Sunteți pe pagina 1din 24

Se editează cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinţitului Vladimir,

Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

Mic u Iartă-mă pag. 2


Ce este păcatul pag. 4
Sfîntul Munte Athos -

l
„Insula rugăciunii „ pag. 6

pe leri n
Săptămînile
Postului Mare pag. 8
Postul Mare
2010
Săptămîna Patimilor pag. 13
nr. 4
Golgota pag. 14
Canonul de pocăinţă a
Sf. Andrei Cretanul - deştep-
tarea sufletuluii pag. 16
Revista ortodoxa Triumful Ortodoxiei pag. 20
Martie - lună
pentru copii ,si parinti
,
împărătească pag. 23

Postul Mare
vremea
pocaintei si a
rugaciunii fierbinti
A început Postul Mare - vremea pocăinţei şi a rugăciunii
fierbinţi, vremea iertării şi a împăcării. La acest început de
cale să ne primim unii pe alţii cu blîndeţe şi dragoste şi să ne
iertăm pentru toate! Pentru că a nu ierta înseamnă a rămîne în
întuneric atunci cînd aspirăm spre lumină, a nu ierta înseamnă a
rămîne robul păcatului, atunci cînd ne dorim libertate, a nu ierta
înseamnă a păstra în sine sămînţa morţii, boldul morţii, atunci
cînd ne dorim, căutăm învierea, ne rugăm să o dobîndim, tindem
către ea... Să ierăm, aşadar, pe toate prin care ne-am supărat
unii pe alţii, ne-am insultat şi ne-am înjosit. Să parcurgem
calea postului săptămînă cu săptămînă ca, ajungînd la Paştele
Domnului, cu negrăită dragoste să ne putem îmbrăţişa, să ne
putem săruta cu fericita sărutare pascală şi să spunem că
Hristos a înviat, că moartea a fost biruită, că noaptea s-a sfîrşit,
că a răsărit o nouă zi, o veşnică zi. Să începem a trăi în numele
Domnului şi unii pentru alţii, şi fie ca puterea lui Dumnezeu, care
în neputinţă se săvîrşeşte, să facă din împosibil - posibil şi pe noi,
pămîntenii - fii ai Împărăţiei lui Dumnezeu.
Mitropolitul Antonie de suroj
„Postul este îngrădirea tuturor virtuţilor, începu-
tul luptei, cununa înfrînaţilor, frumuseţea fecioriei,
iyvorul neprihănirii şi înţelepciunii, învăţătorul
tăcerii, predecesorului tuturor faptelor bune..
Cuv. Isaac Sirul

Iarta-ma!
A trăi, împlinind poruncile
Domnului, desigur este
foarte bine. Şi tu simţi
aceasta, nu-i aşa? Însă nu întot-
deauna reuşeşti să faci ceea ce ai
ar fi bine din timp să te gîndeşti,
să te sfătuieşti cu părinţii (sau cu
persoanele cu care mergi la bise-
rică), să memorizezi totul, dar cel
mai bine este să notezi pe o foaie
na puteri pentru a lupta cu
diavolul, Domnul ne-a dăruit
luminata şi invincibila Sa putere
- harul în Taina Sfintei Împărtă-
şanii cu Sfînt Trupul şi Sîngele
vrea. Uneori ţi se întîmplă să te şi la mărturisire să le citeşti. Său. Dacă eşti botezat şi crezi în
distrezi sau să te sperii de ceva, Aşa va fi mai sigur, căci tot ce Dumnezeu, poţi să te împărtăşeşti
sau pur şi simplu uiţi să te rogi ai spus, tot ce ai conştientizat şi cu Sfintele Daruri la fel ca toţi
sau să te gîndeşti la ceea ce faci pentru care îţi este ruşine - toate membrii Bisericii lui Hristos.
şi uite că nici nu observi cum ai Domnul ţi le va ierta şi îţi va fi Cei apropiaţi îţi vor povesti cum
şi încălcat vreo poruncă: sau ai uşor şi bine în suflet. Iar păca- trebuie să te pregăteşti de împăr-
minţit, sau te-ai certat cu cineva, tele uitate vor rămîne cu tine, tăşanie, unde să mergi şi cum să
ca un gunoi prin buzunare. Iar te apropii de Potir (de fapt, dacă
ori ai lenevit, sau n-ai ascultat de
dacă ai ascuns ceva conştient
părinţi (adică n-ai manifestat res- eşti atent la slujbă, poţi urmări
sau te-ai ruşinat să spui înaintea
pectul faţă de ei)? Ce-i de făcut şi singur cum fac alţii). Să ştii, că
preotului sau din răutate nu
atunci? Nu te speria, toate pot fi se poate împărtăşi numai cel ce
vreai să-ţi recunoşti păcatul
îndreptate, numai dacă vreai. (L-am bătut pentru că aşa i se crede în Dumnezeu şi Îl iubeşte Anume aşa pentru că noi, ca
Pentru început, desigur, cuvine, nătărăul!) – atunci este cu toată inima, cel ce se străduie şi toţi oamenii, nu putem muri
trebuie să-ţi învingi frica, lenea, foarte rău, pentru că în acest fel să iubească toţi oamenii, cel ce s-a pentru totdeauna. Mai bine zis
supărarea şi să-ţi recunoşti ne- lupţi împotriva lui Dumnezeu, împăcat cu toţi, cu care era certat vom muri, însă nu pe veci, ci
adevărul, să-ţi faci datoria şi să iar aceasta poate avea un sfîtşit şi şi-a cerut iertare de la toţi. pentru o anumită perioadă de
te împaci cu prietenul şi iată că îngrozitor. Eu totuşi cred că nici timp, după care vom învia pen-
deja jumătate de lucru ai făcut. prin gînd nu-ţi va trece vreo- tru totdeauna. Şi nimic uimitor

Suflete,
Ştiu şi eu cît este de greu uneori dată să vicleneşti sau să lupţi în aceasta nu-i. Un asemenea
să te înfrîngi şi să ceri iertare. În cu Dumnezeu, căci eşti bun şi fenomen are loc tot timpul în ju-
schimb ce uşurare îţi cuprinde deştept şi o asemenea prostie rul nostru, însă nu întotdeauna

cum ai
sufletul după aceea - de parcă nu vei face. Căci într-adevăr ţi-i îl observăm. Uite cum înverzesc
o piatră s-a luat de pe inimă! ruşine pentru faptele tale rele cîmpiile, cum vîntul foşneşte ve-
Poate ai simţit deja aceasta şi ştii şi vreai din toată inima să devii sel în coroana bogată a copacilor,

trait?
mai bun. Spune-i Domnului şi-ţi pare că acest verde rai nu se
cît de bine este să ceri iertare şi
despre aceasta. El te va auzi va mai sfîrşi. Dar, pe neobserva-
să te împaci.
numaidecît, i se va face milă de te, se furişează toamna. Arborii
Însă, bunul meu prieten,
tine, îţi va ierta păcatele pocăite parcă îmbătrînesc, verdeaţa se
a cere iertare de la apropiaţi
şi îţi va ajuta să devii mai bun. Totuşi înţelegi tu oare de ce ofileşte, frunzele se usucă şi cad,
încă nu este totul. Trebuie să duse departe de un vînt rece.
Să nu te miri dacă vei vedea trebuie să lupţi cu acest păcat? De
ceri iertare şi de la Dumnezeu că nu întotdeauna poţi învinge Nu întîrzie să apară nici primii
pentru păcatul săvîrşit, trebuie ce să te înveţi a-L iubi pe Dumne-
repede toate păcatele. Aşa se înt- zeu şi pe oameni, de ce să te rogi fulgi, care se rotesc deasupra
neîntîrziat să spui: «Iartă-mă, împlă, că de multe ori ţi-i ruşine, crengilor negre şi noduroase,
şi să mergi la biserică, să faci fapte
Doamne, sînt vinovat, mă voi îţi pare rău şi îţi promiţi să nu de-ţi pare că arborii au murit.
bune? Oare doar ca să fi-i lăudat, ca
strădui să mă îndreptez, ajută- mai greşeşti, însă, nici nu observi Însă viu este sufletul cîmpiilor
să nu te certe sau să te pedepsească
mi să devin mai bun». cum din nou te-ai poticnit şi ai goale, va veni primăvara şi vor
părinţii, sau poate ca să-ţi fie plăcut
Dacă mergi la biserică şi păcătuit. Dar nu te amărî şi nici învia. Crengile moarte, „oase
ţie? Bineînţeles că nu! Mai ales că,
ai vîrsta la care trebuie să te te necăji prea mult. Domnul ştie uscate”, se vor îmbrăca în trup
de multe ori, pentru o faptă bună
mărturiseşti, mergi la preot cît de greu este să lupţi cu păca- şi va suna seva prin mădularele
nici nu te laudă cine ştie ce, ş-apoi
şi adu-ţi pocăinţa înaintea lui tul şi nu aşteaptă să te îndreptezi lor, se vor umfla de muguri şi
de ce să te laude? - că doar a fi
Dumnezeu, aşa cum fac maturii. în toate dintr-odată. Este o luptă vor exploda verdeaţă - frunziş
bun e fieresc. Dar şi pentru faptele verde, ce sună a viaţă veşnică, a
Asta nu-i nici dificil şi nici înspăi- lungă şi aprigă care durează
rele - păcatele, nu întotdeauna eşti biruinţă asupra morţii! Acestea
mîntător. Trebuie doar să spui toată viaţa, deoarece diavolul
pedepsit. La început chiar poţi să pot fi văzute oricînd şi oriunde.
sincer înaintea lui dumnezeu şi în această lume, este destul de
puternic. Şi dacă Domnul este le ascunzi – aşa că merită oare să le Ne rămîne să le vedem cu sufle-
a slujitorului Său toate păcatele, recunoşti? Merită, prietene, meri-
cu noi, cine ne va sta împotrivă? tul, pentru că aşa ne descoperă
pe care le-ai săvîrşit în viaţa ta tă. Şi să-ţi recunoşti faptele rele şi
Noi oricum vom învinge şi vom Dumnezeu tainele vieţii şi ale
de la ultima mărturisire. să te căieşti de păcatele tale merită,
fi în ceruri alături de Tatăl nos- morţii. Soarele se stinge după
Să ţi le aminteşti pe toate şi fapte bune să faci de asemenea
tru Cel Ceresc, trebuie doar să orizont şi învie dimineaţă la ră-
dintr-odată nu e simplu. Ca să merită. Merită pentru că valorează sărit. Seminţa de grîu, căzînd în
ne străduim.
nu treci cu vederea vreun păcat, Iar pentru a avea întotdeau- foarte mult - viaţa veşnică. pămînt moare şi putrezeşte, însă
2
- o, minune! - în scurt timp se întinde
împreună-călători cu Domnul prin Postul Mare
spre soare un spic firav, ce poartă în
sine o grămăjoară de boabe înviate.
Omida cea verde şi grasă parcă nu-
demult se tîra preocupată pe frunze,
iar acum în acel loc vedem atîrnînd
Postul Mare -
de crenguţă o gogoaşă uscată şi fără
de viaţă, semănînd cu un ciot sau cu
o ghindă. Dar ce să fie? Din găoacea
fără de viaţă, asemeni sufletului din
hrana sufletului
P
trup, zboară la lumină un fluture ostul Mare a fost instituit de Biserică şi bunei. Prima săptămînă a Postului Mare
minunat! Aşa că să ştii - moarte nu încă din cele mai vechi timpuri, în începe de luni, zi care în tradiţia ortodoxă se
există. Doar ne pare că oamenii mor,
amintirea postului de patruzeci de numeşte Lunea curată. din această zi fiecare
că mai întîi ei există, iar apoi dispar.
zile, ţinut de Mîntuitorul Iisus Hristos în creştin de la mic la mare începe o serioasă
Omul, odată ce a fost creat de Dum-
nezeu, este întotdeauna, numai că la
pustiu, înainte de a ieşi să predice în popor trudă asupra sufletului său.
început toţi îl văd, iar pe urmă, cînd despre Împărăţia lui Dumnezeu, ca după Ascultaţi cum au petrecut prima zi a pos-
moare cu trupul, continuă să trăiască aceea să pătimească, să fie răstignit, să tului nişte copii aşa ca voi, eroi din poezia
nevăzut pentru noi cu sufletul său moară pe Cruce şi să învieze a treia zi. În Ninei orlova.
nemuritor. Dacă, de exemplu, s-ar vechiul Testament acele evenimente erau
stinge noaptea lumina în cameră, prefigurate de Ieşirea evreilor din Egipt Nina Orlova
încît nu s-ar mai vedea nimic, nici sub călăuza lui Moise. Postul Mare ne pre-
Lunea curată
masa, nici scaunele, nici dulapul, nici găteşte de întîlnirea Paştilor, a Sărbătorii
chiar becul, ce ai zice? Că a dispărut tuturor Sărbătorilor. Însuşi Mîntuitorul
Iată Lunea cea curată –
tot mobilierul? Desigur că nu, pur şi ne-a învăţat cum să postim înaintea Tatălui
Prima zi din post.
simplu nu le mai poţi vedea cu ochii. Ceresc (Mt. 6, 16-17).
Aşa se întîmplă şi cu omul cînd Jucăriile spălăm cu apă,
Perioada postului este o vreme a pocăin-
moare. Trupul este înmormîntat, Şi prin în casă - lună peste tot!
ţei, a rugăciunii, a reţinerii de la unele mîn-
iar sufletul - partea principală din Praful prin unghere-am şters,
căruri, dar şi de la distracţii. Postul niciodată
om - s-a eliberat, asemeni unui pui Am spălat de zor vesela,
nu a fost o simplă supunere regulilor, fiind
din ou (cine mai are nevoie de coaja Toate-n ordine-am adus,
în esenţă, o chemare către schimbarea inte-
din care a ieşit puiul?), îşi ia zborul Fiind cuminţi şi-n suflet veseli.
rioară, prielnic însetării duhovniceşti după
nevăzut şi veşnic spre Dumnezeu, Apoi mama ne-a spălat în baie
Dumnezeu, prin care se explică şi reţinerea
Tatăl său Ceresc. Zboară el fericit, Cu săpun - o oră,
totală de la mîncare înainte de împărtăşanie,
vesel şi puternic. S-ar părea că partea Ca să fim curaţi şi noi
cea mai minunată a vieţii abia începe
simbolizînd aşteptarea ospăţului Domnului.
Fără nicio pătătură.
- o adevărată poveste. Însă chiar aici Postul este timpul unei vieţii duhovni-
Iar acum sîntem curaţi,
îl aşteaptă cea mai grea încercare. ceşti deosebit de atente, atunci cînd fiecare
De sclipim la soare
Ajunge sufletul la Dumnezeu, iar creştin se îngrijeşte de curăţirea sufletului
Şi de mîine nepătaţi,
domnul se uită la el cu dragoste său, cere iertare de la Dumnezeu şi de la
Ţinem Postul Mare.
şi milă, întrebîndu-l cu severitate: cei, cărora le-a greşit, se căieşte de păcate
Baie facem zi de zi,
„Suflete, cum ai trăit pe pămînt? Ai şi se străduieşte să nu facă, să nu gîndească
Curaţi să fim cu trupul,
crezut în Mine, aspirai către Mine, lucruri rele, să ducă o viaţă în înfrînare, să
Rugăciunea Domnul ne va auzi,
ai împlinit poruncile Mele? Făcut-ai meargă mai des la biserică.
Spălîndu-ne şi sufletul!
fapte bune şi pocăitu-te-ai de păca- Postul Mare este postul cel mai lung ca
tele tale?” Fericit va fi în clipa aceea durată dintre toate posturile de peste an in-
sufletul care sincer va răspunde: „Te Să urcăm împreună «Scara Postului
stituite de Biserică, dar şi cel mai important.
iubesc, Tată al meu! Toată viaţa Te- Mare», ajutîndu-ne unii pe alţii, stăruind
El a început deja şi va dura şapte săptămîni,
am căutat şi m-am străduit să trăiesc în fapte bune, gîndindu-ne mai mult la alţii
adică o lună şi jumătate.
aşa cum ai învăţat. Iar cînd am în- decît la sine, cerînd ajutor de la Domnul şi
Toate săptămînile Postului Mare (chiar
călcat poruncile Tale sfinte, amarnic mulţumindu-I pentru toate.
şi cele trei care-l anticipează) ne învaţă cum
mă tînguiam şi mă căiam şi acum mă
să ne pregătim de fericita întîlnire a marii
tînguiesc şi cer mila Ta!” Atunci va
uzi el vocea blîndă a Tatălui Ceresc: sărbători Învierea lui Hristos.
„Intră întru bucuria Mea!” Şi va Ultima duminică înaite de post se nu-
zbura ea în lucul bunătăţilor veşnice, meşte Duminica iertării. În această zi în
a dragostei şi a luminii - loc în care biserici se citeşte Evanghelia despre aceea
va petrece pururea cu Dumnezeu, că nu putem primi iertarea păcatelor de la
alături de alte sufletele luminoase ale Dumnezeu, dacă mai întîi nu ne vom ierta
altor oameni buni. Acel loc se numeş- apropiaţii şi nu ne vom împăca cu toţi.
te rai sau Împărăţie Cerească, acolo În această zi, pregătindu-se de post,
domneşte o bucurie, despre care pe oamenii îşi cer iertare unul de la altul:
pămînt nici că-ţi poţi imagina. Iată – Iartă-mă, în numele domnului! – zicea
de dragul acestei bucurii, merită să cineva, plecîndu-şi capul pînă la pămînt.
trăieşti şi merită să înveţi a fi creştin, – Domnul să te ierte, iartă-mă şi pe mine!
căci aceasta este mîntuirea sufletului!
– răspundea celălalt cu plecăciune.
(După Pr. Mihail Şpoleanski, «Să Şi voi, desogur, dragii noştri, n-aţi uitat
trăim cu Dumnezeu») să cereţi iertare unii de la alţii, de la părinţi

