Sunteți pe pagina 1din 8

Se editează cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinţitului Vladimir,

Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

Mic u Bucuraţi-vă,
Hristos a Înviat! pag. 2

l
Minunea pogorîrii
Sfintei Lumini pag. 3

pe leri n
Invierea
Domnului

Hristos a Înviat!
2010

nr. 5
povestire pascală pag. 4
Bunăvestirea
Fecioarei Maria pag. 6
Revista ortodoxa Statornicia de la Valaam pag. 7
pentru copii ,si parinti
,

Hristos a Înviat!
Hristos a Înviat, dragi copii! Am rostit descoperit o nouă viaţă. I s-a dat posibilitatea
doar două cuvinte şi inimile noastre s-au um- de a muri pentru păcat ca să învieze cu Hristos
plut de credinţă şi bucurie nesfîrşită. După şi să trăiască împreună cu El.
cum spunea şi arhimandritul Ioan Kresti- Să ne deschidem, deci, şi noi larg inimile, înt-
ankin, Hristos cînd a înviat, a ridicat neamul împinîndu-L pe Cel care a suferit, a murit şi a
omenesc de la pămînt la cer, a oferit existenţei înviat pentru noi şi El va intra, şi va umple cu
umane un sens înălţător şi nobil. Omului i s-a Sine viaţa noastră, preschimbîndu-ne sufletele.
În noaptea de sîmbătă spre dumi- zăceau ca nişte morţi. Cînd şi-au
nică, Domnul nostru Iisus Hrisos a revenit, au luat-o la fugă. Unii dintre
înviat, adică s-a ridicat viu din mor- ei, intrînd în Ierusalim, au povestit
mînt, avînd un trup înnoit şi luminos. arhiereilor ce au văzut. Arhiereii s-au
Acest eveniment a fost însoţit de adunat şi s-au sfătuit să plătească
un puternic cutremur năprasnic de bine străjerii, ca aceştia să nu spună
pămînt. Un Înger a coborît din cer. că Hristos a înviat. „Spuneţi tuturor
Avea faţa luminîndă ca un fulger, că aţi adormit, iar noaptea au venit
iar îmbrăcămintea – ca zăpada. El a ucenicii lui Iisus şi au furat trupul Lui
dat la o parte piatra de la intrarea în din mormînt”, le-au poruncit arhiereii
mormînt, ca toţi să se convingă că ostaşilor. Şi aceştia au făcut aşa cum
Iisus nu mai este acolo, ci a înviat. au fost învăţaţi.
Ostaşii care păzeau peştera, de (Mt. 28, 1-10; Мc. 16, 1-7; Lc. 24,
frică, au căzut cu faţa la pămînt şi 1-11; In. 20, 3-9)

Bucurati-va,
Hristos a Înviat!
Învierea lui Hristos este temelia şi
echinocţiul de primăvară. Deci termenul de prizonierii, stăpînii eliberau sclavii şi toţi

conţinutul central al credinţei noastre,


Paşti a trecut în vocabularul creştin pentru că făceau fapte de milostenie.
evenimentele petrecute - patimile, moartea Serbarea Paştilor se prelungea o săptămînă,
acel adevăr mîntuitor cu care şi-au şi învierea Domnului - au coincis cu Paştile săvîrşindu-se în fiecare zi Sfînta Liturghie,

început predica Sfinţii Apostoli. evreilor din anul 33. Dar trebuie reţinut că la care credincioşii se împărtăşeau cu Sfîntul

astăzi Hristos iese biruitor din


obiectul Paştilor creştine este cu totul diferit Trup şi Sînge al Domnului. Creştinilor le era
de cel al Paştilor evreilor, singura legătură interzisă participarea la petrecerile păgîneşti,
mormînt, ştergînd lacrima morţii de dintre ele fiind doar aceea de nume şi de iar unii dintre Sfinţii Părinţi opresc chiar lucrul

pe obrazul omenirii, astăzi Împărăţia coincidenţă cronologică. în Săptămîna Luminată. De acum şi pînă la

lui Dumnezeu se dăruieşte desăvîrşit


Învierea Domnului reprezintă cea mai Cincizecime erau interzise metaniile în biserici

inimilor noastre, căci moartea şi-a


veche sărbătoare creştină. Alături de ziua de şi posturile. De observat că la Paşti şi în toată
duminică (sărbătoarea săptămînală a creştini- Săptămîna luminată, în cuprinsul slujbelor nu
pierdut puterea, omenirea nu mai lor), Sfintele Paşti au fost sărbătorite încă din se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi

trăieşte în deznădejdea morţii, ci în


epoca apostolică. pentru că raiul a coborît pe pămînt şi bucuria

nădejdea învierii.
Primii creştini înţelegeau prin Paşti nu covîrşeşte orice cuvînt.
numai sărbătoarea Învierii, ci şi pe aceea a Ci- Învierea Domnului a fost şi rămîne inima
Astăzi este ziua de veselie a nei şi a Patimilor Domnului, iar uneori numai spiritualităţii ortodoxe.

neamului omenesc. Veselia aceasta pe cea din urmă. De aceea, săptămîna pe care A doua săptămînă după Paşti este a opta

o mărturiseşte Însuşi Hristos prin


noi o numim în prezent Săptămîna Patimilor, zi a celebrării pascale şi ultima zi a săptămînii

îndemnul: ”Bucuraţi-vă!”(Mt. 28, 9).


