MINISTERUL EDUCAłIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE LITERE

TEZĂ DE DOCTORAT

Conducător ştiinŃific,

Prof. univ. dr. Ioan Derşidan

Doctorand,

Mihai Vieru
ORADEA
2009
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE LITERE

TEZĂ DE DOCTORAT

PERIMETRE DE EXPRIMARE ALE GENERAłIEI 80

LIRICA LUI ION STRATAN

Conducător ştiinŃific,

Prof. univ. dr. Ioan Derşidan

Doctorand,

Mihai Vieru

ORADEA
2009

2
 Cuprins

Cuprins......................................................................................................3
Argument..................................................................................................5

I. Ion Stratan în contextul poeziei contemporane.........................................9

I.1 Surse ale ’80-ului românesc..............................................................13
I.2 Modernismul românesc. Bacovia, Barbu...........................................16
II. ApariŃia generaŃiei ’80; Contextul cultural şi ideologic...........................26
II.1. Militarea dreptului la liberă exprimare..............................................36
II.2. Înnoirea limbajului poetic.................................................................41
II.2.1. Disponibilitatea pentru teoretizare........................................41
II.2.2 Posibile curente-tutelă……………………………………...44
III. Textualism şi postmodernism………………………………………………52
IV. ViaŃă scrisă, viaŃă trăită. Mă cheamă Ion.......................................................65
V. Ion Stratan în contextul generaŃiei sale...........................................................74
V.1 PrelecŃii. Sacrificarea unităŃii absolut stilistice a poeziei pentru
experiment şi inovaŃie.........................................................................81
V.2 Imaginar şi imaginal în lirica ’80-ului în general şi în cea a lui Ion Stratan în
Particular………………………………………………………………85
VI. Ce a însemnat Aer cu diamante. Cenaclul de Luni şi Ion Stratan) Perioada
debutului. Caragiale – brand cultural lunedist...........................................................88
VII. Perimetre de exprimare ale liricii strataniene…………………………….109
VII.1. Precizări scurte....................................................................................111
VII.2. Debutul. Ieşirea din apă.....................................................................113
VII.3. Poeme uitate şi figuri de stil................................................................121
VII.4. Cinci cântece pentru eroii civilizatori................................................127
VII.5. Versuri de forŃă şi imagine şi versuri uitate din Cinci cântece pentru eroii
Civilizatori............................................................................................138
VIII. Desfacerea. Deceniul zece şi explozia lirică a lui Ion Stratan.................146
VIII.1. Poezia elementală.................................................................................146

3
 VIII.2. Cimitirul de maşini..............................................................................149
VIII.3. Desfacerile.............................................................................................155
VIII.4. O ploaie deasă ca uşile de la metrou......................................................162
VIII.5. Desfacerea.............................................................................................164
IX. Epicentrul temei morŃii. M-am familiarizat cu moartea precum cu numărul
meu de telefon.............................................................................................184
X. Zona gri – gris-ul e făcut numai din substanŃe galbene. Apa moale. Le jeu de
sociétés. Celebra specie umană. Zăpadă noapte. Crucea verbului. Oameni
care merg. Biserica ploii. Jocurile tăcute. Spălarea apei. O lume de cuvinte.
łara dispărută. Pământ vinovat...............................................................196
XI. Cartea ruptă – Frângerea săgeŃii în rană................................................... 227
XII. Epicentrul post-mortem. .............................................................................231
XII.1. Cafelele cu sare. ..............................................................................231
XII.2. Cimitirul de maşini. ........................................................................237
XII.3. Nefertiti Eminovici..........................................................................242
XIII. ReferinŃe critice peste vreme......................................................................248
XIV. Concluzii. O deltă doldora de semne..........................................................268
XV. Bibliografie.................................................................................................277

4
 Rezumat

I.
Când vine vorba de generaŃia optzeci aproape toată lumea are două soluŃii. Una
dintre ele este să nu se pripească în analiză tot din două motive. Unul este încă ideea de
acumulare de material a unei generaŃii care mai are multe de spus prin vocaŃia literară şi
nu numai, al doilea saŃietatea literaturii de până la momentul optzeci care îi locuieşte pe
unii, nelăsându-i să se antreneze în dinamica actualităŃii şi a fenomenului literar recent.
La fel de bine, generaŃia optzeci pe lângă catalogarea necanonică de V.I.P.-uri
underground au beneficiat de fenomenul de piaŃă occidental, de reclamă, involuntară însă,
avant la lettre, care avea să îi propulseze spectacular după 1990. În particular cazul lui
Ion Stratan este cel puŃin diferit. Mai ales după momentul debutului general.
Pe cât de diferită este prezenŃa lui Ion Stratan în această generaŃie cu funcŃia lui de
deltă „doldora de semne”, pe atât de dificilă a fost şi alegerea scrierii despre el subminată
de stafiile îndoielii şi ale contorsionării, de evidenŃa instanŃei lui poetice, de copleşirea pe
care o putea impune asupra oricărui interlocutor. Dacă ar fi să comparăm scriitura poetică
strataniană cu a congenerilor săi vom putea da exemple radical diferite ale oricărui
fenomen pe care l-am alege. De exemplu, dacă am lua căldura avem o diversitate de la
căldură, a soarelui la căldura vetrei, la căldura jarului mocnit, la căldura sobei, căldura
vulcanului etc şi atunci Stratan ar fi căldura cuptorului cu microunde care schimbă
proprietăŃile lucrului încălzit. De aceea critica a avut câteva reticenŃe bune la perceperea
lui ca poet, pentru că el nu funcŃionează în sisteme bine definite, ci într-o limpezime care
nu este acaparabilă de metode stricte, aparŃinând unei tării a raŃionalului, a cerului
limpede despre care spunea că „este adevărul”. Dacă am lua apa sau umezeala, Stratan ar
fi ochiul acela adânc de lac din Africa, căruia nici acum nu i s-a găsit fundul, pentru că
are câteva rânduri de false funduri după care continuă în abis, faŃă de congenerii lui, care
pot fi pe rând fascinant ba ape limpezi de munte, ba ape reziduale de combinat chimic, ba
lacuri glaciare, ba curente tari de mări deschise, ba ofidiene misterioase precum apele
triunghiului Bermudelor. Dar când vorbim despre Stratan ca poet elemental, frizat de
conceptul metafizic, el este primordial, okeanos, apele genezei, focul la fel, pământul
este, în schimb un final. O finalitate. Un capăt. ValenŃe tot doldora.

5
 Alegerea lui Stratan ni s-a părut un act de curaj, fără încercarea de a fi eroi.
Despre Ion Stratan este foarte greu de scris. Mai ales când ai fost înăuntrul afecŃiunii
poetului. Este greu de scris cât să cuprinzi o vista completă. Acest studiu este făcut ca un
început al legendei poetice a lui Ion Stratan. Este făcut cu gândul că fiecare dintre cei din
lumea literară se va reîntoarce pentru o nouă aplecare, de data asta altfel, asupra scriiturii
şi a interiorităŃii poetice. Este făcut cu speranŃa câtime că dincolo de text se mai află şi
altceva, un suflet, cum creierul are glanda pineală. Arta de a citi în text este o mirifică
raŃionalitate a interpretării. Dar dacă dincolo de ea găsim glanda pineală a poeziei, suflul
ei cald, pneuma creaturii divine, atunci trecem şi de matrice.
Am încercat să găsim acest dincolo, pe care Ion Stratan s-a luptat să îl păstreze
nedetectat, derutând în jurul său, literatori, ctitici, congeneri. Abia dacă am ajuns la
câteva zeci de procente din ce se putea spune despre Ion Stratan, dar, repetăm, acesta este
un început de drum. Un început de legendă literară. Este, deopotrivă şi o analiză strictă a
textelor. Cufundarea în poezie a fost din start însoŃită de atitudinea analitică. Am urmat
cu rigoare trasee şi repere critice solide din toate direcŃiile de critică, fie din cea cu
metodă, fie din critica aşa-zis impresionistă sau creativă mai degrabă, mai vitală, mai vie
şi din impresiile criticii de întâmpinare, dar ceea ce este foarte important este că analiza
este trecută exclusiv prin filtrul nostru.
Ion Stratan ca alegere întotdeauna va fi anevoioasă, indiferent cine s-ar apuca de
acest demers. Hegelian? Cât poate fi de apropiată poezia de tăria cerurilor raŃionalului?
Heideggerian? Cât putem spune că suntem în full-contact cu lumea pe căi virtuale. La fel
de dificilă dar pe cât de interesantă ar fi o analiză a discursului stratanian care să sape
dincolo de clişeul facil al calamburului.
Ion Stratan este destul de departe încă de a fi complet descifrat. Toate sursele lui
de erudiŃie de care se foloseşte cu o uşurinŃă superbă, toate referinŃele la livresc, toate
intruziunile în abstract şi metafizic, deopotrivă toate exeperimentele duse la mai toate
nivelurile fac din el o Ńintă vizibilă, din care nu se va ieşi niciodată cu mâna goală.
Aspectul de rotativă al operei sale poetice de tăvălug dens al ciclurilor reluate ca o
perpetuă concentricitate, greutatea şi densitatea poemelor lungi sau scurte îl fac pe
Stratan să fie o alegere cu riscuri asumate. Asta înseamnă că poetul trebuie decelat pe
toate nivelurile de percepŃie a textului, a stilului, a expresiei şi a afectului ascuns. La Ion

