Influența factorilor fizici asupra

capacității de efort

Ontogeneza organismului uman, respectiv viabilitatea din momentul concepției până la

exit, recunoaşte trei perioade importante: perioada de creştere şi dezvoltare; perioada de
maturitate şi reproducere; perioada de involuție.

Prin creştere şi dezvoltare înțelegem un complex dinamic de procese biologice prin care
trece organismul omenesc în evoluția sa până la maturitate.

Creşterea este un proces cantitativ de înmulțire celulară privind sporirea în greutate, volum
şi dimensiuni a corpului, iar dezvoltarea este un proces calitativ de diferențiere celulară, care se
traduce prin modificări funcționale şi îmbunătățiri calitative, ce marchează o perfecționare şi o
adaptare a aparatelor şi sistemelor din organism, o evoluție complexă şi o integrare coordonată a
lor într-un tot unitar.

Aceste procese sunt condiționate de acțiunea unor factori interni reprezentați de ereditate,
de mecanismele neuroendicrine genetic determinate şi de a unor serii de factori externi printre

1
care cităm: în perioada intrauterină - starea de sănătate a mamei şi evoluția normală a sarcinii,
apoi factorii geoclimatici, alimentația, noxele din mediul ambiant ş.a. Printre factorii externi,
activitatea motrică, exercițiul fizic, efortul fizic şi psihic, prin fenomenele de adaptare,
compensare şi supracompensare pe care le declanşează, stimulează şi, în unele împrejurări, chiar
dirijează creşterea şi dezvoltarea.

Factori externi

În perioada de viață intrauterină, starea de sănătate a mamei, sistemul de alimentare, stările

de oboseală sau de stress, utilizarea băuturilor alcoolice sau a medicației teratogene pot influența
evoluția fătului.

După naştere, creşterea este influențată permanent de factorii de mediu, micro şi

macroclimatul, dintre care apa, aerul, soarele, căldura unt foarte activi.

Condițiile de igienă permanentă, încă din primele zile de viață şi până la bătrânețe, îşi spun
de asemenea cuvântul.

Dacă din punct de vedere social şi economic, mediul urban oferă condiții pentru o mai
bună dezvoltare, gradul de poluare, aglomerarea şi expunerea la afecțiuni epidemice şi
infecțioase, stressul psihic deosebit fac să apară, la ora actuală, unele aspecte negative: sănătatea
mai precară, tendința la obezitate şi diabet, deficiențe fizice ca urmare a hipotoniei sistemului
neuro-musculo-ligamentar.

Factori fizici

Factorii de mediu care acționează asupra organismului se mai numesc factori externi sau
factori ecologici și pot fi grupați în factori fizici, ca :

 temperatură,
 umiditatea aerului
 presiunea atmosferică
 zgomot și vibrații
 lumină
 magnetism

2
Influența temperaturii mediului extern

Temperatura scăzută a mediului determină:

 vasoconstricție cutanată;
 diminuarea secreției sudorale;
 frison, contracții musculare;
 secreții hormonale;
 ingestia de alimente calorigene;
 un echipament adecvat

Când mecanismele de protecție contra temperaturilor scăzute sunt depășite apar

urmatoarele fenomene la nivelul întregului corp sau al anumitor părți ale acestuia:

1. Hipotermia globală: simptomele sunt reprezentate de oboseală extremă însoțită de

senzația aproape încontrolabilă de somn, activitate musculară dificilă și necoordonată.
2. Degeraturile: implică cristalizarea fluidelor la nivelul tegumentului și țesutului subcutanat
după expunerea la temperaturi scăzute (< – 0,6 grade C). În prezența temperaturii
cutanate scăzute și a deshidratării, vasele de sânge din tegument suferă o vasoconstricție
ce limitează circulația datorită creșterii vâscozității sanguine. Prin ieșirea apei din celule
și apariția cristalelor de gheață apare distrucție mecanică la nivelul pielii și al țesutului
subcutanat. Localizarea inițială în periferie: degete, vârful nasului, urechi și pomeți.