3
Astăzi tot mai des auzim vorbindu-se
despre păcat, însă, de cele mai multe ori,
habar nu avem ce este acesta. Sfinţii Părinţi
ne spun că păcatul nu este pur şi simplu o faptă
urîtă sau amorală, după cum ne-am obişnuit a crede, ci, întîi de
toate, este încălcarea voii Domnului, a poruncilor dumnezeieşti, a
legilor vieţii duhovniceşti, lăsate de Însuşi Creatorul.

Ce este pacatul?
D
upă cum există legi ale lumii ma- Aceasta se întîmplă atunci cînd omul se
teriale (care au fost de asemenea roagă, cînd se pocăieşte. Iată, deci, cum
întemeiate de Domnul), care fiind stau lucrurile. Nu noi prin trudă ajun-
încălcate, pun viaţa celui ce le încalcă gem la Dumnezeu, ca El să binevoiască a
în pericol, tot aşa există şi legi ale lumii ne milui şi a ne vindeca. Nu, dinpotrivă,
spirituale, iar cel ce le ignorează, se sor- Domnul bate la uşa inimii noastre cu vo-
teşte multor nenorociri, mai rea dintre cea conştiinţei, a raţiunii şi noi, în sfîrşit,
toate fiind moartea duhovnicească sau ne dechidem sufletul printr-o sinceră
chiar cea fizică. Nimănui dintre cei ce pocăinţă, printr-o sinceră respingere a
trăiesc pe pămînt nu-i vine prin minte, păcatului.
de exemplu, să se indigneze de existenţa aşadar, Domnul Care s-a făcut pen-
legii atracţiei pămîntului, conform căre- tru noi om, ne-a eliberat de chinurile
ia omul, căzînd de la înălţime se loveşte vrăjmaşului. Deoarece Domnul a călcat
mortal. De asemenea, practic toţi înţeleg, puterea diavolului, a distrus cetatea
că nu trebuie să-ţi pui capul în foc sau lui şi ne-a izbăvit de stăpînirea lui, de
să respiri în apă. Cei ce se conduc după
legile fizice ale lumii materiale, trăiesc
sănătoşi şi în linişte pe acest pămînt, iar
cei ce încearcă să-şi depăşească posibili-
tăţile fireşti, decedează.
Sfinţii Părinţi vedeau păcatul ca o
faptă prin care omul îşi dăunează, atît
sufletului, cît şi trupului său. Păcatul
calcă legea vieţii noastre interioare, a na-
turii noastre şi prin aceasta schilodeşte
omul. Făcînd vreun păcat, nu-L jignim
pe Dumnezeu, ci ne rănim pe noi înşine.
Dacă privim păcatul din acest punct de
vedere, înţelegem ce este pocăinţa şi ce
înseamnă «Doamne, miluieşte!». Aceasta supunere lui ca robi, asta numai dacă
nu este o dezvinovăţire pentru păcatul noi singuri nu vom căuta să păcătuim.
săvîrşit, ci o rugăminte de vindecare, de Pentru că El ne-a dat putere, după cum
tămăduire a rănii. Căci Dumnezeu este Însuşi a zis, să călcăm peste scorpioni şi
Doctor şi nu Judecător sau procuror - şerpi şi peste orice putere vrăjmaşă (Lc.
acuzator. 10, 19), curăţindu-ne în sfîntul botez de
Aici e foarte important să înţelegem tot păcatul, căci sfîntul botez stîrpeşte
încă un moment. Putem întreba: de ce orice păcat. Cu toate acestea, bunul
Dumnezeu Însuşi nu vindecă omul căzut Dumnezeu, ştiind neputinţa noastră şi,
în păcat, dacă El este dragoste? Răspun- prevăzînd că şi după botez vom păcătui,
dem: în Apocalipsă citim: «Iată, Eu stau ne-a dat, din mila Sa, sfintele porunci,
la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul scrise în Sfînta Evanghelie, care ne
Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi purifică şi ne întorc prin pocăinţă din
cina cu el, şi el cu Mine». Dumnezeu a nou la respectarea poruncilor şi la lupta
creat omul după chipul Său şi nu poate cu păcatul, cu patimile, cu obiceiurile
să-i încalce libertatea. De aceea doar rele, ca să ne înălţăm spre desăvîrşire şi
bate la uşa inimii lui şi nu îndrăzneşte comuniune cu Dumnezeu.
să intre contrar voinţei omului, nici nu Deşi creştinul poartă în sine înclina-
poate să-l vindece, nici să-l mîntuiască. rea spre păcat, moştenită de la Adam şi
În aceasta constă demnitatea dumneze- Eva, după credinţa sa în Domnul Iisus
iască a omului. Omul singur trebuie să Hristos, are har şi puteri de la Dumnezeu
deschidă Domnului uşa sufletului său. pentru a lupta cu păcatul şi a-l învinge.

4
Cum să răbdăm
neajunsurile
apropiaţilor
Aminteşte-ţi cît ai păcătuit înain-
tea Domnului din tinereţile tale, şi
Domnul te-a răbdat. Ce ar fi fost dacă
Cunoasterea pacatosiei Dumnezeu ar fi procedat după dreptatea
Sa? Demult sufletul tău s-ar fi chinuit
în iad. Atît de mult te-a răbdat El şi ţi-a
de Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului dat după mila Sa, aşa şi tu fă aproape-
lui tău.

O
ricine să intre în sine şi să se ocupe, legea, desăvîrşind-o cu duhul creştinesc. Arhiepiscopul Tihon Zadonski
în primul rînd, de cercetarea vieţii Sau în epistolele Apostolilor, în ultimele
sale, de tot ce-a găsit în ea deteri- capitole unde se expun faptele obligato- Dacă fratele îţi va spune vreun
orat. Desigur, fiecare spune despre sine rii ale creştinilor. De exemplu în Epistola cuvînt necuviincios din slăbiciunea sa,
că este păcătos şi nu numai spune, dar şi către Romani, capitolul al 12-lea, către rabdă cu bucurie, căci uitîndu-te la
se simte adeseori aşa. Cu toate acestea, Efeseni, a lui Iacov, a lui Ioan Teologul gîndurile tale înaintea Cunoscătorului
noi ne percepem starea de păcătoşie într- şi altele. Citeşte atent şi priveşte-te în ele a toate Dumnezeu, vei găsi că şi tu în
un mod destul de vag şi nedeterminat. ca într-o oglindă, şi găseşte-ţi petele, ce ai multe ai greşit.
Ceea ce este foarte puţin. O adevărată în tine urît? Cine rabdă în numele Domnului de
pocăinţă şi o bună mărturisire, cere de Ca urmare a unei asemenea revizuiri dragul păcii, cuvintele unui om neîn-
la noi o desluşire precisă a ceea avem a vieţii, vom descoperi printre faptele ţelept şi brutal, acela se va numi fiul
în noi necurat şi păcătos şi în ce măsură noastre, în cuvintele noastre, în senti- păcii şi poate dobîndi pacea în suflet,
de mult, a ne cunoaşte păcatele clar, pe mente, gînduri şi dorinţe multe rele sau trup şi duh.
Dacă îţi aminteşti de cei ce te insul-
fiecare în parte, numeric, dacă vreţi. chiar opuse legii, sau unele semilegale,
tă şi te urmăresc, nu te plînge pe ei, ci
Pentru aceasta iată ce sfat îţi dăm: adică dintre acelea făcute cu intenţii
mai degrabă roagă-te Domnului pen-
pune de o parte învăţătura Domnului, necurate, deşi formal sînt în acord cu
tru ei, ca pentru pricinuitorii marelui
iar de alta propria-ţi viaţă şi vezi unde se legea. Sau dintre acelea pe care nu le-am
beneficiu pentru tine.
aseamănă şi unde nu. Sau raportează-ţi făcut, dar care trebuiau făcute. Aşa veţi
Cuviosul Avva Isaia
faptele la legea Domnului ca să poţi ve- descoperi o mulţime de păcate şi poate că
dea sînt oare legale sau nu. Ori ia o lege întreaga viaţa o veţi găsi alcătuită numai
Cînd vei vedea că vrăjmaşul te
şi verifică, este ea împlinită aşa cum se din fapte rele, asemeni unui şirag de
amărăşte, nu-i răspunde cu niciun
cuvine în viaţa ta sau nu. De exemplu: obiecte respingătoare. cuvînt jignitor şi nu-i dori răul pentru
ai fost jignit şi te-ai răzbunat. Oare aşa aceasta, ci întră în biserică, pleacă-ţi
scrie în porunca Domnului să procedezi? genunchii şi, cu lacrimi în ochi, roagă-
Vezi păcatele altora şi îi judeci. Aşa ne te lui Dumnezeu să-ţi aline scîrba şi
învaţă Domnul? Faci vreo faptă bună şi să-ţi potolească tristeţea.
te înalţi, te lauzi în sinea ta. E îngăduit Sfîntul ioan Gură de Aur
unui creştin să facă aşa? Sau, bunăoară,
legea ne spune să mergem la biserică fără Desigur, ne-ar fi fost mult mai
lene, luînd aminte cu evlavie şi atenţie la uşor să ajungem în prealuminatul rai,
rugăciune. Le împlineşti oare pe acestea? întorcîndu-ne cu burta săturată de pe
În porunci, de asemenea, se spune să nu perina moale. Însă cărăruşa într-acolo
pofteşti, să nu te mînii, să nu invidiezi, porneşte de la rădăcina Crucii, căci Îm-
să nu iai lucru străin şi multe altele. Aşa părăţia lui Dumnezeu se dobîndeşte nu
păzeşti poruncile? printr-o durere, nici prin două, ci prin
Pentru a nu trece cu vederea ceva în nenumărate dureri! Atît vouă, cît şi mie,
acest important proces de autoanalizare, ne place să ne aflăm mai mult în situaţii
este bine să te orientezi în el după o anu- liniştite, însă cei ce sînt ai lui Hristos
mită ordine. De exemplu: imaginează-ţi îşi răstignesc trupul încărcat de patimi
cît se poate de clar, toate îndatoririle tale şi pofte. Noi, însă, cu toţii sîntem tare
faţă de Dumnezeu, faţă de apropiaţi şi slabi şi neputincioşi, încît ne gîndim cu
faţă de tine însuţi, după aceea cît se poate groază la răstignire, la cuiele de fier şi la
de exact şi de amănunţit, analizează-ţi în- suliţe! În orice caz să răbdăm, în numele
treaga viaţă în raport cu aceste îndatoriri. Domnului, măcar o privire urîtă în par-
Sau treci fiecare poruncă din decalog tea noastră, măcar o găzduire rece sau
una după alta, împreună cu toate tîlcu- un refuz a cererii noastrec şi să începem
irile şi completările ce o însoţesc şi vezi, de la cele mai de jos trepte răstignirea
ce ai împlinit din tot ce prevede aceasta? noastră şi aşa, după mila Domnului, ne
Citeşte sau aminteşte-ţi de predica de pe vom tîrî şi noi în urma marilor martiri în
munte a Mîntuitorului, cînd tîlcuieşte Împărăţia Cerurilor!
Cuviosul Antonie de la Optina

5
Sfintul Munte athos -
"insula rugaciunii"
Istoria Athosului începe din
momentul călcării Maicii
Domnului pe acest pămînt. Pe
cînd Prea Sfînta călătorea
împreună cu Sfîntul Ioan
evanghelistul în Cipru o furtu-
nă îi obligă să se îndrepte către
Muntele Athos. Prea Sfînta,
încîntată de frumuseţea acestor
locuri, a cerut de la Fiul Său să
îi dăruiască acest ţinut. Atunci,
spune tradiţia, s-a auzit glasul
Mîtuitorului care i-a zis: “Fie
acest loc moştenirea ta şi grădina
ta şi liman celor ce cauta mîntu-
irea”. De atunci tradiţia îl numeşte
“Grădina Maicii Domnului”.

