Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea de Fizica Matematica si Informatica

Referat
la Calcul Integral
Tema:Integrale Impropii de speța I și II.

Elaborat de: Dordea Pavel, student gr.1i

Verificat: Putuntica Vitalie

Chișinău, 2020
Conceptul de integrală definită în sensul lui Riemann (Bernhard Riemann, 1826-1866,
matematician german), studiat în liceu, are în vizor funcții definite și mărginite pe un segment.
Acesta însă s-a dovedit a fi insuficient pentru rezolvarea unor probleme mai complexe. În cele
ce urmează vom generaliza noţiunea de integrală atât în cazul funcțiilor definite pe intervale
nemărginite, cât și în cazul funcțiilor nemărginite pe segment. Se obțin așa numitele integrale
improprii sau generalizate. Prin analogie cu seriile numerice, pentru care convergența sau
divergența erau definite cu ajutorul limitei șirului sumelor parțiale, vom defini convergența sau
divergența unor integrale improprii cu ajutorul unui procedeu de trecere la limită.

Definiția 1: Fie funcția f definită pe intervalul [a;+∞) și integrabilă în sens Riemann pe orice
+∞

segment [a;A], A>a . Simbolul ∫ f ( x ) dx se numește integrală improprie de speţa I a funcției f

a

pe [a;+∞) (integrală improprie cu limita superioară infinită). Dacă există și este finită
A +∞
lim ∫ f ( x ) dx , atunci integrala improprie ∫ f ( x ) dx se numește convergentă, funcția se
A →+ ∞ a a

numește integrabilă (în sens impropriu sau generalizat) pe [a;+∞) , iar valoarea integralei
improprii este, prin definiție, egală cu valoarea acestei limite. În caz contrar (dacă limita nu
+∞

există sau există, dar nu este finită) integrala improprie ∫ f ( x ) dx se numește divergentă.
a

Deci, prin Definitie:

+∞ A

∫ f ( x ) dx = lim ∫ f ( x ) dx .Exemplu 1 :
A →+∞ a
a

+∞

Integrala improprie ∫ x12 dx este convergentă, deoarece:

1

+∞ A +∞

∫ x12 dx=¿ Alim ∫ 1

2
dx= lim (
−1 A
) = lim
−1
x 1 A →+∞ A | ( ) 1
+1 =1. ¿ Integrala improprie∫ dx însă,
1 →+∞ 1 x A →+∞ 1 x

este divergentă, deoarece:

A
1
lim ∫ dx= lim ¿¿
A →+ ∞ 1x A →+∞

Prin analogie cu integrala definită, pentru o funcție continuă, nenegativă y=f ( x ) , x ∈ ¿ ,

 ∞

integrala improprie ∫ f ( x ) dx poate fi interpretată ca fiind aria trapezului curbiliniu (nemărginit

a

ca domeniu) mărginit de dreapta x=a, axa Ox si graficul functiei y=f (x )(fig.1 1)

fig.1 1

În mod similar se definește și integrala improprie cu limita inferioară infinită:

b b

∫ f ( x ) dx= lim ∫ f ( x ) dx .
B →−∞ B
−∞

Integrala improprie cu ambele limite infinite se definește astfel:

+∞ c +∞

∫ f ( x ) dx= ∫ f ( x ) dx+∫ f ( x ) dx , unde c ∈ R .

−∞ −∞ c

Exemplul 2:
+∞ A
dx dx
∫ 2
= lim ∫ 2 = lim ¿ ¿ ¿ ¿
2 x −1 A →+ ∞ 2 x −1 A →+∞

Exemplul 3:
∞ A
1 1
cos ( 2 x ) dx= lim ( sin (2 x )) A = lim ( sin (2 A) ) nu exista .
∫ cos ( 2 x ) dx este divergentaintrucit lim
0 A →+∞
∫
0 A →+ ∞ 2 |0 2 A →+∞
 Proprietăți ale integralelor improprii de speța I.

