Sunteți pe pagina 1din 4

Pancreatita cronică

Referat

Pancreatita cronică reprezintă o inflamaţie cronică a pancreasului, ce determină o distructie


ireversibilă a glandei cu insuficientă pancreatică endocrină şi exocrină. Afecţiunea este mai
frecventă în Ţările Nordice(Danemarca) şi mai rară în restul ţărilor din cadrul Europei.
Prevalenţa pancreatitei cronice este în creştere, lucru foarte important pentru că, în timp, poate
determina complicaţii serioase. Pancreatita cronică este cauzată în 70-80% din cazuri de alcool,
iar fumatul reprezintă un factor de risc major.

Etiologia pancreatitei cronice

1)Toxic-metabolică (70-80% alcoolică)

Doar aproximativ 10% din marii consumatori de alcool fac pancreatită cronică, ceea ce
sugerează existenţa unui factor suplimentar care ar putea determina boala: dieta, fumatul,
genetic.

Alcoolul favorizează precipitarea în ducte prin creşterea secretiei pancreatice, săracă în


bicarbonat şi bogată în proteine.

Fumatul este un factor de risc independent pentru pancreatita cronică, determinând după o
lungă perioada de timp, inclusiv calcificări pancreatice şi cancer pancreatic.

Ca şi cauze metabolice care determină această afecţiune, enumerăm:hipercalcemia şi


hiperlipidemia.

2)Idiopatică (20%)

3)Genetică: mutaţii la nivelul diferitelor gene, cu transmitere autozomal dominantă sau


recesivă.

4)Autoimună: pancreatita autoimună afectează mai multe organe, deci este o boală sistemică,
determinând infiltrarea acestora cu limfocite şi plasmocite. Tratamentul în acest caz se face cu
corticoizi, pancreasul răspunzând prompt la administrarea acestora.

5)După o pancreatita acută severă şi recurentă: episoadele repetate de pancreatită acută au ca


şi consecinţă necroza şi fibroza pancreasului, cu ischemie celulară.
Clinica pancreatitei cronice

 Durerea: este principalul simptom, cu localizare epigastrică şi iradiere în spate, fiind


rareori însoţită de greaţă şi vărsături.În timp duce la scăderea în greutate pentru că
limitează aportul de alimente, reprezentând principalul simptom care determină
prezentarea la medic. Intensitatea durerii poate fi mare, afectând calitatea vieţii
pacientului. Frecvenţa durerii în această afecţiune poate fi de la episodică până la
continuă, existând şi posibilitatea că ea să se atenueze în timp.

 Steatoreea: apare din cauza deficitului de lipază cu maldigestia grăsimilor. Insuficienţa


pancreatică exocrină se manifestă mai ales prin deficitul de lipază şi mai puţin prin cel de
protează.
 Scăderea în greutate: alimentaţia provoacă apariţia durerii, fapt care, în final, produce
maldigestie. În cazul pacienţilor care nu prezintă durerea ca simptom dominant, nu se
produce scăderea în greutate pentru că organismul compensează printr-un aport crescut
caloric.

Dacă există o scădere bruscă în greutate, într-un timp foarte scurt, trebuie suspicionat
inclusiv cancerul pancreatic, care reprezintă o complicaţie a pancreatitei cronice.

 Diabetul zaharat: apare destul de târziu în evoluţia bolii, ca urmare a insuficienţei


endocrine. Se întâlneşte la aproximativ 40-80% din pacienţii cu pancreatită cronică.
 Anemie în urma deficitului de vitamina B12.
 Osteoporoză şi osteopenie: prin deficit de absorbţie de vitamine liposolubile (vitamina D)
la pacienţii cu steatoree.
 Afectarea vederii nocturne: deficit de vitamina A

Diagnosticul pancreatitei cronice

Nu există un gold standard de diagnosticare a pancreatitei cronice, testele fiind precise doar
în stadiile avansate de boală.

Nu se recomandă efectuarea de rutină a biopsiei pancratice pentru diagnostic, deoarece


parenchimul nu este uniform afectat!

