Tema 1.

Noțiuni fundamentale www

Fişa de documentare 1. Noțiuni fundamentale www

Dezvoltarea rapidă din ultima perioadă a resurselor software şi hardware din

domeniul tehnologiei informației conduce la o mai bună comunicare şi un acces mult
mai rapid la toate categoriile de informații. Internetul este cel care contribuie în mare
măsură la înlesnirea accesului la informații.

Internetul este o organizație deschisă de rețele care nu este nici condus nici finanțat
de nici un grup. Există , însă multe organizații private, universități și agenții
guvernamentale care plătesc pentru Internet și conduc părți ale acestuia.

Internet-ul în sine este o masivă reţea de comunicaţii şi oferă foarte puţin majorităţii
utilizatorilor. Ceea ce face Internet-ul să fie foarte utilizat sunt aplicaţiile care
rulează pe baza sa şi ceea ce poate fi realizat cu ajutorul acestora. Toate
aplicaţiile pentru Internet folosesc protocolul IP pentru a comunica. informația
transmisă de aceste aplicaţii este împărţită în pachete, mici blocuri de date, care sunt
trimise unei adrese IP destinaţie. Aplicaţia de la capătul celălalt procesează
informațiile primate.

Internetul funcționează pe baza modelului client/server, adică un calculator client se

conectează la un calculator server pe care există informațiile, serverul fiind un
calculator mult mai puternic

WEB BROWSER CERERE WEB

RĂSPUNS SERVER

Pentru a avea acces la informațiile din Internet, un calculator accesează un server de

Web.

Web-ul constă în pagini cu informații de pe gazde care rulează software de tip server
Web. Gazda este de multe ori identificată cu serverul Web, lucru care nu este corect.
Serverul Web este un software, nu calculatorul în sine.

Un Web server este un program care furnizează pagini Web la cerere. Când un
utilizator de la o adresă IP specifică solicită un anumit fişier, serverul Web încearcă
să obţină acel fişier şi să-l trimită înapoi utilizatorului. Fişierul solicitat poate fi codul
sursă HTML al unei pagini Web, o imagine GIF, un fişier Flash, un document XML,
sau un fişier AVI. Browserul Web este cel care determină ceea ce trebuie cerut, nu
serverul Web. Serverul doar procesează cererea.

Conexiunile la serverele de Web se stabilesc pe măsură ce sunt necesare. Atunci

când este cerută o pagină de la un server Web,se stabilește o conexiune prin
Internet între gazda solicitantă şi gazda pe care rulează serverul Web. Pagina Web
cerută este transmisă prin acea conexiune, după care conexiunea este întreruptă.
Dacă pagina primită conţine referinţe la alte informații ce trebuie descărcate (de
exemplu, imagini), fiecare va fi obţinută folosind o nouă conexiune.

Paginile Web sunt realizate folosind o serie de tehnologii pe partea de client şi sunt
procesate şi afişate de către browsere.

Browserele web sunt programe client folosite pentru a accesa site-uri şi pagini
Web. Sarcina unui browser este de a procesa paginile Web primite şi de a le
prezenta utilizatorului. Browser-ul încearcă să afişeze grafice, tabele, formulare, text
formatat şi orice conţine pagina.

Cele mai cunoscute browsere web din prezent sunt Google Chrome şi Internet
Explorer.

Pentru utilizator, Web - ul reprezintă o colecție uriașă de documente care sunt

răspândite în întreaga lume, sub forma unor pagini. Fiecare pagină poate să conțină
legături către alte pagini, aflate oriunde în lume. Utilizatorul poate să aleagă o
legătură care îi va aduce pagina indicată de legătură. Acest proces se poate repeta
la nesfârșit, fiind posibil să se traverseze în acest mod sute de pagini legate între ele

Protocolul care descrie cererile și răspunsurile permise (protocolul de transfer

standard) utilizat de Web este HTTP - HyperText Transfer Protocol - protocol de
transfer pentru hipertext.

HyperText este un document conținând porțiuni de text care se conectează cu

alte documente. Aceste cuvinte se numesc "link" - legături și au calitatea de a putea
fi selectate de utilizator.
Documentele hipertext sunt create cu ajutorul HyperText Markup Language (HTML) -
limbaj de marcare hipertext. Prin intermediul HTML, instrucțiunile de formatare sunt
introduse în cadrul textului pentru a schimba, din punct de vedere vizual,
caracteristicile acestuia. Se poate stabili dimensiunea caracterelor de scriere, modul
de scriere:inclinat (italics) sau evidențiat (bold), cat și modul de creare a legăturilor
(link). Elemente grafice pot fi încorporate în pagini HTML.

Piesa care leagă între ele serverele Web, browserele Web şi paginile Web este URL-
ul. Fiecare pagină din World Wide Web are o adresă care este introdusă în browser
pentru a-i indica acestuia să încarce pagina respectivă. Aceste adrese se numesc
Uniform Resource Locator (URL).

Un URL este de fapt un URI(Uniform Resource Identifier), adică un identificator

al unei resurse, mai cunoscut fiind însă termenul de URL. URL-ul(Uniform Resource
Locator) este constituit din:

Protocol – protocolul care va fi folosit pentru a obţine obiectul. De obicei acesta este
http pentru obiecte din World Wide Web. Dacă protocolul este specificat, atunci
acesta trebuie urmat de semnele”://”.

Host – serverul Web de la care vor fi obţinute obiectele. Acesta poate fi specificat ca
un nume DNS sau ca o adresă IP.

Port – portul calculatorului gazdă pe care rulează serverul Web. Dacă este omis,
atunci se foloseşte portul implicit, iar dacă este specificat, numărul portului trebuie
precedat de semnul “:”

Path – calea către fişierul care se doreşte a fi primit sau scriptul care trebuie
executat.

File – numele fişierului cerut.

Query String – parametrii opţionali pentru script. Dacă este specificat, atunci trebuie
precedat de semnul ?

protocol://host:port/cale/nume_fișier

Conexiunea la rețelele Internet și la serviciile aferente este realizată prin intermediul

unui furnizor de servicii Internet.

Furnizorii de servicii Internet sunt numiţi ISP(Internet Service Provider). Un ISP

este o firmă sau organizaţie care oferă acces la Internet şi servicii conexe. Serviciile
oferite pot fi servicii de tranzit Internet, înregistrare nume domeniu, colocaţie. Accesul
la Internet poate fi pe linie comutată (dial-up), acces prin linie închiriată, cablu,
telefon (ISDN, ADSL), radio, satelit etc. În general un ISP facturează un abonament
lunar, iar consumatorul poate utiliza Internetul în mod nelimitat, dar cu viteză
variabilă.