Terapia durerii în cancer

Durerea este un efect secundar comun al cancerului și al tratamentelor

anticancerigene, dar există soluţii în acest sens, pentru ameliorarea lor.

Gestionarea durerii face parte din planul general de tratament, pentru a reduce
afectarea fizică şi emoţională. Deși durerea dată de cancer este un proces complex
patologic și o problemă clinică mare, s-au făcut progrese semnificative în înțelegerea
mecanismelor neurologice de bază care sunt responsabile pentru generarea durerii
în cancer și astfel și a modurilor eficiente de a o reduce.s

Cuprins:

1. Durerea în cancer – mencanism de producere

2. Tipuri de durere
3. Cauzele durerii în cancer
4. Factori de risc
5. Tratamentul durerii în cancer
6. Tipuri de medicamente
7. Efecte adverse ale terapiei pentru durere
8. Sfaturi

Durerea în cancer – mencanism de producere

În timp ce unele senzații de durere au beneficii – de exemplu, când pui mâna pe
ceva fierbinte și te frigi vei ști a doua oară să eviți – alte senzații de durere nu aduc
niciun beneficiu. Simptomele experimentate de către pacientul cu cancer sunt o
însumare a modificărilor celulare, tisulare și sistemice care apar în timpul proliferării
celulelor canceroase, invaziei și metastazelor. Sistemul imunitar care răspunde, de
asemenea, are un rol clar în durerea dată de cancer. Celulele canceroase produc o
serie de elemente care afectează alte celule, cum ar fi celulele imune. Aceste
elemente interacționează cu o varietate de receptori de pe terminațiile nervoase și
duc la hiperexcitabilitate. În plus, tumorile care se dezvoltă în vecinătatea nervilor
periferici pot afecta nervii și duc la durere persistentă și sensibilitate crescută.

Tipuri de durere
Durerea poate fi descrisă în funcție de durata durerii sau de momentul în care apare.

1. Durerea acută este durere pe termen scurt, apare brusc, durează puțin și

poate varia de la ușoară la severă, fiind cauzată de o leziuni sau o inflamație.
2. Durerea cronică este o durere pe termen lung, poate să dureze câteva
săptămâni sau luni, poate fi constantă sau reapare frecvent, și poate varia de la
ușoară la severă. Este cauzată de modificări ale nervilor, cum ar fi apariția
cancerului în apropierea unor nervi sau modificări ale nervilor date de tratament.
Durerea cronică poate să apară ca durere acută și apoi să persiste – durere
persistentă.
3. Un alt tip de durere apare atunci când durerea nu trece la dozele obișnuite de
medicamente, poate fi moderată sau severă. Atunci când durerea de acest tip
este legată de activitate, se numește durere incidentală sau pușeu
dureros. Când apare ca efect al medicamentelor contra durerii, se
numește durere la finalul dozei.

Durerea poate fi, de asemenea, descrisă pe baza regiunii corpului pe care o

afectează:

 durerile neuropate sau dureri „ale nervilor” sunt date de presarea unor

nervi, a măduvei spinării sau de deteriorarea nervoasă, pot fi descrise ca
senzație de arsură sau furnicături și pot să apară inclusiv după intervenții
chirurgicale, radioterapie sau chimioterapie;
 durerea osoasă apare când cancerul se extinde până la oase, este intensă
adesea, persistentă și pulsatilă;
 durerea de țesut moale este dată de deteriorarea unui organ sau a unui
mușchi și este intensă și pulsatorie;
 durerea viscerală este durerea la nivelul organelor interne, descrisă ca
durere difuză și asociată cu simptome ca greață, transpirație etc.;
 durerea-fantomă este durerea sau modificările de senzație într-o zonă a
corpului care a fost eliminată, de fapt, cum ar fi după o amputație sau după
îndepărtarea unui sân (mastectomie);
 durerea difuză apare într-o zonă a corpului, când, de fapt, leziunea este în
altă zonă.