Anomaliile structurale se pun în evidenţă prin metode imagistice, precum: radiografie, CT,
RMN, ecografie, ecoendoscopie, ERCP. Anomaliile funcţionale sunt relevate de
insulină(afectare endocrină) şi de enzime(afectare exocrină).

1)Metodele imagistice

 Radiografia abdominală pe gol: calcificări difuze în aria pancreatică


 Ecografia abdominală: metodă imagistică de mare sensibilitate şi specificitate
 CT: prezintă o eficienţă mai bună în detectarea calcificărilor pancreatice comparativ cu
ecografia.De asemenea, poate depista complicaţiile pancreatitei cronice:cancerul de
pancreas.

 RMN: nu evidenţiază calculi, dar este foarte eficace în depistarea


pseudochistelor(complicaţie) şi a modificărilor ductale. Reprezintă metoda de preferat
pentru că este neinvazivă şi nu iradiază.
 Ecoendoscopia: se foloseşte atât pentru modificările ductale, cât şi pentru cele de la
nivelul parenchimului pancreatic.
 ERCP (colangio-pancreatografie retrogradă endoscopică): se foloseşte doar în scop
terapeutic, nu şi diagnostic (în acest caz fiind înlocuită de ecoendoscopie). Vizualizează
foarte bine ductele pancreatice, dar prezintă un risc important:apariţia pancreatitei acute,
iradiere, metodă invazivă, injectarea substanţei de contrast iodate.

2)Metode pentru determinarea funcţiei exocrine

 Metode directe: determinarea enzimelor în intestin prin stimulare cu secretină-


colecistokinina, dar nu se realizează de rutină pentru că este complicată din punct de
vedere tehnic.
 Metode indirecte: determinarea enzimelor în sânge (tripsinogenul din ser), determinarea
enzimelor în scaun (chimotripsină fecală, elastaza 1 fecală), determinarea metaboliţilor în
urină (pancreolauril şi bentiromida), teste respiratorii (sensibilitate mică), evidenţierea
acţiunii enzimelor pancreatice (prin determinarea steatoreei).

3)Metode pentru determinarea funcţiei endocrine

Constau în depistarea diabetului zaharat prin efectuarea următoarelor investigaţii:glicemie,


HbA1c (hemoglobină glicozilată), insulină.

Complicaţiile pancreatitei cronice

Principalele complicaţii sunt reprezentate de:

 Pseudochisturi: repezintă colecţii de suc pancreatic, înconjurate de ţesut fibros.Acestea,


pot determina, la rândul lor, complicaţii precum:sângerare, infecţie, ruptură.
 Gastropareza
 Cancer pancreatic: mai ales la fumători
 Fistule: acestea pot fi interne şi externe şi beneficiază de tratament cu octreotid.
Tratamentul în pancreatita cronică

Tratamentul se efectuează doar în cazurile de pancreatită cronică cu manifestări clinice!

Principalele obiective ale tratamentului sunt reprezentate de:scăderea sau dispariţia durerii,
prevenirea apariţiei insuficienţei exocrine sau endocrine de organ şi a complicaţiilor.

1)Regimul igienodietetic: renunţarea la fumat şi la consumul de alcool, ambele determinând


încetinirea evoluţiei pancreatitei cronice.

2)Tratament medical: constă în tratamentele analgetice, de substituţie, ale complicaţiilor.

Tratamentul analgetic se efectuează cu: AINS, narcotice, enzime pancreatice (Kreon)

Tratamentul de substituţie pentru insuficienţa pancreatică exocrină prin administrarea de


Kreon (conţine lipaze, proteaze, amilaze şi are inclusiv efect analgetic), dar şi pentru insuficienţa
pancreatică endocrină prin administrarea de insulină.

Tratamentul complicaţiilor:octreotid(scade secreţia pancreatică, dar nu are efect asupra


durerii), tratament interventional sau chirurgical pentru pseudochist, pancreatectomie+transplant
de celule pancreatice pentru pancreatita cronică “end-stage”.