A
thosul este o mică peninsulă de 340
km pătraţi în nordul Mării Egee şi
aparţine teritorial de Grecia de Nord stantin cel Mare (330-337) şi al împăratului
cu capitala la Salonic. Peninsula athonită are Teodosie cel Mic (408-450). Timp de cinci
o lungime de circa 30 km şi lăţimea medie secole monahismul athonit s-a dezvoltat
de 12 km. De-a lungul ei, peninsula este în mici sihăstrii, primele asezări monahale
străbătută de o culme muntoasă ce se termi- fiind considerate Vatopedu şi Xeropotamu.
na cu impunătorul vîrf al Athosului, înalt de Viaţa de obşte a fost introdusă de Cuviosul
2030 metri. Capitala Athosului este Kareya, Atanasie Athonitul, care a întemeiat în 963
iar portul de acces, Dafne. Mănăstirea Lavra. Tot în această perioadă,
Începuturile vieţii monahale în Athos se Cuviosul Pavel Athonitul a întemeiat Mă-
crede că sînt din timpul Sf. Împărat Con- năstirea „Sf. Pavel”. Celelalte mănăstiri au
fost întemeiate după modelul Lavrei pînă
prin sec. al XIV-lea. Perioada de înflorire a
monahismului de aici a fost între anii 963
şi 1453, cînd Athosul se afla sub directa
supraveghere şi întreţinere a împăraţilor

6
bizantini. După căderea Consantinopolului, stabileşte regulile de vieţuire, drepturile şi
Muntele Athos a stat cinci sute de ani sub datoriile mănăstirilor şi călugărilor, precum
stăpînire otomană. În această perioadă, gri- şi condiţiile de vizitare a Sf. Munte. În acest
ja întreţinerii Athosului a trecut aproape în regulament se prevede interzicerea sub
întregime pe seama celor două ţări române afurisenie a intrării femeilor în Sf. Munte,
- Moldova şi Ţara Românească. Domnii ro- lucru respectat dealtfel de la începuturile
mâni trimiteau sub formă de danii anuale în monahismului aici. Dintre cele 20 de mănăs-
bani (mertic), sumele necesare plăţii birului tiri, 17 sînt greceşti, una rusească, una sîrbă
către turci (pentru a-şi asigura un oarecare şi una bulgară. Românii au două schituri:
statut de libertate), de asemeni pentru în- Prodromul şi Lacu. Alegerea membrilor
treţinere şi reparaţii. Se păstrează pînă azi Chinotitei (legislativului) şi a Epistasei (exe-
numeroase documente româneşti de danie cutivului) se face în Biserica Protaton din
în tezaurul fiecărei mănăstiri athonite. După Kareya. Din partea guvernului grec este nu-
secularizarea averilor mănăstireşti (1863) mit un guvernator recunoscut de Chinotita.
ajutoarele româneşti încetează. În 1912 El are la dispoziţie un număr de poliţişti şi
Athosul intră sub tutela şi administraţia un pluton de militari.
Greciei, iar în 1926 este declarat republică Rînduiala slujbelor: Utrenia se începe
monahală ortodoxă autonomă în cadrul la ora două după miezul nopţii. La ora unu
Greciei. Jurisdicţional şi spiritual a depins bat clopotele pentru deşteptare. Pînă la
şi depinde de Patriarhia Ecumenică de două toţi călugării îşi fac canonul la chilie.
Constantinopol, care aprobă orice numiri şi Între două şi cinci se face slujba Utreniei şi
schimbări de stareţi şi supraveghează viaţa Sf. Liturghie, după care călugării se retrag
duhovnicească. la chilii pentru două ore de odihnă, iar apoi
Organizarea administrativă: Muntele ies la diferite ascultări de obşte.
Athos se conduce după un Regulament Mo- La orele patru după amiază, se face
nastic elaborat de Comunitatea celor 20 de Vecernia, apoi se serveşte masa şi iaraşi se
stareţi (conducerea supremă numită Chino- adună la biserică pentru Pavecerniţă şi aca-
tita) şi recunoscut de Patriarhia Ecumenică tistul Bunei Vestiri. De la opt seara pînă la
şi de guvernul de la Atena. Regulamentul unu noaptea, se merge la odihnă.

Sfîntul Munte are 6 tipuri de comu- de funcţionare a acestora este fixat de


nităţi monastice, mănăstirile, schiturile, mănăstirea de care aparţin. După modul
chiliile, colibele, scaunele şi sihăstriile. de organizare sînt schitiuri idioritmice şi
schituri de obşte. Sînt idioritmice colibele
Mănăstirile grupate în jurul unei biserici centrale.
Există 20 de mănăstiri în Sfîntul Mun- Stareţul schitului este ales pe un an.
te. Acest număr este fix şi este interzisă Duminica participă la Sfînta Liturghie
orice altă adăugire. Din punct de vedere în Biserica principală toţi vieţuitorii
architectural, sînt structuri arhitectonice schitului în timp ce în restul săptămînii Chiliiile
complexe, înconjurate de ziduri groase, săvîrşesc rînduiala călugărească în para- Sînt asezăminte monahale care din
avînd în mijloc un turn de apărare ce clisele colibelor lor. În schiturile de obşte punct de vedere architectonic sînt con-
avea rolul de a îndepărta invaziile pira- superiorul se numeşte egumen. Clădirile struite în stil aghioritic, avînd incorporate
ţilor în cazul mănăstirilor aflate în apro- acestor schituri de obşte sînt ca cele ale o biserică. În aceste asezăminte sînt dele-
pierea mării şi a atacurilor de pe uscat în mănăstirii, dar nu pot deveni mănăstiri. gaţi cîte trei monahi care sînt succedaţi
situaţia celorlalte. Există două tipuri de Există 12 schituri, Schitul „Sfînta Ana”, la vremea rînduită de alţi 3 monahi. Nu-
mănăstiri, împărăteşti şi patriarhale. Mă- Schitul Kavsolacu, Schitul „Sfîntului mărul vieţuitorilor unei chilii nu poate
năstirile împărăteşti sînt mănăstirile ce Ioan Botezătorul” – schit românesc depăşi nouă călugări avînd superior un
au fost construite de împăraţii bizantini şi ce aparţine Mănăstirii greceşti Marea stareţ sau un bătrîn (gheronda).
a căror întemeiere a fost confirmată prin Lavră, Schitul „Sf. Andrei vatopedinul”, Colibele
decret imperial. Mănăstirile patriarhale Schitul „Sf. Ioan Botezătorul” aparţinînd Sînt comunităţi mai mici decît chiliile
sînt cele aflate sub directa îndrumare Mănăstirii Iviron, Schitul „Sf. Dumitru” şi sînt populate de către monahi desem-
duhovnicească a patriarhiei ecumenice al Lacului aparţinînd Mănăstirii „Sfîntul naţi de către mănăstirea de metanie.
de Constantinopol Pavel”, Schitul „Bunei Vestiri” aparţinînd Scaunele
Schiturile Mănăstirii Xenofont, Schitul „Sf. Panteli- Sînt mici colibe cu un singur monah.
Sînt comunităţi monastice care se mon” aparţinînd Mănăstirii Kutlumusi, În aceste asezăminte sînt remarcaţi mo-
găsesc pe teritoriul unei mănăstiri şi Schitul „Sfîntul Profet IIie”, Schitul „Sf. nahi cu o viaţă duhovnicească aleasă.
de care aparţin. Regulamentul interior Pantelimon” sau Bogoroditsa.

7
Icoana «Triumful Ortodoxiei»
(fragment — Împărăteasa Teodora şi împăratl Mihail
al III-lea). Bizanţ, prima jum. al sec. al XV-lea

Săptămînile
Postului Mare
Prima săptămînă a Biserica scoate Crucea
Postului Mare se deosebeşte Domnului pentru a le amin-
printr-o stricteţe deosebită, ti credincioşilor de patimile
iar Sfintele Slujbe sînt mai şi moartea Mîntuitorului,
prelungite. În primele a-i întări şi a-i încuraja pe
patru zile (luni, marţi, cei postitori la continuarea
miercuri, joi) la Vecernia postirii. Duminica a treia
mare se citeşte canonul Sf. şi săptămîna a patra din
Andrei Cretanul. În vinerea postul Mare se numeşte „a
primei săptămîni a Postului închinării”.
Mare, la Liturghie, după În Duminica a patra
rugăciunea amvonului, are se pomeneşte Sf. Ioan
loc sfinţirea colivei, adică Scărarul, cel care ne-a lăsat
a grîului fiert cu miere, în o scriere unde ne arată
amintirea Sf. Mare Mu-
cenic Teodor Tiron, care
le-a venit cîndva în ajutor
scara urcării prin virtuţile
creştineşti către înălţimile
Altarului Dumnezeiesc.
Triumful
Ortodoxiei
creştinilor pentru păstrarea În Duminica a cincea a
postului şi neîntinarea cu Postului Mare se săvîrşeşte
mîncăruri închinate idolilor. rînduiala Cuvioasei Maria
În prima Duminică a Egipteanca. Biserica arată
Postului Mare se sărbăto- în persoana ei un model Aşa se numeşte prima dumi- pe pămînt. O icoană pictată cu
reşte „triumful Ortodoxiei” de adevărată pocăinţă şi, nică din Postul Mare. Această dragoste şi cinstită poartă în sine
sau „Duminica Ortodoxiei”, pentru încurajarea celor sărbătoare are o vechime de mai harul dragostei lui Hristos. Noi
stabilită în vremea împără- care se străduiesc asupra bine de o mie de ani şi a fost insti- ne închinăm înaintea icoanelor
tesei Teodora în anul 842, în sufletului, ne-o dă drept tuită în cinstea biruinţei asupra Domnului şi nu obiectului
memoria restabilirii cultului exemplu de nesfîrşită iubi- iconoclaştilor şi a învăţăturii lor icoanei. Ea ne ajută să simţim
cinstirii sfintelor icoane. La re a lui Dumnezeu pentru minciunoase care multă vreme dragostea lui Dumnezeu şi să
sfîrşitul Liturghiei diaconul păcătoşii care se pocăiesc. dezbina viaţa Bisericii. „Oare Îl ne exprimăm a noastră dragoste
citeşte cu glas tare „Sim- Cea de-a şasea săptă- putem vedea pe Dumnezeu” - pentru El. Icoana este fereastra
bolul Credinţei” şi rosteşte mînă e închinată pregătirii întrebau iconoclaştii. „Iar dacă spre Împărăţia Cerească. Din
anatema excomunicării de celor ce postesc pentru nu-L putem vedea, înseamnă că Împărăţia Cerească se uită la noi
la Biserică a tuturor celor întîmpinarea cu demnitate şi a-L reprezenta pe icoane e pă- şi chipurile Maicii Domnului, ale
ce îndrăznesc să schimono- a Domnului cu ramurile cat!” De aceea ei distrugeau sfin- sfinţilor.
sească adevărurile credinţei virtuţilor creştine şi cu tele icoane, arzîndu-le, stricîn- Însă în ziua Triumfului
ortodoxe. amintirea patimilor sale. du-le, vopsindu-le pe deasupra. Ortodoxiei Biserica sărbăto-
În cea de-a doua Du- În sîmbăta săptămînii a Se mai întîmpla să-i pedepsească reşte nu numai biruinţa supra
minică a Postului Mare se şasea, la Utrenie şi Litur- şi pe acei care păstrau şi cinsteau iconoclasmului, dar şi asupra
face pomenirea Sf. Grigorie ghie se aminteşte învierea icoanele, supunîndu-i chinurilor oricărei denaturări a adevărului
Palama, care a trăit în sec. al de către Hristos a lui Lazăr. şi torturilor. lui hristos. Cu alte cuvinte
XIV-lea. el învaţă că, pentru Se numeşte “Sîmbăta lui Mult timp au luptat icono- această sărbătoare este triumful
străduinţa postului şi a rugă- Lazăr”. claştii cu apărătorii icoanelor, Adevărului asupra minciunii,
ciunii, Domnul îi luminează Duminica a şasea a pînă ce Biserica a recunoscut şi a care ne aminteşte că cel mai
pe credincioşii cu deosebită Postului Mare este una din aprobat cinstirea icoanelor. scump lucru pentru noi trebuie
rîvnă cu acea lumină cu cele douăsprezece praznice Noi Îl putem reprezenta în să fie credinţa noastră ortodoxă.
care El Însuşi a strălucit pe Împărăteşti, în care se săr- icoane pe Domnul nostru Iisus Noi trebuie să o iubim şi să o
muntele Taborului. Anume bătoreşte intrarea solemnă Hristos pentru că S-a întrupat, păstrăm cu aceiaşi rîvnă cu care
pentru această învăţătură a a Domnului în Ierusalim a devenit Om, s-a născut, a trăit au iubit-o sfinţii noştri.
Sf. Grigorie Palama s-a sta- spre patima cea de bună
bilit ca pomenirea lui să fie voie. Se mai numeşte Du-
săvîrşită în a doua Duminică minica Floriilor. La slujba
a Postului Mare. de seară, se sfinţesc, prin
În Duminica a treia a rugăciune şi stropire cu
Postului Mare, la jumătatea agheasmă, ramuri înmugu-
celor 40 de zile ale Postului, rite de salcie.

8
Duminica
Sfintei cruci
Sfînta Cruce - altarul de
jertfă al lui Hristos
Cea de-a treia duminică din Postul Mare este închinată
de Biserică Sfintei Cruci. Cinstirea Crucii Mîntuitorului
marchează înjumătăţirea Postului Mare, perioadă care
conduce către prăznuirea Patimilor şi Învierii lui Hristos. De
aceea, atît duminica aceasta, cît şi întreaga săptămînă care
o urmează, sunt centrate pe închinarea lemnului de viaţă
Duminica făcător al Crucii lui Hristos.