Durerea poate fi, mai pe scurt, descrisă și ca:

 durere somatică – implică pielea, mușchii, articulațiile sau oasele;

 durere viscerală – implică organele din piept sau zona abdominală;
 durere neuropatică – implică nervii.
Cauzele durerii în cancer
Persoanele cu cancer pot avea dureri din mai multe motive. Aceasta poate fi cauzată
de cancerul în sine sau de tratamentul cancerului. Unele motive pentru durere
includ:

 o tumoră ce apasă pe organe, nervi sau oase;

 o fractură când cancerul s-a răspândit în oase;
 efecte secundare date de tratamentul cancerului;
 afectarea circulației din cauza blocării vaselor de sânge;
 blocarea unui organ;
 infecție sau inflamație;
 rigiditate musculară;
 afectarea stării generale care poate duce, de exemplu, la dureri de spate.

Factori de risc
Anumiți factori pot influența modul în care un pacient resimte durerea, iar acești
factori includ:

 starea emoțională, inclusiv stări de anxietate sau depresie;

 încrederea unei persoane în capacitatea proprie de a face față durerii;
 contextul social și sprijinul celor din jur;
 starea fizică generală de sănătate, modul în care fiecare organism
reacționează la durere.

Tratamentul durerii în cancer

După evaluarea nivelului și localizării durerii, se va stabili un plan de ameliorare a
acesteia. Unele spitale au personal medical specializatt în tratarea durerii și
în îngrijire paliativă. Îngrijirea paliativă se concentrează asupra efectelor secundare
fizice și emoționale ale cancerului.

Tratamentul durerii implică:

 tratarea sursei durerii – de exemplu, îndepărtarea unei tumori care presează

nervii;
 modificarea percepției durerii – schimbă modul în care corpul resimte durerea;
 modifică semnalele de durere ce sunt trimise la creier.
Medicamente
Medicamentele sunt principalul tip de tratament pentru durerea în cancer. Acestea
pot fi administrate în mai multe moduri:

 Oral – Medicamentul este administrat pe cale orală, fie prin înghițire, fie prin
absorbție în gură și poate fi sub formă de lichi, pilule, capsule, spray-uri etc. Nu
zdrobiți niciodată, nu spargeți și nu deschideți pastile sau capsule cu
eliberare prelungită.
 Plasturi – Se pot oferi medicamente prin plasturi ce se atașează pe piele, ce
eliberează treptat medicamentul prin piele timp de 2-3 zile.
 Supozitoare – medicamente se dizolvă la nivelul rectului;
 Injecții – injectare subcutanată (medicamentul se introduce sub piele printr-
un ac scurt), intravenos (medicamentul este introdus în venă printr-un ac sau
cateter), intratecal sau epidural (medicamentul este introdus în fluidul din jurul
măduvei spinării sau în spațiul din jurul măduvei spinării);
 Pompă sau analgezie controlată de pacient – pompa este conectată la un mic
tub fixat la nivelul pielii, medicamentul pătrunde în venă, sub piele sau în jurul
coloanei; pacientul poate controla cantitatea de medicament.

Tipuri de medicamente:
Medicamente non-opioide – cum ar fi acetaminofenul și medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (aspirina, Ibuprofen, Naproxen, Diclofenac,
Fenoprofen, Indometacin, Ketorolac, Meclofenamat, Nabumetona, Oxaprozin,
Prioxicam, Sulindac) ce controlează durerea ușoară până la moderată. Unele pot fi
cumpărate fără prescripție medicală. Unii oameni prezintă un risc crescut de
complicații legate de AINS, cum e în cazul alergiilor, chimioterapiei, tratamentului cu
steroizi, ulcerelor, hipertensiunii, afecțiunilor renale etc.

Multe astfel de medicamente pentru durere sunt disponibile atât sub denumirea
generică, cât și în funcție de marcă. Împreună cu substanța principală (de exemplu,
aspirină, acetaminofen sau ibuprofen), unele medicamente conțin substanțe
numite aditivi. Aditivii comuni includ tampoane pentru protejarea stomacului, cofeina
ce stimulează efectul medicamentului, antihistaminice care favorizează relaxarea.

Medicamente opioide – opioidele sau narcoticele sunt utilizate cu sau fără non-

opioide pentru a trata durerea moderată până la severă. Aceste medicamente sunt
asemănătoare cu substanțele naturale (numite endorfine) produse de organism
pentru a controla durerea.