se numea la ei Săptămîna Paştilor sau Zilele luminate. Această duminică este serbată în me-
Paştilor. Cu timpul, înţelesul cuvîntului Paşti moria întîlnirii lui Iisus cu Apostolul Toma. În
s-a restrîns numai la sărbătoarea Învierii, aşa această zi, Biserica reaminteşte celor care nu
cum este înţeles şi astăzi. l-au văzut pe Hristos cu ochii (şi nici nu s-au
Paştile sau Învierea Domnului nostru Iisus În ceea ce priveşte modul sărbătoririi, atins de trupul înviat al Domnului), că ating şi
Hristos, este cea mai importantă dintre toate Paştile era prăznuit ca o zi de bucurie, fiind gustă pe Domnul în Sfînta Împărtăşanie şi în
sărbătorile de peste an. Sfînta Biserică prăznu- cea mai mare sărbătoare creştină: marele eve- Cuvîntul lui dătător de viaţă.
ieşte această sărbătoare cu multă solemnitate, niment din istoria mîntuirii noastre - Învierea A treia duminică după Paşti este dedicată
pregătindu-şi fiii pe parcursul Postului Mare Domnului, care stă la temelia credinţei şi a Bi- femeilor mironosiţe care s-au îngrijit de trupul
şi chiar cu trei săptămîni înainte, odată cu sericii creştine. Noaptea Învierii era petrecută lui Hristos la moartea Lui şi care au fost prime-
începutul Triodului. Sfintele Paşti durează în biserici, în priveghere şi rugăciune. În acea le înştiinţate de Învierea Lui. În Biserica Orto-
mai mult decît alte sărbători - 40 de zile. De la noapte avea loc botezul catehumenilor, iar doxă Duminica Mironosiţelor este de asemeni,
Înviere şi pînă la Cincizecime slujbele săvîrşite momentul Învierii era întîmpinat cu cîntări ziua dedicată special cinstirii tuturor femeilor.
în biserici au un caracter pascal solemn. Pen- de bucurie, cu săvîrsirea Sfintei Jertfe şi cu A patra duminică este dedicată însănătoşi-
tru această perioadă de timp au fost alcătuite multe lumini, semn al luminării duhovniceşti. rii de către Hristos a slăbănogului, după cum
cîntări bisericeşti, imne, tropare şi alte texte, Mai ales neofiţii (cei botezaţi în noaptea Învi- spune evanghelia lui Ioan. Biserica ne aduce
cuprinse în Penticostar (carte liturgică ce cuprinde erii) îşi puneau haine albe şi purtau în mîini aminte de adevărul că prin botezul în biserică
cîntările din cele 50 de zile de la Paşti pînă la Du- făclii luminoase, ca unii care s-au îngropat cu şi noi am fost însănătoşiţi şi mîntuiţi de Hristos
minica tuturor Sfinţilor, citite la slujbe în această Hristos, dar au şi înviat împreună cu El. pentru viaţa veşnică.
perioadă. Ea a fost alcătuită de Sfîntul Iosif Studitul, Începînd de la împăratul Constantin cel A cincea duminică de după Paşti este a sa-
Arhiepiscopul Tesalonicului) Mare, înainte se luminau nu numai bisericile marinencii, o femeie din Samaria cu care Hris-
Cuvîntul Paşti este de origine evreiasca în care se făcea slujba Învierii, ci şi casele tos a vorbit la fîntîna lui Iacob (evanghelia de la
(Pesah = trecere, moştenit de evrei de la egip- creştinilor şi oraşele, cu făclii înalte de ceară Ioan, 4). Tema este „apa vieţii” şi recunoaşterea
teni, dar în limba română provine din forma sau torţe aprinse, astfel încît noaptea Învierii lui Iisus ca Mesia (Ioan 4,10-10; 25-26).
bizantino-latină Paschae). Evreii numeau Paşti era mai luminoasă ca ziua. Creştinii se salu- După 40 de zile de la Paşti, Iisus s-a înălţat
(Pascha) sau sărbătoarea azimilor sărbătoarea tau de atunci şi pînă la Înălţare cu «Hristos la cer pentru a fi de-a dreapta Tatălui. Înălţarea
lor anuală în amintirea trecerii prin Marea a Înviat!», la care răspunsul era «Adevărat a lui Hristos este plecarea Sa fizică din această
Roşie şi a eliberării lor din robia Egiptului Înviat!» În ziua Învierii toţi se îmbrăţişau, lume după înviere. Este întoarcerea glorioasă
(Ieşire 12, 27), care se prăznuia la 14 Nisan cerîndu-şi iertare unii altora, înainte de la Tatăl care L-a trimis în lume să îndeplinească
şi coincidea cu prima lună plină de după împărtăşire. În această zi împăraţii eliberau lucrarea pe care I-o încredinţase (In. 17,4-5).

2
Minunea pogorîrii Sfintei Lumini
Această minune are loc în fiecare an în ajunul Sfintelor Paşti în biserica Cum apare Lumina Sfînta
Învierii Domnului din Ierusalim, care cuprinde sub cupola sa mare şi
Golgota şi peştera în care a fost pus trupul scos de pe cruce al lui Hristos, chiar la Mormîntul Domnului
şi grădina în care Maria Magdalena, prima dintre oameni, L-a întîlnit
pe Domnul Înviat. Biserica a fost ridicată de Împăratul constantin şi de S-a întîmplat odată ca după zilele pascale

