2.

Definirea personalitatii

(Hans Eysenck spune ca)Personalitatea este organizarea mai mult sau mai putin durabila a
caracterului, temperamntului, inteligentei, si fizicului unei persoane. Aceasta organizare determina
adaptarea sa unica la mediu.

3.Caracteristicile personalitatii

A)CARACTERUL SISTEMIC: personalitatea este formata din mai multe elemente legate intre ele,
corelate si consistente unele cu altele, nu independente.

B)DURABILITATE IN TIMP: este relativ stabila (ex: personalitatea unui om nu se poate schimba de
pe o zi pe alta)

C)ESENTIALITATEA: este definitorie pentru om; vizeaza aspectele cele mai importante ale
manifestarii omului privind orientarea sa, optiunile si raspunsurile sale fundamentale.(ex: ??)

D)STRUCTURALITATE si DINAMISM: presupune organizare, ierarhizare, dar si dezintegrare

progresiva. Structurile personalitatii se pot modifica si perfectiona, in functie de cerintele relationarii
cu ambianta(ex: ??)

E)FINALITATE ADAPTIVA: personalitatea nu este inactiva, ea il determina pe om sa gandeasca

asupra mediului si sa se adapteze la acesta prin comportamentele sale, asigurand atat supravietuirea
cat si cresterea si dezvoltarea profesionala (ex: ??)

F)UNICITATE: personalitatea nu este innascuta, ci dobandita. Ea este rezultatul relationarii cu

mediul inconjurator. Astfel, personalitatea capata un caracter specific.

4.Laturile personaltatii:

A)TEMPERAMENTUL: latura dinamico-energetica; felul cum este si cum reactioneaza un om (ex:

iute sau lent, cu un surplus sa un deficit de energite, etc.)

B)APTITUDINILE: latura instrumental-operationala; ce poate sa faca si cat de dotat este un om (ex:

mai bun la fotbal, la sala etc.)

C)CARACTERUL: latura relational-valorica; cum se comporta omul in planul relatiilor sociale (ex: un
om poate fi mai retras, altul nu)

D)INTELIGENTA: latura rezolutiv-productiva

E)CREATIVITATEA: latura transformational-constructiva

 Interactiunile dintre aceste laturi genereaza structuri distincte de personalitate care ii acorda
acesteia unicitate

(INTREBARE PT CLASA: diferentele de personalitate inte 2 profi/colegi)

5.Tipuri de personalitate

Daca luam in considerare gradul de diferentiere si specializare interna a personalitatii, putem

desprinde urmatoarele tipuri de personalitate:

A)Personalitati IMATURE: caracterizata prin smplitatea structurilor psihice componente,

functionalitate neeficienta, imprevizibila, scazute posibilitati adaptive (ex: un copil)

B)Personalitati MATURE: structuri psihice complexe, mare eficienta, flexibila, personalitate mai
dezvoltata decat cea imatura

C)Personalitati ACCENTUATE: cu caracteristici care ies din comun, cu tendinta de a aluneca in

patologic fara a fi insa patologice, ingreuneaza adaptarea la mediu

D)Personalitati ANORMALE/destructurate: se deosebesc total de media populatiei, sunt incapabile

de a se adapta (ex: un nebun idk)

Maturitatea sau imaturitatea personalitatii poate fi psihica si sociala. In cel din urma caz avem in
vedere adaptarea la conditiile vietii sociale.

De obicei, maturitatea psihica este o conditie pentru cea sociala. La randul ei, maturitatea sociala
influenteaza maturitatea psihica.

(PT CLASA: dati exemplu de o persoana matura)

6. Personalitatea ocupa un loc central in psihologie. Notiunile de senzatie, perceptie, motivatie,

afectivitate, nu ar avea nicio semnificatie daca nu ar fi interpretate de sine, deci neraportate la
personalitate.

Raportata la celelalte procese si mecanisme psihice, personalitatea este mecanismul psihic superior
si integrator.

7.Temperamentul

DEF:Temperamentul este latura expresiva, dinamico-energetica a personalitatii.

Temperamentul este innascut si evolueaza, astfel incat trasaturile de temperament se pot maturiza
in timp. La batranete, trasaturile de temperament cunosc un proces de aplatizare datorita pierderii
vitalitatii, vivacitatii, voiciunii. In schimb, unele trasaturi devin mai accentuate

(ex: iritabilitatea, depresia, inchistarea etc.)

 Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile. Cu ele ne nastem si ele se
constituie in fundamentul personalitatii.

Pe ele se graveaza celelalte trasaturi, carora le imprima o anumita nuantare, expresivitate, sau
dimpotriva, inhibitie, retragere.

Nu exista temperamente pure, ele sunt unice fiecarui om in parte. Totusi, temperamentul este o
particularitate foarte generala a personalitatii.

8. Tipologii temperamentale

Tipologie=ansamblu de caracteristici temperamentale comune unui numar mare de indivizi. Tipul

este prototipul unei tipologii temperamentale.

Istoria clasificarii tipologiilor fundamentale incepe din Antichitate.