Iată câteva dintre opioidele utilizate în terapia cancerului:

 codeină
 Hidromorfon
 Levorphanol
 Metadonă
 Morfina
 Oxicodona
 Hydrocodona
 Oximorfon
 Fentanil etc.

Opioidele pot fi cu durată scurtă de acțiune, care ameliorează brusc durerea, sau
cu durată lungă de acțiune și pot fi chiar luate în anumite combinații.

Medicamentele non-opioide pot fi asociate cu opioide. Dozele de medicament pot fi

crescute doar la recomandarea medicului. Administrarea de opioide împreună cu
alcool este periculoasă.  Folosirea unor combinații greșite de opioide poate duce la
supradoze și simptome cum ar fi slăbiciune, dificultăți la respirație, confuzie,
anxietate, somnolență sau amețeli.

Uneori se dezvoltă toleranța sau rezistența la opioide, fiind necesare doze mai

mari de tratament, Toleranța la medicamente apare atunci când corpul se
obișnuiește cu substanța activă și are nevoie de doze mai mari. Dacă vă creșteți
doza de opiacee pentru a scădea durerea care este mai intensă sau pentru a depăși
toleranța la medicament, nu înseamnă că sunteți dependent.

Efectele secundare ale opioidelor includ somnolență, constipație, greață și vărsături.

Medicamentele cauzează și ele în sine efecte secundare, ca probleme digestive,

somnolență, probleme renale etc. În acest scop se recomandă și o serie de
medicamente suplimentare, cum ar fi:
 antidepresive – amitriptilina, imipramină, nortriptilina, desipramina,
duloxetină, venlafaxină;
 antihistaminice – hidroxizină, difenhidramina – pentru controlul grețurilor și
pentru a favoriza somnul;
 medicamente anti-anxietate – diazepam, lorazepam – pentru agitație,
nervozitate, spasme;
 stimulente și amfetamine – cofeină, dextroamfetamina, metilfenidat,
modafinil – cresc acțiunea anagezicelor și reduc somnolența;
 anti-convulsive – carbamazepina, clonazepam, gabapentin, pregabalin –
reduc furnicăturile și senzația de arsură la nivelul terminațiilor nervoase;
 steroizi – dexametazona, prednison – ameliorarea durerii osoase.

Canabisul medical (marijuana) sau canabinoidele –  Mai multe țări au aprobat

utilizarea de canabis și canabinoide pentru durerea cronică. Anumiți compuși din
marijuana acționează prin reducerea durerii, a stării de greață, a inflamației și chiar
ca antioxidant. Canabidiolul poate reduce anxietatea. Numeroase studii sugerează
că utilizarea de canabis medical poate reduce efecte adverse date de chimioterapie
și poate reduce durerea neuropatică – cea care implică terminațiile nervoase. Poate
avea și efecte secundare, ca dezorientare. Medicamentele canabinoide includ
Dronabiol și Nabilona. În România, tratamentul pe bază de canabis în scop
terapeutic pentru durerea în cancer este încă un subiect controversat și nu există pe
piață produse de acest tip.

Alte terapii pentru ameliorarea durerii

O altă abordare pentru reducerea durerii este reducerea dimensiunii tumorii și
include:

 chimioterapia – Chimioterapia și terapiile vizate reduc durerea prin

micșorarea tumorii.
 radioterapia – Radioterapia poate fi folosită pentru a micșora o tumoră, în
special radioterapia cu radioizotopi.
 intervenția chirurgicală – Chirurgia poate fi utilizată pentru a elimina o parte
din tumoră sau întreaga tumoră. Acest lucru reduce durerea prin ameliorarea
presiunii asupra organelor sau a nervilor. Chirurgia poate implica introducerea
unui stent (tub tubular) dacă aveți un blocaj într-un organ în formă de tub, cum ar
fi chistul.
 blocarea nervoasă – Presupune injectarea de anestezic direct lângă nervii
afectați sau îndepărtarea neurochirurgicală a nervilor care transmit impulsuri de
durere la creier.s
Remedii naturiste pentru ameliorarea durerii
Există diferite tratamente non-medicmentoase sau terapii complementare care pot
ajuta la reducerea durerii. Terapiile complementare NU trebuie să înlocuiască
tratamentele prescrise de medic. Înainte de a apela la o astfel de terapie discutați
cu medicul oncolog depsre posibilele efecte adverse și interacțiuni cu terapia
anticancerigenă.