6
Stratan toate aceste niveluri trebuie văzute şi înŃelese sub aspectul jocului de domino,
complex, care creează imagini însufleŃite.
FascinaŃia de Stratan rezidă şi în ce măsură opera lui poate fi la fel de bine
considerată un joc cu mărgele de sticlă. Asta se vede în construcŃie şi deconstrucŃie şi în
reconstrucŃie. Poemele lui Stratan nu sunt neapărat cyborgi , ca să folosim o extensie sci-
fi, sau ca în Star Trek, borgi, ci un organism viu alcătuit din toate nervurile gândirii,
plasma textului, sângele ideii, mushchii şi oasele înŃelesului asigurate de Ńesătura
afectului în toate formele lui de agregare umorală.
Poezia lui Stratan ca şi opera, are respiraŃie. Are flux şi reflux. Are sensibilităŃi
neaşteptate. Ea este ca spaŃiul dintre astre şi sisteme solare, care are deopotrivă curenŃi
reci şi calzi ceea ce face ca nouă să ni se pară că stelele pîlpâie sau străluminează.
Alegerea poeziei lui Stratan este un demers care probabil se va completa în timp.
Ceea ce a contrariat în toată această întreprindere critică şi de context este că dacă
la început generaŃia este dovedită ca tot pe corpuscule, pe reprezentanŃi, pe cenacluri, pe
reviste, pe grupări, noua sensibilitate poetică fiind dată de limbaj şi multe alte trăsături
aparte, dar mai ales de contextul socio-politic, pe măsură ce intri în ea ea prezintă
structura unui nor stelar cu irizări de toate felurile ca după o novă. În această novă Stratan
pare să fie punctul luminos de singularitate, cel care se află la marginea norului şi din
care va porni supernova, şi energia neagră, antimateria. Aşa cum pe parcursul lucrării Ion
Stratan apare ca o deltă sau o peninsulă dinspre modernismul românesc spre
postmodernitatea recentă, dură, mizerabilistă două miistă, la fel de bine el se constituie în
punctul de plecare al deltei şi a diversităŃii extraordinare pe care o compune generaŃia
optzeci. În acelaşi timp nevoia lui de a recupera şi a aduce în el sistematic afinităŃile
literare de la marii clasici la modernişti să îi constituie în pilaştri reperiali ai operei sale şi
străjuind graniŃele generaŃiei sale îi dă acest statut straniu de singularitate fizic poetică.
Poate termenul să pară complet impropriu folosindu-l aici, însă aceasta este o realitate
descoperită de-a lungul înaintării în studiul operei sale, unde nu am încercat căi bătute de
structuralism şi semiotică, ele fiind prezente strict ca repere fireşti la care se face referire,
dar nu şi ca principii de ghidare.
Pe de altă parte el vine şi învăluie uşor postmodernismul cu toate structurile lui
moderniste de construcŃie şi deconstrucŃie, ajungând într-un final să reunească absolut

7
toate aspectele literaturii româneşti, ale poeziei în speŃă, înghiŃind uşor şi prezicând prin
extraordinarul Poem Nefertiti Eminovici şi generaŃia douămiistă. Încercăm să spunem că
de la Hermes la Nefertiti Eminovici este un pas gigantic, un pas care, pe bună dreptate îl
îndreptăŃeşte pe criticul Al. Cistelecan să spună: „...optzecistul Ion Stratan, dacă vreodată
va fi fost optzecist”.
Alegerea unei lucrări pe caz tematic contemporan este un demers care se face nu
fără „calde strângeri de inimă”. În genere, există o reticenŃă pentru această opŃiune, fie
datorată neintrării între nişte module de repere critice ale literaturii contemporane recente,
fie din cauza faptului că generaŃia optzecistă nu şi-a terminat sau epuizat resursele
scripturale, lucru care îndeamnă la precauŃie de cele mai multe ori.
Cazul Ion Stratan este unul special. La el este vorba deopotrivă de o întreită
greutate a percepŃiei lui critice (un poet neînseriabil, un poet dificil, un poet care trăieşte
cu viteza intensităŃii, cum însuşi scria) şi de o finalitate biografică neaşteptată, amară,
depăşită de condiŃia lui de scriptor, întrucât el are şi apariŃii editoriale postmortem
neaşteptat de proaspete, de vitale.
Am preferat ca această lucrare să nu fie un excurs biografic prin excelenŃă, cât o
analiză riguroasă a etapelor arse ale poeziei şi liricii strataniene, încadrată de contextul
socio-politic şi sprijinită de reperele tehnicalităŃii pe care acesta le abordează pentru
desfăşurarea propriei expresii poetice în construirea şi deconstruirea lumii şi a universului
său poetic mulat pe surogatul realităŃii. Am pomenit această postură don quijotescă tot ca
raport filosofic între adevăr şi realitate. CondiŃia de Don Quijote este foarte bine surprinsă
în raportul menŃionat. Nu este una de expozeu fulminant sau de spectacol, Ion Stratan
preferând ca spectacolul poeziei sale să se situeze în interioritatea textului, aşadar în text
şi fiind foarte bine ajutat de afectul său de foarte multe ori opac la scrutarea ochiului
lector. Sunt mai multe atribute ale poetului care ies în evidenŃă şi o mulŃime a atributelor
poeziei sale, cât şi o mulŃime comună a acestora.
Lucrarea este un compozit din două părŃi majore. Una se ocupă de perioada
fermentului literar optzecist, de sursele lui neaşteptate, fie româneşti, fie europene sau
aparŃinând culturii americane, o analiză a perioadei politice respective şi a evoluŃiei
generale a scrisului optzecist cu teoriile şi încadrările date pe rând de critica metodică,
cea de întâmpinare şi cea creativă, plus critica din cadrul generaŃiei, fenomen care

8
cuprinde şi scriitorii din vocaŃie şi actanŃi ai direcŃiei critice ca meserie de bază prin
studiile făcute. O a doua se ocupă de fenomenul Ion Stratan, un fenomen imposibil de
înseriat, greu de decelat, care evoluează pe mai multe niveluri în fiecare dintre nivelurile
textului, ale afectului, ale construcŃiei şi deconstrucŃiei viziunii asupra lumii
înconjurătoare cât şi a interiorităŃii. Aici avem, dincolo de această ieşire pe niveluri
diverse, şi evadarea din dimensiuni, o particularitate a poeziei strataniene dată de temerile
şi angoasele eului liric.
Prima parte este împărŃită în cinci capitole mari despre contextul socio-politic şi
literarul timpurilor, despre viziuni poetice şi teoretice, despre descendenŃe şi teoretizări
asupra conceptului despre generaŃie aşa cum a fost conceput teoretic de către LaurenŃiu
Ulici şi intrat în normă, sau canon şi despre istoria termenului. În ordine ele sunt Ion
Stratan în contextul poeziei contemporane, împărŃit la rându-i în Surse ale 80-ului
românesc, Modernismul românesc cu reprezentanŃii lui clasicizaŃi de aparatul critic,
ApariŃia generaŃiei 80. Contextul cultural şi ideologic. Militarea dreptului la liberă
exprimare şi înnoirea limbajului poetic. În continuare se discută disponibilitatea pentru
teoretizare ca factor al postmodernismului şi despre posibilele curente tutelă ale
fenomenului optzeci, incluzând şi un capitol care încearcă să stabilească raporturile
teoretice între textualismul românesc şi postmodernismul universal. Ion Stratan în
cadrul generaŃiei sale este capitolul care punctează momentul zero al optzeciului şi
formarea acestuia, Ion Stratan fiind raportat la individualităŃile din cadrul generaŃiei cât şi
la încercările de supunere ale criticii în bătălia acerbă de a situa noul fenomen literar în
toate atributele sale de înnoire de limbaj şi atitudinal în repere critice fixe. În acest capitol
se dezvoltă factorul de imaginal şi imaginar al noii poezii, se impune experimentalismul
lui Ion Stratan sub aserŃiunea poetului care îşi sacrifică unitatea stilistică în favoarea
experimentului şi se revalorifică, aducându-se în prim plan bătălia de concepte dintre
textualism şi postmodernism, dintre valenŃele textului ca viaŃă scrisă şi autenticitate a
acestuia, primul presupunând viaŃa textului şi primatul acestui corp scris, cel de-al doilea
spunând despre autenticitatea scrierii de sine. Dacă primul este foarte bine dezvoltat critic
de către establishmentul generaŃiei: Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Alexandru
Muşina, Mircea A Diaconu; al doilea este opera criticului Marin Mincu, dezvoltată încă
din deceniul opt al secolului trecut.

