Bucuria de a te câca

Locuiesc într-oraş
Ce-i înconjurat de ape,
Dar este condus de hoţi,
Dar-ar dracu-n ei,să crape!

Şi-au furat ei an de an
Tot ce sub ochi au găsit,
Şi când n-a mai fost nimic,
Ei,atunci,ce s-au gândit???

„De ce să ne obosim
Oraşul să-l dezvoltăm,
Când nimic nu mai avem
Noi pe-aici,să mai furăm?

De exemplu,proştii ăştia
Ce cu taxe ne adapă
Au tupeul ca să ceară
Să se spele...chiar cu apă!!!

Când e iarnă,nesimţiţii
Muncitori-că ei nu fură,
Au curajul ca să ceară
Să le dăm pe ţevi...căldură!!!”

Astfel ei şi-au zis în sine

Şi au şi trecut la fapte,
Oprind apa şi căldura
Zi de zi şi-n orice noapte.

Şi-n oraşul ăsta mare

Le-au făcut la toate felul,
Ne-au vândut şi sufletul
Ce să mai vorbim,Oţelul!

Şi atunci ce-mi mai rămâne

Dacă sunt un biet sărac,
Aş dori să am măcar
Bucuria să mă cac.

Şi atunci mă duc la baie

Şi m-aşez frumos pe vine
Şi mă bes,mă piş,mă cac,
Hai,că nu-i nici o ruşine!

Şi apăs civilizat,pe-un buton

Ca să scap de diarie,
Însă apa...am uitat!
Au oprit-o-n primărie!!!