1. Formula lui Newton – Leibniz (Isaac Newton, 1642-1721, matematician, astronom, fizician
englez). Dacă funcția f este continuă pe [ a ;+ ∞ ) si F este o primitiva a ei,atunci
+∞

∫ f ( x ) dx =F ( x ) +a∞=F ( +∞ )−F ( a ) , unde F ( +∞ )= x→+

| lim F ( x ) .
∞
a

+∞ +∞

2. Liniaritatea. Dacă integralele improprii ∫ f ( x ) dx si ∫ g ( x ) dx sunt convergente, atunci

a a
+∞

pentru ∀ α , β ∈ R si integrala ∫ (αf ( x ) + βg ( x ))dx este convergenta si are loc :

a

+∞ +∞ +∞

∫ (αf ( x ) + βg ( x ))dx=α ∫ f ( x ) dx+ β ∫ g ( x ) dx .

a a a

+∞

3. Integrala ∫ f ( x ) dx este convergentă, dacă și numai dacă pentru orice A > a , integrala
a
+∞ +∞ A +∞

∫ f ( x ) dx este convergenta . Are loc ∫ f ( x ) dx =∫ f ( x ) dx +∫ f ( x ) dx .

a a a a

+∞ +∞

4.Dacă integrala ∫ f ( x ) dxeste convergenta, atunci lim ∫ f ( x ) dx=0.

a A →+ ∞ a

5. Integrarea prin părţi. Dacă și sunt funcții derivabile și continue împreună cu derivatele lor pe
¿ , atunci
+∞ +∞

a
|
∫ u ( x ) dv ( x )=u ( x ) v ( x ) +a∞−∫ v ( x ) du ( x ) , unde u ( x ) v (x ) +a∞= x→+
a
| lim ( u ( x ) ∙ v ( x ) ) −u ( a ) ∙ v ( a ) ,în
∞

presupunerea că doi dintre cei trei termeni ai egalității de mai sus sunt convergenți.

6. Schimbarea de variabilă. Dacă funcția f este continua pe [ a ;+ ∞ ) , iar φ este continua,

a=φ ( a )< φ ( t ) < lim φ ( t )=+∞ ,
derivabila , strict monotona pe [ a ; β ) si t→β atunci
t<β
+∞ β

∫ f ( x ) dx =∫ f ( φ ( t ) ) ∙ φ' ( t ) dt . Functia f ( φ ( t ) ) ∙ φ' ( t ) poate fi nemarginita pe [ α ; β ) ,iar β poate fi

a α

atit finit cit si infinit.

+∞ +∞

7. Integrarea inegalităților. Daca f (X )≤ g( x ) pe intervalul ¿ si ∫ f ( x ) dx si ∫ g ( x ) dxsunt

a a
+∞ +∞

convergente, atunci ∫ f ( x ) dx ≤ ∫ g ( x ) dx .
a a

Exemplul 4
 dx
+∞

1
arctg x
∫ x2 dx=
|u=arctgx , dv=
dx
du= 2 , v=
x +1
x
−1
x
2
=
x
|
−arctgx +∞
+
+∞

∫ dx
2 |
= lim
1 1 x ( x +1 ) x→+ ∞
−arctgx arctg 1
x
+
1
+
+∞

∫
1
1
x(− 2
x
x
+1
dx ) ( )
Criterii de convergență a integralelor improprii de speța I din funcții nenegative.
A

Fie f o funcție nenegativă pe ¿, atunci integrala θ ( A )=∫ f ( x ) dxreprezintă o funcție monoton

a

crescătoare de variabilă . Problema existenței limitei finite a funcţiei θ pentru A →+∞ se

rezolvă simplu pe baza teoremei despre limita funcției monotone:
+∞

Pentru convergența integralei improprii ∫ f ( x ) dx , este necesar și suficient ca funcția θsă fie
a
A

mărginită superior (adică să existe un număr real L>0 , astfel încât ∫ f ( x ) dx ≤ L , ∀ A ∈ ¿).
a

Teorema 1 (criteriul de comparație cu inegalități):Daca 0 ≤ f (x )≤ g(x ) pe un careva interval

[ A ;+∞ ) , A ≥ a ,atunci convergenta integralei improprii A ≥ a , atunci convergenta integralei
+∞ +∞

improprii ∫ g ( x ) dx implica convergenta integralei improprii ∫ f ( x ) dx.Divergenta integralei

a a
+∞ +∞

improprii ∫ f ( x ) dx implica divergenta integralei improprii ∫ g ( x ) dx .

a a

+∞ A A

Demonstratie: Fie integrala convergenta ∫ g ( x ) dx. Atunci ∀ A ≥ a , ∫ g ( x ) dx ≤ L⇒ ∫ f ( x ) dx ≤ L ,

a a a

unde rezulta afirmatia teoremei.

