AFECTIIVITATEA

Procesele psihice care reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect sub formă
de trăiri, uneori atitudinale, poartă denumirea de procese afective.

Afectivitatea este ansamblul proceselor psihice care reflectă,

sub forma usor trăiri subiective specifice, raportul de concordanţă,
respectiv, discordanţă, dintre dinamica evenimentelor interne ( stările
proprii de necesitate, motivaţie ) şi dinamica evenimentelor externe
( stimulii, situaţiile obiective şi proprietăţile lor )

În cadrul proceselor afective pe prim plan se află nu atât obiectul, cât

valoarea şi semnificaţia pe care acesta o are pentru subiect pentru că
numai într-o asemenea relaţie ( dintre obiect si subiect) obiectul capătă
semnificaţii în funcţie de gradul şi durata satisfacerii trebuinţelor.
Relaţionarea unică sau repetată a individului cu diverse obiecte,
fenomene, persoane, evenimente se soldeaza cu construirea treptată, în
plan subiectiv, a unor atitudinii, a unor poziţii faţă de acestea, atitudini
care pot fi oricând redeclanşate . Între procesele afective şi cele
cognitive, există o serie de diferenţieri.
Procese cognitive:
* În ele, omul operează cu instrumente specializate ( gândirea cu
operaţii, memoria cu procese, imaginaţia cu procedee )
*Subiectul se subordonează obiectului pe care încearcă să-l epuizeze
cognitiv ;
*Ceea ce contează la ele sunt potenţele şi organizarea cognitivă a
indivizilor.

Procese afective :
*Omul reacţionează cu întreaga lui fiinţă, afectivitatea era o vibraţie,
concomitent organică, psihică şi comportamentală, ea este tensiunea
întregului organism cu efecte de atracţie şi respingere, căutare şi evitare;
*Subiectul se subordonează relaţiei, într-un fel si, pentru că el este cel
care introduce o anumită valoare sau semnificaţie emoţională în obiectul
reflectat ;
*Contează organizarea motivaţională a indivizilor, raportul obiectului
( perceput, gândit sau imaginat ) cu necesităţile, cu gradul lor de
satisfacere.
Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în
evidență câteva trăsături comune, și anume: polaritatea,
intensitatea, durata, convertibilitatea și ambivalența.
Polaritatea este proprietatea oricarei trairi emotionale de a se
asocia cu semnul valoric "+" sau "-", pozitiv sau negativ, placut-neplacut,
agreabil-dezagreabil, bucurie-tristete.
Intensitatea exprima incarcatura energetica pe care o activeaza si
o incorporeaza in sine trairea emotionala. Ea se intinde intre foarte slab
si foarte puternic, exploziv, paroxistic.
Durata reprezinta intinderea in timp a trairii emotionale. Distingem
o durata activa, corespunzatoare actiunii stimulului afectogen si
o durata pasiva (latenta) corespunzatoare prelungirii trairii dupa
incetarea stimulului (remanenta afectiva). Experienta emotionala se
stocheaza si se pastreaza timp indelungat in forma memoriei afective.
Raportul dintre experienta afectiva pozitiva si experienta afectiva
negativa determina semnul dispozitiei de fond - optimist sau pesimist,
depresiv.
Convertibilitatea consta in inversarea semnului trairii emotionale
fata de acelasi obiect: traire initial pozitiva se transforma in traire
negativa sau invers.
 Ambivalenta consta in existenta intr-o structura unitara a doua
trairi de semn opus in raport cu unul si acelasi obiect sau persoana:
atractie-respingere, dragoste-ura (exemplu, de o asemenea structura
este gelozia).