9
 Singurul aspect biografic şi subiectiv este capitolul Mă cheamă Ion. ViaŃă scrisă
viaŃă trăită, capitol în care se încearcă un excurs biografic narativ, punctările cu date
fiind cunoscute şi uşor de accesat.
Lucrarea are un centru de greutate bine cumpănit. El descrie fenomenul Aer cu
diamante, dar mai ales impactul pe care acesta l-a produs în literatura română, susŃinerea
de care a beneficiat, spiritual mai mult decât material şi conŃine şi o analiză a volumului
şi în speŃă a poeziei lui Stratan în raport cu ceilalŃi trei lunedişti: Traian T. Coşovei,
Florin Iaru şi Mircea Cărtărescu.
Ceea ce rămâne interesant la Aer cu diamante este că el reprezintă un experiment.
ToŃi cei patru au marşat pe o nouă structură chimică a poeziei, care la fel de bine poate fi
citită drept înnoire a limbajului, operând la niveluri de exprimare stilistică, revigorând şi
renuvelând toate datele şi aspectele expresiei poetice, configurând noutatea de limbaj prin
prospeŃime, vitalitate şi surprindere a viului prin care spontaneitatea şi ascuŃimea îşi
revendică făptaşii poeŃi sau se revendică ca sursă a inspiraŃiei acestora.
Aer cu diamante s-a constituit ca o chintesenŃă a debuturilor din jurul anului
1980, revelând apariŃia unei generaŃii foarte serioase, cu voinŃa de a puncta major
literatura română, cu un suport teoretic şi un background cultural foarte bine solidificat.
Aer cu diamante este rezultatul perfect al unui grup sau atelier de creaŃie în permanenŃă
şlefuit şi ordonat, polizat şi rodat de spirite creatoare şi cuvinte topite în creuzetul lor.
Capitolul despre Aer cu diamante arată cele patru direcŃii postmoderniste, căci
postmodernismul conŃine experimentalul, măcar teoretic, de dinamică a textului şi
anume: epicul, referenŃialitatea, ludicul şi tutelarul caragialian ca referent din afară, bine
adus în contextul textualităŃii vii a poeziei. Caragiale este un brand al Cenaclului de luni,
dar şi o trambulină intertextualizată de care cei patru s-au folosit fără nici un complex
literar, fără fandoseli de purism de retortă. Cel mai vădit exemplu în această preluare
experimentală cu cea mai mare doză de urmuzian rămâne Ion Stratan cu al său
Pentameronul. Poemul rămâne ermetic; intarsiile de caragialisme şi eminescianisme
recuperează pe de-o parte valori estetice şi afective şi fractează la timp densitatea şi
intensitatea acestui ermetism , aceasta fiind condiŃia experimentului la Stratan.
Ceea ce este interesant este că Aer cu diamante se concretizează ca o placă
turnantă între modernism şi postmodernism, justificând raŃiunea lui Mircea Cărtărescu de

10
a numi perioada soft. Experimentul este cel care dă turnura postmodernă a situaŃiei lirice
existente în volum. Ca şi Aer cu diamante, Ion Stratan este poetul care reprezintă la
rându-i, poate cel mai bine, această placă turnantă dinspre modernism spre
postmodernism prin experimentul perpetuu pe care îl propune. El este şi în cadrul
Cenaclului de luni şi în cadrul generaŃiei optzeci şi în interiorul propriei opere o deltă
„doldora de semne”, poetul a cărui vastitate cuprinde tot, sfârşind într-un postmodernism
complet dezinvolt cu Cimitirul de maşini şi Nefertiti Eminovici.
A doua parte a lucrării porneşte pe un dinamism al analizei în diacronie şi a
evoluŃiei poeziei şi liricii strataniene menŃionând exact acest traiect puternic, peninsular
dinspre modernism prin experiment spre postmodernism. Reperele critice sunt luate din
majoritatea studiilor contemporane şi pe ele se întreŃese analiza amănunŃită a poemelor
lui Stratan. Nu merge pe direcŃia structuralismului şi nici a semioticii. Acestea sunt
pomenite şi îşi au drumul paralel.
Această a doua parte începe cu epicentrul debutului unde intră şi ce a însemnat
Aer cu diamante ca centru de greutate al lucrării. Ea este structurată pe epicentre de forŃă
ale evoluŃiei poetice. Epicentrul debutului care conŃine Ce a însemnat Aer cu diamante,
Ieşirea din apă şi Cinci cântece pentru eroii civilizatori, fiecare dintre ele având un
capitol separat de figuri de stil, versuri uitate şi imagini de forŃă sugerând puterea vizuală
a poeziei lui Ion Stratan, densitatea ei şi raportarea pe nivelurile textului şi pe cele ale
tehnicii.
Al doilea epicentru este cel al poeziei elementale şi al desfacerilor, unde Stratan
îşi perfecteză tehnica diamantină, o duce mai sus, în toate tăriile poeziei şi se prezintă ca
un poet al genezelor. Al treilea epicentru este cel al morŃii, epicentru care şi el radiază pe
toată opera însă care, acuma, este concretizat în nume în trei volume distincte. De la
aceste volume el îşi poate întinde iradierea, chiar dacă tema morŃii, clasică de altfel,
împânzeşte întreaga scriitură strataniană. Acest punct de iradiere menŃine pulsatilă tema
morŃii generată de angoase şi temeri, de imposibilitatea scăpării. Lucrarea prezintă acest
centru pulsatoriu ca pe o pitică albă, foarte strălucitoare legată de o geneză a
eshatologicului în universul stratanian
Urmează o zonă gris, aşa cum am denumit-o a scrisului compulsiv dar care nu
este lipsită de valoare mai ales prin volumele Apa Moale, Spălarea apei, Oameni care

11
merg, łara dispărută, Zăpadă noaptea, Pământ vinovat, O lume de cuvinte, Biserica
ploii şi Crucea verbului. Această zonă este dominată de compulsia scrisului, de reluarea
de cicluri, de scrisul concentric şi intens al lui Ion Stratan. Perioada zonei gris este privită
de multe ori ca fiind una a scrisului patologic, cu rateuri, cu derapaje de stil fiecare
constituindu-se în sacrificiu al stilisticului în favoarea experimentului
Aşijderea, perioada gris este şi cea a antologiilor vădind grija ceasornicărească şi
modernistă pentru text, grija de cuvânt şi calofilia pe care o rezumă spiritul poetic pentru
textul său. Nu mai puŃin de cinci antologii sunt cuprinse în această perioadă fiind şi cele
mai dezbătute de critică: Biblioteca de dinamită, Jocurile tăcute, Celebra specie umană
şi O lume de cuvinte. Cimitirul de maşini apare în 2005 şi intră la perfectarea
experimentului în ciclurile cu acelaşi nume din toate volumele de peste timp. Perioada
gris este una a retuşărilor caracteristicilor peoziei strataniene, a unui nou capitol în ceea
ce priveşte experimentul şi un round up al epicentrelor de până atunci, o concluzie cu
multe recapitulări, pentru reactualizarea prezenŃei poeziei lui Stratan în conştiinŃa
contemporană.
Al patrulea epicentru, cel al ieşirii postume pe scena literară, este o concluzie de o
excepŃională forŃă lirică şi stilistică a experimentului perfectat şi este precedat de Cartea
ruptă, o nuanŃă ameninŃătoare a umbrei care se apropie. Cartea ruptă este o de o
sonoritate uimitoare. Ea are valenŃele unei bipolarităŃi. În ea se contopesc şi deprimarea şi
optimismul, iubirea şi are o nuanŃă paradoxal ascensională. Ca şi cum poetul s-ar degreva
de scrisul poeziei, ar conştientiza acest efort şi acest fenomen eliberator. RevelaŃia după
scris este ruperea scrisului. Atât deprimismul stratanian, cât şi această revelaŃie
ascensională şi eliberare de scris sunt bucăŃile de mozaic care compun Cartea ruptă. Ca
valenŃă a finalului Cartea ruptă are un pandant într-o parafrază din Cafeaua cu sare care
sună aşa: „Mi-am aprins Ńigara cu o carte”. Înfiorător, spectacular, eliberator gest acesta
de a hărăzi cuvintelor libertatea în similaritatea biblică a arderii de tot, a primirii jertfei în
totalitatea revelatoare a sensurilor ei.
Cartea ruptă este prezentată în această lucrare ca fiind debutul celui de-al
patrulea epicentru al operei strataniene şi cel puŃin la fel de important ca debutul
propriuzis al lunedistului. Acest al patrulea epicentru este de o importanŃă vitală. Cu el
Ion Stratan îşi conchide opera. El îşi închide cercul. Îşi închide spirala operei lui. Îşi