Teorema 2 (criteriul de comparație la limită): Fie f ( x ) ≥0 , g ( x )> 0 , ∀ x ∈ [ a ;+∞ ) . Daca exista

+∞
f (x)
lim =K , ( 0 ≤ K ≤+ ∞ ) , atunci pentru K <+ ∞ din convergenta integralei ∫ g (x)dx rezulta
x→+∞ g(x) a
+∞ +∞

convergenta integralei ∫ f ( x ) dx , iar pentru K >0 din divergenta integralei ∫ g (x)dx, rezulta
a a
+∞

divergenta integralei ∫ f ( x ) dx.

a

Astfel , pentru 0< K <+ ∞ ambele integrale ori sunt convergente ori sunt divergente simultan.
+∞ +∞
f (x)
In caz particular, daca f g pentru x →+ ∞ , adica lim =1 , atunci ∫ f ( x ) dx si ∫ g ( x ) dx ori
x →+∞ g (x) a a

sunt convergente , ori sunt divergente simultan.

 ∞
dx
Deseori pentru comparatie se considera integrala ∫ α .
1 x
+∞

Teorema 3. Daca integrala ∫ |f ( x)|dx este convergenta , atunci este convergenta si integrala
a
+∞

∫ f ( x ) dx .
a

+∞

Definitia 2:Integrala improprie ∫ f ( x ) dx se numește absolut convergentă, dacă este

a
+∞

convergentă integrala ∫ |f ( x)|dx . . Dacă o integrală improprie este convergentă, dar nu este
a

absolut convergentă, atunci ea se numește semiconvergentă.

 Integrale improprii de speța II

Definitia 3: Fie functia f : [ a ; b ) → R .Punctul x=b se numeste punct singular pentru functiaf ,
daca functia f este neamrginita pe [ a ; b ) ,dar este marginita pe orice interval de forma [ a ; b−ε ] ,
unde 0< ε <b−a(fig .21)

fig. 2 1

Definitia 4: Fie bun punct singular pentru functia f :¿ → R si fie f integrabila in sens Riemann pe
b

orice segment [ a ; b−ε ] , 0<ε < b−a . Simbolul ∫ f ( x ) dx se numeste integrala improprie de
a

speta II a functiei f pe ¿ (integrală improprie cu limita superioară punct singular). Dacă există și
b−ε b

este finită lim

ε→0
∫ f ( x ) dx , atunci integrala improprie ∫ f ( x ) dx se numeste convergenta , functia
a a
ε >0

f se numeste integrabila pe ¿, iar valoarea integralei improprii prin definiție este egală cu
valoarea acestei limite. În caz contrar integrala improprie se numește divergentă.

Deci, prin definiție:

b b−ε

∫ f ( x ) dx=lim
ε→0
∫ f ( x ) dx .
a a
ε> 0

În mod similar se definește integrala improprie cu limita inferioară punct singular, adică dacă
este punct singular pentru funcțiaf : ( a; b ] → R , care este integrabila riemann pe orice segment
b b−ε

[ a+ ε ; b ] ,0< ε <b−a definim : ∫ f ( x ) dx=lim ε→0

∫ f ( x ) dx .
a a
ε> 0

In caz general, segmentul [a ; b] poate contine citeva puncte singulare c 0 , c 1 , … , c m in

vecinatatea carora functia f este nemarginita, iar pe fiecare segment fără puncte singulare,
funcția fiind mărginită și integrabilă. Pentru simplitate, fie că avem un singur punct singular c în
interiorul segmentului [a ; b], atunci definim:
b c b c−ε 1 b

∫ f ( x ) dx=∫ f ( x ) dx +∫ f ( x ) dx=lim
ε
∫ f ( x ) dx+ lim
ε
∫ f ( x ) dx .
a a c 1→ 0 a 2 →0 c+ε 2
ε1 > 0 ε 2 >0
 Exemplul 5:
1

Sa se cerceteze convergenta integralei improprii ∫ lnxdx .

0

Solutie: Pentru functia f ( x )=lnx , x=0 este un punct singular . Atunci

1 1

∫ lnxdx=lim ∫ lnxdx=lim ❑ ( xlnx−x ) ¿ ¿ ¿ ¿ La calcularea limitei de mai sus am utilizat regula

ε→0 ε ε→0
0
ε >0 ε >0

L’Hospital.
1

Astfel, integrala proprie ∫ lnxdx este convergenta.