maica sa Împărăteasa elena în sec. al IV-lea. Mărturii despre minunea


să-l însoţesc şi eu împreună cu alţi pelerini
abia sosiţi, pe Patriarh în drumul spre Ierihon
pogorîrii Luminii sfinte provenind încă din acele vremuri îndepărtate. şi Iordan. La jumătate de cale am fost invitaţi
la prînz în cortul lui. Unul
dintre aceşti sceptici ale-
Iată cum are loc minunea în zilele noastre. gînd un moment potrivit
Pe la amiază din curtea Patriarhiei Ierusalimului îl întrebă pe Patriarh: „De
porneşte o procesiune în frunte cu Patriarhul unde, Preafericirea Voastră,
spre biserica Învierii. Intrînd în biserică în- primiţi Focul în Cuvuclie?”
conjoară de trei ori capela ridicată deasupra Bătrînul arhipăstor fără
mormîntului Domnului, oprindu-se înaintea a atrage atenţie la tonul
uşilor. Toate lumînările din biserică sînt stinse. întrebării, a răspuns liniştit
Zeci de mii de oameni: arabi, greci, ruşi, români, (eu am înregistrat în scris
cele spuse de el aproape
evrei ş.a. - pelerini din toate colţurile lumii,
cuvînt în cuvînt):
într-o tensionată tăcere urmăresc acţiunile pa- – „Eu, domnule drag, vreau să ştiţi că fără
triarhului. Patriarhul se dezbracă de veşminte, de ochelari nu mai sînt citeţ. Cînd pentru prima
rămînînd doar într-un hiton lung, şi, după ce dată am intrat în altarul Îngerului şi în urma
este percheziţionat amănunţit de poliţişti, ca mea s-au închis uşile, acolo domnea semiîntu-
nu cumva să aibă vreun obiect ce poate genera nericul. Slab pătrundea lumina din cele două
foc, ierarhul intră în Mormîntul Domnului. deschizături ale rotondei Sf. Mormînt, abia
Îngenunchind înaintea mormîntului, patriarhul luminat de sus. Iar în altarul Sfîntului Mormînt
se roagă Domnului pentru pogorîrea luminii eu nu puteam desluşi ce ţin în mîini – molitfel-
sfinte. Uneori rugăciunea lui poate să dureze nicul sau altceva. Abia-abia se percepea o pată
mai mult timp... După care, deodată, pe placa alburie pe fundalul negru al nopţii: probabil era
de marmură de pe mormînt apare o rouă lumi- lespedea de marmură de pe Sfîntul Mormînt.
Cînd am deschis molitfelnicul, spre uimirea
noasă de foc, asemeni unor mărgele de culoare
Mormîntul Domnului mea, textul tipărit era accesibil văzului meu
albăstruie. Patriarhul le atinge cu o bucată de fără ajutorul ochelarilor. Nu am reuşit să citesc
vată, care îndată se aprinde. Cu acest foc răcoros cu adîncă emoţie sufletească nici trei-patru
Paştile ortodox, deşi data Paştilor se sărbătoreşte
Patriarhul aprinde candela şi lumînările, pe care rînduri, cînd aruncîndu-mi din nou privirea
în fiecare an diferit după calendarul iulian. Im-
le scoate în biserică şi le împarte credincioşilor. asupra lespezii care se lumina din ce în ce mai
portant este şi faptul că lumina sfîntă se pogoară
În aceeaşi clipă zeci şi sute de flăcări albăstui se mult, astfel încît vedeam clar cele patru colţuri
numai pentru rugăciunile patriarhului ortodox.
aprind în aer sub cupola bisericii. ale ei, am observat pe acea lespede un fel de
Cîndva s-a întîmplat ca o comunitate de
Este greu de imaginat bucuria ce cuprinde mărgeluşe minuscule împrăştiate, multicolore,
creştini armeni din Ierusalim (armenii s-au înde- ca nişte mărgăritare de dimensiunea cerculeţu-
miile de oameni prezenţi în biserică. Oamenii
părtat de ortodoxie în sec. al IV-lea) să mituiască lui unui boldişor, chiar şi mai mici, iar lespedea
strigă, cîntă, focul se transmite de la unul la
autorităţile turceşti aflate la putere pe atunci, ca a început să lumineze. Inconştient ştergînd cu
altul şi într-un minut toată biserica e cuprinsă să le permită lor şi nu ortodocşilor să intre în
de flăcările sfintei lumini. o bucată mare de vată aceste mărgăritare care
mormîntul Domnului în Sîmbăta Mare. Mult începură să se contopească ca picăturile de ulei,
De la început focul sfînt are proprietatea s-au rugat ierarhii armeni pentru ca Domnul am simţit în vată o oarecare căldură şi am atins
de a nu arde, fiecare creştin ţinînd în mîini un să le dea lumina sfîntă, dar în zadar. În acelaşi cu ea fitilul lumînării. A izbucnit ca praful de
mănunchi de 33 de lumînări (după numărul timp Patriarhul Ierusalimului plîngea afară puşcă şi lumînarea s-a aprins, luminînd cele
de ani ai Mîntuitorului). Este impresionant să înaintea porţilor închise şi iată că, pe neaşteptate, trei icoane ale Învierii, precum şi icoana Maicii
vezi cum oamenii «se spală» pe faţă cu acest un fulger din cer a lovit coloana de marmură, Domnului şi toate candelele metalice de deasu-
foc, atingîndu-l de bărbi, de păr, fără a fi arşi. despicînd-o, din care a ieşit un stîlp de foc şi a pra Sfîntului Mormînt.
Peste puţin timp focul îşi capătă proprietăţile aprins lumînările credincioşilor ortodocşi. Vă las, stimate domn, să vă închipuiţi ce
naturale. Poliţiştii impun oamenii să stingă De atunci nimeni dintre reprezentanţii nu- emoţii profunde mi-au cuprins sufletul în
lumînările, însă bucuria continuă. meroaselor confesiuni creştine nu mai îndrăz- acele minute şi să deduceţi răspunsul la propria
Sfînta lumină se pogoară la Mormîntul neşte să contesteze dreptul ortodocşilor de a dumneavoastră întrebare”.
Domnului numai în Sîmbăta Mare - înainte de se ruga în această zi la Mormîntul Domnului. (Citat din: Nilus S., «Sviatînya pod spudom»)