Sfîntului Spunînd „cruce”, noi înţelegem un obiect


şi un semn cu un simbolism aparte. În limba
acest mod de tortură, folosindu-l în mod
curent în Cartagina, colonia lor din nordul
grigorie Palama română, cuvîntul cruce vine din latinescul
crux, crucis, care a venit la rîndul său, din
Africii. Practica executării pe cruce nu a fost
cunoscută sau, cel puţin, nu a fost utilizată de
două rădăcini indo-europene ce s-au păstrat evrei. Romanii au preluat pedeapsa răstignirii
Cea de-a doua duminică a Postului Mare,
în cuvintele sanscrite cram („a chinui”, „a pe cruce de la cartaginezi, aducînd-o cu ei în
este numită şi Duminica Sfîntului Grigorie Pa-
tortura”), sau icram („a încovoia”, „a strîmba”). Palestina după anul 63 î. Hr., cînd au cucerit
lama. Conform tradiţiei ortodoxe, el învăţa că,
Denumirea obiectului avea, desigur, legătură această regiune. Romanii torturau şi executau
pentru străduinţa postului şi a rugăciunii, Dom-
cu modul său de utilizare. pe cruce hoţii, sclavii, tîlharii şi, în general,
nul îi luminează pe credincioşii cu deosebită
Mai întîi ca un stîlp, apoi ca un stîlp pe toţi cei vinovaţi care nu erau cetăţeni
rîvnă cu acea lumină cu care El Însuşi a strălucit
pe al cărui cap superior s-a pus o bară romani. În antichitatea ebraică găsim crucea
pe muntele Taborului. Anume din motivul că Sf.
transversală, crucea a fost folosită în Orient mai întîi ca semn al binecuvînătării (Fac. 48,
Grigorie Palama a descoperit această învăţătură
ca obiect de tortură. Fenicienii au preluat 17–20), apoi ca semn al vindecării (Num.
despre puterea deosebită a postului şi rugăciu-
nii, s-a stabilit ca pomenirea lui să fie săvîrşită în
a doua Duminică a Postului Mare.
Sf. Grigorie Palama, Arhiepiscopul
Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Con-
stantinopol. Tatăl Sfîntului Grigorie a fost un
important demnitar la curtea lui Andronicus al
II-lea Paleologul (1282-1328). Abia împlinind
20 de ani, Grigorie s-a retras în Muntele Athos
în anul 1316, devenind călugăr la Mănăstirea
Vatoped, sub îndrumarea monahicească a
Părintelui Nicodim de la Vatoped. Un an mai
tîrziu, Sfîntul Evanghelist Ioan Teologul i-a
apărut în vis şi i-a promis că-l va îndruma pe
calea sa duhovnicească. Mama şi surorile lui
Grigorie au devenit şi ele călugăriţe.
Pe Athos el a învăţat tainele rugăciunii ne-
încetate pe care o practicau monahii, începînd
cu marii pustnici ai deşertului din sec. al IV-lea,
Evagrie Ponticul şi Sf. Macarie al Egiptului.
În anul 1326, el s-a retras în Tesalonic, unde
a fost hirotonit ca preot, îmbinînd îndatoririle
sale preoţeşti cu viaţa de pustnic. Cinci zile pe
săptămînă le petrecea în linişte şi rugăciune, iar
sîmbăta şi duminica venea în mijlocul oameni-
lor, slujind sfintele slujbe şi predicînd.
În anii 1330 au avut loc importante eve-
nimente în viaţa Bisericii, în urma cărora Sf.
Grigorie a fost plasat printre cei mai importanţi
apologeţi universali ai ortodoxiei, fiind foarte
renumit ca apărător al isihasmului în disputa
cu Varlaam.
Sf. Grigorie a făcut multe minuni în anii
dinaintea morţii sale, vindecînd mulţi bolnavi. Proslăvirea Crucii. Partea verso
El a adormit întru Domnul în 14 noiembrie a icoanei «Mîntuitorul nefăcut de
1359 şi în 1368 a fost canonizat la Sinodul din mînă». A 2-a jum. a sec al XII-lea.
Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354- (Galeria Tretiakov)
1355, 1364-1376), care a scris viaţa sfîntului şi
slujbele adresate acestuia.
9
21, 8–9); în istoria biblică o găsim ca semn dătător de
putere şi biruinţă (Ieş. 17, 8–16). La profetul Iezechil
semnul crucii era semnul scăpării de moarte (Iez. 9,
4–6). Toate acestea sînt prefigurări – prezente în lumea
ebraică, dar şi neebraică – aceea ce crucea urma să fie
Duminica
în creştinism.
Mîntuitorul Hristos a vorbit despre cruce ca fiind
Sfîntului Ioan Scărarul

A
semnul specific al Fiului Omului, aşa dar, al Său (Mt.
24, 30). El însuşi a spus că se va înălţa aşa cum Moise patra duminică din Postul Mare este numită în
a înălţat cîndva şarpele în pustie, deci în chipul crucii: cinstea Sfîntului ioan Scărarul.
„Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa Cuviosul Ioan (n. 579, Siria - d. 30 martie
trebuie să se înalţe şi Fiul Omului, pentru ca tot cel ce 649?, Muntele Sinai) este cinstit de Biserică ca un mare
crede într-însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” ascet şi autor al minunatei lucrări numite «Scara», de
(In. 3, 14–15). unde şi i s-a tras supranumele de Scărarul. El a intrat în
În toate religiile, altarele pe care se aduceau jerfele mănăstirea din muntele Sinai la vîrsta de 16 ani. Pînă la
erau cinstite în mod deosebit. Atingerea de altar nu era acea vîrstă dobîndise o pregătire solidă în toate ştiinţele
permisă decît persoanelor alese. Numai cei sfinţiţi se pot
acelei vremi, fapt care ar indica provenienţa sa dintr-o
atinge de altar. Iar Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu
familie înstărită.
(In. 1, 29), S-a Jertfit pe Cruce pentru răscumpărarea
Aleasa sa pregătire în ştiinţele vremii i-a adus numele
lumii din păcat şi din moarte. El a curăţit, a sfinţit
şi a vindecat tot ceea ce a atins. Fiind răstignit pe de Ioan Scolasticul, iar vieţuirea în Muntele Sinai, numele
cruce, aceasta devine altarul pe care şi-a vărsat sîngele de Ioan Sinaitul. Acum însă este cunoscut sub numele
Fiul lui Dumnezeu, făcut Om. Din momentul acesta, de Ioan Scărarul, datorită cărţii «Scara dumnezeiescului
obiectul pe care a fost răstignit Hristos devine altarul urcuş», pe care a scris-o la sfîrşitul vieţii sale.
lui de jertfă, acesta s-a împărtăşit de sfinţenia Celui În mănăstire l-a avut ca povăţuitor pe Cuviosul
răstignit, fiind cinsit ca atare de ucenicii Mîntuitorului Martirie, vreme de 19 ani. După moartea acestuia, Sfîntul
şi de la ei pînă azi, de toţi creştinii, ca semn minunat Ioan s-a retras într-un loc izolat, numit Thola, la 5 mile de
prin care s-a împlinit dreptatea lui Dumnezeu (Înţ. mănăstire, unde a vieţuit în linişte vreme de 40 de ani.
lui Sol. 14, 7). Spre sfîrşitul vieţii a fost rugat de monahi să primească
Din momentul răstignirii lui Hristos, a fi egumen al Mănăstirii Sinai. În timpul cît conducea pe
crucea nu poate fi înţeleasă altfel, decît monahi pe calea desăvîrşirii, a alcătuit scrierea «Scara», la
unită cu Jertfa şi Sîngele Mîntuitorului. rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, aflată la 60
Prin urmare, din respect pentru altarul pe de mile de Mănăstirea Sinai. «Scara dumnezeiescului urcuş»
care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu, numim este alcătuită din 30 de «Trepte» (capitole).
acest altar Sfînta Cruce (de aceea, de Ajungînd pe culmea virtuţilor şi conducînd vreme îndelungată
acum înainte o vom scrie cu majusculă). ca egumen mănăstirea din Sfîntul Munte Sinai, a părăsit apoi
Crucea este semnul jertfei lui Hristos, a
viaţa aceasta trecătoare, mutîndu-se la viaţa cea veşnică.
iubirii lui Dumnezeu pentru lume, al
biruinţei asupra morţii şi al învierii
Mănăstirea „Sfînta Ecaterina, Muntele Sinai, unde Ioan
din morţi. Crucea este cel mai sfînt
Scărarul s-a nevoit de la vîrsta de 16 ani şi fost egumen.
semn şi simbol al creştinătăţii.
Apostolul Pavel avea să spună:
„Cuvîntul Cruce, pentru cei ce
pier este nebunie, iar pentru
noi, cei ce ne mîntuim, este
puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18).
Într-o vreme în care răstignirea pe cruce era încă
o formă tactică obişnuită de pedeapsă, acelaşi apostol
a spus: „Mie nu-mi este a mă lăuda decît numai cu
Crucea Domnului Hristos” (Gal. 6, 14). Iar filipenilor
le spunea: „Căci mulţi de care v-am vorbit deseori...
se poartă ca duşmani ai Crucii lui Hristos. Sfîrşitul
acestora este pieirea” (Filip. 3, 14).
Pentru că Hristos s-a jertfit pe ea, Crucea, ca obiect,
este cinstită de creştini precum evreii cinsteau altarul
pe care se aduceau jertfele la templul din Ierusalim.
Crucea este simbolul iubirii desăvîrşite, care implică
jertfa pentru nedesăvîrşirea celui de lîngă tine şi
simbolul împăcării omului cu Dumnezeu. Crucea
este semnul biruinţei asupra morţii, diavolului şi
răului – după cum i s-a revelat în anul 313 împăratului
Constantin cel Mare, care avea să interzică executarea
prin răstignire. Crucea este şi semnul binecuvîntării.
La înmulţirea pîinilor, Hristos a binecuvîntat pîinile şi
peştii, la fel a făcut şi la Cina cea de Taină, repetînd
gestul făcut de Iacob, atunci cînd a binecuvîntat pe
Efrem şi Manase: semnul Crucii.
Semnul crucii se poartă de creştini cu multă
dragoste şi evlavie. A purta cruciuliţe ca simple obiecte
de podoabă, ca bijuterii, ca obiecte „aducătoare de
noroc”, fără conştiinţa şi responsabilitatea faţă de
semnificaţia şi mesajul Crucii, este o profanare.

10
Duminica
Cuvioasei Maria Egipteanca

S
fîntă Maica Noastră cu rarele verdeţuri ale pămîn- tors la mănăstire, le-a povestit
Maria Egipteanca a fost tului. Timp de 17 ani, Maria a tuturor ceea ce văzuse şi le-a
o pustnică din deşert, fost chinuită de «fiare sălbatice dat multe sfaturi bune călugă-
care s-a pocăit după o viaţă - patimi şi dorinţe cumplite.» rilor şi stareţului de acolo. El a
petrecută în desfrîu. Ea a trăit După aceşti ani, totuşi, ea a murit la aproape o sută de ani
în secolul al VI-lea şi a adormit depăşit ispitele şi a devenit în aceeaşi mănăstire.
în 522 într-un mod vrednic de ucenica Maicii Domnului. Ulterior, istoria vieţii Mariei
remarcat. Biserica o prăznu- După 47 de ani de pustnicie a fost pusă pe hîrtie de Sfîntul
ieşte în ziua adormirii, adică în singurătate, ea l-a întîlnit pe Sofronie, Patriarh al Ierusali-
pe 21 martie; pe lîngă aceasta, Sfîntul Zosima în deşert, care a mului.
ea este pomenită în Duminica convins-o să-i povestească viaţa Viaţa Sfintei Maria Egip-
Sfintei Maria Egipteanca, adică sa. Sfînta Maria Egipteanca i-a teanca este citită în Postul Mare
în a cincea duminică din Postul povestit cu multă smerenie isto- împreună cu Canonul cel Mare
Mare. ria ei, în timpul acesta arătîndu- al Sfîntului Andrei Cretanul.
Ea şi-a început viaţa ca o tî- i preotului că are darul înainte Iată un frumos cuvînt al Sf.
nără, care-şi urmează pasiunile vederii; ea ştia cine a fost şi cine Ignatie Brancianinov despre
trupeşti, fugind în Alexandria, era Zosima cu toate că nicioda- modelul de pocăinţă oferit de
departe de părinţii ei, la vîrsta tă nu se mai întîlniseră. La sfîr- Sf. Maria Egipteanca:
de 12 ani. Acolo a trăit o viaţă şit, ea i-a cerut lui Zosima să se ”Este Sf. Maria Egipteanca,
în desfrîu timp de 17 ani. întîlnească iarăşi anul următor model de urmat?! Oare chiar
Pînă într-o zi, cînd a întîlnit la apusul soarelui în Joia Mare trebuie ca toata lumea să fugă
un grup de călători, porniţi pe pe malurile Iordanului pentru în pustie, în locuri nelocuite,
mare spre Ierusalim ca să se a se împărtăşi. în munţi? Nu, nu toată lumea.
închine Sfintei Cruci. Maria a Zosima a făcut exact cum Dar toţi trebuie să o aibă drept
mers cu ei în această călătorie, i s-a cerut, cu toate că avea model în truda ei de îndrep-
distrîndu-se toată calea. Dar îndoieli legate de această ex- tare, în hotarîrea ei neclintită
cînd grupul a ajuns la Ierusa- perienţă, mai ales că soarele de a-şi schimba viaţa şi în
lim şi au mers la biserică, Maria apusese deja. Apoi, Maria a felul cum a ajuns la această
a fost oprită să intre în aceasta apărut pe malul opus al Ior- hotarîre. Iată părţile care
de o forţă nevăzută. După danului; trecînd singură, ea a trebuie urmate! Cum a ajuns
trei încercări nereuşite, ea a mers pe apă în mod minunat Cuvioasa Maria la hotarîrea de
rămas afară, în curtea bisericii, şi l-a întîlnit pe Zosima. Cînd el a-şi schimba viaţa? Domnul a
unde a văzut o icoană a Maici a încercat să-i facă o metanie, adus-o. Pentru ce? Deoarece,
Domnului. A început să plîngă ea s-a retras, spunîndu-i că un în pofida patimii năprasnice
şi să se roage din toate puterile preot este mult superior şi că, care o stăpînea, ea nu se gîndi-
către Maica Domnului ca să îi pe lîngă aceasta, el are cu el spunea că murise imediat după se niciodată să ramînă pentru
dea voie să vadă Sfînta Cruce; Sfintele Taine. Maria a primit Împărtăşanie în anul anterior totdeauna în această amară
după aceea, a promis ea, va Sfînta Împărtăşanie şi a trecut (şi trupul îi fusese adus în robie. Ea a suferit silnicia
renunţa la dorinţele lumeşti şi înapoi Iordanul după ce l-a mod minunat acolo unde era trupului şi a vrăjmaşului, care
va merge oriunde îi va spune povăţuit pe Zosima referitor la aşezat). Astfel Zosima, uimit, lucra prin acest trup şi s-a lăsat
Maica Domnului. mănăstirea sa şi după ce i-a dat a început să sape, dar a obosit pradă patimii, dar nu pînă la
După această convertire iarăşi întîlnire în locul unde curînd; atunci s-a apropiat un sfîrşit. Domnul S-a milostivit
din inimă de la porţile bisericii, s-au întîlnit prima dată, peste leu care a început să îl ajute, de suferinţele făpturii şi a venit
ea a mers în deşertul de lîngă un an. Cînd el a ajuns acolo, a după ce lui Zosima i-a trecut s-o elibereze din legăturile care
Iordan unde a început o viaţă găsit trupul Mariei împreună frica de acest animal. Astfel, o chinuiau. Aceasta este învăţă-
de pustnică. Ea a trăit mulţi ani cu un mesaj scris pe nisip, care Sfînta Maria Egipteanca a fost tura la care să luăm aminte din
doar cu trei pîini şi după aceea îi cerea să o înmormînteze şi îi înmormîntată. Zosima s-a reîn- viaţa Sfintei Maria Egipteanca.

