Deci venise o lume noua.

Liceu.
Liceu. Era un cuvant mare pe atunci. Creadeam ca am totul și
totuși nu am găsit acel profesor care sa ma facă sa ma simt
apreciat.
Trecuseră puțin timp.
In ziua când am ajuns la liceu era ca o lume noua.
Simteam ca vreau prieteni. Nu. Nu voiam sa fiu cu cei din
trecutul meu in același oraș am ales sa fiu la un altul.
Batjocoririle lor erau mult pentru mine.
Ma saturasem sa fiu blamat pentru faptul ca sunt urat. Și in
generală mi se spunea asta.
Nu aveam nimic decât ce se vedea. Niște haine mai vechi... nu
și permiteau ai mei.
Erau mai săraci. Ceilalti primeau bani de buzunar. Eu nu
aveam așa ceva. Totuși eram fericit când ajungeam acasă și-
mi strângeam tatăl in brate. Îl iubeam mult.
In prima săptămâna din liceu. Îmi amintesc de o zi. Aveam
informatica.
A venit ora de informatica. Acea doamna intepata și scunda
ne-a pus sa ne prezentam.
Ne-a intrebat cu se ocupa părinți noștri. Ciudat. Am spus ca
asta e o întrebare de cacat. Nu trebuia sa fiu intrebat asaceva
eu.
Am raspuns “decedat”.
Eram obișnuit cu privirile de mila din jur. Nu mi-au placut.
Astea ma jigneau mai mult decât dacă ma considerau urat.
Am încercat in liceu sa-mi fac prieteni.
Hahaha
Ciudat, ai crede ca aveam asaceva.
Credeam ca am. Dar nu era decât o simpla companie. Ce nu-i