Pot fi clasificate ca:

 Superficiale sau moderate afectând doar pielea și țesutul subcutanat;

 Profunde sau severe afectând toate cele trei straturi ale tegumentului și țesuturile
profunde

Temperatura crescută a mediului determină:

 vasodilatație periferică;
 sudorație și evaporare;

3
  diminuarea termogenezei musculare;
 reducerea alimentațieicalorigene
 îmbrăcăminte sumară

Temperaturile extreme pot conduce la depășirea capacității mecanismelor de termoreglare.

Organismul uman suportă temperaturi ridicate ale mediului ambiant fără a simți hipertermia, dar
aceasta impune o supraîncărcare a sistemului cardiovascular. Până la 41 de grade, toate
mecanismele de reglare rămân funcționale, temperatura cea mai ridicată compatibilă cu viața este
în jur de 42 de garde Celsius. Dincolo de această limită apar edemul cerebral și deficitul
funcțional al sistemului nervos central, a cărui  importanță depinde de durata hipertermiei.

Când mecanismele de termoreglare sunt depășite (această situație poate surveni cu viteze
variabile în funcție de individ), se poate observa una din urmatoarele situații patologice:

1. Crampele musculare

Reprezintă o problemă acută a funcției musculare caracterizată prin contracții musculare

scurte, intermitente, involuntare și dureroase. Mușchii implicați sunt cel mai adesea cei care au
fost supuși unor încercări intense. Mecanismele fiziologice ale declanșării crampelor musculare
în condiții de temperatură ridicată nu sunt înca total elucidate. Un rol important se pare ca îl au
transferurile de săruri minerale, deficitul de sodiu intracelular (hiponatremie), efectul termic
direct pe elementele celulare sau pe mecanismele moleculare (temperatura intracelulara mai
mare de 41 grade Celsius), glicogenoliza, pierderea de apă intracelulară legată de transpirație
(deshidratare).

Crampele musculare în sport pot fi controlate în manieră relativ simplă și rapidă prin
ingestia de apă, dar și prin ingestia de cantități suficiente de clorură de sodiu.

2. Insolația

Este rezultatul unei expuneri prelungite la radiațiile solare, cu capul descoperit. Din cauza
creșterii fluxului sanguin marcat la nivelul extremității cefalice se produce excitarea meningelui
care poate provoca cefalee, vertij, greață, vomă, sincopă. În cazurile grave pot apărea chiar crize

4
convulsive. Dacă există semne de atingere cerebrală (tulburări ale conștienței, convulsii) sau
meningeală, spitalizarea este obligatorie.

3. Starea de șoc termic cu colaps

Șocul termic poate apărea din cauza unui efort fizic de lungă durată practicat într-un mediu
ambiant cu temperatura ridicată. În sport, starea de șoc termic se explică prin pierderi lichidiene
importante asociate cel mai adesea cu pierderea marcată de săruri minerale, în cazul unei
hipertermii prelungite.

Simptomatologia completă a stării de șoc termic este caracterizată printr-o slăbiciune

fizică profundă, tahicardie, hipotensiune, oligurie și prin deficit de umplere venoasa la subiectul
situat în clinostatism din cauza pierderilor masive de apă extracelulară. Apar modificări tipice de
comportament cum ar fi: fobie, agresivitate, apație și diminuarea capacităților de control și
judecată.

4. Coma hipertermică

Este legată de prăbușirea sistemului de termoreglare. În coma hipertermică indusă de efort,

accelerarea proceselor metabolice legate de exercițiu coincide cu condițiile climatice extreme.

Principala cauză a apariției comei hipertermice la sportivi o reprezintă  creșterea excesivă

a temperaturii centrale (peste 41,5 grade Celsius), urmată de lezarea sistemului nervos central și
prăbușirea sistemului circulator. Debutul comei hipertermice este caracterizat printr-o
instabilitate emoțională, excitabilitate și agresivitate sau apație totala, uneori pacientul este
confuz, prezintă tulburări de echilibru și dezorientare. Mai pot apărea: cefalee, vertij, vomă,
greață.