12
adună toate ciclurile numite Cimitirul de maşini din absolut toate volumele din
perioadele celui de-al doilea şi celui de-al treilea ciclu şi îşi strânge parafrazele, deşi nu
toate, aici urmând, cel mai probabil ca poeŃii congenerii să ajute cu memoria lor această
parte a creaŃiei lui Ion Stratan, în două plachete numite Cafeaua cu Sare şi scrie poemul
superb Nefertiti Eminovici, un poem despre comunicarea întreruptă, un volum despre
bagatelizarea iubirii prin limbaj de nivel de suprafaŃă, prin neîntâlnirea personajelor decât
prin intermediul epistolelor, un poem halucinant povestind despre uşurătate şi superficial
pe de o parte şi despre toate tenebrele din interiorul uman atunci când se găseşte părăsit,
deznădăjduit, pe marginea prăpastiei. Cel mai probabil Nefertiti Eminovici a fost scris în
ultimele luni ale vieŃii poetului. Despre acest volum nu s-a vorbit niciodată. Am scris
despre el în revista Tomis, îndată ce a apărut. O carte despre care Traian T. Coşovei
spunea: „Mă tem că nu va fi înŃeleasă”.
Ironia amară şi umorul dezinvolt transpar în Nefertiti Eminovici de la prima
pagină unde ca introducere în epistolatul cărŃii sunt publicate în facsimil două scrisori în
registre diferite, unul sentenŃios, preŃios, protocolar şi unul colocvial şi afectuos, poetului
Alexandru Condeescu, directorul Muzeului NaŃional al Literaturii de atunci. Nefertiti
Eminovici conchide aşadar o operă fulminantă, de treizeci şi patru de volume de poezie,
o operă mare în toate sensurile ei şi nejustificat de neprizată de publicul larg. Despre
acest volum s-a tăcut mult, la fel de nepermis de mult.
Acest prim pas pe care îl reprezintă lucrarea noastră este menit să iniŃieze
recuperarea lui Ion Stratan şi aducerea operei lui dinaintea atât a cunoscătorilor, cât şi a
publicului iubitor de poezie. Asta nu pentru că Ion Stratan ar avea nevoie de o
confirmare, dar cu siguranŃă perceperea lui trebuie reconsiderată. Acest demers va face
parte dintr-un altul mai vast de care se vor ocupa în continuare, probabil, atât exegeŃii
generaŃiei optzeci, cât şi cei care vor veni după ei. Mircea Cărtărescu are şi el în lucru
acum o carte despre generaŃia optzeci şi va fi o recuperare importantă şi vastă.
Lucrarea de faŃă se înscrie să demonstreze spiritul viu al liricii strataniene prin
vitalitatea limbajului prin figurile favorite, prin demontarea clişeelor limbii comune, prin
dărâmarea zidurilor paradigmatice ale acesteia. Ion Stratan, de fapt, demonstrează acest
aspect viu al limbii prin desconsiderarea clişeelor şi prin tehnica sa de colajare, prin
baleiajul pe care îl face între registre. Numai în Nefertiti Eminovici el aplică analitic trei

13
tipuri de texte epistolare: Eminescu, Caragiale, Slavici. Se ştie că el a încercat la rându-i
o recuperare poetică de forŃă prin menŃionarea pilaştrilor poeziei româneşti dinaintea
versurilor sale, ca o împărtăşire şi ca o corespondenŃă a poeŃilor peste timp, această
dimensiune necruŃătoare care l-a obsedat şi din care aproape că era nerăbdător să evadeze
precum „harpistul” închis în trup şi în ViaŃă. Această lucrare despre Stratan îl readuce
prin vers în proxima noastră prezenŃă. Stratan trebuie revizitat şi reconsiderat, întrucât
vorbim de un poet de dimensiuni uriaşe. Revizuirea operei lui este un imperativ, mai ales
că s-a alăturat în veşnicie comorii literaturii româneşti.
Această lucrare respectă situarea poetului în cadrul generaŃiei sale, în contextul
literaturii româneşti şi decelează sursele poeziei optzeciului şi a reperelor pe care acesta
s-a constituit ca mişcare literară. Am citat dintre poemele lui Ion Stratan şi chiar am făcut
capitole cu versuri memorabile pentru a fi siguri că neuitarea de Stratan trebuie
instaurată. El trebuie alăturat celorlalte legende ale literaturii româneşti.
Ceea ce este important este că nu am găsit în opul stratanian flow-uri sau scurgeri.
Este o operă fermă, chiar şi în situaŃia scrisului compulsiv al zonei gri de la sfârşitul
deceniului zece. Stratan explodează liric cu superbie. De la început de la Ieşirea din apă
şi până la Cinci cântece pentru eroii civilizatori, de la Lux şi până la Desfacerea, Stratan
se desface pe sine, se dezîntremează dinaintea cititorului în efortul de lăsa harpistul liber
şi în acelaşi timp de a re-crea lumea, de a o re-pune în alte forme, în matrici văzute numai
de ochiul poetic şi care nu lasă limba să băltească, ci îi conferă maree, viaŃă, ci-inclus.
Poezia lui Stratan nu poate fi decelată sau devoalată într-un singur volum, sau
într-o singură lucrare. Sunt multe lucruri de spus, sunt şi multe lucruri opace. Stratan a
scris mult. Este, ca să folosim o parafrază de-a lui, „scriitorul care a scris cât a trebuit”.
Poate dacă nu ar fi fost boala şi cancerul la plămâni în metastază, dacă nu ar fi fost ieşirea
atât de brutală şi de violentă, ca un act poetic, tragic, din scena vieŃii poate şi astăzi mai
aveam câteva volume de poeme.
GeneraŃia optzeci ca şi Stratan vor fi în timp subiecte bine definite de către criticii
generaŃiei şi de teoreticienii ei. Lucrarea de faŃă se constituie ca un impuls la poezie şi
semnal asupra unei valori incontestabile a literaturii române contemporane recente. Ea
face parte din legenda care începe a poeziei lui Ion Stratan.

14
 II
O deltă doldora de semne

FrumuseŃea la Stratan are şi aspecte din contemplativitatea odinioară cultivată de

Lucian Blaga, pe când urâtul depăşeşte iremediabil situl arghezian şi montura lui, urcând
în grotesc şi incongruent sau coborând şi mai mult în abis: „uneori m-aş opri doar la
tine/ frumuseŃe înceată/ cum Ńi-aş stâlci numele/ n-ai să te schimbi/ frumuseŃe,
frumuşaŃă/ bisturiu de angora/ navă pierdută pe-o emisferă de măr/ uneori m-aş opri
doar la tine/ frumuseŃe înceată/ tu, care porŃi laserul/ cald ac de păr”. Această
contemplativitate este o întrerupere, o fractare în dinamica generală a lui Stratan, pentru
că pe coridorul pe care vine are filonul lui Blaga. Ce se întâmplă de fapt în lirica lui Ion
Stratan este o reînchegare în alte chei ale aceleiaşi sensibilităŃi. În el se adună poezia
românească şi se dotează cu o nanotehnologie futuristică.
În toată opera lirică a lui Ion Stratan, ironia ca stil, factorul demitizant plus
parodia nu fac decât acelaşi lucru pe care îl face înstăpânita tehnică a modelării
limbajului în cazul poetului optzecist: ascunde hipersensibilitatea la care nu trebuie ajuns.
Importantă este această configurare mandalică a structurii operei strataniene. Aproape că
din hermetism şi simplitate, dublate de un perpetuu joc voit grotesc, constructiv şi
deconstructiv, poetul îşi asamblează şi dez-asamblează cu scop, pe lângă scopul poeziei
mari, fixat: opacitatea. Temerea de a se expune, de a se devoala îl sileşte să o facă şi în
liric printr-o precauŃie formată dintr-un lego de cuvinte.
De exemplu, Ieşirea din apă este iremediabil calată pe tema poeziei. Deşi putem
spune că este o temă postmodernă pentru că poezia vorbeşte despre poezie, adică se
vorbeşte pe sine, se spune pe sine, îşi rosteşte corpul de cuvinte ca să poată lua fiinŃă, este
şi o temă modernă esenŃialmente, dar nu aşa cum o foloseşte Ion Stratan. Aşadar, la el
tema poeziei este suflul, are suflul modernităŃii coapte.