La inceputul sec. XX s-a impus o orientare care pune in legatura constitutia corporala si unele
manifestari temperamentale

((aici intra slide-ul cu endomorf, mezomorf, ectomorf:))

Fiziologul I.P.Pavlov a facut studii asupra dinamicii activitatii nervoase superioare (ANS) urmarind 3
indicatori:

a)Forta: rezistenta la oboseala nervoasa, la solicitari intense, la stres. Sunt stabilite tipurile
PUTERNIC si SLAB

b)Mobilitatea: usurinta cu care se trece dintr-o stare in alta, de la un proces la altul, de la o

activitate la alta. Sunt stabilite tipurile MOBIL si INERT

c)Echilibrul: raporturile de forta dintre excitatie si inhibitie. Sunt stabilite tipurile ECHILIBRAT,
NEECHILIBRAT EXCITABIL(predomina impulsivitatea, forta excitatorie), si NEECHILIBRAT
INHIBAT(predomina inhibitia, forta inhibitorie)

Prin combinarea acestor tipuri, Pavlol stabileste 4 tipuri de ANS:

((aici intra slide-ul cu primul tabel /106; citim din tabel))

Savantul C. Jung propune abordarea temperamentului in functie de criterii psihologice (ex:

orientarea subiectului spre lume). Cele 2 tipuri majore sunt EXTRAVERTUL si INTROVERTUL.

((aici intra slide-ul cu tabelul al 2lea/106))

Extravertul: orientat spre exterior, sociabil, isi asuma riscuri, este impulsiv, optimist, ii place
schimbarea, ii place sa fie in miscare

Introvertul: linistit, introspectiv, izolat, rezervat, distant, prudent, organizat, isi controleaza si
cenzureaza sentimentele, este pesimist
 Aceste tipuri se asociaza cu alte 4 tipuri functionale prin raportarea la gandire, sentiment, senzatie
si intuitie. Din combinarea tipurilor majore cu cele functionale rezulta 8 tipuri temperamentale:

((discutam tabelul))

9.Caracterizarea temperamentelor:

Pornind de a teoria lui Jung, Eysenck a adaugat la dimensiunea extraversiune-introversiune

dimensiunea stabilitatii-instabilitatii neuropsihice, numita nevrozism.

Nevrozismul prezinta la un pol note ridicate de stabilitate emotionala, calm, echilibru, buna
rezistenta la stres. La celalalt pol, vorbim de sensibilitate excesiva, rezistenta scazuta la socuri
emotionale si la stres.

((aici intra CLASIFICAREA CATEGORIALA A TEMPERAMENTELOR cercul ala blanao/107))

Pentru a caracteriza temperamentul unui om, trebuie sa avem in vedere o serie de criterii de
diagnosticare, identificate de Paul-Popescu Neveanu:

a)rezistenta la oboseala

b)rezistenta la incercari majore ale vietii (ex: accidente, lovituri mortale)

c)viteza de reactie

d)rabdarea

e)autocontrolul

f)viteza de adaptare la imprejurari noi s.a.m.d.

Cele 4 tipuri fundamentale:

COLERICUL: extravert, instabil, excitabil, reactiv, impulsiv, foarte activ. Consuma o cantitate mare
de energie nervoasa, ceea ce poate duce la epuizare, caderi nervoase sau chiar depresii. Nu suporta
activitatile monotone, tinde sa ia initiativa, orientat spre schimbare

SANGVINICUL: extravert, stabil, dinamic, sociabil, prietenos, dependent de grup, stie sa se faca
placut, este preocupat sa lase o impresie buna, leaga usor prietenii, dar este superficial si incosistent
in sentimente

FLEGMATICUL: introvert, stabil, constant, calm, echilibrat, ponderat, prudent, rezervat, leaga mai
greu prietenii, este rabdator, perseverent, rareori izbucneste, dar cand o face are manifestari
explozive

MELANCOLICUL: introvert, instabil, inclinat spre autoanaliza excesiva, neincrezator in sine si in

ceilalti, temator, nesigur, inclinat spre visare, cu un slab spirit practic.
10.Temperamentul si raporturile lui cu celelalte laturi ale personalitatii

Interactioneaza cu aptitudinile si caracterul, influentand si fiind influentat.

Fiind innascut, temperamentul isi va pune amprenta specifica asupra aptitudinilor si caracterului,
dar fara a le determina in continutul lor psihologic, ci numai in expresivitatea lor.

Aptitudinile simple (de ex. timpul de reactie) sunt influentate de particularitatile dinamico-
energetice ale temperamentului, dar aptitudinile complexe(ex:inteligenta) nu sunt influentate.

Caracterul nu suporta influente din partea temperamentului.

Oamenii tind sa aprecieze mai mult oamenii deschisi, sociabili,veseli, destinsi, decat cei intristati,
rezervati, prea exigenti.

Cunoasterea temperamentului este importanta pentru ca putem incerca sa ne influentam modul de

manifestare al unor insusiri temperamentale. Desi temperamentul nu poate fi modificat, omul poate
incerca sa-si exercite un anumit autocontrol al unor manifestari prea explozive, sau sa mobilizeze
unele manifestari prea pasive