Influența umidității aerului

Aerul este prea uscat când umiditatea are valori cuprinse între 0 și 30%.

Un aer prea uscat este resimțit mai ales pe durata perioadelor răcoroase. Umiditatea
scăzută cauzează uscarea mucoasei nazale, iritații ale pielii, alergii, și uscarea pielii. Dintre

5
 acestea poate cea mai gravă este uscarea mucoasei nazale. Lipsa hidratării la acest nivel crește
șansele de a dezvolta infecții și boli ale sistemului respirator.

Alte efectele negative asupra sănătății constau în apariția sau agravarea unor simptome:
 
 astm, bronșită, sinuzită
 deshidratarea organismului
 ochi iritați
 gât uscat
 senzație de sete
 iritații
 eczeme
 mâncărimi ale nasului și ale pielii
 usturime sau iritare a nasului
 dificultăți la respirație
 apariția unor mici crăpături la nivelul coatelor, genunchilor, sau tălpilor

La cealaltă extremă, un aer mult prea umed provoacă infecții ale tractului respirator (rinite,
amigdalite, faringite) și apariția ciupercilor, a mucegaiului și a microbilor.

Problema cu umiditatea ridicată este că, pe lângă faptul că crește starea de disconfort, cu
cât temperatura corpului este în creștere, cu atât corpul compensează prin a face mai
multe eforturi să se răcească.
Când transpirația nu funcționează pentru a ne răcori, rezultatele supraîncălzirii constau în
pierderea apei, a sării și a substanțelor chimice de care organismul are nevoie. Supraîncălzirea,
sau cum este mai cunoscută, epuizarea căldurii, poate duce la deshidratare și dezechilibre
chimice în organism.
Deshidratarea epuizează corpul de apa necesară pentru transpirație și îngroașă sângele,
făcând necesară o presiune mai mare pentru a-l pompa, tensionând astfel inima și vasele de
sânge.
Pe măsură ce sângele se deplasează la suprafața exterioară a corpului, ajunge mai puțin la
mușchi, la creier și la alte organe. Forța fizică scade, iar oboseala are loc mai repede decât în

6
condiții normale. De asemenea, facultățile mintale, cum ar fi vigilența, pot fi afectate în mod
negativ.

Efectele umidității ridicate:

 crampe de căldură
 leșin.
 epuizare
 infarct

Influența presiunii atmosferice

Presiunea atmosferică devine un factor de stress fiziologic doar în cazul altitudinilor

ridicate când efectul său se combină sinergic cu cel al altor parametri meteorologici, generând
boala de altitudine sau ”răul de munte”.

Această stare meteoropatologică cuprinde un ansamblu de reacţii fiziologice induse ca

urmare a expunerii într-un mediu hipobaric, caracteristic atmosferei marilor înălţimi. Intensitatea
lor este determinată de nivelul hipoxiei (insuficienţei respiratorii de oxigen) care variază în
funcţie de valoarea presiunii parţiale a oxigenului din aerul inspirat (pO2), ce îşi modifică
calităţile pe măsura scăderii altitudinale a presiunii atmosferice. Astfel, în condiţiile hipoxiei
progresive de altitudine, componentele sistemului nervos generează primele simptome de
disfuncţionalitate fiziologică care, treptat, afectează echilibrul funcţional al întregului organism.

În acest sens, s-a constatat că, la altitudini medii (2000 m), sistemul nervos central şi
analizatorii se găsesc într-o stare de hiperexcitabilitate, atât în timpul zilei, cât şi în timpul nopţii.
Aceasta se datorează creşterii pragului de hiperexcitabilitate a simţurilor cutanate (manifestată
prin creşterea sensibilităţii tactile a întregii suprafeţe corporale ), amplificării gradului de
sensibilitate gustativă, scăderii perioadei de latenţă a contracţiei musculare şi accentuării
funcţiilor şi reflexelor analizatorului vizual.

