pasa dacă eu eram cel ce se bate cu cei din școala.

De obicei
erau grupuri a câte cinci. Și in generală ma băteam. Când
numărul creștea îmi luam bătaie și multe jigniri. Eram
slăbănog, dar egoul îmi spunea ca i-as bate pe toți dacă ar
veni câte unul.
Atunci am realizat ca odata datorită furiei puteam sa ii rad
fata unuia in furie și sa nu aibă maxilar. M-am oprit și mi-am
luat bătaie la câteva săptămâni de la ei.
Știam ca nu ar fi fost bine sa las pe cineva lat pe jos. Nu
trebuie sa demonstrez ca sunt puternic. Pana la urma eu sunt
calm când sunt cu tatăl meu. Nu vreau decât sa fiu acceptat.
La ora de INFO am simțit dispreț fata de acea doamna pentru
ca mi-a adus asta. Mi-a adus aminte de trecut și de ceva ce nu
mi placea.
O uram. Simteam ca nu mi place de ea.
Nu-mi placea compasiunea. Acestea sunt niște cuvinte de
respect. Știam ca nu mi-ar pasa nici mie de un necunoscut.
Eram egoist și ma gândeam in banca cum este sa ai prieteni.
Și mulți. Mi-am zis.
A fost greu sa ma adaptez. Dar am reușit. Am fost acceptat.
Îmi placea de o colega. Îmi placea de ea și totuși mi-am luat și
un 1 amuzant. Dar cred ca a meritat pare ca a meritat. Acum
stiu asta și sunt fericit ca nota aia ne-a făcut prieteni cu toate
ca voiam mai mult atunci.
Mi-am făcut prieteni. Totuși adaptarea mea la un nou mediu in
care nu ai prea multe șanse sa fii judecat din prima după
aspect a mers. Sau am întâlnit pe cei mai frumoși și buni
oameni mi-am zis.
Băieții erau super. Da se jigneau. Ne jigneam. Dar era o alta
natura. Era amuzant. Ne jucam. As spune ca atunci a început
Copilăria mea. Așa as spune și eu.
Lucrurile au început sa nu fie chiar așa de bune interesul meu