Într-o zi caldă de vară, un măgar mergea pe câmp.

Animalul era foarte obosit deoarece căra saci grei

cu sare în spinare și dorea să se odihnească puțin. Fără să stea prea mult pe gânduri,  măgarul se
îndrepta spre râu și intră în apă. Cât timp stătea în apa râului, simțea că povara din spatele său devine
tot mai ușoară.

“Povara a devenit mult mai ușoară acum, așa că, pot să îmi continui drumul“, și-a spus măgarul.

Doar că atunci când măgarul a ajuns la casa stăpânului său, acesta s-a înfuriat.

“Unde este sarea pe care trebuia să o aduci acasă?”, întrebă supărat stăpânul.

“Iartă-mă stăpâne, dar sarea s-a topit în apa râului”, a răspuns măgarul.

Ca să îi dea o lecție, a doua zi, stăpânul încărcă sacii măgarului cu bumbac. Odată ce măgarul a
ajuns la râu, a intrat în apă pentru a se răcori. Și ce să vezi? Povara sa a devenit și mai grea, de data
aceasta. Bumbacul a abosorbit apă și a devenit greu ca bolovanii.

Atunci, măgarul a pornit spre casa stăpânului său, nevoit ca în ziua aceea toridă de vară să care o
povara și mai grea.