11
Învierea lui
Lazar
V
enind dinspre Betania
în această zi, Mîntuitorul
Învierea lui Lazăr este sărbă-
Iisus Hristos intră pentru
torită în Biserica Ortodoxă cu o
ultima oară în Ierusalimul
zi înainte de Duminica Intrării lui
Hristos în Ierusalim. Informaţiile
pătimirii sale. Deşi intră sme-
pe care ni le oferă Sfintele Evan- rit în cetate, călare pe un
ghelii despre Lazăr sînt puţine. asin, Hristos Domnul a fost
Ştim că era din Betania, localitate întîmpinat cu ramuri fragede
identificată astăzi cu satul pales- (stîlpări) de finic de cetăţenii
tinian Al-Eizariya ori Al-Izzariya, entuziaşti ai Cetăţii Sfinte, care
«locul lui Lazăr». Era fratele Mar- la vederea Lui Îl aclamau şi se
tei şi al Mariei. Din Evanghelia veseleau. Copiii curaţi la inimă
după Ioan aflăm că Lazăr ocupa aşterneau înaintea Lui haine şi
un loc aparte în sufletul Mîntuito- ramuri de finic, alţii le purtau
rului Hristos, numărîndu-se, ase- în mîini şi strigau, mergînd în-
menea Apostolului Ioan, printre aintea Lui: „Osana, Fiului lui
cei foarte apropiaţi Lui. David, binecuvîntat este Cel ce
În zilele care au premers
vine întru numele Domnului,
Patimii Sale, Hristos obişnuia să
împăratul lui Israel!”.
Exista la acea vreme
obiceiul ca învingătorii în
războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi
în procesiuni triumfale cu
rămurele de copac. Cei care
L-au întîmpinat pe Domnul
aveau un motiv să-L aclame ca
pe un învingător. Hristos toc-
mai biruise moartea în urmă
cu o zi, în Sîmbăta pe care
acum o numim a lui Lazăr, cu
toţii aflaseră că Hristos înviase
după patru zile pe prietenul
său, Lazăr cel din Betania. O
veste ca aceasta nu putea să
se retragă cu ucenicii Săi în locuri
nu se transmită instantaneu
pustii şi să se roage. Hristos se
în toată Iudeea. Bucuria şi

Intrarea Domnului
afla, asadar, dincolo de Iordan
cînd a primit vestea că prietenul entuziasmul erau justificate de
Său Lazăr este foarte bolnav şi sfărîmarea morţii.
este chemat în Betania. Totuşi, „Osana!… Osana!”. „Ce
Iisus nu răspunde imediat rugă- frumos, ce minunat, ce bucu-
minţii Martei şi Mariei, rămîne
încă două zile în locul în care
se afla, apoi, însoţit de ucenici,
rie mare să fi simţit Hristos
în acele clipe!” ne gîndim noi
astăzi, la două milenii depăr-
în ierusalim
porneşte spre Betania, ajungînd tare de acest eveniment. Nu
vor striga împreună cu fruntaşii iudă? Cîntăm „Osana” şi mai
în sat în cea de-a patra zi de la ştim însă cît se bucura… Din
moartea acestuia. Văzînd durerea puţina bucurie a acestei zile Sinedriului – „Răstigneşte-L, apoi „Răstigneşte-L”? Azi îl
celor două surori şi a prietenilor credem că s-a alinat în zilele răstigneşte-L!”. Gîndul îi era cinstim, iar mîine-l scuipăm şi-l
lui Lazăr, Iisus S-a întristat şi El, grele ale pătimirii… Ce va fi deja la Golgota care avea să ne batjocorim?
şi, în faţa mormîntului lui Lazar a fost în sufletul său, nu putem pună nouă începutul mîntuirii. Fie ca ramurile de salcie pe
plîns. Cere atunci să fie dată la o ştii; sigur însă nu avea motiv Printre Apostoli se afla care le ţinem în mîini de Intra-
parte piatra de la uşa mormântu- de prăznuire cu cei adunaţi şi vînzătorul, printre cei ce rea Domnului în Ierusalim să
lui. Hristos, mulţumeşte mai întîi acolo. Înviase pe Lazăr pentru aclamau se aflau şi potrivnicii nu se transforme subit în bice
Tatălui pentru minunea ce avea să că-L iubea, dar a vrut totodată Lui. Între „Osana…Osana” şi pentru Hristos. El nu vrea să-i
se întîmple, apoi îl cheamă pe La- „Răstigneşte-L, răstigneşte-L” strigăm „Osana… Osana”, dacă
să pregătească Ierusalimul!
zăr afară. Acesta iese din mormînt erau doar patru zile… faptele noastre spun „Răstigneş-
El, Hristos – Dumnezeu-
aşa cum fusese îngropat: înfăşurat E Duminica Floriilor, o te-L”, că spune Scriptura: „Nu
Omul, ştia bine ce va pătimi
în giulgiu şi cu mahrama pe faţă. zi a florilor şi e vremea să ne cel ce zice Doamne, Doamne va
din următoarea zi. Ştia că va fi
Văzînd minunea, unii dintre cei
vîndut, prins şi închis. Ştia că va întrebăm şi noi cu ce fel de intra în Împărăţia Cerurilor, ci
prezenţi au crezut în Hristos.
fi batjocorit, scuipat, pălmuit, flori îl întîmpinăm pe Domnul. cel ce face voia Tatălui Meu care
Lazăr cel înviat, după învierea
hulit în fel şi chip. Ştia că Apos- Care-s faptele noastre? Ne-am M-a trimis”.
Domnului a ajuns episcop al
Ciprului, a mai trăit 30 de ani, tolii, speriaţi şi şovăielnici, se învrednicit şi noi să postim după Hristos intră azi smerit în
apoi a murit. A fost îngropat în vor împrăştia; ştia că va rămîne putere? Ne-am pus în minte Ierusalimul inimii noastre. Vrea
localitatea Larnaca din Cipru. singur, singur cu Tatăl. Ştia că şi-n inimă gîndul bun de a ne să rămînă acolo să-şi afle locaş şi
Peste mormîntul lui s-a zidit o cei ce acum Îl aclamau se vor mărturisi păcatele? Sîntem şi noi odihnă pentru ca inima noastră
bisericuţă. ascunde sau poate unii chiar apostoli bucuroşi sau vicleană pururea să aibă bucurie.

12
Saptamîna Patimilor
Săptămîna Patimilor Săptămîna Patimilor – este În Miercurea Mare este pome- Joi este ziua în care gospodi-
nu mai este Postul ultima săptămînă înainte de Paşti. nirea femeii celei păcătoase, care nele trebuie să vopsească ouăle în
În Biserica Ortodoxă ea este cea aflînd că Mîntuitorul se află în casa roşu, urmînd ca în Sîmbata Mare
Mare, ci o perioadă mai importantă săptămînă din tot lui Simon Leprosul, a luat un vas să coacă pasca şi cozonacul, ce vor
deosebită. Dacă postul anul, fiind dedicată ultimeleor zile cu mir înmiresmat, de mare preţ, fi aduse la biserică în noaptea de
de patruzeci de zile din viaţa pămîntească a Domnului ca să-l toarne pe capul lui Iisus Înviere pentru a fi sfinţite.
Hristos, patimilor Sale, răstignirii, Hristos, iar cu părul capului ei a În vinerea Mare credincioşii ţin
este timpul cînd noi post negru (nu se consumă nici un
morţii pe cruce, îngropării. Săptă- şters lacrimile ce-i curgeau din ochi
mergem în întîmpina- mîna Patimilor nu mai este Postul pe picioarele Domnului. fel de mîncare şi nu se bea apă). Este
rea Domnului, atunci Mare, deşi în aceste zile postul Miercurea Mare ne apropie şi o zi de profundă tristeţe, întrucît
Săptămîna Patimilor este deosebit de aspru. mai mult de Sfintele Paşti, astfel că este ziua răstignirii Mîntuitorului, a
În Sfînta şi Marea Luni este Biserica a rînduit să luăm aminte morţii şi a îngropării Lui. Din acest
este timpul cînd în această zi la două exemple: cel al motiv, în această zi nu se săvîrşeşte
pomenit Iosif, patriarhul din Ve-
Domnul prin Golgota chiul Testament în care Biserica păcătoasei desfrînate, înstrăinate de Liturghie (este o zi aliturgică).
vine în întîmpinarea Dumnezeu, care, aducînd în aceas- slujba prohodului, ne poartă în
vede o preînchipuire a lui Hristos.
tă zi, cu mare căinţă, smerenie şi procesiune alături de cei care l-au
noastră. Acesta fusese vîndut de fraţii săi îngropat pe Mîntuitorul (femeile
pentru 30 de arginţi. Iosif ieşise cu multe lacrimi, mir de mare preţ
şi ungîndu-L pe Hristos, devine mironosiţe şi Iosif al Arimateii). La
viu din groapa unde îl aruncaseră sfîrşitul slujbei se înconjoară biserica
fraţii lui, ajunsese stăpînul Egiptu- mironosiţă şi cel al lui Iuda Iscario-
teanul, ucenicul care, deşi apropiat cu Sfîntul Aer, pe sub care trec apoi
lui şi salvase poporul de foamete, toţi credincioşii. Numit şi Epitaf,
sfîrşind prin a-i ierta pe toţi pen- de Domnul, L-a vîndut, tot astăzi,
pentru treizeci de arginţi fariseilor Sfîntul Aer este o pînză de in sau de
tru răul pe care i-l făcuseră. mătase, de catifea sau de muşama
Tot în această zi se face po- şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă.
pe care se află imprimată, brodată
menirea smochinului neroditor, Vînzarea făcută de Iuda a făcut ca,
ori zugrăvită icoana înmormîntării
mai tîrziu, Sfînta Tradiţie a Bisericii
care s-a uscat, blestemat fiind de Domnului. Epitaful simbolizează
să rînduiască ziua de miercuri ca
Domnul. Smochinul închipuie trupul mort al lui Hristos.
zi de post, alături de vineri, ziua în
pomul păcatului şi secătuirea Le- În Sîmbăta Mare Biserica
care Iisus a fost răstignit, acestea
gii celei vechi. Dumnezeu cere de pomeneşte îngroparea Domnului,
fiind cele două zile ale săptămînii aflarea trupului Său în mormînt
aici înainte roada Legii celei noi,
în care creştinii trebuie să postească şi pogorîrea la iad. În intervalul
a harului venit prin Iisus Hristos.
de-a lungul întregului an. acesta dintre răstignirea pe cruce
În Marţea Mare, facem pome-
În Joia Mare este rînduit să şi Înviere, pentru ca moartea Lui
nirea celor zece fecioare despre prăznuim patru evenimente din
care Mîntuitorul Hristos a vorbit să nu pară iluzorie oamenilor, Fiul
Săptămîna Patimilor, primele două lui Dumnezeu a lăsat trupul Său să
ucenicilor şi mulţimilor. Grija ce- făcîndu-se ziua, iar celelalte două
lor cinci fecioare numite înţelepte zacă în mormînt trei zile şi în acest
în noaptea de joi spre vineri: timp S-a coborît cu sufletul la iad,
le-a asigurat întîlnirea cu Mirele SPăLAREA PICIOARELOR
Ceresc, Mîntuitorul nostru Iisus sfărîmîndu-i porţile.
UCENICILOR DE CăTRE MîN- În această săptămînă fiecare
Hristos. Rugăciunea neîncetată, TUITORUL, dîndu-le prin aceas- creştin ortodox trebuie să depună
vieţuirea ca şi cînd fiecare zi din ta, lor şi nouă, pildă de smerenie. efort pentru a asista la toate slujbe-
viaţă ar fi ultima şi pregătirea (Ioan 13, 1-17) le săvîrşite în biserică. începînd cu
trupească şi mai ales sufletească CINA CEA DE TAINă, adică seara Miercurei Mari, noi parcur-
pentru întîlnirea cu Dumnezeu, aşezarea Tainei Sfintei Împărtă- gem această cale plină de durere
sînt tot atîtea căi de a afla înţe- şanii. (Matei 26, 20-30; Marcu 14, împreună cu Domnul: trădarea
lepciunea celor cinci fecioare din 17-31; Luca 22, 14-38; Ioan 13) lui Iuda, Răstignirea şi, în sfîrşit,
pilda Mîntuitorului. RUGăCIUNEA CEA MAI PRE- Învierea. Slujbele din Săptămîna
Fecioarele fără de minte sînt SUS DE FIRE, îN GRăDINA GHET- Patimilor sînt deosebit de frumoa-
asemuite cu oamenii care nu păs- SIMANI. (Matei 26, 36-46; Ioan 17) se şi profunde. Fără Săptămîna Pa-
trează aprinsă în candela sufletu- TRăDAREA DOMNULUI DE timilor este imposibil să trăieşti pe
lui flacăra credinţei în Dumnezeu. CăTRE IUDA (Matei 26, 47-56) deplin bucuria Învierii lui Hristos.

13
Urcuşul pe Golgota este situat chiar la intrarea în biserică.
Stînca Golgotei este înaltă de trei metri, spre actualul loc al
Golcotei te ridici pe 17 trepte. Aceasta este într-un fel partea de sus
a bisericii, separată de coloane impresionante în două părţi.

Golgota
GOLGOTA În sec. I d. Hr., Dolgota era un deal,
Crucifixul şi
Sfînta Masă de
pe Golgota

golgota este locul de cea mai mare sfinţenie al întregii creştinătăţi, căci
situat după zidurile Ierusalimului

aici s-a săvîrşit jertfa mîntuitoare pentru întreaga lume. Aici Domnul
Dealul
distrus în sec. al IV-lea în tim-
pul construcţiei primei biserici Biserica Învierii

Iisus Hristos Şi-a vărsat sîngele Său pentru fiecare dintre noi.
Domnului
Camera de îngropare în prezent

Mormîntul
Domnului Golgota este locul din Ierusalim, Probabil, la început, Golgota
Golgota
unde a fost răstignit Iisus Hristos (In. desemna nu numai locul cinstit de
19, 17-42). În Evanghelii acest loc este creştini, în care a stat crucea pe care a
tîlcuit ca fiind «locul Căpăţînii» - al fost răstignit, dar şi întregul teritoriu
craniului (Mt. 27, 33; Мc. 15, 22; Lc. stîncos de după zidurile Ierusalimului.
23, 33; In. 19, 17). În Noul Testa- Anume aici, începînd cu epoca Sfintei
ment se spune că, «locul unde a fost Întocmai cu Apostolii Elena, tradiţia
răstignit Iisus, se afla nu departe de bisericească îndică locul Golgotei.
oraş» (In. 19, 20; Evr. 13, 12). După Actuala localizare a bisericii Mor-
Scara spre Golgota.
Acest acces nu
răstignirea lui Hristos, Golgota a de- mîntului Domnului şi Golgotei în
mai este folosit venit principalul loc sfînt al Bisericii centrul Oraşului vechi, este rezultatul
deja de cîteva noutestamentare. La Golgota veneau replanificării Ierusalimului în epoca
veacuri. Se crede
că anume pe aici
să se închine creştinii. În curînd acest romană, cînd îndată după răstignirea
Maria Egipteanca fapt a fost observat de duşmanii lui Mîntuitorului, Golgota s-a pomenit
a încercat să Hristos, care au hotărît să prefacă înconjurată de zidurile oraşului, ridi-
intre în biserică Golgota într-o gunoişte. Cu toate cate de Irod Agrippa I (a. 40-44).
de sărbătoarea
Înălţării Sfintei acestea Golgota rămînea a fi o sfin- În secolul al II-lea împăratul
Cruci, însă o putere ţenie. Golgota profanată amintea, în roman Adrian, înfrîngînd rezistenţa
nevăzută a oprito. acele vremuri, că Fiul lui Dumnezeu disperată a iudeilor, a cucerit Ierusa-
La nivelul de sus
se află capela a fost supus celei mai ruşinoase şi limul. Denumirea oraşului de Ieru-
grecească în cinstea mai înjositoare pedepse, însă această salim, ceea ce în traducere însemnă
cuvioasei Maria înjosire a devenit slavă veşnică pentru - pacea Domnului, a schimbat-o în Elii
Egipteanca.
Mîntuitorul Hristos. - oraşul soarelui şi, pentru a întrerupe