15
 ConştiinŃa artistică pluteşte între două puncte de reper ca „un abur nedefinit”,
„într-o lume a aparenŃelor”. Acestea sunt timpul şi abstracŃiunea. Timpul ca „singurul
obiect accesibil simŃurilor”, abstracŃiunea ca o soluŃie de exprimare, de compromis între
percepŃie şi transcrierea acesteia. Dacă se poate spune ceva de amprentă despre poezia lui
Ion Stratan este că întotdeauna este o poezie a elementelor şi în acelaşi timp una a
genezelor legate de aceste elemente, că este o poezie a devenirii elementelor, şi mai ales
continuu pândită de eshatologic.
Cine i-a spus lui Ion Stratan că este urmuzian, cu siguranŃă nu s-a înşelat.
DiferenŃa este că poezia lui Stratan e mult mai mult. La el există această tehnică de a
deborda în spunere, şi atunci în toata construcŃia-deconstrucŃia apare un exces care
poetizat nu mai are totuşi valenŃele absurdului excesiv urmuzian. El se îmblânzeşte în
poezie şi capătă coerenŃa miracolului.
Ceea ce s-a văzut ca înŃeles în, de pildă, Ruleta rusească din partea majorităŃii
critice a fost parodia1 ca mecanism postmodern de spunere a lucrurilor şi de scriere a lor,
cu valenŃa ei transformatoare şi de a transforma, ca lucru revelat, burlescul în miraculos.
Preferăm totuşi varianta „experimentalismului” stratanian, întrucât fiecare poem scris este
un experiment, iar poetul este imposibil de clasat pentru că este „eliberat de obsesia
oricărei formule, a oricărui canon”2. Comedia nu are forŃă, şi nici parodia, întrucât
gravitatea este enormă. Întregul fundal ontologic nu poate fi detrimentalizat în nici cel
mai mic grad. Prin experimentalismul său, prin posibilitatea auto-persiflării, capacitatea
de „a se distra pe seama faptelor şi ideilor sale”3, prin auto-contemplare, poetul este un
poeta artifex, stăpân pe o sumă de experimente ale unei epoci novatoare.
Ion Stratan este un poet al verbului mai mult decât al logos-ului, este poetul unui
complex logotic, dinamic, el preferă partea dinamică a predicaŃiei. Orice mişcare şi orice
întâmplare îl fac să reacŃioneze prompt poetic.

1
„Scriptorul parodic, într-un atare înŃeles salutar prin tendinŃa de deparodizare pe care o
ilustrează, se află concomitent în poziŃia secundă a deconstrucŃiei şi în cea primă a
întemeierii. Actul său este circular. (...) Ce e pierdere pe de o parte, e câştig pe de alta.
Ironia ajunge a eroda şi a restaura în aceeaşi măsură” Gheorghe Grigurcu, Comedia
literaturii, România literară, nr. 22, 2002, p. 9.
2
Gheorghe Grigurcu, Comedia literaturii, România literară, nr. 22, 2002, p. 9.
3
idem

16
 Ceea ce se întâmplă la Stratan şi îl individualizează şi îi şi conferă valenŃele
postmoderne este această aducere în operă, nu ca juridicul „apel la persuasiune”, a
câtorva scriitori de care se foloseşte, prin procedeele lor atestate, să creeze, după caz, un
dialog liric, efecte speciale, ironii sau să urmărească o amprentă a vremurilor sau un
deziderat al acestora. Putem spune că Ion Stratan este un poet unionist în expresie prin
aducerea la mantinelă a unor alŃi poeŃi ca să îi stea mărturie, mai puŃin revelând parodia
ca scop în sine. Dialogul cu cuvântul ca personaj este un exemplu de continuare pe linia
lui Nichita Stănescu, dar cu valenŃele individuaŃiei proprii.
Stratan marşează pe semanŃia logosului şi înlăuntrul sensurilor lui el creează un
dialog între cuvânt şi cuvânt, logosul înseamnă raŃiune, astfel discursul se cabrează pe
axa lui şi pe celelalte înŃelesuri (teologale chiar): gând, cuvânt faptă, ca un lanŃ „trofic” al
iniŃierii. Există şi un demers donquijotesc pe care îl experimentează Ion Stratan în aceste
versuri, aducând de şi mai din urmă problema realităŃii ca adevăr. Cât de reală sau
adevărată este realitatea şi cât de real sau adevărat e adevărul fiecăruia dintre noi faŃă cu,
cel absolut, exact în genul Renaşterii târzii cu scepticismul aferent faŃă de cunoaştere în
sine, Stratan actează ca Prospero, îşi aruncă bagheta magică în apă, modernist el
definindu-se astfel: „Sunt un Don Quijote de apartament”4, aşadar interior, orientat către
oglindirea înăuntru: „A lumii paranimfă – moartea// Nu vom şti niciodată în ce se
dizolvă emfaza./ Important este că sunt viu/ şi pier/ şi pier/ /Şi pier, cum de boare pier
norii” (1866, 11/23 sept.) Şi în tendinŃa de a recupera Poezia, personajul liric
monologhează despre imposibila reuşită a acestui demers recuperator.
Ion Stratan face ca lirismul său să apară ca „o remarcabilă recucerire a poeziei ca
subiectivitate, ca mărturie definitorie de sine”5. Realul se subordonează subiectului,
subiectul nu este acablat de real, aşadar îl poate deconstructiviza, după cum îi impune
matricea eului. El vede lucrurile altfel, ca şi cum ar fi făcute din coduri binare, adică strict
în esenŃa lor, realul nu se poate impune sub nici cea mai mică formă. Ion Stratan este un
poet al noumenalului, al noumen-ului. „Eul”, spune Gheorghe Grigurcu „respiră, în fine

4
Ion Stratan, Cafeaua cu sare 2, Editura Bibliotecii JudeŃene Nicolae Iorga, Ploieşti,
2005, p. 35.
5
Gheorghe Grigurcu, op. cit., p. 447.

17
prin el însuşi”6. DiferenŃa între Stratan şi colegii săi de generaŃie este, tehnic şi conceptual
vorbind, ca diferenŃa dintre impresionism şi expresionism în artele vizuale. Aşadar nu
impresia asupra eului primează, ci expresia artistului plastic, a artistului vizual. Ion
Stratan este un poet al vitalului, dar care nu lasă sub nicio formă umorul pe dinafară. Nu
se teme să îl includă, nu se teme de un kitsch prin alăturare, ci face din el un instrument
de scoatere a eului de sub amprenta realului, abstractizându-l, poetizându-l.
Umor şi duioasă afecŃiune, gravitate şi seren se perindă prin Cimitirul de maşini
al lui Stratan. DispoziŃie ludică sau umor sănătos este o dovadă a geniului liric stratanian
care are „o aptitudine a interiorităŃii peste coeficientul mediu al coechipierilor săi”, şi se
vede „prins în rotirea impersonalizării blocate de personalizare, ca-ntr-un vârtej”7. Joaca
este un apanaj al înŃelepciunii. Joaca este frumoasă, iar la Stratan este strălucitoare.
Aceste forme ale spontaneităŃii strataniene şi lirice inundă spiritul şi reprezintă sociabilul
din toată criptarea şi hermetismul şi abstractizarea şi esenŃializarea lui Ion Stratan ca
poeta ludens.
Opera lui Ion Stratan are trei epicentre majore: 1. poezia debutului 2. poezia ca
desfacere după 1990 primele patru volume şi după ce va fi trecut cu seriozitate prin
volume antologate cu grijă calofilică se desfăşoară într-o zonă a compulsiei scripturistice
nu de lăsat pe urmă. Al treilea epicentru este cel postmortem. Cel mai puŃin cunoscut şi
poate şi cel mai spectaculos.
Avem, în finalul analizei, o particularitate în opera lui Stratan care Ńine de religios
gnostic, dar numai ca artist şi nu neapărat ca ideolog. Acesta este subînŃelesul de căutare
a revelaŃiei trinitare, pe care am denumit-o ca fiind valenŃa sau obsesia riublioviană, fie ea
şi sub forma compactă a matematicii, a numerelor şi care ne trimite cu gândul iremediabil
către sfârşitul poemului Hermes, unde cei trei pleacă spre apus. Craii de la răsărit? Craii
lui Mateiu. I Caragiale? TristeŃea vremurilor apuse? Nostalgia? Mersul spre vest ca
moarte (The West is the Best)? Ca şi în Hermes, avem Vagonul de dormit trinitatea
propusă, ca viziune, ca vizualizare de către Ion Stratan. Acesta este Rubliovul lui Ion
Stratan.