3
Hristos a Înviat!
Povestire pascală
de Boris Ganago
morţi cu putere Dumnezeiască. El
a ieşit din mormînt, fără a răsturna
piatra de la intrare, fără a rupe
pecetea, rămînînd nevăzut pentru
străjeri. După aceea a avut loc un
cutremur şi din cer s-a pogorît în-
gerul Domnului, care a dat piatra
de la intrarea în mormînt la o parte
şi s-a aşezat pe ea. Era strălucitor
ca un fulger, iar hainele îi erau
albe ca zăpada. Ostaşii au căzut la
pămînt şi au încremenit de frică,
Auzind scîrţîitul uşii, Tanea sări iar apoi au fugit. Temîndu-se de
să deschidă: pedeapsă, s-au grăbit la arhiereu şi
— Bunele, în sfîrşit ai sosit! Te- i-au povestit tot ce au văzut.
am aşteptat cu nerăbdare! Arhiereul a chemat în grabă
— Hristos a Înviat! - ne-a salu- bătrînii, cu care sfătuindu-se, le-au
tat bunelul. dat străjerilor bani şi le-au spus:
— Cu adevărat a Înviat! - i-am «Să spuneţi tuturor, că ucenicii,
răspuns cu toţii prietenos. venind noaptea, L-au furat, în
— Iar eu daruri sfinţite v-am timp ce dormeaţi. Dacă va ajunge
adus. — Bunicul începu a scoate zvonul pînă la cîrmuitor, îl vom
din traistă şi a pune pe masă bu- convinge şi vă vom scăpa şi pe voi
cate de sărbătoare. - Asta e pentru — În trecut oul era simbolul că multă vreme ni s-a insuflat că de neplăceri». Străjerii luînd banii,
tine, iar asta ţie... Universului, din care a apărut învierea este un mit. Acum avem au început a răspîndi zvonul că
— Veniţi la masă, aşezaţi-vă, lumea. Oul simbolizează începutul nevoie de dovezi pentru a crede în trupul lui Hristos a fost furat de
— trebăluia bunica, sfîrşind pre- unei vieţi noi. aşa cum din găoacea înviere şi în viaţă veşnică. ucenii Săi.
gătirile. oului apare o nouă viaţă, la fel şi — Avem o mulţime! - declară Ucenicii cuprinşi de deprimare
— de ce de Paşti se dăruiesc din mormînt - împărăţia morţii - a cu hotărîre bunicul. - Şi unele din- şi tristeţe, cu lacrimi în ochi şi frică
ouă vopsite? - se interesă Tanea. înviat Dătătorul de viaţă Hristos. tre ele, oricît ar părea de straniu, se ascundeau de oameni. Erau atît
— E o tradiţie, - se grăbi să-i Asta înseamnă că toţi morţii vor aparţin însuşi prigonitorilor lui de amărîţi, încît îşi pierduseră orice
răspundă mama. - După ce Maria învia pentru o viaţă veşnică, iar în Hristos. speranţă şi nici nu s-au mai dus la
Magdalena L-a văzut pe Hristos ceasul acela vom învia şi noi. — Chiar aşa? - se miră tata. mormînt să vadă dacă s-a împlinit
Înviat, se duse la împăratul tiberiu Iisus Hristos a spălat cu Sînge- — Ce îi speria cel mai tare, ce prezicerea Domnului de a învia.
ca să-i aducă vestea şi lui. Venind, le Său păcatele noastre. Culoarea îi făcea să tremure? Desigur ceea Chiar şi femeile mironosiţe
i-a adus în dar ouă roşii şi i-a spus: roşie simbolizează bucuria învierii ce a prezis Domnul: învierea Sa venise la mormînt nu ca să-L înt-
«Hristos a Înviat!» şi renaşterii întregului neam ome- a treia zi din morţi. aceasta era o împine pe Hristos înviat, ci să înmi-
— De fapt tradiţia de a aduce nesc. Iată de ce de Paşti se dăruiesc catastrofă pentru ei. Toate învăţă- resmeze trupul lui mort, conform
daruri în semn de cinstire şi res- ouă roşii, prin aceasta simbolizînd turile, toate legile lor s-ar fi făcut tradiţiei. Auzind vestea că Hristos a
pect a existat şi mai înainte. Cineva învierea noastră viitoare întru praf, iar răutăţile lor ar fi ieşit la Înviat, adusă de Maria Magdalena,
aducea aur, cineva - argint, altcine- Hristos. iveală. E clar că ei nu credeau nici şi că ea Îl văzuse, apostolii n-au cre-
va - pietre preţioase - remarcă tata. Paştile este ziua împăcării în Dumnezeirea lui Hristos, nici zut. Nu i-au crezut nici pe cei doi
Iar oamenii simpli aduceau ouă. Cerului cu Pămîntul, ziua iertării în posibilitatea învierii lui. Însă îi ucenici, cărora Domnul li se arătă.
Cred că de sărăci ce erau. reciproce. În semn de dragoste înfricoşa acea credinţă, pe care o Aşa că ucenicii nici nu se gîndeau
— Nu doar din sărăcie, inter- sfîntă, oamenii se sărutau cu bucu- vedeau în popor. Iar dacă ucenicii că trupul lui Hristos ar fi fost furat.
veni bunicul. În trecut popoarele... rie, spunîndu-şi - Hristos a Înviat! lui hristos i-ar fi furat trupul, ar fi Cu toate acestea trupul dispăruse.
— Ce făceau oamenii în trecut În acest timp - bunicul îşi îndreptă apărut motive de tulburare pentru Dispăruse din mormîntul foarte
ne vei povesti pe urmă, iar acum privirea spre Serioja - împrejuri- secole. Iată de ce s-a hotărît să pună bine păzit. Drept mărturii ale
serviţi, dragii mei, îi întrerupse mile erau inundate de dangăte de străjeri la mormîntul Domnului. învierii erau şi pînzele în care a fost
povestire bunica. Vă felicit pe toţi clopot. În această zi fiecare putea Însăşi Învierea a rămas ca o înfăşurat trupul lui Hristos, care
cu Învierea Domnului! urca în clopotniţă şi bate clopotele minune de nepătruns cu mintea rămăseseră în mormînt.
Atunci cînd gălăgia de la masă cît îi dorea sufletul lui. omenească. Ea a avut loc dimineaţă Tanea îşi deschise ochii mirată:
se mai potoli, Tanea îl întrebă pe — De-aş fi şi eu acolo! - spuse devreme în tăcere şi linişte, cînd — Cum puteau hainele să fie
bunic: visător nepotul, însă tata îi potoli intrarea în mormînt era pecetluită mărturii?
— Ce-ai vrut, bunicule, să ne aprinderea: şi păzită de străjeri. Cum a avut — Puteau, copiliţă, puteau,
povesteşti, despre vremurile din — Toate acestea sînt impresio- loc rămîne o taină. domnul Iisus - bunicul îi zîmbi cu blîndeţe
trecut? nante şi frumoase. Dar să nu uităm Hristos a înviat, s-a ridicat din nepoatei iubite şi-i explică: - În
4
acea dimineaţă, cînd apăru vestea
că trupul a dispărut, ucenicul
Vestiri. El scrie despre sine că a
devenit «robul lui Dumnezeu şi a Ce este canonul
Învierii
iubit al Domnului, ioan, alergă la Domnului Iisus Hristos». aceasta
mormînt împreună cu apostolul s-a întîmplat pentru că Hristos i
Petru. Ioan l-a întrecut pe Petru şi s-a arătat lui Iacov după Înviere.
a ajuns primul la mormînt, însă nu nici Apostolul toma nu credea
avu curajul să intre. Venind Petru în Înviere. Însă, văzîndu-L pe Canonul Învierii, alcătuit de Sfîntul Ioan Damaschin care este
primul a intrat înăuntru, iar din Cel înviat, a strigat: «Domnul şi cîntat la slujba pascală, cuprinde nouă cîntări sau ode, fiecare odă
urmă Ioan. Deci, ce au văzut ei, Dumnezeul meu!», confirmîndu-şi avînd cîte trei tropare, primul, numit irmos, care se repetă la sfîrşitul
dacă Ioan recunoaşte după aceea: credinţa printr-o moarte muceni- fiecăreia dintre cele nouă cîntări.
«şi am văzut şi am crezut»? Ei au cească pentru Hristos. Sfîntul Ioan Damaschinul a alcătuit acest canon pascal, inspirîn-
văzut pînzele de înmormîntare. Învierea i-a preschimbat pe du-se din cărţile Sfintei Scripturi şi din predicele la acest praznic,
Acestea erau răsucite aşa cum Iosif ucenicii plîngăreţi în propovădu- rostite de unii Părinţi ai Bisericii, îndeosebi ale Sfîntul Grigorie
şi cu ajutorii lui au înfăşurat trupul itori curajoşi, pe care nu-i puteau Cuvîntătorul de Dumnezeu. Troparul cîntării se adreseză tuturor
Domnului. Aparte era pînza de impune să tacă nici persecuţiile, fiilor Bisericii sub forma unei chemări la ospăţul sfînt al Învierii
pe cap, care păstra forma oferită nici bătăile, nici pedepsele. Domnului. Este strigătul Bisericii de proclamare a bucuriei Învierii,
de silueta capului Mîntuitorului Apariţia Bisericii lui Hristos, prin care Hristos ne-a ridicat din amărăciunea morţii la viaţă şi de pe
aşa ca atunci cînd a fost înfăşurat. prigonită şi distrusă, putea avea loc pămînt la cer. În multe dintre troparele canonului, ca şi în stihirile
Se vedea clar că mîna omenească numai în baza credinţei în Învierea Paştilor, jertfa Mîntuitorului este o împlinire a jertfei mielului pascal
nu s-a atins de aceste mărturii Mîntuitorului. pe care l-au mîncat evreii conduşi de Moise în Egipt, în noaptea di-
fără de grai ale minunii Învierii — «Iar dacă Hristos nu a Înviat, naintea ieşirii din pămîntul robiei. Spre deosebire de evenimentul ce
Domnului. Iată de ce Ioan «a văzut a citat apostolul bunica, zădarnică a marcat ieşirea poporului lui Dumnezeu din robia egipteană pentru
şi a crezut». Despre Petru se spune este atunci propovăduirea noastră, a se întoarce în pămîntul Canaanului, jertfa, moartea şi Învierea
în Evanghelie că el «a văzut numai zădarnică este şi credinţa voastră». Domnului semnifică trecerea noastră din moarte la viaţă, din stri-
pînzele şi s-a dat înapoi, minunîn- — Iar dacă a înviat? Ce în- căciune la nestricăciune, din robie la libertate. De aceea imnograful
du-se în sinea sa de cele văzute». seamnă aceasta pentru noi? cum Îl denumeşte pe Hristos: Paştile cele curăţitoare, Mieluşel de un an;
Ce vifor de gînduri bîntuia în cred nepoţeii? — îi întrebă curios Paştile cele sfinţite, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite.
mintea lui Petru? Mult timp oare bunicul pe copii, aşteptînd răspun-
trecuse de cînd Domnul îi spuse: sul lor.
«Tu eşti Petru şi pe această piatră
îmi voi ridica biserica mea». Mult
timp oare trecuse de la Cina cea de
Taină cînd Petru, cu îndrăzneală
Serioja îşi încruntă fruntea,
arătînd că se afundă în cugetări.
Taniuşa hotărîse să răspundă:
— Asta înseamnă că El nu este
Ce este artosul?
Cuvîntul «artos» se traduce din limba greacă ca «pîine dospită».
I-a promis Mîntuitorului de a-şi un om simplu, ci Dumnezeu!
Artosul este sfinţit înainte de încheierea Liturghiei Pascale, iar pe
pune sufletul pentru Învăţătorul — Bine, bravo, dar ce ne spune
parcursul întregii Săptămîni luminate este pus la cel mai vizibil loc
său, cînd Iisus i-a răspuns: «Sufletul tata?
din biserică, lîngă icoana Învierii Domnului. În Sîmbăta Luminată se
pentru Mine îţi vei pune? Adevărat — Da, da... - a spus încet tata,
citeşte rugăciunea de tăiere a artosului, iar la sfîrşitul liturghiei se
îţi spun: nu va cînta cucoşul pînă nu de parcă ar vorbi mai curînd cu
împarte credincioşilor ca o sfinţenie.
te vei lepăda de mine de trei ori». sine decît cu ceilalţi. Dacă Hristos
Şi el s-a lepădat. Chiar s-a jurat a Înviat înseamnă că este Dumne-
că «nu ştie Cine este Acest Om». Şi zeu, iar eu voi trebui să învăţ din
deodată cucoşul a cîntat. Atunci nou să percep lumea.
Domnul, întorcîndu-şi capul, se Pentru un minut se lăsă o liniş-
uită la Petru, care îşi aminti de te, care cu atenţie fuse întreruptă
cuvintele spuse lui de Iisus. Petru de bunic:
plecă, plîngînd cu amar. — Mă bucur, fecioraşule, că
A putut oare Petru să uite acea ţi-a venit acest gînd mîntuitor.
privire? Dar să analizăm în continuare.
Cum fugea el după ce Maria Dacă Hristos - Dumnezeu şi Om a
Magdalena i-a spus: «L-au luat pe înviat, atunci... - şi bunicul o privi
domnul meu şi nu ştiu unde L-au întrebător pe elena Sergheevna.
pus!» Şi iată în faţă îi stau pînzele — ...atunci vom învia şi noi,
de înmormîntare, iar în memorie continuă mama. Noi avem acelaşi
îi sună cuvintele de nepătruns: «în trup ca şi acel purtat de Hristos
a treia zi voi învia». pe pămînt. La vremea cuvenită
Pentru ca ucenicii necredincioşi vor învia toţi. Aceasta înseamnă
să creadă în învierea Sa, Domnul că Învierea este biruinţa asupra
li S-a arătat de mai multe ori, le-a morţii. Este nădejdea în viitoarea
arătat rănile, a mîncat cu ei şi în viaţă veşnică. Îţi mai rămîne doar
convorbirile cu ei, le-a descoperit să împlineşti poruncile.
Creştinii au întrebuinţat artosul întotdeauna. Atunci cînd ucenicii
sensul ceror petrecute. — Aşadar... Minunat... - zise bu-
lui Hristos se adunau la rugăciunea de obşte, în amintirea Cinei celei
În «Faptele Apostolilor» se nicul frecîndu-şi mulţumit mîinile.
de Taină, se împărtăşeau cu Trupul şi Sîngele Domnului. Punînd pe
spune că, Hristos înviat S-a arătat Însă aceasta nu este numai nădej-
masă bucate obişnuite, locul de cinste de la masă îl rezervau Dom-
ucenicilor Săi pe parcursul a 40 de dea în viitor, care va veni cîndva.
nului, care petrecea nevăzut cu ei, punînd în acel loc pîine. Pe artos
zile, «vorbindu-le despre Împără- Este o dezvăluire a sensului vieţii.
este reprezentată crucea, pe care se vede numai coroana de spini
ţia lui Dumnezeu». Comunicarea Dacă nu este înviere, nu este nici
- simbolul Învierii lui Hristos.
cu Hristos înviat i-a schimbat pe Dumnezeu, şi deci nu există nici
De artos este legată încă o veche tradiţie bisericească. Apostolii
ucenici, l-a schimbat şi pe fratele Pronia Dumnezeiască. Înseamnă
puneau pe masă o parte din pîine pentru Maica Domnului în aminti-
Domnului - Iacov. Pînă la Înviere că viaţa este o totalitate de întîm-
rea cumunicării neîntrerupte cu ea, iar după masă împărţeau această
el privea cu suspiciune învăţătura plări, haos şi nonsens. Înseamnă
bucată de pîine între ei. În mănăstire acest obicei poartă denumirea
lui iisus. După Înviere Iacov se că şi întreaga istorie a omenirii este
de «Cinul Panaghiei», adică o comemorare a Maicii Domnului. În
alătură Apostolilor, devenind unul întîmplătoare, iar sufletul omului
parohii această pîine a Maicii Domnului este pomenită o dată pe an
dintrre propovăduitorii Bunei lipsit de un scop suprem.
la tăierea artosului.