Terapiile alternastive și remediile pentru ameliorarea durerii în cancer includ:

 fizioterapie și exerciții fizice

 suport nutrițional
 TENS – stimularea nervoasă trnascutanată
 acupunctura
 terapia cognitiv-compotamentală
 hipnoza
 masajul
 meditația
 reflexoterapia
 tehnici de relaxare
 exerciții de respirație
 comprese calde sau reci
 grupuri de consiliere și sprijin

De asemenea, puteți apela la o serie de activități plăcute și relaxante care pot ajuta
la ameliorarea durerii sau distragerea de la aceasta:

 faceți o baie caldă și relaxantă;

 citiți o carte;
 vizionați un film;
 desenați sau pictați;
 ascultați muzică;
 faceți o plimbare plăcută în natură.

Efecte adverse ale terapiei pentru durere

Unii pacienți au teama de a nu deveni dependenți de medicamentele pentru durere.
Aceasta este o problemă des întâlnită, dar apare doar când medicamentele sunt
administrate necorespunzător.

Echipa medicală stabilește un plan sigur de tratament și monitorizează cu atenție

simptomele și starea generală a pacientului. Dacă apare o ameliorare, dozele se vor
reduce pentru a preveni apariția rezistenței.

Unele medicamente provoacă reacții adverse cum ar fi constipație, greață,

somnolență, confuzie sau halucinații. Acest lucru este mai frecvent la medicamentele
utilizate pentru dureri moderate sau severe. Nu toți pacienții se confruntă cu astfel de
efecte secundare.

Mituri privind tratamentul durerii în cancer

 Voi deveni dependent de analgezice – O persoană nu devine dependentă atât

timp cât folosește medicamentele pentru dureri fizice. Atât timp cât dozele se
stabilesc eficient și sigur, nu duc la dependență.
 Dacă am dureri mari, înseamnă că boala se agravează – Durerea nu
definește de fiecare dată cât de avansat e cancerul. O tumoră foarte mică poate
cauza dureri intense deoarece poate să preseze un nerv.
 Nu trebuie să iau analgezice decât dacă durerea este foarte severă – Durerea
este mai dificil de controlat când nu este tratată mai devreme. Trebuie să luați
analgezicele conform prescripției medicului sau imediat ce apare durerea.
 Când trebuie să iau morifină, înseamnă că boala este foarte gravă – Morfina
este un analgezic opioid, iar astfel de medicamente sunt indicate pentru dureri
moderate până la severe. Gradul de durere resimțit nu corespunde întotdeauna
cu severitatea cancerului. Dacă vi se recomandă morfină, asta nu înseamnă
neapărat că boala a avansat.

Sfaturi
 Discutați cu medicul de la primele semne de durere. Există soluții în
acest sens și a avea cancer nu înseamnă că trebuie să acceptăm durerea
fără a interveni în acest sens. Discutați cu medicul despre soluțiile și opțiunile
de tratament pentru reducerea durerii.
 Respectați planul de tratament prescris de medic și luați doar dozele indicate.
 Nu așteptați până durerea devine prea intensă sau se agravează pentru a
solicita sprijinul medical.
 Raportați medicului toate efectele adverse care apar odată cu tratamentul.
 Nu zdrobiți și nu rupeți pastilele analzice fără a consulta medicul în această
privință. Dacă medicamentele sunt sub formă de medicamente cu eliberare
controlată, administrarea de pilule sparte poate fi periculoasă.
 Țineți medicamentele ferite de cei mici pentru a evita ingerarea accidentală.
 Nu folosiți medicamentele expirate.
 Discută cu medicul și cu cei dragi despre durerea resimțită și despre celelalte
efecte adverse.
 Realizați o scală de intensitate a durerii de la 0 la 10 pentru a monitoriza
modul în care se agravează sau se reduce, unde 0 înseamnă lipsa durerii și 10
înseamnă durere insuportabilă. .