Locul aflării Sfintei Paraclisul lui Adam


Cruci. Paraclisul «Sf. Elena». Temniţa din subsol în care a
şi fisura din stînca
fost deţinut Iisus Hristos.
Golgotei se află la nivelul
inferior, sub altarul
Sfintei Golgote. Conform
tradiţiei, în locul Golgotei
a fost înmormîntat
protopărintele Adam şi
sîngele Mîntuitorului,
care curgea de pe cruce
a stropit osemintele
strămoşului nostru.
De aceea pe icoanele
Răstignirii sau crucifixe


observăm un craniu la
14 rădăcina crucii.
Calea
Piatra
ungerii pe care
a fost pus trupul О ПОКЛОНАХ И КРЕСТНОМ ЗНА-

smereniei
Domnului după МЕНИИ
scoaterea Sa de
pe Cruce. Piatra Для крестного знамения мы складыва-
este acoperită ем пальцы правой руки так, три пер-
cu o placă de вых пальца (большой, указатель-
marmură, care ный и средний) слагаем вме-
izvorăşte mir Odată Avva
сте концами Dorotei
ровно, а дваavuпо-o
deosebit de discuţie despre smerenie cu
mirositor. De следних (безымянный и ми-
un vestit
зинец) cetăţean al
пригибаем oraşului
к ладони.
asupra pietrei Gaza. Acela se miră foarte
ard şapte
candele mari.
mult, cînd auzi că,
Сложенные pe măsură
вместе три
Fiecare, intrînd ce te apropii
первых de Dumnezeu,
пальца выража-
în biserică, în tot нашу
ют mai веру păcătos
в Бога te Отца,
vezi.
primul rînd se Atunci avva l-a întrebat:
Бога Сына и Бога Свято-
atinge de Piatra −Cinstite
го Духа domnule,
как единосущную
Ungerii. spune-mi drept cineТроицу,
te
и нераздельную
consideri în oraşul
а два пальца, пригнутые tău?
Acela îi răspunde:
к ладони, означают, что
Discul de argint situat sub prestolul
ortodox al Golgotei, indică locul unde Сын−Mă Божий consider mare şi
по воплоще-
a stat Crucea Domnului.
primul din oraş.
нии Своем, будучи Богом,
стал−Dacă
человеком,vei mergeто есть în
Antiohia, drept
означают Его две cineприро-
te vei
socoti?
ды — Божескую и челове-
−Acolo mă voi socoti un
ческую.
pelerinajele creştinilor la Golgota, a cu- locul unde a fost pusă Crucea. Tot aici omОсенять
simplu. себя крест-
răţat-o de gunoi, ridicînd pe locul sfînt două cercuri desemnează locul crucilor, −Iar
ным знамениемdacă vei merge надо
un templu al zeiţei Venera. pe care au fost răstigniţi cei doi tîlhari. la Constantinopol
не торопясь, возло- şi te
În anul 325 împăratul Constantin cel În subsol, sub altarul Golgotei, se află vei apropia de
жить его на лоб, на жи-împărat,
Mare a poruncit să se construiască pe temniţa în care se păstrează prinsorile de drept
вот, наcine
правоеte vei socoti
плечо и
piatră, în care au stat picioarele Mîntui- atunci?
затем на левое. И только опустив правую
asest loc o biserică. Maica sa împărăteasa
Şi делать
el îi răspunse:
Elena a găsit mormîntul Domnului, după torului. Aceste prinsori reprezintă două руку, поклон, чтобы невольно не
−Aproape
допустить un cerşetor.
кощунства, поломав положен-
ce a văzut în vis locul înmormîntării. Aici găuri pentru picioare, săpate într-un bloc Atunci avva Dorotei i-a zis:
de piatră. În dreapta de la prinsori se află ный на себя крест.
au fost ridicate 3 clădiri diferite după −Uite aşaкоторые
şi sfinţii,знаменуют
cu cît mai себя
multвсей
se
О тех же,
caracterul lor: o biserică cu cupole, un icoana Maicii Domnului cea îndurerată. apropie de Dumnezeu, cu atît mai păcătoşi
пятерней, или кланяются, не окончив еще
iconostas ce acoperea mormîntul Dom- Se spune că pe chipul Maicii Domnului, se socotesc.
креста, или махают рукой своей по возду-
nului, o bazilică, precum şi o piaţă între periodic apar lacrimi, care se revarsă din
acele două biserici - locul de răstignire a ochii ei semideschişi.
lui Hristos - Golgota, însemnat cu indica- Mergînd din galeria situată de-a lun-
toare speciale. gul peretelui bisericii, în partea dreaptă a
Pe parcursul istoriei biserica Mormîn- scării ce duce spre Golgota şi coborînd 30
tul Domnului a fost de multe ori distrusă de scări, ajungem în biserica grecească
„Sfînta Elena”. În colţul drept al acestei ху или по груди своей, святитель Иоанн
şi refăcută de cuceritori. În prezent
Златоуст сказал, «Тому неистовому маха-
mormîntul lui Iisus şi Golgota se află biserici dăm de o scară, care ne duce în
нию бесы радуются». Напротив, крестное
sub acelaşi acoperiş. În partea dreaptă a peştera aflării Sfintei cruci. знамение, совершаемое правильно и не-
pietrei ungerii se află o scară care duce Placa de marmură indică locul, unde, спешно, с верою и благоговением, устра-
spre Golgota. Ea te aduce la locul unde, conform predaniei, a fost găsită Crucea шает бесов, утишает греховные страсти и
conform tradiţiei, a stat Crucea pe care pe care a fost răstignit Hristos. привлекает Божественную благодать.
a fost răstignit Mîntuitorul. În prezent, Iar sub Golgota, în partea dreaptă В храме необходимо соблюдать следу-
de asemenea, pe acel loc se află o Cruce de la Piatra ungerii, se află intrarea în ющие правила, касающиеся поклонов и
capela protopărintelui Adam, care, după Există aşa
крестного o pildă. Într-o zi soarele şi
знамения.
deasupra unui prestol deschis. Iar sub
vîntul s-au luat la întrecere cine este mai
sfînta Masă, pe podea este instalat un disc cum ne spune tradiţia, după căderea sa,
puternic. Au văzut
Креститься безeiпоклонов
un călător,следует,
mergînd pe
de argint cu o gaură în mijloc, ce indică a trăit pe locul viitorului Ierusalim.
drum şi au zis: cine o să scoată mai repede
paltonul
1. В de pe el, шестопсалмия
начале acela este cel maiприputernic.
словах
Întîiв aВышних
«Слава încercat Богу...»
vîntul. A три început
раза иelв се-
a
sufla, străduindu-se
редине на «Аллилуиа» să zmulgă
три раза. paltonul de
pe drumeţ. Îi sufla după
2. В начале пенияguler,
или prin mîneci,
чтения «Ве-
O parte din stînca Golgotei, văzută Locul în care au stat dar nimic nu-i reuşea. Atunci vîntul şi-a
рую».
la nivelul inferior al bisericii. sfintele femei (Mt. 27. 55,56) adunat3.toate
На puterile
отпусте şi«Христос,
a suflat spre om cît
истинный
de tare
Бог a putut, iar drumeţul în schimb îşi
наш...».
încheie
4. mai bine paltonul
В начале чтенияşiСвященного
porni grăbit maiПи-
departe.
сания, Евангелия, Апостола и паремий.
Îi veni rîndul şi soarelui. „Uite, i-a zis
el vîntului,
Креститься voi acţiona
с поясным altfel,поклоном
cu blîndeţe”.
сле-
Şi într-adevăr, soarele începu a-i încălzi cu
дует,
grijă spatele şi mîinile drumeţului. Omul
s-a încălzit,
1. При întorcînd
входе в храмşi faţa la soare.
и при выходе Şi-aиз
descheiat
него — три paltonul,
раза. iar cînd i s-a făcut cald,
s-a dezbrăcat
2. При de el. Iată
каждом aşa, acţionînd
прошении cu
ектении
bunătate,
после пенияa cîştigat soarele.
«Господи, помилуй», «Подай,
15
Iată că a şi sosit vremea cea deosebită a anului.
Timpul care ne pregăteşte de Paştile Domnului, de
luminata Înviere a lui Hristos. Despre importanţa
şi semnificaţia lui ne vorbeşte însăşi denumirea
- Postul Mare! Dacă aţi fost la biserică în aceste
zile, aţi putut observa noile odăjdii, cu
care se împodobeşte biserica anu-
me în perioada Postului Mare.
Lumina se face mai slabă şi
din această cauză icoanele
parcă sînt mai solemne,
dar şi mai severe.

Canonul de pocainta al sfîntului Andrei Cretanul –


desteptarea sufletului
Nu ştiu de ce, dar unii cred că postul e Însă, dragii mei, nici renunţarea la gîndului». Această schimbare, aşi numi-o
o perioadă de timp în care nu se consumă carne şi lapte, nici renunţarea la distracţii, chiar trecere a omului într-o altă calitate.
carne şi produse lactate. Oare îi trebuie nu ne va uni cu Domnezeu, dacă nu vom Pînă la pocăinţă omul a fost păcătos, dar
lui Dumnezeu postul omului, ca unele avea principalul. aşadar, care este princi- pocăindu-se a devenit al Domnului. A
produse să mănînce, iar la altele să renun- palul? Pocăinţa! Pocăinţa este acea cheiţă fost în via domnului o viţă uscată gata să
ţe? Care este sensul lui? minunată, cu care omul deschide porţile se frîngă, dar pocăindu-se, această viţă
Bineînţeles că sensul oricărui post Împărăţiei lui Dumnezeu, ne uneşte cu uscată a înverzit. Iată ce este pocăinţa!
aşezat de Biserică, şi a Postului Mare în Tatăl Ceresc şi ne dăruieşte viaţa veşnică. Pentru a-i ajuta omului să simtă nece-
special, nu constă în renunţarea de la o Pocăinţa, însă, este nu pur şi simplu sitatea pocăinţei şi a unirii cu Dumnezeu,
anumită mîncare. Sensul lui este în a-l recunoaşterea şi enumerarea păcatelor, a în fiecare an în postul Mare Biserica îl po-
ajuta pe om să se unească cu Dumnezeu. faptelor rele. Sensul pocăinţei va deveni meneşte pe marele învăţător al pocăinţei
Unirea cu Dumnezeu este de fapt sensul mai explicit, dacă vom atrage atenţia la - pe Sfîntul Andrei Cretanul. În primele
vieţii unui creştin ortodox. Însă, copleşit semantica acestui cuvînt. În limba greacă patru zile din Postul Mare, la pavecerniţa
de deşertăciunile cotidiene, omul de mul- cuvîntul «pocăinţă» se traduce ca «me- mare se citeşte în toate bisericile canonul
te ori uită de principalul. Cum să-i ajutăm tanoia», ceea ce înseamnă «schimbarea de pocăinţă al Cuviosului Andrei.
să se concentreze? Anume în acest scop Ascultaţi, copii, aceste simple cuvinte,
Biserica a instituit patru posturi pe an, izvorîte din inimă: «Suflete, suflete al
printre care un loc deosebit îl are Postul meu, scoală-te, pentru ce dormi? ... Ci
Mare - timpul de pregătire pentru Paşti. te deşteaptă, ca să se milostivească spre
Cum să dobîndim această comuniune tine Hristos-Dumnezeu!» Am citat acest
cu Dumnezeu? Pentru aceasta există mai fragment din canon în limba veche ca să
multe mijloace. Unul dintre acestea fiind simţiţi frumuseţea şi puterea seculară a
postul. Adică, dacă omul se limitează acestor cuvinte. În limbajul contempo-
cu înţelepciune în mîncare, se întăreşte ran ar suna aşa: «Sufletul meu, încetează
duhovniceşte. Prin reţinere se învaţă a se să mai dormi, trezeşte-te, pocăieşte-te ca
stăpîni, a conduce cu sine, cu dorinţele
să te miluiască Domnul Dumnezeu!»
şi instinctele. El devine stăpînul trupului
Sufletul curat, înnoit prin lacrimile
său şi nu robul dorinţelor momentane.
de pocăinţă, la sfîrşitul Postului Mare, cu
În acelaşi scop Biserica ne îndeamnă
bucurie poate întîlni sărbătoarea cea mai
să renunţăm în perioada postului la toate
luminoasă din an - Învierea Domnului.
distracţiile din timpul liber. De exemplu de
Dar, pentru a trăi cu adevărat bucuria
la vizionarea televizorului, de la jocurile pe
pascală, trebuie să vă pregătiţi sufletele.
calculator şi mobil. În timpul liber puteţi
Pentru aceasta luăm calea postului. Să
citi din vieţile sfinţilor sau să mergeţi la bi-
ne ajute Domnul nostru Iisus Hristos să
serică. Aceasta vă va ajuta să vă concentraţi
parcurgem cu bine această cale!
atenţia asupra lucrului principal.
16
Postul Mare
Vasili Nikiforov-Volghin