5
Rugăciunea către
Maica Domnului
Biserica a alcătuit o rugăciune către
Maica Domnului, care cuprinde şi aceste
cuvinte aduse de înger. E bine ca fiecare
creştin să o înveţe pe de rost şi să o spună
zilnic, iar Maica Domnului îi va ajuta.
Născătoare de Dumnezeu, Fe-
cioară, bucură-te, Ceea ce eşti plină
de har, Marie, Domnul este cu tine,
binecuvîntată Eşti Tu între femei şi
binecuvîntat este rodul pîntecelui
tău, că ai născut pe Mîntuitorul
sufletelor noastre. Amin.
Cuvintele acestei frumoase rugăciuni au
fost luate din Sfînta Evanghelie. Prima parte
a rugă­ciunii a fost rostită de Arhanghelul
Gavriil, cînd a venit să-I vestească Fecioarei
Maria că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Iar
a doua par­te a rugăciunii conţine cuvintele
Sfintei Eli­sabeta, mama Sfîntului Ioan Bote-
zătorul, care, umplîndu-se de Duhul Sfînt, a
rostit către Maica Domnului: “Binecuvîntată
eşti Tu între femei şi binecuvîntat este rodul
pîntecelui Tău”. Biserica a mai adăugat
cuvintele “că ai născut pe Mîntuitorul sufle-
telor noastre.”