La altitudini mai mari de 2000 m, starea de hiperexcitabilitate nervoasă se atenuează

treptat, pentru ca, la altitudini cuprinse între 4000 şi 6000 m să-şi inverseze manifestările,
transformându-se într-o stare de hipoexcitabilitate somatică şi vegetativă, caracterizată prin
creşterea cronaxiei oculare (timpul de reacţie al ochiului uman necesar adaptării la lumină sau

7
întuneric), diminuarea câmpului vizual stereoscopic, anularea sensibilităţii cutanate la presiune,
dispariţia simţului gustativ şi, nu în ultimul rând, atenuarea funcţiilor auditive şi vestibulare ca
urmare a profundelor modificări biochimice (scăderea glucozei) produse la nivelul creierului.

La altitudini de peste 6000 m, organismul uman începe să manifeste primele semne clinice
de intoleranţă hipoxică. Mai întâi, apar modificări impresionante ale stării psihice, manifestate
prin ilaritate, euforie, veselie, logoree, explozii emoţionale de râs şi plâns, insubordonare, apariţia
halucinaţiilor şi ideilor fixe ce pot duce la agresivitate comportamentală. Argumentarea devine
greoaie, auto-motivaţia scade substanţial, iar adaptarea la noi situaţii se face incomplet şi târziu.
De asemenea, activitatea motorie devine deficitară în sensul că : ritmul execuţiilor se diminuează,
lipsa de coordonare afectează precizia gesturilor, iar accesele de tremurături se intensifică. Pe
acest fond neuro-motor profund inhibat, apar manifestări de tip astenic, reprezentate prin
oboseală mintală, scăderea capacităţii de memorare, diminuarea pragului percepţiei senzoriale
care, în final, degenerează într-o stare de stupoare, prostaţie, letargie, paralizie, comă, iar dacă
anoxia (lipsa oxigenului inspirat) continuă, se instalează moartea.

La nivelul aparatului respirator, efectul hipoxiei, datorat scăderii altitudinale a presiunii

parţiale a oxigenului (pO2), se combină cu cel al coeficientului respirator, datorat modificării
proporţiei de amestec a gazelor din compoziţia aerului inspirat, ca urmare a scăderii altitudinale a
presiunii atmosferice. Din această cauză, la început se declanşează mecanismul de restructurare a
funcţiei respiratorii, caracterizat prin modificarea amplitudinii şi frecvenţei respiraţiei
(hiperventilaţia), iar apoi, pe măsura accentuării hipoxiei şi hipocapniei (scăderii conţinutului de
CO2 din sânge), se activează mecanismele de reglare a respiraţiei tisulare, care modifică
procesele de difuziune şi transport celular ale gazelor.

Modificarea presiunii atmosferice, care de obicei apare înainte de schimbarea vremii,

poate să aibă ca efect apariţia durerilor articulare. Articulaţiile sunt de fapt nişte structuri închise,
compacte, care au o presiune intra-articulară. Atunci când există o diferenţă semnificativă între
presiunea din interiorul articulaţiei şi presiunea exterioară, atmosferică, iar presiunea din interior
nu are timp să se adapteze celei exterioare, organismul va percepe acest lucru ca un factor
periculos şi va genera un stimul agresiv, care se va traduce în durere.

Tensiunea arterială : ca şi în cazul articulaţiilor, arterele şi venele au o presiune intra-

arterială, care supusă presiunii atmosferice crescute din exterior, va determina modificări ale
8
fluxului sangvin, ce se vor manifesta, de cele mai multe ori, prin modificarea presiunii arteriale
sau alte probleme cardiologice.

Astenia de primăvară : este caracterizată de o stare de oboseală şi apare din cauza unor
dezechilibre şi a faptului că organismul nostru nu reuşeşte să se adapteze la schimbările de mediu
în timp util. Resursele energetice sunt limitate, motiv pentru care, în încercarea de a se adapta,
organismul oboseşte.

Influența zgomotului și vibrațiilor

Zgomotul

Sunetul este rezultatul vibraţiei unui corp solid, lichid sau gazos. Aceste vibraţii induc
local o variație a presiunii atmosferice a aerului, care se propagă şi pe care mecanismul urechii îl
converteşte în informații care sunt analizate de către creier și percepute drept sunete.