6
Gheorghe Grigurcu, op. cit., p. 447.
7
idem

18
 ReŃetarul este simplu şi deci impecabil. Verbul „a fi” întors şi răsucit în forme, o
prezenŃă trinitară, într-un context sau peisaj spectaculos. Singurătatea şi moartea,
prezenŃe apropiate şi, în cele din urmă, noaptea ca moment fenomenal al revelaŃiei.
Rubliovul Trinitar al lui Stratan este complet, poetic maxim, sensibil şi plin de
spectaculozitate şi eclatanŃă, dincolo de tristeŃea pe care cele două prezenŃe o pichetează
nocturn şi, de multe ori, chiar şi agresiv.
Ceea ce defineşte cel de-al doilea epicentru stratanian şi îi întăreşte
individualitatea şi starea de poet neînseriabil este ciclul Desfacerilor, care, ca şi în cazul
Cimitirului de maşini traversează opera lunedistului de după 1990, deci din al doilea
epicentru până la moartea şi după moartea acestuia. Desfacerile lui Ion Stratan, dincolo
de prezentarea genezei ca din perspectiva Creatorului şi a creaŃiei deopotrivă, dincolo de
abstracŃiunea care le domină şi dimensiunile care le întretaie, dincolo de teme şi tematici,
păstrează un filon al durerii exprimat afectiv, un nucleu la care se ajunge greu pentru că
structura poeziei şi forma ei sunt mandalice. Sunt nişte înfloriri ale durerii şi singurătăŃii
care domină individuaŃia poetului.
Stratan rămâne, pe de altă parte, un homo religiosus, dar dincolo de canon. Atât
riubliovul lui cât şi genezele desfacerilor îi conferă acest credit. TendinŃa de a-l fi făcut
ludic până la paradoxurile parodiei nu rămâne ca unicitate pură sau ca atribut ireversibil
al operei şi condiŃiei poetice a lui Stratan.
Poemele din Desfacerea sunt îngeri simetrici în concepŃie ai lui Ion Stratan.
Poetul nu este un maniheist, un bogomilic în care lucrurile să se situeze sec între alb şi
negru, ca în apropierea lui Blaga. Să nu uităm că frumuseŃea lui încetă sau cu viteza
intensităŃii înseamnă şi cerul senin şi adevărul şi albul din care nu au plecat culorile, exact
cum trinitară este şi prisma prin care el se împarte în semnul lui Noe. Stratan este un
nuanŃator abstract, un connaisseur metafizic abil şi un conceptual artist plastic care
practică o dispunere mandalică a poemului dublată de o visare lucidă, de unde, poate,
eticheta de contemplare cu ochiul rece. Această visare lucidă îl situează pe Ion Stratan
într-un psihedelic de o nuanŃă diferită faŃă de generaŃia literară şi muzicală cu aceleaşi
proprietăŃi. Poate, mai degrabă, sensibilitatea lui Stratan să se caleze pe cea a
prerafaeliŃilor ca Dante Gabriel Rossetti.

19
 Este un permanent baleiaj, o furtună continuă de gânduri. O furtună, un ciclon a
cărui intensitate nu s-a diminuat niciodată de-a lungul operei poetului. Viteza intensităŃii
este aceiaşi! Fabulos este poemul Rugul, o branduire a părŃii din liturghie care se
numeşte Ectenia mare, când preotul tot pomeneşte pe toată lumea, scrisă pe calapodul
matricial de limbaj şi de stări, de poetic şi logotic al poetului. Nu vrem să spunem că
Stratan este un bisericos sau că religiosul îl acaparează. Re-ligarea lui Stratan este una
personală, specială, gnostică, este vorba de acel metafizic recuperat cel mai bine, spunem
noi, de la poeŃii englezi metafuzici, pe care un Ezra Pound sau un T. S. Eliot i-au
recuperat la rându-le, oferindu-i modernismului universal. Este acel metafizic care, din
păcate, l-a aruncat în eclectism, partea care i-a făcut pe unii să exclame că poate fi sursa
neperceperii lui în întregime, sau că percepŃia critică şi-a ratat intrarea în opera
strataniană.
Aceasta şi este poezia lui Ion Stratan: o mască de cuvinte, un procedeu tehnic de
construcŃie şi deconstrucŃie străjuit de demonii mandalelor pentru ca sensibilitatea poeziei
să se manifestă nedescoperită de alŃi ochi străini. Această atitudine, cumva ecleziastică
resemnată, taie din torsiunea obişnuită a tehnicalităŃii lui Ion Stratan, însă nu îl
diminuează, ci îl ornează cu o posibilitate lucidă a contemplării care înfloreşte ca un
lotus.
Continuum-ul apariŃiei trinitare îi oferă lui Stratan perspectiva rublioviană
personală. Altfel spus, Rubliovul lui Stratan bântuie cu insistenŃă toată poezia sub cele
mai varii forme. Fie că el acceptă cheia bulgakoviană, urmuziană, kafkiană, burlesc
hofmanniană sau matematică, sau geometrică sau abstractă pur şi simplu. Acest
continuum este unul din atributele poeziei strataniene. El este oglinda scrisului în care
treimea ia forme din cele mai uimitoare, mai stranii, mai disonante şi totuşi armonioase.
Este foarte greu să impui o ierarhie a valorii în afara ciclurilor din volumele lui
Stratan, din cauza faptului că instabilitatea într-o anume formă poetic şi stabilitatea în
tehnica torsiunii limbajului nu sunt egale. Ele ar trebui citate în majoritate covârşitoare.
În afara ciclurilor, Stratan explodează după vastitatea inimii sale şi după panorama
erudiŃiei colosale. El este, în afara concentricităŃilor operei sale, un poet greu de ştanŃat,
întrucât inventează registre, inventează stări, combină neuronal şi afectiv, practică jocuri
de spirit care nu sunt nici rebusistice, nici manieriste. Stratan este un actor al cuvântului,

20
nu numai un slujbaş al calofiliei, un cavaler al concentricităŃii, un zeu al stărilor şi o
trinitate enunŃată în oglinda sau reflectarea interioarelor complexe. Este ca şi cum am fi
militari la „geniu” ca să fim în spiritul lui, şi nu ştim cu ce fel de bombă avem de a face
până nu ne apropiem de mecanism. Riscul este inerent. Captarea nu poate fi perfectă, nu
poate fi totală. Stratan nu poate fi neutralizat, ci cel mult detonat de la distanŃă pentru
posibilitatea contemplării diverselor forme pe care explozia lui poetică le ia.
Poetul redevine omul însuşit. Stratan se redevine pe sine. Discursul este sobru,
gravitatea pichetată de ironii pe care le-am categorisi drept amare hohote de râs, un râsu-
plânsu dus la o densă subtilitate. Stratan are o particularitate specială, ceea ce a şi făcut ca
aparatul critic să nu îl proceseze exact, sau în totalitate, nici măcar după moartea lui –
baleiajul de la o stare la alta se face cu rapiditate, nu îŃi lasă timp să termini de consumat
momentul. Am putea spune chiar că Stratan se dejoacă, îşi joacă feste scrisului său
nelăsând cititorul să se poată bucura de o stare sau de un simŃământ al stării, fie ea tristă
sau vitală, sprinŃară şi iucundă. Stratan se subminează cu temerea de a nu inculca în lector
niciun sentiment wertherian.
În poezia lui Ion Stratan nu se poate vorbi de parodie şi efect, de tragism al
condiŃiei şi ruptură şi jubilativ băşcălios, ci strict de o împletire a efectelor reverse,
postmoderniste ale parodiei pe de o parte, aşa cum le semnalase şi Gheorghe Grigurcu şi
de o continuă stare de sfârşit, istovitoare aşa cum semnalează Eliade inconsistenŃa
umbrelor ce populează infernul grecesc. De aceea Ion Stratan este un bacovian pur sânge
de data aceasta, cu precădere în De partea morŃilor. Şi nu pentru că îşi străjuieşte
versurile cu moto-uri din poetul băcăuan, ci pentru că această perspectivă a sfârşitului
continuu, aşa cum o vedea şi Ion Caraion la Bacovia, îl locuieşte. Dar această sfârşeală
care înfioară este atât de des populată de comic, de ludens, încât deconcertează complet
ochiul lector.
Deşi unitare şi dispuse pe cicluri concentrice, volumele sunt lăsate deschise pentru
ca opera să fie simetrică. Se reiau ciclurile, se refac, se re-tălmăcesc, se re-spun. Opera
strataniană este turbionară, este o spirală, ca o tornadă de semne, mereu amplificate ca
ecourile şi mereu cu alte semnificaŃii, cu alte drumuri, cu alte variante. Din această
perspectivă, a reluării sau a concentricului, Stratan este un postmodernist, întrucât
speculează virtualul şi, în cele din urmă semnul lui Iona, clasic vorbind, nu sorescian.