Bunavestirea Fecioarei Maria


Bunăvestirea constituie sfîrşitul Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu V), pe locul unde avusese loc evenimentul

făgăduinţelor pentru venirea lui


între femei. Iar ea, văzîndu-l, s-a tulburat consemnat în Biblie.

Mesia şi începutul mîntuirii pen-


de cuvîntul lui şi cugeta în sine: Ce fel de Bunăvestirea este o sărbătoare foarte aş-
închinăciune poate să fie aceasta? Şi Îngerul teptată, datorită evlaviei pe care credincioşii

tru om. Acum se împlinesc toate i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la o au către Maica Domnului. De asemenea, ea

profeţiile Vechiului Testament, iar


Dumnezeu. Şi iată vei lua în pîntece şi vei vine ca o oază de întărire trupească şi sufle-
naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. tească pentru vremea Postului Mare, pentru
prin acceptarea de către Sfînta Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt că în această zi avem aşa numita „dezlegare

Fecioară Maria a acestei lucrări


se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da la peşte“. Ea este o sărbătoare a bucuriei,

mîntuitoare, întreg neamul ome-


Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va care anunţă începutul mîntuirii. „Fără Buna
împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi îm- Vestire nu avem nici Naşterea Domnului, nici

nesc se pregăteşte pentru eliberarea părăţia Lui nu va avea sfîrşit. Şi a zis Maria Paşte“, spunea un cunoscut părinte. Bucuria

de sub robia păcatului şi a morţii.


către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce anunţată de Înger ne cuprinde pe toţi şi se
eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzînd, Îngerul adresează fiecăruia dintre noi, dîndu-ne făgă-
i-a zis: Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine şi duinţă şi nădejde: „Cele ce nu sînt cu putinţă
puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru oamenilor sînt cu putinţă la Dumnezeu“.
Sărbătoarea Bunei Vestiri, denumită aceea şi Sfîntul care Se va naşte din tine, Fiul Cea mai veche reprezentare iconografică a
popular Blagoveştenie (după termenul sla- lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, Bunei Vestiri este fresca din catacomba Priscil-
von), este rînduită pentru amintirea zilei în rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la batrîneţea lei din Roma, datată de arheologi din secolul
care Sfîntul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea al II-lea. Aceasta îl înfăţişează pe Arhanghelul
Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. numita stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu Gavriil lîngă Fecioara Maria, care îl ţine deja
„Iar în a şasea lună a fost trimis Îngerul este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba pe Prunc în braţe. Aici, ca şi în alte reprezen-
Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Domnului. Fie mie după cuvîntul tău! Şi tări iconografice din primele secole, îngerul
Galileea, a cărei nume era Nazaret, către Îngerul a plecat de la ea» (Luca I, 26-38). apare fără aripi, poate din reţinerea firească
o fecioară logodită cu un barbat care se Bunăvestirea este cea dintîi sărbătoare a iconografilor de a nu îl asemăna cu anumite
chema Iosif, din casa lui David; iar numele închinată Maicii Domnului, confirmată în figuri păgîne înaripate. Abia după Constantin
fecioarei era Maria. Şi intrînd îngerul la ea, documente, iar prima mărturie o reprezintă cel Mare îngerii sunt înfăţişaţi cu aripi, semnul
a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, biserica zidită în Nazaret (în secolele IV sau apartenenţei la ierarhia cerească.

