functie de cum privim gestul sau din final.
De asemenea, Iona se autocaracterizeaza: “Iona n-are noroc si pace…”, “Mai aveam putin si-
nnebuneam…”, “nu sunt fericit”. Principala sa trasatura este mai degraba o stare, si anume
singuratatea, fiind, astfel, un personaj – idee.
Insingurarea il determina pe Iona sa-si puna problema responsabilitatii. De aceea, eroul
evadeaza in reverii materne si in amintiri din copilarie, ce configureaza un paradis al lipsei de
responsabilitate, de care eroul se va detasa prin actiune, spintecand burtile pestilor. Paradoxul
este ca, desi Iona actioneaza pentru eliberare, actiunile sale sunt condamnate la ineficienta, fiind
conditionate din exterior de o instanta absurda. Cu toate acestea, Iona va triumfa moral asupra
absurdului, fiindca are dorinta de a nu se lasa invins. La inceput conformist, autoiluzionat,
ignorand realitatea, preocupat de aparente, Iona trece, in ratacirile sale labirintice prin burtile
pestilor, de la atitudinea de pasivitate in fata destinului, la actiunea constienta si la reflexivitate,
apoi isi aminteste “Eu sunt Iona”.

EPISOADE
CONCLUZIE
Iona devine imaginea generica a omului modern. Personaj alegoric, el intruchipeaza
umanitatea prin tenacitatea in lupta cu un destin potrivnic, prin iluzia ca poate alunga
singuratatea, prin vointa puternica de a iesi la lumina si prin inocenta visului de a gasi un punct de
stabilitate in mijlocul marii.
~ 956