Sabina Lungu

Clasa a VII-a
Școala Gimnaziala Mihai Viteazul
Profesor îndrumător Daniela Stroe

Obiceiuri autumnale
precrestine, crestine si laice

Istoria este cea dintâi carte a unui popor. Istoria ne păstrează viu trecutul, cu bune și
cu rele, ne ajută să știm cine suntem, de unde venim, ne arată parcursul înaintașilor noștri dar
și tradițiile ce ne țin uniți ca popor.
Cine nu-și cunoaște istoria, nu-și poate construi viitorul iar cine nu-și cunoaște
tradițiile, nu-și poate înțelege identitatea.
Tradițiile ne definesc ca și popor, făcându-l astfel unic, statornic și nemuritor. Și
când vorbim de tradiții, ne referim la ansamblul de datini, obiceiuri, credințe practicate de-a
lungul timpului în cadrul comunității noastre și care se transmit din generație în generație.
Desprinse din negura vremurilor, făcând parte de secole din viața noastră, unele
tradiții populare trăiesc și azi, în ciuda asaltului civilizației moderne.
Iar când toamna vine, cu alaiul ei de sărbătoare, tradițiile începute primăvara și
continuate vara își fac apariția, urmând mai apoi să le facă loc celor de iarnă.
Toamna, românii sărbătoresc încheierea muncilor agricole și recolta. S-au cules
viile, se culege porumbul iar gospodinele asigura cămările cu bunătăți făcute din legumele și
fructele din grădină. Este momentul când agricultorii îi sunt recunoscători lui Dumnezeu
pentru roadele bogate pe care le-a avut. Astfel, oamenii de la sate duc la preot la sfințit plante,
legume sau fructe folosite în scopuri vindecătoare.
Se spune că plantele capătă puteri de alinare a durerilor sufletești și de vindecare a bolilor
trupești.
Încheiere

Evenimentele mari si mici ale vietii, credintele religioase, crestine, precrestine sau laice dau
sens obiceiurilor populare românești care dăinuie ca un mesaj liniștitor de continuitate si
stabilitate și care încântă străinii cu autenticitatea lor iar pe noi ne face mândri.