Efectele zgomotului asupra omului sunt în funcție de intensitatea și de durata acestora. În

ordinea apariţiei, primele efecte sunt la nivel psihic (distragerea atenţiei, reducerea
performanţelor în sarcini care utilizează memoria de scurtă durată), vegetative (creşterea
activităţii cardiace), suferinţă auditivă şi apoi dificultăţi în coordonare mişcărilor. Pentru a evalua
în ce mod perturbă zgomotul activitatea umană, trebuie să se ţină cont de următorii factori:
zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu; zgomotele cu un
spectru mai bogat în frecvenţe înalte, deranjează mai mult decât cele cu frecvenţe joase;
activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt perturbate în mai mare măsură decât
celelalte; sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de instruire decât în lucrările de
rutină.

Expunerea pentru un timp îndelungat la zgomot puternic declanşează mecanisme de

protecție ale organismului contra pericolelor, aceste mecanisme manifestându-se prin
următoarele reacţii vegetative: hipertensiune, tahicardie, constricţia vaselor cutanate, mărirea
metabolismului, creşterea tensiunii musculare.

Vibrațiile

În orice analiză a efectelor vibraţiilor asupra corpului uman, trebuie să se facă o distincţie
între vibraţiile transmise întregului corp şi vibraţiile transmise sistemului mână-braţ. În vibraţiile

9
transmise întregului corp, întregul corp este adus în vibraţie prin intermediul picioarelor.
Vibraţiile mână-braţ afectează numai mâinile și braţele.

Vibraţiile corpului cu frecvenţă joasă ( < 1 Hz) conduc la simptome asemănătoare „răului
de mare”.

Vibraţiile corpului cu frecvenţe cuprinse între 1 şi 100 Hz, mai ales între 4 şi 8 Hz, pot
conduce la dureri în piept, dificultăţi în respiraţie, dureri de spate şi tulburări vizuale.
Consecinţele posibile ale vibraţiilor din mână-braţ cu frecvenţe între 8 și 1000 Hz reduc
sensibilitatea şi dexteritatea degetelor("deget alb"- sindrom Raynaud), precum și tulburări
musculare, articulare şi osoase.

Influența luminii

Senzaţiile vizuale determinate în sistemul vizual joacă un rol preponderent în activitatea

umană, fiind implicate în 90% dintre modalităţile de recepţie a informațiilor. Datorită acestui
fapt, un iluminat corespunzător (artificial sau natural) constituie un element hotărâtor în obținerea
performanţelor. Una dintre cele mai importante caracteristici ale ambianţei luminoase o
constituie intensitatea luminoasă.

Influența magnetismului

În lipsa câmpului gravitaţional, omul are tendinţa de creştere în înălţime şi îngrăşare iar
întregul organism suferă transformări fundamentale. Se deteriorează sistemul nervos devenind
labil, apar stări de insomnie, amnezie, dureri de cap, iar iritabilitatea creşte până când se produce
comoţia cerebrală.
Sistemul imunitar nu mai funcţionează normal, sistemul circulator este afectat prin
creşterea de colesterol şi modificarea tensiunii arteriale până la infarct miocardic. Sunt de
asemenea afectate şi sistemul respirator, glandele endocrine şi articulaţiile.
Se ştie că glanda pineală (hipofiza) este responsabilă pentru producerea melatoninei şi
enzimelor, pentru imunitate, oxidare, metabolismul general - ea fiind influenţată de expunerea
noastră la câmpurile de natură electromagnetică naturale sau artificiale.
Efectele biologice ale radiațiilor electromagnetice:

 modificări de proteine în piele

10
  anomaliile de dezvoltare și de calitate a spermei
 iritabilitatea celulelor creierului
 deteriorarea ADN-ului
 deteriorarea celulelor creierului
 creșterea agresivă a celulelor leucemice

Discipline sportive care pot fi influențate de acești factori

Umiditatea și temperatura mediului poate influiența într-un mod pozitiv sau negativ efortul
de antrenament sau concurs în sporturi precum: schi, atletism, jocuri sportive și toate sporturile
cu aceste caracteristici.