6
Pagină pentru părinţi şi profesori
Monah Vsevolod (Filipiev)

statornicia de la valaam
Tragedia şi triumful Prologul tragediei care, pe atunci, depindea şi Va- din circumstanţele importante.
adepţilor stilului – desprinderea de laamul. Aceasta s-a întîmplat sub Valaamiţii, printre care şi cei care
vechi de la Valaam Rusia presiunea guvernului finlandez ulterior au înclinat spre noul stil,
(preponderent luteran), chipurile mărturisesc că întreaga obşte a
interesat ca cetăţenii din diferite fost împotriva reformei calenda-
În luminoasele zile de Începutul tragediei de la
Valaam a fost prevestit, pe semne, confesiuni să poată sărbători ristice, dacă nu în faptă, atunci
prăznuire a Învierii lui împreună sărbătorile bisericeşti. în cuget. Însă diferenţa consta
Hristos, cu mulţumire ne şi atunci cînd în biserică a fost
adusă o demonizată, care, după În acest caz Sfînta Tradiţie a Bi- în aceea că unii erau consegvenţi
amintim de faptele sfin- sericii Ortodoxe a fost neglijată ca în convingerile lor, iar alţii, sub
cum îşi amintea apoi unul dintre
ţilor părinţi ai Bisericii, călugări; „demonul spunea prin fiind inutilă şi învechită. Această presiunea autorităţilor eclesiale şi
adunaţi la I sobor Ecume- gura ei: „Să vedeţi cum vă înnec fărădelege a fost urmată de ieşirea civile, n-au rezistat întru adevăr,
nic de Împăratul întocmai eu, tăciuni pîrlite!” Şi a îngăduit abuzivă a Bisericii Finlandeze din ceea ce, în mod normal, a condus
cu apostolii Constantin, Dumnezeu pentru păcatele subordonarea Bisericii Ruse şi tre- la un final tragic: ei au devenit
care a avut loc în anul noastre! Oare nu este o lucrare cerea ei în supunerea Patriarhiei prigonitorii propriilor fraţi.
de Constantinopol de stil nou. Pe insulă sosi o comisie de
325 în Niceea. Anume demonică ceea ce s-a întîmplat
după aceea!” Aşa s-au îndreptat Următorul val calendaristic ce anchetă: întreaga obşte a fost
la acest Sobor s-a decis inundă Valaamul veni din Con- chemată să se pronunţe faţă de
ziua prăznuirii Sfintelor săgeţile celui viclean spre Valaam.
Din anul 1918 străvechiul stantinopol în anul 1923. Aşteptă- noul stil şi ierarhia finlandezo-
Paşti aşa încît sărbătoa- rile reformatorilor finlandezi s-au constantinopolitană. Fără îndoială
locaş rus este desprins totalmente
rea să fie prăznuită de de Rusia mamă după alipirea îndreptăţit. Întrucît, renumitul de că vieţuitorilor valaamiţi, obişnuiţi
toţi în aceeaşi zi peste insulei la teritoriul Finlandei. Cei tristă pomină congres „panorto- să trăiască în unire şi ascultare,
tot. Au trecut secole pînă drept, Valaamul a fost ferit, pen- dox”, convocat la Constantinopol le era foarte greu să facă, la acel
regulile neclintite ale tru o scurtă perioadă de timp, de în 1923, a decis definitiv trecerea moment, o alegere independentă.
tradiţiei bisericeşti au ghearele bolşevismului, în schimb, la noul stil calendaristic, normal Însă Domnul şi Maica Domnului
că patriarhul de Constantinopol nu şi-au părăsit robii. Monahul
început a suferi atacuri o altă năpastă se prăbuşi cu toată
puterea asupra mănăstirii - „noul a binecuvîntat şi trecerea Bisericii valaamit Boris (care ulterior a
din partea lumii apostate, Finlandeze la noul stil şi chiar la primit schima cu numele Nicolai)
în încercarea de a stil calendaristic”. Putem spune
chiar că Valaamul a luat asupra sa noua pascalie, ceea ce încălca în îşi amintea, că la judecată el tăcea,
distruge şi a denatura mod direct hotărîrile Sfinţilor neştiind ce să răspundă. Cei care
această lovitură, apărînd Biserica
sfinţenia slujbei ortodoxe. rusă. Schisma produsă de noul Părinţi de la I Sinod Ecumenic, îl interogau, l-au lăsat să plece,
Istoria calendaristică de stil calendaristic, ce frîngea inimile care au stabilit să se sărbătoreas- spunîndu-i să se gîndească şi să
la Valaam este o ilustrare monahilor valaamiţi, a scos la ivea- că ziua Paştilor odată cu toată dea un răspuns pe urmă. Părintele
sugestivă a consecinţelor lă pentru mulţi din Biserica Rusă Biserica şi nu într-o zi cu iudeii Boris s-a rugat mult Maicii Dom-
noilor rînduieli, cum toată nocivitatea acestei încercări (conform noii pascalii, în unii ani nului şi, după mila domnului, a
data Paştilor coincide cu paştele auzit de trei ori glasul Născătoarei
acestea seamănă tulbu- şi le-a curmat dorinţa de a repeta
trista experienţă a Valaamului. evreilor). Atunci sună ceasul măr- de Dumnezeu, care-i spunea:
rare şi schismă în mediul turisirii pentru monahii măreţului „Dacă vreai să te mîntuieşti, ţine
ortodox, dar, în acelaşi locaş valaamit. De atunci începu predania Sfinţilor Apostoli şi a
timp, scot în evidenţă Paşii spre beznă arătarea statorniciei în credinţă a Sfinţilor Părinţi, dar nu a acestor
mărturisitorii devotaţi şi monahilor de la Valaam. deştepţi”. „După această minune,
Pentru prima dată stilul nou
necompromişi ai tradiţiei Pentru a desluşi mai bine el a scris în autobiografia sa, totul
a fost introdus în Biserica Auto- sensul evenimentelor ce au ur- a dispărut şi am rămas singur în
ortodoxe. nomă din finlanda în 1921, de mat, vom face trimitere la unul chilie, iar inima mea s-a bucurat