U
n dangăt rar de post spar- lacrimi. Lîngă Răstignire stă
ge cătuşele de ger al unei funcţionarul Ostreakov şi îşi
dimineţi însorite, ş-apoi, face cruce, cel care în săptămîna
lovită de bătăile clopotului, se albă i se lăuda tatălui că el, ca
riripeşte în mărunte grăun- un om învăţat ce este, nu are
cioare de nea. Zăpada scîrţîie dreptul să creadă în Dumnezeu.
sub picioare, ca nişte cizme noi, Toţi se roagă şi numai starostele
pe care le încalţ de sărbători. E zîngăie cu monedele la tejghea-
Lunea Curată. Maica m-a trimis ua de lumînări. Prin geam se
la biserică să ascult „ceasurile”, văd copacii acoperiţi cu praf
spunîndu-mi cu severitate de zăpadă, îmbujoraţi de soare.
bîndă: „Postul şi rugăciunea După o lungă slujbă mergi spre
deschid cerul!” Merg prin piaţă, casă şi asculţi în tine un şopot:
care astăzi miroase a Post Mare: „Înnoieşte-ne pe noi, cei ce ne
ridiche, varză, castraveţi muraţi, rugăm... dăruieşte-mi ca să-mi
ciuperci uscate, covrigi, zahăr văd greşelile mele şi să nu osîn-
de post... Din sate s-au adus desc pe fratele meu...” Iar în jur nul. În biserică - semiîntuneric. cuprinse o dulce somnolenţă,
multe mături pentru baie (în totul luminează în bătaia soare- În centru - un analog acoperit însă corul intonă: „Suflete al
Lunea curată s-a făcut baie). lui, ce a ars deja gerul de dimi- cu riză neagră, pe care stă o meu, deşteaptă-te, pentru ce
Negustorii nu se ceartă, nu se neaţă. Strada sună de ţurţuri ce carte veche, mare. S-au adunat dormi?” Scuturîndu-mi somno-
iau în rîs, nu aleargă la cîrciu- cad de pe acoperişuri, zdrobiţi mulţi credincioşi, dar aproape lenţa, m-am ridicat de pe scaun
mă după o sută de grame şi la pămînt. Prînzul în această zi a că nu se aud, asemănîndu-se cu şi am început să-mi fac cruce.
vorbesc cu cumpărătorii liniştit fost neobişnuit: ridiche, supă de nişte copăcei tăcuţi seara în gră- Părintele citi: „Păcătuit-am, fă-
şi delicat: „Ciupercuţe ca la mă- ciuperci, terci de hrişcă fără ulei dină. În lumina slabă, chipurile rădelege am făcut, lepădat-am
năstire! Măturiţe pentru baie! şi ceai de măr. Înainte de a ne sfinţilor au devenit mai profun- poruncile Tale...” Aceste cuvinte
Castraveţi din Peciora!” Din aşeza la masă îndelung ne-am de, mai severe. Semiîntunericul m-au pus pe gînduri şi încep a
cauza gerului un fum albastru făcut cruce înaintea icoanelor. tresări la vozglasul preotului, şi mă gîndi la păcatele mele. În
se ridică deasupra pieţii. Am Împreună cu noi a luat masa acesta, înfăşat în profunzime, Săpămîna albă am luat de la
zărit în mîinile unui băieţel, bătrînelul creşetor Iacob, care străbătînd parcă din depărtări. tata din buzunar o grivnă şi mi-
care traversa piaţa, o crenguţă ne spunea că „În mănăstiri Strana începu să cînte încet şi am cumpărat turte, nu demult
de salcie şi inima mi s-a umplut după pravila Sfinţilor Părinţi în atît de jalnic, încît mi s-a strîns am aruncat cu un bulgăre de
de o bucurie tremurîndă - în Postul Mare se cuvine a mînca inima: „Ajutor şi acoperitor zăpadă în surugiu, pe prietenul
curînd vine primăvara, degrabă uscături, pîine şi apă... Iar Sfîn- s-a făcut mie spre mîntuire. meu Grişa l-am poreclit „drac
e Paştile, iar din zăpada geroasă tul Erm împreună cu ucenicii Acesta este Dumnezeul meu roşcat”, deşi nu-i deloc roşcat;
doar pîrăiaşe va rămîne! În bi- săi, mînca doar o dată pe zi şi şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul am ascuns de mama restul,
serică e cam răcoare, iar lumina numai seara...” Cuvintele lui părintelui meu şi-L voi înălţa pe după ce am cumpărat gaz de la
e albăstruie ca dimineaţa în Iacob m-au pus pe gînduri şi am El, căci cu slavă S-a preaslăvit...” prăvălie, iar cînd m-am întîlnit
pădurea întroienită. Din altar încetat să mănînc. Preotul s-a apropiat de analog, cu părintele, nu mi-am scos
a ieşit preotul cu epitrahilul - De ce nu mănînci? - m-a a aprins o lumînare şi începu căciula. Mă pun în genunchi şi
negru şi a zis tare nişte cuvinte întrebat mama. M-am încruntat a citi Canonul cel Mare al lui cu inima înfrîntă, repet împre-
nemaiuzite de mine pînă atunci: şi i-am răspuns tare, cu fruntea Andrei Cretanul: „De unde voi ună cu strana: „Miluieşte-mă,
„Doamne, Cel ce în ceasul al sus: începe a plînge faptele vieţii Dumnezeule, miluieşte-mă...”
treilea, ai trimis pe Preasfîntul - Vreau să fiu Sfîntul Erm! mele celei ticăloase? Ce început Cînd ne întorceam acasă de
Tău Duh Apostolilor Tăi, pe Toţi au zîmbit, iar bătrînul iacob voi pune, Hristoase, acestei la biserică, i-am spus tatei pe
acela, Bunule, nu-L lua de la m-a mîngîiat pe cap, zicînd: tînguiri de acum? Ci ca un mi- drum: „Tată, iartă-mă, am luat
noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor - Uite-l, cît de ager este! lostiv, dă-mi iertare greşalelor”. de la tine fără voie o grivnă!”
ce ne rugăm Ţie...” Toţi au în- Mîncarea de post mirosea După fiecare stih strana cînta Iar tata mi-a răspuns: ”Domnul
genuncheat, aveau feţele ca ale atît de bine, încît n-am rezistat „Miluieşte-mă, Dumnezeule, să te ierte, băiatul meu”. După
celor ce stau înaintea Domnului şi am început a mînca. Am ter- miluieşte-mă!” E o slujbă o scurtă tăcere m-am adresat
din tabloul „Înfricoşătoarea Ju- minat de mîncat şi am mai cerut mănăstirească lungă, lungă. mamei: „Mamă, iartă-mă şi tu
decată”. Chiar şi buzele negus- o farfurie, mai deasă. Pe sub ferestrele stinse umblă pe mine, că mi-am cumpărat
torului Babkin, care şi-a bătut A înserat. Asfinţitul a tresărit vîntul întunecos, presărat cu turte din restul de pe gaz”. Şi
soţia pînă a băgat-o în mormînt de la dangătul ce chema la Pave- stele. Mama se apropie de mine mama mi-a răspuns: „Domnul
şi care nu dădea nimic pe dato- cerniţa mare. Am pornit cu toată şi-mi şopti la ureche: „Şezi pe să te ierte”. Adormind noaptea
rie, îi tremurau la rugăciune, iar familia să ascultăm Canonul cel scaun şi odihneşte-te olecuţă...” în pat, mă gîndeam: „Cît e de
din ochii săi bulbucaţi curgeau Mare al Sfîntului andrei Creta- M-am aşezat şi, de oboseală, mă bine să fii fără de păcate!”

17
Cele zece porunci ale Domnului
„Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a vreunui
lucru, să nu te închini lor, nici să le slujeşti”.
Despre porunca tesc despre existenţa imaginilor Domnului
Iisis Hristos. Istoricul Eusebiu de Cezareea,
Statuia a fost ridicată în timpul regelui Fi-
lip, care a murit în anul 34 după Hristos. Acest

a doua
încă prin anii 300 după Hristos, menţionează monument este cea mai veche mărturie despre
despre statuia Mîntuitorului din Paneade, un monument creştin şi care a fost înălţat chiar
înălţată de femeia cu scurgere de sînge, care a în timpul vieţii Domnului Iisus.
Această poruncă este în strînsă legătură fost vindecată de Iisus: „Aici, şi pînă astăzi, în O altă mărturie despre primele icoane o
cu prima. Oamenii cei de demult, care L-au faţa uşilor casei femeii vindecate, stă o piatră găsim în istoria Chipului Nefăcut de mînă al
uitat pe Dumnezeul cel Adevărat, au început înaltă şi pe ea e înfăţişată o femeie turnată din Domnului Iisus Hristos.
să se închine la soare, la lună, la stele, la munţi, aramă, stînd în genunchi. În faţa ei se află o Rugîndu-ne în faţa icoanei, trebuie să ne
la ape, la pietre şi la alte lucruri din natură. altă figură ce-L reprezintă pe Domnul Iisus. amintim că icoana nu e Dumnezeu însuşi, ci
Făcîndu-şi statui şi chipuri din lemn, metal sau Eu personal am văzut-o la trecerea prin oraş”. doar chipul, înfăţişarea Lui, sau a sfîntului. De
piatră, ei slujeau acelora şi le numeau dumne- Un alt document atestă acelaşi fapt. Este aceea noi nu ne rugăm icoanei, ci lui Dumne-
zeii lor. Porunca a doua înterzice închinarea şi vorba de cronografia lui Ioan al Antiohiei, zeu, sau sfîntului, care e zugrăvit pe icoană.
slujirea la idoli în locul lui Dumnezeu. numit şi Malalas „despre femeia cu scurgere Icoana e acelaşi lucru ca şi Sfînta Scriptură: în
Dar, odată cu venirea Domnului Iisus pe de sînge”. El scrie: „Întristîndu-se, de tăierea ea noi citim cu evlavie cuvîntul lui Dumnezeu,
pămînt, credinţa în idoli a început să scadă, capului Sfîntului Ioan Bătezătorul, împăratul iar pe icoane contemplăm cu smerenie sfintele
deoarece Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi El Irod s-a întors din Iudeea. Şi a venit la el o fe- chipuri, care, ca şi cuvîntul Domnului sînt
i-a învăţat pe oameni cum să se roage şi Le-a meie bogată, care locuia în cetatea Paneada, cu adresate inimii şi sufletului nostru. În jurul
descoperit învăţătura despre Dumnezeul cel numele Vernica (Veronica). Ea i-a adus o cerere capului Mîntuitorului, a Maicii Domnului, a
Adevărat. Căci nimeni nu poate să ne spună în care scria: „Augustului Irod, guvernatorul, sfinţilor, pe icoane este desenat un cerc lumi-
mai bine despre Dumnezeu decît Însuşi Fiul legiuitorul Iudeilor şi al Grecilor, împăratul nos, numit nimb. Nimbul este redarea iradierii
lui Dumnezeu. Trahonitidei, cerere şi rugăciune din partea luminii şi slavei dumnezeieşti.
Icoanele din casele creştinilor nu sînt idoli. Vernicăi, locuitoare vrednică a cetăţii Paneada... Există icoane făcătoare de minuni. Prin
Creştinii nu consideră icoanele idoli şi nu se în- Din vîrsta copilăriei am fost cuprinsă de o harul Domnului ele fac minuni, de exemplu,
chină lor în locul Dumnezeului Cel Adevărat. boală de scurgere de sînge şi mi-am cheltuit vindecă pe cei bolnavi, ajută pe oameni să facă
Ei nu se închină materialului şi vopselelor din viaţa şi bogăţia pe la doctori, dar vindecări fapte bune.
care sînt făcute icoanele, ci lui Dumnezeu care n-am avut. Auzind de vindecările lui Iisus... În creştinism cuvîntul idol, a primit şi un
este reprezentat pe ele. am alergat şi eu la El, ca la Dumnezeu. M-am alt înţeles. Tot ceea ce iubeşte omul mai mult
Icoanele sînt ca nişte ferestre prin care apropiat pe furiş şi m-am atins de poala hainei decăt pe Dumnezeu, devine un idol pentru
oamenii privesc spre cer. lui Iisus şi m-am făcut deodată sănătoasă… el. De exemplu, iubirea de bani, Apostolul
Creştinii păstrează icoanele la loc de cinste Îngăduie, Auguste, să ridic o statuie Domnului Pavel o numeşte ”închinare la idoli” (Coloseni,
şi ele ne amintesc de Domnul Iisus Hristos, de Iisus care m-a vindecat.” 3, 5). Deci, banii, mîncarea, băutura, hainele
Maica Domnului, de sfinţi. Aşa precum atunci Împăratul, auzind acestea din cerere, s-a luxoase - toate acestea devin idolii noştri atunci
cînd privim fotografiile celor dragi, gîndul îngrozit de minune şi temîndu-se de taina cînd le acordăm atenţie prea mare. Creştinul
zboară la ei, la fel şi cînd ne închinăm sfintelor vindecării a spus: „Vindecarea ce s-a făcut cu trebuie să iubească simplitatea şi să facă totul
icoane, gîndul se îndreaptă la Cel care este tine este vrednică de o mare statuie. Aşadar, cu măsură şi numai atît de cît are nevoie, nimic
reprezentat pe icoană. ridică-I statuia pe care o vrei, slăvind pe Cel nu trebuie să-i robească inima.
Încă din primele secole, creştinii îşi amin- Care te-a vindecat.” (Continuare în numărul următor)

Moise ridicînd şarpele de aramă Madona Benua,


Leonardo da Vinci,
1478, Ermitaj.

18
Învaţă-ne, Doamne, să ne rugăm!
Care-i diferenţa
dintre o icoană şi o Rugaciunea cuviosului
pictură?
Tabloul reprezintă o imagine artistică,
Efrem Sirul
creat de fantezia pictorului, o formă originală
de transmitere a propriei viziuni. Dintre toate cîntările şi rugă-
Icoana este o revelaţie a lui Dumnezeu,
redată prin limbajul liniilor şi al culorilor.
ciunile din timpul Postului, o
Această revelaţie, a fost dată atît întregii Bise- singură scurtă rugăciune poa-
rici, cît şi fiecărui om în parte. Concepţia despre te fi considerată rugăciunea
lume a iconografului - este concepţia Bisericii. specifică a acestuia. Tradiţia
Icoana este atemporală, în afara gusturilor
o atribuie unui mare învăţător
timpului, ea este în această lume simbolul unei
alte existenţe. al vieţii duhovniceşti - Sfîntul
Pictura se caracterizează printr-o expresie Efrem Sirul
„Doamne şi Stăpînul vieţii mele,
pronunţată a individualităţii autorului, printr-o