În zonele cu umiditate mare temperatura este percepută mai mare, astfel temperaturile
pozitive sunt percepute mai mare, iar temperaturile negative sunt percepute mai mici.

În aceste condiții antrenamentul în ramurile sportive unde activitatea se desfășoară pe

etape și în locuri diferite, trebuie prevăzute adaptări la condiții diferite.

Viteza și direcția vântului poate influiența negativ evoluția sportivului ce practică schi
fond, crosuri atletice, caiac-canoe, etc. În aceste cazuri viteza și direcția vântului pot influiența
randamentul efortului prin: precepția unor temperaturi mai scăzute, intluiențarea negativă asupra
timpului de parcurgere sau cederea psihică înaintea epuizării rezervelor energetice.

Dimensiunile și calitatile terenului și ale materialelor au o importanță sporită în jocurile

sportive dar și în sporturi precum: natație, gimnastică, lupte, judo, atletism, etc.

Dimensiunea joacă un rol important în stabilirea performanțelor, astfel micșorarea sau

mărirea dimensiunilor unui teren de fotbal modifică rezistența jucătorului dar și regulile jocului
(fotbal de teren și fotbal de sală).

Altitudinea, latitudinea și longitudinea de lucru influiențează de asemenea modul de

adaptare a sportivului astfel în România prezința interes altitudinile joase pentru refacere și
altitudinile medii pentru pregătire.

11
 Altitudinea medie este propice eforturilor anaerobe și contraindicată eforturilor aerobe.
Pentru o perioada de cel putin 21 zile la altitudine se modifică toți indicatorii de eficientă a
efortului indiferent de felul acestuia, în vreme ce la nivelul mării după o perioadă de adaptare de
14 zile performanțele în efortul specific vor fi vizibil mai bune.

Longitudinea la care se desfășoara antrenamentul și mai ales concursul impune adaptarea

organismului, mai ales în ceea ce privește adaptarea. În ceea ce privește fusul orar organismul se
adaptează mai ușor la longitudini vestice decât estice.

Latitudinea implică adaptări ale organismului la microclimaturi locale: temperate,

tropicale, temperat-continentale.

Bibliografie:

1. NOTE DE CURS LA DISCIPLINA KINETOTERAPIE IN ACTIVITATI SPORTIVE:

https://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/pdf/studenti/cursuri
%20licenta/note_curs_act_sp_I.pdf
2. G.Nenciu. FIZIOLOGIA EFORTULUI FIZIC. Editura fundaiei românia de mâine.
https://www.academia.edu/26011668/UNIVERSITATEA_SPIRU_HARET_GEORGETA_NENCIU_FIZ
IOLOGIA_EFORTULUI_FIZIC_EDITURA_FUNDAIEI_ROM%C3%82NIA_DE_M%C3%82INE
3. ACTIUNEA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA STARII DE SANATATE
https://sanitaracraiova.spiruharet.ro/images/scoala-sanitara/curs_5_mediu_si_sanatate.pdf
4. Exercitiul fizic in conditii extreme de temperature
https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/exercitiul-fizic-in-conditii-extreme-de-
temperatura/
5. Influența umidității aerului (din atmosferă și din casă) asupra organismului
https://www.romedic.ro/influenta-umiditatii-aerului-din-atmosfera-si-din-casa-asupra-
organismului-0P36765

12
6. https://www.csid.ro/health/sanatate/cresterea-presiunii-atmosferice-dureri-articulare-
tensiune-arteriala-si-astenie-15101835
7. Dezvoltarea unui sistem de analiză bio-comportamentală a factorului uman în raport cu
stimuli externi. http://old.unitbv.ro/Portals/31/Burse%20doctorale/134378/Seminar/S-04-
Baritz%20Cristea%20Rosca.pdf
8. https://biblioteca.regielive.ro/referate/educatie-fizica/factorii-nespecifici-ce-influenteaza-
antrenamentul-si-concursul-120825.html

13