21
SpaŃiu în spaŃiu, loc în loc, toate brăzdate de timp, tăiate. El colajează stările de spirit,
locurile şi amintirile cu toate simŃirile lor, le aşează în formulă, şi reŃetarul funcŃionează şi
se şi repetă cu fiecare volum. Am putea spune la fel de bine că fiecare volum al lui
Stratan este un ciclu al operei sale lăsat deschis. Astfel, fiecare dintre volume contribuie
la această continuă opera aperta. Se poate specula că temerile şi angoasa, torsiunile
interioare au afectat la Stratan şi tehnicul, într-atât cât le-a lăsat deschise pentru nemurire.
Retragerea în abstract şi aruncarea în poezie prin concret, fractarea poemelor şi
gluma intelectualistă, toate fac parte din balansul poetic al lui Ion Stratan, dintr-o tehnică
a socializării poemului, a reintegrării acestuia în sursa de unde a plecat după ce a lovit
ochiul lector.
Ion Stratan are o doză de saturnian, dar melancolia lui practică evazionismul,
după cum arată şi Bogdan Alexandru Stănescu în eseul său: ascunzând-o „sub voalul
unduios al jocului, din care îşi face apariŃia în mod constant, autentificând sentimentul
lectorului”, ceea ce îl alătură pe Stratan familiei de melancolici în măsura în care el nu
şarjează prin parodie direct în tragic, pe scurtătură. Melancolia este o stare intermediară
pe care, de multe ori, poetul o lobează, extremismul sentimentului fiindu-i mai la
îndemână, şi experimentalist vorbind îl aruncă în prolific. Melancolia lui Stratan apare în
momentele de relaxare şi contemplare lucidă, în momentele mai calde, paradoxal. Altfel,
în el se face unghiul dintre vastitatea depărtării sau de până la „departe” cu adâncimea. În
poemele lui Stratan se formează cumplitul „unghi al frângerii” hristice din icoanele
canonice ortodoxe cu răstignirea Mântuitorului. Acesta este un semn, în fapt, pentru
avizul la interioritatea poetului.
Cazul Ion Stratan este cazul poetic care ia amploare abia acum, când începe
legenda lui şi a scrisului lui, punându-i-se sub semnul întrebării atât modernitatea –
pentru că nu îi este complet asumată, postmodernitatea – întrucât există refractar la lipsa
de coeziune pe care o generează postmodernismul, ca un mozaic făcut din bucăŃele mici,
optzecismul – întrucât multe dintre trăsăturile hard ale acestuia nu îşi găsesc acoperire în
opera lui Stratan, parodia literară – pentru că Ion Stratan se află dincolo de ludic de cele
mai multe ori şi experimentalismul – pentru că nu întotdeauna este continuu ca fenomen
în operă. Între timp postmodernismul îi îndrituieşte tehnica compuneri şi a descompunerii
lumii după ochiul interior, matricial diferit, în timp ce modernitatea îi impune riguros

22
temele poetice, iar experimentul îi furnizează sistematic jucundul joc de umor amar,
luciditatea fiindu-i apanaj al romantismului. Cât despre optzecism, lui Ion Stratan îi
rămâne valenŃa strict temporală, coordonată din care caută să evadeze cu ajutorul ieşirilor
fie parodice, fie experimentale.

23
 BIBLIOGRAFIE

A. Edițții ale operei

1. Ieşirea din apă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981

2. Aer cu diamante, Editura Litera, Bucureşti, 1982
3. Cinci cântece pentru eroii civilizatori, Editura Albatros, Bucureşti, 1983
4. Lumina de foc, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1990
5. Lux, Editura Albatros, Bucureşti, 1992
6. Ruleta rusească, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1993
7. Desfacerea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1994
8. O zi bună pentru a muri, Editura Pontica, ConstanŃa, 1996
9. Cântă zeiŃă mânia, AsociaŃia Scriitorilor Bucureşti, 1996
10. Mai mult ca moartea, Editura Axa, Botoşani, 1997
11. De partea morŃilor, Editura Liberart, 1998
12. Apa moale, Editura Albatros, Bucureşti, 1998
13. Celebra specie umană, Editura Helicon, Timişoara, 1999
14. Crucea verbului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000
15.Zăpadă noaptea, Editura Prefectura JudeŃului Prahova, Ploieşti, 2000
16. Oameni care merg, Editura Premier, Ploieşti, 2000
17. O lume de cuvinte, Editura Limes, Cluj, 2000
18. Spălarea apei, Editura Eminescu, Bucureşti, 2001
19. Biserica ploii, Editura FundaŃiei Gheorghe Cernea, Ploieşti, 2001
20. Jocurile tăcute, Editura Călăuza, Deva, 2001
21. Biblioteca de dinamită, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2001
22. Pământ vinovat, Editura Premier, Ploieşti, 2003
23. łara dispărută, Editura Noul Orfeu, Bucureşti, 2003
24. Cartea ruptă, Editura Premier, Ploieşti, 2005
25. Cimitirul de maşini, Editura Grinta, Cluj, 2005
26. Cafeaua cu sare I, Biblioteca JudeŃeană Nicolae Iorga, Ploieşti, 2002
27. Cafeaua cu sare II, Biblioteca JudeŃeană Nicolae Iorga, Ploieşti, 2005

24
28. Nefertiti Eminovici, Editura M.N.L.R., Bucureşti, 2006

B. Studii Critice
1. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, Modernitatea, Editura Univers, Bucureşti, 1999
2. Antologie, Nichita Stănescu, Frumos ca umbra unei idei, Editura Albatros, 1985,
Bucureşti
3. Antologie, The Great Voice within Us, Contemporary American Poetry
4. Anzieu, Didier, Psihanaliza travaliului creator, Editura Trei, Bucureşti, 2004

5. Bodiu, Andrei, DirecŃia ’80 în poezia română, Editura Paralela 45, 2000
6. Boldea, Iulian, PoeŃi români postmoderni, Editura Ardealul, Tg. Mureş, 2008
7. Caragiale, I. L., Five o’clock tea, Momente II, Editura Ancora S. Benvenisti Co,
Bucureşti
8. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la începuturi pînă în prezent, Editura
Vlad&Vlad, Craiova, 1993
9. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999
10. Cistelecan, Al., Top-Ten, Editura Dacia, Cluj, 2000
11. Cistelecan, Al., Poezie şi livresc, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1987
12. Cistelecan, Al., Pagina de gardă, Stratan, Ion, Biserica ploii, Editura FundaŃiei
Gheorghe Cernea, Ploieşti, 2001
13. Coşovei, Traian T., Hotel Urmuz, Editura Călăuza, Deva, 2000
14. Coşovei, Traian T. Les Années Folles du Socialisme, Editura Eminescu, 2000
15. Coşovei, Traian T., PoeŃii marilor oraşe, Editura M.N.L.R., 2008
16. Coşovei, Traian T., Bună dimineaŃa, Vietnam!, Editura Călăuza, Deva, 1999
17. Cristea, Dan, Poezia vie, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008
18. Diaconu, Mircea A., Poezia postmodernă, Editura Aula, Braşov, 2002
19. Enache, Daniel Cristea – Timpuri Noi, Editura Cartea românească, Bucureşti, 2009,
20. Grigurcu, Gheorghe, Un avatar al romantismului din vol. Poezie română
contemporană, Editura revistei Convorbiri Literare, Iaşi, 2000
21. Leahu, Nicolae, Poezia generaŃiei ’80, Editura Cartier, 2000

25
22. Lefter, Ion Bogdan, Flashback 1985. Începuturile noii poezii, Editura Paralela 45,
Piteşti, 2005
23. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică, vol III Editura Aula, 2001
24. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti,
2008
25. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică, Poezia, vol I Editura Aula,
Braşov, 2001
26. Malamen, Iolanda, Scris şi de scris, Editura Vinea, Bucureşti, 2005
27. Mincu, Marin, Textualism şi Autenticitate, Editura Pontica, ConstanŃa, 1993
28. Mincu, Marin, Eseu despre textul poetic, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1986
29. Marin Mincu, Poezia română actuală, Editura Pontica, 1999
30. Mincu, Marin, O panoramă critică a poeziei româneşti în secolul al XX-lea, Editura
Pontica, ConstanŃa, 2008
31. Mincu, Ştefania, Nichita Stănescu între poesis şi poiein, Editura Eminescu, 1991
32. Martin, Mircea, Cenaclul Universitas. Mircea Cărtărescu – La Martin, Editura
M.N.L.R., Bucureşti, 2008
33. Muşina, Alexandru, Antologia poeziei generaŃiei ’80, ediŃia a II-a revăzută şi
adăugită, Editura Aula, 2002, Braşov
34. Muşina, Alexandru, Unde se află poezia?, Editura Arhipelag, Tg. Mureş, 1996
35. Muşina, Alexandru, Eseu asupra poeziei moderne, Editura Cartier, Chişinău, 1997
36. NegoiŃescu, Ion, Poezia lui Eminescu, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995
37. Patapievici, Horia Roman, Omul Recent, Editura Humanitas, 2003
38. Regman, Cornel, Dinspre „Cercul Literar” spre „Optzecişti”, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1997
39. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol IV, Editura Cartea Românească, 1989
40. Stoicescu, Bogdan Convorbiri la lumina gândului, Editura Libertas, Ploieşti, 2006,
41. Nichita Stănescu însoŃit de Aurelian Titu Dumitrescu, Antimetafizica, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1985
42. Stănescu, Nichita, Enciclopedia Virtuală Nichita Stănescu, FundaŃia culturală
Noesis, 2004