0

Exemplul 6:
1
dx
Să se cerceteze convergenţa integralei improprii ∫ ,α ∈ R.
0 xα

1
Solutie: Pentru functia cu α >0 , x=0 este punct singular.
xα
1
dx
=lim lnx 1=lim ( a−lnε ) =+∞ .
Pentru α =1 , lim ∫
ε →0 ε x
ε >0
ε →0 ε ε →0
ε >0
| ε >0

1 1
Pentru α ≠ 1 , lim ∫
ε →0 ε
ε >0
dx
α
=lim
x ε →0
ε >0
x 1−α 1
1−α ( )|
ε
=
1
1−α
−lim
ε→ 0
ε> 0
ε 1−α
1−α
= 1−α( ),α<1
+ ∞, α > 1
{.

1
dx
In concluzie, integrala ∫ α improprie de speta II este convergenta pentru
0< α <1 si este
0 x
divergenta pentruα ≥ 1.
1
dx
Sa observam ca pentru α ≤ 0 ,∫ α este o integrala Reimann, deci convergenta.Astfel integrala
0 x
1

∫ dx
x
α
este convergenta pentru α <1 si este divergenta pentru α ≥ 1.
0

Pentru integralele improprii de speţa II au loc proprietăţi, formule şi metode de calcul similare
cazului integralelor improprii de speţa I.

Teorema 4 (criteriul de comparație cu inegalități):

Fie functiile negative f , g :¿ → R integrabile pe orice interval [ a ; b−ε ] , 0<ε < b−a .
 b
Daca pe [ a ; b ) , f ( x)≤ g( x ), atunci din convergenta integralei ∫ g( x)dx rezulta convergenta integralei
a
b b b

∫ f (x )dx , iar din divergenta integralei ∫ f ( x )dx rezulta divergenta integralei ∫ g( x)dx .
a a a

Teorema 5 (criteriul de comparație la limită):

f ( x)
Fie f ( x ) ≥0 , g ( x )> 0 , ∀ x ∈ [ a ; b ) si exista lim
x →b g( x)
=K . Atunci pentru K <+ ∞, din convergenta
x <b
b b
integralei ∫ g ( x ) dxrezulta convergenta integralei ∫ f ( x ) dx , iar pentru K >0 ,din divergenta integralei
a a

b b

∫ g ( x ) dx, rezulta divergenta integralei ∫ f ( x ) dx .

a a

b b
Astfel, pentru 0< K <+ ∞ , integralele ∫ f ( x ) dx și ∫ g ( x ) dx ori sunt convergente, ori sunt divergente
a a
simultan.

f (x) b b
lim
În particular, dacă f g pentru x → b , x< b, adică x→ b g(x ) =1 , atunci ∫ f ( x ) dx şi ∫ g ( x ) dx ori sunt
x< b a a

convergente, ori sunt divergente simultan.

1
Pentru comparație se ia o funcție concretă, deseori funcția a.
(b−x)

Exemplu 7 :
1 3
ln ( 1+ √ x 2 )
Să se cerceteze convergența integralei improprii ∫ dx ,
0 √ x sin √ x
Solutie :

Pentru funcția de sub simbolul integralei x=0 , este unicul punct singular pe [ 0 ; 1 ] .

f ( x )=
ln ( 1+ √ x 2 ) √3 x 21
= 3 , x → 0 , x> 0.
√ x sin √ x √x ∙ √x √x
1
dx 1
Deoarece integrala ∫ este convergenta (exemplul 6, α = < 1), conform criteriului de comparație la
0
3
√x 3
limită, rezultă că şi integrala dată este convergentă.

Exemplul 8 :
3
x2
Să se cerceteze convergența integralei improprii ∫ dx .
2 ( x −1) √ 9−x 2
Soluție:

Pentru funcția de sub simbolul integralei, x=3este unicul punct singular pe [ 2; 3 ].

x2 x2 9 1
f ( x )= 2
= , x →3 , x <3 .Deoarece integrala
( x −1) √ 9−x (x−1) √( 3−x ) (3+ x) 2 √ 6 √(3−x )
3
dx 1
∫ este convergentă ( α = <1), conform criteriului de comparație la limită, rezultă că şi
2 √(3−x) 2
integrala dată este convergentă.

Suplimentar cazurilor analizate anterior, pot fi întâlnite integrale improprii în care atât intervalul de
integrare este nemărginit, cât și funcția este nemărginită. În asemenea cazuri, reprezentăm integrala ca
sumă a mai multor integrale improprii fie de speța I, fie de speța II, și studiem convergența fiecăreia
dintre ele, suma fiind convergentă în cazul convergenței tuturor integralelor termeni ai sumei.