Valaam este denumirea arhipelagului, aflat în partea nordică a lacului Ladoga, în apropiere de
hotarul cu Finlanda, pe care e situată una dintre cele mai vechi şi mai renumite mănăstiri ruseşti,
întemeiate de Cuvioşii Serghie şi Gherman (moaştele lor se odihnesc în Biserica Schimbării la Faţă
de pe teritoriul mănăstirii) . Pînă în anii '20 ai sec. al XX-lea a fost un centru monahal de o înaltă
lucrare ascetică, renumit în întreaga lume ortodoxă. Mănăstirea a suferit distrugere şi profanare,
precum şi destrămarea obştii, ca urmare a introducerii noului stil calendaristic sub presiunea
autorităţilor bisericeşti şi statale anticreştine din Finlanda. Din anul 1989 a început renovarea
Mănăstirii Valaam în sînul Bisericii ortodoxe Ruse. 7
că Domnul mi-a arătat calea mîn- insulă, continuînd să stea stator-
tuirii, pentru rugăciunile Maicii nici întru Tradiţia Ortodoxă.
Domnului. De atunci îmi amintesc
de această mare minune pentru Pedeapsa Domnului
mîntuirea omului».
În perioada anilor 1925–1927
Glasul adevărului la ordinul conducerii bisericeşti
finlandeze, cu susţinerea statului,
Slavă Domnului că nu toţi sta- majoritatea monahilor adepţi ai
reţii de la Valaam s-au descurajat. stilului vechi, au fost alungaţi din
adepţii stilului vechi aveau ade- Mănăstirea Valaam şi din ţară.
văraţi conducători duhovniceşti, Însă conducerea n-a izbutit să
care nu s-au speriat să-şi piardă impună toată obştea să se lepede
autoritatea şi cinul pentru fidelita- de Sfînta Ortodoxie. Din două
te adevărului. Despre statornicia sute cincizeci de călugări rămaşi,
lor în credinţă mărturisesc cu- aproximativ o sută dintre ei n-au
vintele duhovnicului Valaamului, dorit să aibă comuniune cu adep-
părintelui Mihail Starşii: “Nouă ţii stilului nou. Ei se rugau în taină a mănăstirii. Părintele Nicandru părintele Mihail credea că un rus
sfintele canoane nu ne îngăduie lui Dumnezeu, săvîrşind slujbele scria următoarele despre acestea: ortodox n-are ce căuta în Ameri-
să fim alături de cei ce le încalcă”. cu părticele pentru împărtăşanie „Vechiul locaş Valaam şi-a încetat ca. Într-una din scrisori, maica
În anii aceea episcopul ino- pregătite cu mult înainte de existenţa. Nelegiuiţii bolşevici în Maria, o apropiată a stareţului,
chentie de Ladoga a trimis din schismă, după cum le-a descoperit războiul cu finlandezii au bom- scria: „În general părintele nu
Rusia întru susţinerea mărturi- Pronia Dumnezeiască. bardat cu avioanele mănăstirea, favoriza America. acolo, zicea el,
sitorilor de la Valaam o epistolă Domnul nu întîrzie să arate în distrugînd-o şi arzînd-o în mare e templul satanei, centrul sataniş-
lungă, în care scria: „...trecerea la curînd un semn înspăimîntător parte! Obştea de călugări a fugit tilor”. Atunci l-am contrazis: „Dar
noul stil şi, mai cu seamă, prăznui- de preîntîmpinare pentru toţi cei în interiorul Finlandei... Iar bol- în Rusia noastră ce se întîmplă
rea Paştilor după pascalia nouă, de ce îndrăzneau să atenteze la cre- şevicii au organizat pe Valaam un acum!” - „Este pămîntul muceni-
origine romano-catolică, este desi- dincioşii mărturisitori ai Bisericii sanatoriu pentru ateişti. Totul este cilor, a mărturisitorilor, stropit cu
gur o faptă de extremă necuviin- Ortodoxe, adepţi ai stilului vechi. profanat! Sute de ani a stat neclin- sîngele lor se curăţă precum aurul
ţă. Adepţii stilului nou se despart La unul din congresele adep- tită mănăstirea, sălăşluind mulţi în foc”. Prin aceasta îi era drag
de Biserica Ortodoxă şi preferă să ţilor stilului nou ce avuse loc în cuvioşi, dar iată că s-a îndepărtat pîmîntul său... El dorea să moară
se unească cu catolicii şi luteranii, mănăstire s-a discutat cu ardoare de la ea Îngerul Păzitor şi satana în Patria sa, împreună cu poporul
pe care îi percepem drept eretici. depre măsurile care mai pot fi şi-a pus stăpînirea...” Acesta este său suferind”.
Canoanele referitoare la Paşti au, luate împotriva monahilor ce ţin tristul final de Dumnezeu găduit. În anul 1957 vieţuind în mă-
fără îndoială, o semnificaţie uni- stilul vechi. Erau atît de mulţi Chiar şi egumenul Hariton (adept năstire 55 de ani, ieroschimonahul
versală... Comportamentul majo- delegaţi „înrăiţi”, încît unul dintre al stilului nou), cutremurat de cele Mihail, în vîrstă de 80 de ani împre-
rităţii monahilor valaamiţi, care ei a propus cu glas tare: să-i urce trăite, scria: „Mănăstirea a suferit ună cu alţi şase monahi valaamiţi
n-au dorit să se rupă de întreaga pe toţi călugării adepţi ai stilului o straşnică pedeapsă, de parcă tot (p. Luca, p. Boris, p. Isaur, p. Ghe-
Biserică a lui Hristos, sînt demni vechi într-o barcă, să-i ducă pînă iadul s-a năpustit asupra noastră... nadii, p. Serghii, p. Gurii) s-a întors
de toată încuviinţarea. Nu trebuie la mijlocul lacului Ladoga şi să-i noi ne întrebam conştiinţa, cu ce în patrie. Trăind cîteva luni într-o
să vă pară rău pentru pereţi sau înnece acolo. Această opinie, însă ne-am învinovăţit înaintea lui mănăstire moldovenească, şi-au
pentru clădiri, mai mult decît n-a fost susţinută de nimeni... Dar Dumnezeu şi pentru ce păcate am sfîrşit calea lor lungă şi multpătimi-
orice, trebuie să păstraţi adevărul o uimitoare şi straşnică pedeapsă meritat această pedeapsă?” tă în Mănăstirea Pskovo-Pecerska,
şi harul, date nouă prin venirea a Domnului s-a abătut asupra unde şi astăzi ne putem închina la
lui Hristos...” păcătosului aceluia. Nici nu reuşise răbdînd pînă la urmă sfintele lor morminte.
Tot atunci ierarhul Bisericii să plece participanţii adunării de Au trecut decenii de atunci,
Ortodoxe Ruse din Străinătate, la Valaam că, peste cîteva zile cînd Ultimul mare stareţ valaamit iar astăzi privind la evenimntele
Mitropolitul Antonie (Hrapo- mergea pe pod, a lunecat şi căzînd - ieroschimonahul Mihail (Pitke- din trecut, ni se pare drept să afir-
viţki), scria: „Vă sfătuiesc să vă în apă, s-a înnecat, aşa încît nici vici) care a trecut prin toate perse- măm că statornicia în credinţă a
ţineţi cu tărie de unica cale mîn- trupul, în pofida căutărilor, nu i-a cuţiile pentru adevăr, niciodată nu monahilor de la Valaam a depăşit
tuitoare şi pe toate să le răbdaţi: şi fost găsit. Această întîmplare i-a fă- se plîngea pe prigonitorii săi, însă limitele problemei calendaristice,
distrugerea locaşului, şi prigoană, cut pe mulţi monahi care au primit se amăra enorm pentru acea de- de aceea o putem numi, cu sigu-
şi orice lipsiri pentru credinţă, din slăbiciune stilul nou, să tresară cădere şi degradare în care a juns ranţă, o adevărată statornicie în
...chiar dacă ar fi să suferiţi cele şi să se îngîndureze. Mărturisitorii, mănăstirea, după ce s-a mutat pe credinţa ortodoxă.
mai grele nenorociri, şi atunci nu în schimb, s-au înviorat, văzînd în teritoriul Finlandei după schismă Am vrea să credem că vor veni
trebuie să vă lepădaţi de sfînta acest caz mîna Dumnezeului Celui şi război. Această situaţie îl aducea timpuri cînd nu numai în ceruri,
noastră credinţă”. Viu, Judecătorul cel drept, „ care pe el şi pe alţi stareţi înduhovniciţi dar şi aici pe pămînt, Biserica lup-
Persecuţiile, impedimentele îi judecă pe cei nedreptăţiţi”. la gîndul să iasă, în sfîrşit de sub tătoare va canoniza Sfîntul Sobor
şi măsurile de pedeapsă nu i-au Treceau anii, iar cruzimea no- jurisdicţia Bisericii Finlandeze, al monahilor mărturisitori de la
putut înfrînge pe curajoşii mărtu- ilor stilişti faţă de fraţii lor de stil unde se simţea atît de puternic Valaam care au suferit pentru
risitori ai Ortodoxiei, ci i-au unit vechi, cu regret, nu se domolea. Şi duhul reformator. pascalia şi calendarul ortodox.
şi mai tare, ba chiar înmulţind atunci Dumnezeu, văzînd împie- Într-o vreme valaamiţilor de Aşadar, pentru rugăciunile
numărul lor. Suportînd cu răbda- trirea inimilor prigonitorilor aflaţi stil vechi le propuneau să se mute acestor mărturisitori, să nu se
re toate ponegririle, aproape toţi la conducerea sfîntului locaş, a în Mănăstirea Sfintei Treimi din stingă lumina adevărului ortodox
adepţii stilului vechi au rămas pe îngăduit distrugerea definitivă SUA, dar aceştia au refuzat. Însuşi în inimile şi minţile noastre!

Revistă editată de Frăţia Misionară “Sfîntul Ciprian” din Edineţ.


Dragi cititori, dacă aveţi comentarii la articolele publicate sau gînduri pe care aţi vrea să ni le împărtăşiţi,
8 scrieţi-ne pentru rubrica “Scrisori la redacţie” pe adresa electronică: stlfe@yandex.ru