26
43. Stoiciu, Liviu Ioan, La fanion, Editura Albatros, Bucureşti, 1980
44. łeposu, Radu G., Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă,
Editura Eminescu, 1993

C. Lucrări generale
1. Adorno, Theodor W., Teoria estetică, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005
2. Agamben, Giorgio, Homo sacer, Editura Idea Design and Print, Cluj, 2006
3. Caracostea, D., Expresivitatea limbii române, Editura Polirom, Iaşi, 2000
4. Del Conte, Rosa, Eminescu sau despre Absolut, Editura Dacia, Cluj, 1990
5. Bachelard, Gaston, Apa şi visele, Editura Univers, Bucureşti, 1995
6. Bachelard, Gaston, Aerul şi visele, Editura Univers, Bucureşti, 1997
7. Bachelard, Gaston, Psihanaliza focului, Editura Univers, Bucuresşti, 2000
9. Bachelard, Gaston, Pămîntul şi reveriile voinŃei, Editura Univers, Bucureşti, 1998
10. Călinescu, Matei, Conceptul modern de poezie, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972
11. Cioculescu, Şerban, Caragialiana, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977
12. Grigorescu, Dan, DicŃionarul Avangardelor, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003
13. Grupul u, Retorica poeziei, Editura Univers, Bucuresti, 1997
14. Gulian, C. I., Hegel sau filosofia crizei, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1970
15. Gulian, C.I., Metodă şi sistem la Hegel, vol. I, II, Ed. Academiei RPR, 1957
16. Hegel, George Wilhelm Friedrich, Despre artă şi poezie, vol. I, II, Ed. Minerva,
Bucureşti, 1979
17. Hegel, George Wilhelm Friedrich, Enciclopedia ştiinŃelor filosofice, Editura
Academiei RSR, 1966
18. Hocke, Gustav Renée, Manierismul în literatură, Editura Univers, Bucureşti, 1999
19. Huizinga, Johan, Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al
culturii, Bucureşti, 1977
20. Irimia, Mihaela Anghelescu, Dialoguri Postmoderne, Editura FundaŃiei Culturale
Române, Bucureşti, 1999
21. Lovinescu, Eugen, Critice IX, Editura Ancora, Alcalay Calafeteanu, Bucureşti, 1923
22.. Podoabă, Virgil, Anatomia frigului (O analiză monstruoasă), Editura Ecco, Cluj-
Napoca, 2003

27
23. Raymond, Marcel, De la Baudelaire la Suprarealism, Editura Univers, Bucureşti,
1998
24. Ungureanu, Cornel, Geografia literaturii române, azi, vol. I, Editura Paralela 45,
Piteşti, 2003
25. TuŃescu, Mariana, L’Argumentation, Introduction a l’étude du discours, Editura
UniversităŃii din Bucureşti, 1998
26. TuŃescu, Mariana, Du mot au texte, Editura Cavallioti, Bucureşti, 1996
27. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, Bucureşti, 1993

D. Articole în reviste

1. De vorbă cu Dl. Ion Barbu, ViaŃa literară, anul I, nr. 36,sîmbătă 5 februarie, 1927, p.
1-2, Cu scriitorii prin veac, Editura de Literatură, 1967
2. Bloom, Allan The Closing of the American Mind cit. de Radu Vancu, Revista Steaua,
Cluj, martie, 2007
3. Cărtărescu, Mircea Dreptul la timp, Echinox, an XI, nr. 11-12, noiembrie-decembrie
1979, cit. de Ion Bogdan Lefter, op. cit.
4. Cenaclul de Luni peste mode şi timp, revista Contrapunct, nr. 5/1990
5.. Cistelecan, Al IneranŃa poetică, Revista Vatra, nr. 3, 2006
6. Coşovei, Traian T. Mai singur decât un păianjen cu picioarele tăiate,
Contemporanul, nr. 51-52, 2001
7. Cristea, Dan Ion Stratan, Luceafărul, nr. 31, 1981
8. Cristea, Dan, Ion Stratan, Luceafărul, nr. 31, 1981
9. Cristea, Valeriu Poemul social, România literară, 1979, nr. 45
10. Doinaş, Şt. Aug Pentru o nouă generaŃie, România literară, an XII, nr. 50, 1979
11. Dochia, Florin, Revista Nouă, Interviu Ion Stratan, La gurile Graalului, 3 iunie/2004
Ion Stratan: am sacrificat unitatea absolută stilistică a poeziei mele experimentului
12. Dună, Raluca Bombă cu efect întârziat, Luceafărul, nr. 14/ 16 aprilie 2003
13. Deciu, Andreea România literară, nr. 8, 1994

28
14. Enache, Daniel Cristea Eminescu pentru toŃi, România literară, anul XLI, nr. 17,
mai, 2009, p. 11
15. Ghiu, Bogdan Cu şi despre optzecişti, Tomis, aprilie 2005
16. Grigurcu, Gheorghe Comedia literaturii, România literară, nr. 22, 2002
17. Groşan, Ioan Haita, Revista Tomis, aprilie 2005
18. Iorgulescu, Mircea Cei care vin, România literară, anul XII, nr. 21, 1979
19. Kerouac Jack, "Belief & Technique For Modern Prose: List of Essentials" from a
1958 letter to Don Allen, in Heaven & Other Poems, copyright © 1958, 1977, 1983.
Grey Fox Press
20. Aer cu Diamante, Nicolae Manolescu, Bilete de papagal, Editura Litera, Bucureşti,
1982
21. Manolescu, Nicolae Junimişti şi optzecişti, Dilema, nr. 324/1999
22. Manolescu, Nicolae România literară, nr. 6, an XV, 1982
23. Manolescu, Nicolae România literară – nr. 20, an XI, 1978
24. Manolescu, Nicolae Ion Stratan şi alŃii, România Literară, nr. 24, an XIV, 1981
25. Manolescu, Nicolae România literară, nr. 29, 1983
26. Manolescu, Nicolae Adevărul literar şi artistic, 3 decembrie 2008
27. Matei, Rodica O perspectivă asupra procesului creativ, Buletin de psihanaliză, nr. 1-
2, 1997
28. Mihăilescu, Călin Andrei Ultima moarte a lui Ion Stratan, prefaŃă la Cimitirul de
maşini, Editura Grinta, Cluj, 2005
29. Mihăilescu, Călin Andrei Revista Familia, nr. 7-8, 2009
30. Mincu, Marin Ruleta poeziei, Contemporanul, nr. 43, 1999
31. Moldovan, Ioan, Revista Familia, nr. 12, 1994
32. Mureşan, Dumitru Ieşirea din apă, Vatra, nr. 10, 1981
33. Muşat, Carmen Ieşirea din modernism, Observator Cultural, nr. 22/2000
34. Pârvulescu, Ioana România literară, nr. 9, 1994
35. Perşa, Dan, Cu şi despre optzecişti ,Tomis, aprilie 2005
36. Pop, Ion Avangardismul poetic românesc, Editura Paralela 45, ed. a II-a, Cluj, 2007
37. Popescu, Raul Ion Stratan – poetul desfacerilor, Revista Astra, anul IV, nr. 27,
februarie 2009

29
38. Soviany, Octavian FeŃele Parodiei, Contemporanul, nr. 3, 1996
39. Soviany, Octavian Experimentul perpetuu, Luceafărul, nr. 6/ 19 februarie 2003
40. România literară, nr. 50, an XII, 1979
41. Ştefănescu, Alex Versuri cu diamante, România literară, 1983
42. Revista Familia, nr. 12, 1983
43. Săplăcan, Radu Geometria Iluziei, Astra, nr. 10, 1983
44. Săplăcan, Radu, Ion Stratan: Ieşirea din apă, Revista Tribuna, nr. 43, 1981
45. Slavici, Ioan Jurnal, Almanachul societăŃii academice social-literare România Jună,
Viena, Editura societăŃii România Jună, 1888, vol. 2
46. Stratan, Ion Pentru cei care sunt şi care au fost, rev. Tomis, aprilie 2005

E. Bibliografie Electronică

1. Eco, Umberto, Kant and the Platypus : Essays on Language and Cognition (ISBN 0-
15-601159-X) 1999,
2. Alastair McEwen, A Theory of Semiotics
3. Lyotard, Jean Francois, Introduction: The Postmodern Condition: A Report on
Knowledge, 1979
4. Foucault, Michel, Les mots et les choses: Une archéologie des sciences humaines,
Ed. Gallimard, 1966
5. Language, Counter-memory, Practice, Editura Donald F. Bouchard (1977)
Foucault, Michel, edited by Lawrence D. Kritzman (1988). Politics, Philosophy, Culture
– Interviews and other writings 1977-1984. ISBN 0-415-90082-4.

30