Harry Potter și piatra filozofală

Capitolul II
Dispariția geamului
Harry Potter este un băiat care trăiește cu unchii și cu vărul lui. I-a fost spus că părinții
i-au murit pe când avea doar un an într-un accident de mașină și unchii lui au grijă de atunci
de el. Este tratat destul de rău acasă, stând într-o cămăruță amenajată sub scări.
S-au scurs aproape zece ani, de când soții Dursley
sau trezit cu nepotul lor în pragul casei, dar Aleea
Boschetelor se schimbase prea puțin sau chiar deloc. Soarele
răsărea tot din fata aceleiași grădini ordonate și lumina
numărul 4 de pe intrarea principală a casei familiei Dursley.
Cu ocazia zilei lui Dudley, familia se hotărăște să meargă la
grădina zoologică și, fiindcă doamna care trebuia să stea cu
Harry avea piciorul rupt, sunt nevoiți să îl ia și pe el.
Era o duminică însorită și la Grădina Zoologică era
foarte mare aglomerație. La intrare, soții Dursley îi
cumpărară lui Dudley o înghețată mare de ciocolată și,
fiindcă femeia de la intrare îl întrebă pe Harry ce dorește, îi
luară și lui o acadea ieftină, cu aromă de lămâie. Harry
petrecu o dimineață splendidă, așa cum nu-și mai amintea să
fi avut vreodată. Au mâncat la restaurant și, când pe Dudley
îl apucară năbădăile că friptura lui nu era suficient de mare,
Unchiul Vernon îi comandă alta și îi dădu lui Harry prima friptură a lui Dudley. Când se
gândi mai târziu, Harry își dădu seama că ar fi trebuit să i se pară ciudat că totul mersese așa
bine până atunci.
După masă, se duseră să vadă reptilele. În cameră era întuneric și răcoare, cu vitrine
luminate în pereți, de unde îi priveau tot felul de șopârle și șerpi care se târau sâsâind peste
pietre și cioturi de lemn. Dudley își dorea să vadă un boa uriaș, capabil să omoare un om în
încleștarea lui. Era atât de mare, încât s-ar fi putut înfășura de două ori în jurul mașinii
Unchiului Vernon și să o transforme într-o grămadă de fiare, dar acum dormea liniștit. Dudley
își dorește ca tatăl său să îl facă pe șarpe să se miște, iar acesta lovește în geam în speranța că
va reuși.
Lui Harry, însă îi era milă de el, era singur, fără nimeni care să-i tina companie, numai
oamenii aceia enervanți, care făceau tot posibilul
să-l deranjeze. Șarpele îl privi la rândul său și, prin
telepatie reușește să îi spună câte ceva despre el: că
era un boa constrictor din Brazilia dar s-a născut în
captivitate și nu văzuse niciodată această țară. Era
tare plictisit și enervat de oamenii care îi tot băteau
în geam. Între timp, Dudley continua să stea cu
nasul lipit de geam și să strige. Fără să vrea, Harry
reuși să facă un lucru nemaipomenit: cumva, reuși
să facă geamul de care era sprijinit Dudley, să
dispară. Acesta cade în timp ce șarpele își
desfășura și își strângea inelele, șerpuind printre
oamenii îngroziți, care se îmbulzeau spre ieșiri. Pe când trecea pe lângă el, Harry ar fi putut să
jure că îl auzise sâsâind: „Brazilia, așteaptă-mă, vin! Mulțumesc, amigo!”
 Aceasta a fost prima vrajă pe care a făcut-o, fără să vrea, Harry Potter. Din acest
moment începe o serie de aventuri minunate ale marelui mic vrăjitor.