Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 1

_______________________________________________________________________________________________

Determinarea coeficientului de permeabilitate a unor

membrane

Notiuni teoretice
Difuzia reprezinta procesul spontan de intrepatrundere a doua
sau mai multe substante puse in contact. Cauza acestui fenomen
este agitatia termica. In procesul de difuzie deplasarea moleculelor
se face in toate sensurile, dar nu in aceiasi masura, fiind
preponderenta deplasarea moleculelor de la concentratie mai mare
spre concentratie mai mica. Rezultatul final este reprezentat de
disparitia diferentelor de densitate sau de concentratie.
Difuzia este un fenomen care poate avea loc si prin membrane
permeabile. Descrierea cantitativa a acestui proces este data de
legea lui Fick:
∆c
∆m = DS ∆t
∆x

unde: D = constanta de difuzie,

S = suprafata prin care se face difuzia (cm2),
∆c/∆x = gradientul de concentratie,
t = timpul (s),
m = cantitatea de substanta difuzata prin S in timpul t (mol).

Fenomenul de difuzie joaca un rol important in procesele

biologice. In interiorul celulelor si in spatiul interstitial exista solutii cu
diferiti ioni si molecule, a caror concentratie se schimba in mod
continuu in dinamica proceselor vitale. Prin difuzie are loc migrarea
substantelor in spatiul interstitial, precum si absorbtia substantelor
de catre celula. Aceasta absorbtie este reglementata de
permeabilitatea membranei celulare. Transportul pasiv joaca un rol
foarte important si in procesul de formare a urinii.
In aceste procese membrana joaca rolul unei rezistente.
Pentru caracterizarea cantitativa a permeabilitatii sale, ne putem
folosi de legea lui Fick, scrisa sub forma:
∆m = PS ∆c ∆t (1)
unde ∆c reprezinta diferenta de concentratie intre cele doua
compartimente separate de membrana, iar P este constanta de
permeabilitate (cm/min). Valoarea lui P depinde de natura
substantei care difuzeaza, de natura membranei si de starea
acesteia.
Difuzia substantelor prin membrane sub actiunea unei
diferente de concentratie, precum si valabilitatea legii lui Fick, pot fi
studiate cu un dispozitiv experimental format din doua
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 2
_______________________________________________________________________________________________

compartimente separate printr-o membrana permeabila pentru

substanta de cercetat. In cele doua compartimente se pun solutii cu
concentratii diferite ale substantei (NaCl).
Difuzia ionilor este urmarita prin variatia conductibilitatii
electrice in compartimentul exterior membranei.

V2 V1

C0 C2 C1

Fig. 1

Vom nota cu V1, respectiv V2 volumele celor doua soluii

despartite de membrana semipermeabila. Compartimentui 1 contine
un solvent pur (apa distilata), iar compartimentul 2 contine o solutie
de concentratie C0 (cunoscuta).
In momentul difuziei din compartimentul B concentratia solutiei
se modifica (scade) si devine C2, iar in compartimentul A creste de
la 0 la C1.
Conform legii conservarii masei, se poate scrie:
V2 C0= V1 C1 + V2 C2
Din aceasta rezulta:
C2 = C0 − V1 C1
V2
Iar pentru diferenta de concentratie se poate obtine:
∆C = C2 – C1 = C0 – A C1 (2)
Unde:
A = V1 V 2
+
V1
Modificarea cantitatii de substanta in volumul V1 in timpul ∆t
este:

∆m = V1 ∆C1 (3)

Utilizand relatiile (1) si (3) se poate obtine constanta de

permeabilitate:

P= ∆C ⋅V 1 1
(4)
S (C − A ⋅ C ) ∆t
0 1
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 3
_______________________________________________________________________________________________

Cunoscand marimile : S, C0, V1, V2, A si in urma determinarii

lui ∆C1 in functie de timp (∆t), se calculeaza P cu relatia (4).
In cadrul lucrarii se va urmari :

Conductilbilitatea electrica a solutiilor.

Trasarea curbei de etalonare.

Cu ajutorul curbei se determina modificarea
concentratiilor la diferite intervale de timp.

Se calculeaza P.

Aparate si materiale
• Conductometru.
• Eprubete cu solutiile de lucru.
• Celula electrochimica cu doi electrozi.

Modul de lucru
Aceasta lucrare se executa in trei etape:
1) se determina conductivitatea electrica a mai multor solutii cu
concentratii cunoscute;
2) se determina modificarea conductivitatii solutiei de volum V1 in
functie de timp;
3) se prelucreaza rezultatele (reprezentarea grafica a
conductivitatii in functie de concentratie, calcularea concentratiei
necunoscute dupa timpul ∆t si calcularea lui P1, P2, P3 si P).

1) Determinarea conductibilitatii electrice

Metoda de lucru folosita pentru determinarea conductivitatii

electrice este descrisa in lucrarea „Determinarea concentratiei unei
substante prin conductibilitatea totala a solutiei”.
• Se toarna intr-un vas pe rand solutiile de concentratii
cunoscute.
• Se determina conductivitatiile respective , iar datele se trec
in tabelul 1.

Tabel cu rezultatele experimentale.

Gx K χx
Solutia Concentratia
Ω-1)
(Ω (m-1) Ω m –1)
(Ω -1
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 4
_______________________________________________________________________________________________

2) Determinarea conductivitatii solutiei de volum V1

• Se introduce in compartimentul A un volum cunoscut de

apa distilata (V1) astfel incat electrozii sa fie complet acoperiti.
• In compartimentul B solutie cu concentratie cunoscuta C0 si
de volum cunoscut V2 = V1, astfel incat nivelul lichidului sa fie la fel
ca cel din compartimentul 1.
• Se porneste cronometrul, iar dupa 5 min se face
determinarea conductivitatii solutiei din vas, iar rezultatul se trece in
tabelul 2.
• Se repeta determinarea dupa 10 si 15 min.

3) Trasarea curbei de etalonare

• Se reprezinta grafic rezultatele obtinute. Graficul arata

variatia conductivitatii solutiei in functie de de concentratia
cunoscuta (curba de etalonare).
• Cu ajutorul curbei de etalonare se determina concentratiile
corespunzatoare conductivitatii masurate la 5, 10, 15 min.
• Folosind concentratiile determinate de pe grafic se
determina constanta de permeabilitate care se trec in tabel.

Tabel cu rezultatele experimentale.

Concentra
Timp Gx K χx P P
tia de pe
(min) Ω-1)
(Ω (1/m) Ω m –1)
(Ω-1
(m/min (m/min)
grafic
5
10
15