Sunteți pe pagina 1din 3

Iată care sunt abilitățile sociale pe care trebuie să

le aibă copilul tău:


 abilitatea de a interacționa cu ceilalti copii si adulti
 abilitatea de a intra în joc cu ceilalți : ”Vrei să ne jucăm?” sau ”Vrei să
fim prieteni?” cu un ton de invitaţie, nici umil, nici agresiv
 abilitatea de a coopera
 abilitatea de a întelege emotiile altora
 abilitatea de a cere ajutor și de a oferi ajutor
 abilitatea de autocontrol emotional
 abilitatea de a-și exprima nevoile, sentimentele şi drepturile într-un
mod acceptabil
 abilitatea de a comunica eficient
 abilitatea de a iniţia şi a menţine o relaţie sau interacţiune cu un alt
copil
 abilitatea de a asculta activ
 abilitatea de a împarti obiecte
 abilitatea de a împărtăşi experienţe
 abilitatea de a oferi şi de a primi complimente
 abilitatea de a rezolva în mod eficient conflictele aparute
 abilitatea de a respecta regulile aferente unei situaţii sociale
 abilitatea de a coopera cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini
 abilitatea de acceptare a răspunsului ”nu”
 abilitatea de a-si cere scuze
 abilitarea de a face faţă agresivităţii: îşi susţine punctul de vedere, își
face aliaţi printre alţi copii, nu se arată exagerat de afectat, răspunde
cu aceeaşi strategie când este cazul
 abilitatea de a deveni responsabil
 abilitatea de a coopera, de a negocia, de a conduce si să fie condus
 abilitatea de a lega prietenii, de a-si exprima sentimentele într-o
maniera acceptată social
 are suficientă încredere în sine încât atunci când este respins,
găseşte resurse şi modalităţi de-a se simţi din nou bine
 are principii clare legate cu interacţiunea cu ceilalţi copii, pe care le şi
verbalizează, de exemplu: ”Dacă este jucăria mea, eu stabilesc ce
fac cu ea”, sau ”Trebuie să-mi ceri jucăria, nu să mi-o iei din mână”
 abilitatea de a intui când e momentul să se apropie şi când e nevoie
sa se retragă, într-o interacţiune

Lipsa abilităților sociale


Lipsa abilităţilor sociale îi face pe unii copii să fie ţinta ironiilor din partea
altor colegi deoarece copii mai agresivi observă ca aceştia nu au modalităţi
de a se apăra având astfel mai multe probleme de adaptare la şcoală.

Copiii îşi dezvoltă abilităţile sociale dacă sunt lăsaţi să interacţioneze cu cei
de aceeaşi vârstă. Dacă părinţii nu au traume de respingere sau abandon
neintegrate care să-i conducă la transmiterea către propriii copii a unei
hipersensibilităţi la respingere. Dacă sunt susţinuţi să-şi formeze o imagine
de sine pozitivă. Dacă sunt încurajaţi când au îndoieli şi frici şi alinaţi când
sunt răniţi.

Este foarte important să îi explicit copilului tău că nu există eșec, ci doar


ocazii de a învăța. Nu ascundem ne-reușitele și subliniem faptul că sunt
normale. Nimeni nu trece prin viață punctând victorie după victorie.

Citește mai multe despre acest subiect în cartea ”Copilul tău este un
geniu!”, scrisă de Florin Alexandru împreună cu ”creatorul de genii” – prof.
Florian Colceag:

1. ANIMAŢIA SOCIO-EDUCATIVĂ

Animația socio-educativă este o metodă care dezvoltă capacitățile expresive, relaționale, de


întrajutorare și inovație socială, educative și culturale, precum şi abilităţile de comunicare
interculturală atât în rândul persoanelor/indivizilor, cât și a grupurilor. Acest lucru este posibil
prin activitățile organizate în diferite contexte, altfel spus în toate acele locuri unde este
posibilă favorizarea întâlnirii între persoane sau între grupuri și dezvoltarea capacităților de
implicare și participare activă la viața publică, dar și favorizarea proceselor de dezvoltare
personală și autocunoaștere, integrare socială și culturală. Concluzionăm astfel că
relaționarea între participanți se face prin intermediul activităţilor de tip social, cultural, fizic şi
sportive.

Obiective de învățare: Pe langă caracterul educativ, inovator şi social, obiectivele de


învățare generale ale animației socio-educative, indiferent de publicul asupra căruia se
intervine, sunt cele de socializare, de reglare socială, de culturalizare, constientizare a
identității umane şi a aparteneței la Uniunea Europeană, dezvoltarea respectului pentru
drepturile omului etc.
Rezultatele și impactul metodei: Animația socio-educativă „lucrează” în primul rând
autonomia beneficiarului, învățându-l să îşi controleze comportamentul, ajutându-l să
gândească în avans şi să acționeze pentru a atinge o acțiune planificată în timp. Totodată
participantul învață să colaboreze, să empatizeze, să facă față provocărilor din viaţa de zi cu
zi în mod spontan şi creativ şi să acționeze în modul potrivit, la momentul potrivit.

Categorii de jocuri de animație socio-educativă:

Jocuri de prezentare – permit un prim contact şi o apropiere, respectiv cunoașterea numelor


participanților, ale unor caracteristici.

Jocuri de comunicare - stimulează comunicarea între participanți și urmăresc crearea unui


proces de comunicare poliplanic în grupul în care, de regulă, se stabilesc niște roluri fixe.
Aceste jocuri tind să creeze un mediu favorabil ascultării active și comunicării verbale și
totodată să stimuleze comunicarea nonverbală (expresii, gesturi, contact fizic, priviri etc.),
pentru a iniția noi moduri de comunicare. Dinamica acestora este diversă, iar realizarea
jocurilor în diferite momente poate aduce multe experiențe noi grupului.

Jocuri de cooperare – prin intermediul lor se examinează mecanismele jocurilor


competitive, creând un mediu destins şi favorabil cooperarii de grup, cu accent pe
coordonarea miscărilor pentru realizarea unei activităţi.

Jocuri de energizare - determină o stare sau creează atmosferă, introduc un subiect într-un
mod plăcut, dinamic şi alert.

Jocuri de cunoaștere - Sunt destinate cunoașterii reciproce a participanților din cadrul unei
activități.

Jocuri de afirmare şi integrare în grup - se bazează pe mecanismele de încredere în sine,


atât pe cele interne (concepții, capacități), cât şi pe corelația cu influențele externe (rolul în
cadrul grupului, cerințele față de alte persoane). Scopul acestui joc este să valorifice
calitățile pozitive ale persoanelor și ale grupului, pentru a favoriza o ambianță în care toți să
se simtă parte a unui întreg; afirmarea în condiții de egalitate este baza comunicării libere și
a lucrului în comun.