duhul trîndăviei, al grijii de multe,


originală manieră artistică, prin procedee spe-
cifice de compoziţie, printr-o coloristică inedită.
Paternitatea (numele iconarului) icoanei
al iubirii de stăpînire şi al grăirii în
deşert nu mi-l da mie.
este ascunsă premeditat, deoarece icoana este
o creaţie sobornicească. Iconografia nu este o
autoexpesie, ci o slujire, o lucrare ascetică.
Iar duhul curăţiei, al gîndului
Pictura trebuie să fie emoţională, întrucît
smerit, al răbdării şi al dragostei,
dăruieşte-l mie, robului Tău.
arta este forma cunoaşterii şi redării lumii
înconjurătoare prin senzaţii, aparţinînd lumii
interioare.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-
mi casă-mi văd greşalele mele şisă nu
Penelul iconografului este nepătimaş, aici
nu încap emoţiile personale. În viaţa liturgică
a Bisericii, icoana, la fel ca maniera de citire osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat
a cîntăreţilor la strană, este lipsită de emoţii
exteriorizate. Trăirea cuvintelor rostite şi per- eşti în vecii vecilor. Amin”.
ceperea simbolurilor iconografice are loc la un
nivel duhovnicesc. Să ne imaginăm că sîntem în biserică. gîndul smerit este convingerea că tot ce
Pictura este un mijloc de comunicare cu Cei care au fost deja la slujbă în Postul avem este de la Dumnezeu şi tot ce facem
autorul, cu ideile şi trăirile lui, care sînt strict
mare, îşi amintesc că în aceste zile se bun este săvîrşit cu ajutorul Domnului. Aşa-
individuale şi exprimă gîndirea specifică tim-
pului său. rosteşte o rugăciune foarte frumoasă şi dar, prin acestea noi cerem de la Dumnezeu
Icoana este un mijloc de comunicare cu profundă, în timpul căreia toţi credincio- să ne dăruiască curăţie sufletului, smerenie
Dumnezeu şi sfinţii Lui. Cîte odată putem şii aflaţi în biserică închină metanii. Este în gînduri, răbdare şi dragoste.
întîlni în iconostasul de acasă printre icoane rugăciunea de pocăinţă a sfîntului Efrem După această cerere iarăşi facem o
şi fotografii sau reproducţii de fotografii ale Sirul. Să o citim împreună. metanie.
unor preoţi, stareţi, oameni cuvioşi. Cum să «Doamne şi Stăpînul vieţii mele duhul Mai departe. «Aşa Doamne, Împărate,
ne comportăm cu ele? Nu trebuie să punem trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi
la un loc icoanele şi fotografiile. Icoana ne stăpînire şi al grăirii în deşert nu mi-l da să nu osîndesc pe fratele meu, că binecu-
vesteşte despre sfînt în starea sa preschimbată,
mie!» De ce anume Îl rugăm pe Dum- vîntat eşti în vecii vecilor.»
proslăvită deja, în timp ce fotografia, fie şi a
unui om care ulterior a fost canonizat, ne arată nezeu să ne izbăvească? De trîndăvie. Ce înseamnă «Aşa»? În acest context
doar un moment concret din viaţa pămîntească Trîndăvia este lenea, pasivitatea. Depri- are sensul de - «da». «Împărate» - este o
a acestuia, aflat la o anumită treaptă pe scara marea - de asemenea este o lene numai formă de adresare ca şi «Doamne». Deci,
urcării sale către înălţimile duhului. că duhovnicească, atunci cînd omul se cerem: «Da, Doamne, dă-mi să-mi văd
întristează, pierde nădejdea în Dumnezeu greşalele mele şi să nu-l judec pe fratele
Cuviosul Ambrozie de
la Optina, pictură.
şi lasă rugăciunea. Iubirea se stăpînire meu. Pentru că eşti binecuvîntat în vecii
este plăcerea, tendinţa de a conduce alţi vecilor».
oameni. Grăirea în deşert este vorbăraia La sfîrşitul rugăciunii, facem a treia
fără rost. Aşadar îl rugăm pe Dumnezeu oară o metanie.
«să nu ne dea înclinare spre lene, tristeţe, Deci, în perioada postului Mare ne ru-
stăpînire şi vorbire deşartă». găm Domnului pentru curăţirea de păca-
După această cerere, prieteni, închi- te şi pentru întărirea noastră la o viaţă de
năm o metanie. virtute. Principalul este să-ţi vezi păcatele,
Citim în continuare. «Duhul curăţiei, al faptele rele şi să nu judeci alţi oamnei, să
gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, nu tinzi a conduce cu alţii, dar să înveţi a
dăruieşte-l mie, robului Tău». Prin aceste te stăpîni pe tine însuţi, a te reţine de la
cuvinte noi cerem de la Dumnezeu să ne păcate şi fapte rele. Acestea, prieteni, ni le
dăruiască înţelepciune şi curăţie sufletească; dorim din tot sufletul cu toţii.

19
Triumful ortodoxiei
lectură pentru părinţi şi profesori

T
riumful Ortodoxiei – este o slujbă pe analog, icoanele Mîntîitorului şi a Mai- fi anulată în cazul unei sincere pocăinţe a
praznicală cu un sens deosebit, care cii Domnului, după care începe Tedeumul celui ce a păcătuit.
se săvîrşeşte în prima duminică din de triumf al credinţei ortodoxe, de proslă- Părinţii şi pedagogii ortodocşi trebuie
Postul Mare. vire a acelor sfinţi şi nevoitori care au apă- să ia în consideraţie, atunci cînd învaţă
Prăznuirea Triumfului Ortodoxiei a rat-o la Soboarele Ecumenice: împăraţi, copiii, acele momente din istoria bisericii
fost instituită încă din sec. al IX-lea de către episcopi, cuvioşi, călugări. În continuare cînd un şir de personalităţi din domeniul
cuvioasă împărăteasă Teodora în amintirea se înalţă rugăciuni pentru îndreptarea culturii şi literaturii au fost anatemizaţi.
biruinţei definitive aspura duşmanilor Or- pe calea adevărului a tuturor celor rătă- Cum ar fi de exemplu Stepan Razin, Lev
todoxiei – iconoclaştilor. Erezia econoclas- ciţi. Diaconul citeşte solemn «Simbolul Tolstoi, Ivan Mazepa ş.a. Acest moment
mului a avut o răspîndire destul de mare Credinţei». Chiar şi această rugăciune din biografiile lor duhovniceşti trebuie să
în Grecia, dar şi în alte ţări creştine. Mai obişnuită pentru noi, sună în această zi, determine atitudinea creştinilor faţă de ei,
bine de 100 de ani au curs lacrimile şi sîn- deosebit. Dacă, de obicei o rostim de la chiar dacă opinia publică contemporană
gele nevinovat al ortodocşilor, care luptau persoana întîi «cred», atunci în această zi ne propune o altă valorificare.
pentru dreptul de a reprezenta pe icoane ea se rosteşte de la peroana a treia, plural - Pe parcursul mai multor decenii după
chipul Domnului nostru Iisus Hristos, al «noi credem». La prima vedere s-ar părea revoluţia din 1917, cinul anatemizării a fost
Maicii Domnului şi al sfinţilor, precum şi că e o deosebire neesenţială, însă ne dă interzis în biserici. Astăzi de multe ori aceas-
a se ruga înaintea lor. Aceşti creştini erau posibilitatea să trăim în mod aparte acea tă parte a cinului nu se mai oficiază. Însă,
întemniţaţi şi supuşi chinurilor cumplite şi lucrare a sfinţilor părinţi, datorită căreia noi ar trebui să ţinem minte, că, în pofida
pedepselor. Cinstitele icoane şi moaşte, în am ajuns a fim urmaşii lor în Biserică şi concepţiilor noastre, ea oricum se conţine în
acele vremuri, erau arse. păstrătorii adevăratei credinţe. cărţile de cult. De aceea, logic, poate apărea
Iubitoarea de Dumnezeu împărăteasa După citirea Simbolului Credinţei, se întrebarea: de ce sărbătoarea se numeşte
Teodora a urmat hotărîrii Sinodului al urează cu gals tare «Mulţi ani» tuturor Triumful Ortodoxiei şi nu, de exemplu,
VII-lea Ecumenic, la care în anul 787 a apărătorilor ortodoxiei şi «Veşnica pome- Triumful asupra iconoclasmului? Aceasta
fost aprobată dogma despre cinstirea nire» tuturor celor care s-au ostenit întru se explică prin faptul că în timpul alcătuirii
icoanelor, iar în anul 842 ea a declarat: întărirea ei. Această «Veşnică pomenire» cinului, adică în sec. al IX-lea, deja avuseră
«Cine nu cinsteşte chipul Domnului ne leagă pe noi de toţi acei cuvioşi care loc cele şapte Sinoade Ecumenice, la care
nostru, al Preasfintei Maicii Sale şi a alcătuiesc adevărata Biserică a lui Hristos. s-au instituit principalele dogme ale bise-
tuturor sfinţilor, blestemat să fie!». Tot Mai departe, se rostesc anatemele ricii. Astfel, biruinţa asupra iconoclaştilor a
atunci patriarhul Metodie a alcătuit pentru toţi apostaţii de la ortodoxie. devenit o finalizare a triumfului Ortodoxiei
cinul Triumfului Ortodoxiei (adică, al Dintre aceştia sînt cei care neagă trini- asupra oricărei erezii şi schisme.
dreptei slăviri a Domnului şi mărturisirii tatea Dumnezeiască, cei care nu cred în De fapt, din sec. al IX-lea, vrăjmaşul
credinţei), conţinînd binecuvîntări pentru nemurirea sufletului şi în Înfricoşătoarea neamului omenesc n-a mai putut inventa
binecredincioşi şi anateme pentru eretici, Judecată, cei care, numindu-se creştini, alte erezii, care ar necesita definiţii dog-
care trebuie să se săvîrşească în prima nu recunosc fecioria Maicii Domnului, cei matice speciale. În realitate aceleaşi erezii
duminică a postului mare. Această slujbă care resping soboarele sfinţilor părinţi, şi rătăciri, care au apărut în următoarele
reprezintă o doxologie în adresa bisericii precum şi principalele dogme şi taine ale secole, au fost doar nişte sinteze de învăţă-
Orotodoxe, în învăţătura careia nu se credinţei creştine. De asemenea se dau turi greşite, care la acel moment deja erau
conţin viclenii, cugetări omeneşti deşarte, anatema persoanele care au săvîrşit crime condamnate. Astfel, prin triumful Orto-
fiind întru totul adevăr în învăţătura sa, grave împotriva împăraţilor – răsculaţilor, doxiei se demască neputinţa vrăjmaşului
în Sfintele Taine, slujbe, în organizare, în trădătorilor. Cinul Triumfului Orotodoxiei neamului omenesc, care îşi mărturiseşte
toată alcătuirea sa. include în sine 12 anateme, ultima dintre definitiv neputinţa de a înainta ceva nou
De asemnea, această slujbă reprezintă care se referă la «hulitorii» sfintelor icoane. împotriva Adevărului lui Hristos. Aşadar,
triumful bisericii asupra tuturor ereziilor Anatema este cea mai aspră pedeapsă să nu uităm, dragii noştri, că pentru a fi cu
şi schismelor care au existat vreo dată în bisericească, îndepărtarea creştinului de toţii adevăraţi creştin ortodocşi, trebuie să
biserică. În ea se susţine nu numai învă- la comuniunea cu credincioşii şi împărtă- avem o comuniune vie şi neîntreruptă cu
ţătura ortodoxă despre cinsirea icoanelor, şirea cu sfintele taine, aplicată în calitate Biserica Ortodoxă prin rugăciunile ei, în-
dar şi toate dogmele şi hotărîrile celor de pedeapsă supremă pentru păcate grele văţătură, Taine. trebuie să ne cunoaştem
şapte Soboare Ecumenice. (întîi de toate pentru lepădarea de Orto- credinţa, să o studiem, să o pătrundem
Cinul duminicii Triumfului Ortodoxiei doxie şi căderea în erezie sau schismă). şi să trăim în duhul ei, conducîndu-ne
pe parcursul secolelor a fost modificat de Dacă o persoană sau învăţătura lui, este de pravilile ei, de porunci şi ustavuri.
mai multe ori, însă a păstrat neschimbate dat anatema, acesta este excomunicat din Principalul, însă, este să ne restaurăm
unele componente care se citesc şi în zilele comunitatea creştină, oprit de la împărtă- necontenit printr-o profundă pocăinţă,
noastre la această slujbă. şanie, precum şi i se interzice fregventarea chipul adevăratului creştin orodox, după
După liturghia sfîntului Vasile cel bisericii şi înmormîntarea creştinească. De exemplul sfinţilor lui Dumnezeu din toate
Mare se pune solemn, în centrul bisericii fapt, anatema nu este un blestem, ea poate timpurile.

20
Liturghia
Darurilor mai
Înainte sfinţite

Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite


este cea de-a treia Liturghie a Bisericii Or-
Taina Euharistiei
Euharistia este un
todoxe. Liturghia Darurilor se poate săvîrşi
cuvînt de origine
în orice zi a Postului Mare (cu excepţia
zilelor de sîmbătă şi de duminică, a zilelor
greacă şi înseamnă:
aliturgice - luni şi marţi din prima săptămî- mulţumire, bine, dar,
nă şi vineri din Săptămîna Patimilor, cînd cadou. Adică „darul cel
nu se face nicio Liturghie). În zilele noastre bun”, „darul desăvîrşit”
se obisnuieşte să fie oficiată numai în zilele şi „mulţumire”. Dacă
de miercuri şi vineri şi în joia Canonului vom uni toate aceste
celui mare (săptămîna a cincea). În sîmbe- sensuri putem spune
tele din Postul Mare se săvîrşeşte Liturghia că Euharistia este
Sfîntului Ioan Gură de Aur, iar în primele
o mulţumire pentru
cinci duminici de post - Liturghia Sfîntului
Vasile cel Mare. În duminca Floriilor - Li-
darul cel bun – Trupul şi
turghia Sfîntului Ioan Gură de Aur, iar în Sîngele Domnului.

S
Săptămîna Patimilor, joi şi sîmbătă - Litur-
ghia Sfîntului Vasile cel Mare. fînta Euharistie este Taina
Avînd în vedere că Postul Paştilor este în care, sub chipul pîinii şi
un timp al înfrînării şi al căinţei, iar Litur- al vinului, se împărtăşeşte
ghia - un timp al bucuriei, Părinţii Bisericii credincioşilor însuşi Trupul şi
au decis, ca în cazul în care sînt credincioşi Sîngele lui Hristos, spre iertarea
care doresc să se împărtăşească şi în păcatelor şi spre viaţa de veci.
cursul săptămînii, să se oficieze Liturghia Despre prefacerea darurilor a fost aşezat în iesle în felul
Darurilor. Astfel a fost alcătuit un ritual în mod real în însuşi Trupul şi unei hrane şi a unei mîncări,
de împărtăşire cu Sfintele Daruri sfinţite Sîngele Său ne asigură Hristos pentru ca noi să ne schimbăm
Însuşi cînd zice apostolilor la viaţa noastră animalică şi să ne
Cina cea de Taină: «Luaţi, mîn- întoarcem la conştiinţa şi la în-
caţi, acesta este Trupul Meu» şi ţelegerea cuvenită omului. Şi
«Beţi dintru acesta toţi, că acesta noi, aceia care eram dobitoa-
este sîngele Meu, al Legii celei ce cu sufletul, venind la masa
noi, care pentru mulţi se varsă noastră, la iesle, nu mai aflăm
spre iertarea păcatelor» (Matei, în iesle iarbă, ci Pîinea cea din
26, 26-28). «Aceasta s-o faceţi ceruri, Trupul dătător de viaţă.
spre pomenirea Mea» (Luca, 22,
19). Iată, deci, asigurarea că în Sfîntul Chiril al Ierusalimului
Euha­ristie este prezent Hristos Sfînta Euharistie este Taina
Însuşi prin prefacerea darurilor vieţii celei noi, este dătătoarea Aduce iarăşi la viaţă pe cei
de pîine şi de vin în însuşi Tru- celor mai înalte forţe morale, ce au murit din cauza păcatelor,
mai înainte, adică sfinţite la Liturghia dîndu-ne astfel posibilitatea aşa ceva numai împărtăşania
pul şi Sîngele Său, precum şi
Sfîntului Ioan Gură de Aur sau a Sfîntului unei vieţi morale creştine poate face. Fiindcă omul căzut
porunca dată apostolilor şi, prin
Vasile cel Mare, care se săvîrşeşte sîmbăta desăvîrşite. nu se poate ridica prin puteri
ei, urmaşilor lor, episcopilor
şi duminica. Sfintele Daruri sînt aşadar, Acum creştinul poate spune omeneşti. Căci prin păcat noi ne
şi preoţilor, de a aduce această
sfinţite la aceste Liturghii, sînt păstrate pe cu Apostolul Pavel: ”Nu mai batem joc de Dumnezeu, după
Jertfă şi de a săvîrşi această
Sfînta Masă, iar în cursul săptămînii, atunci trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în cum este scris: ”Prin călcarea
Taină.
cînd se săvîrşeşte Liturghia Darurilor mai mine” (Galateni 2, 20). Dacă Legii necinsteşti pe Dumnezeu”,
Iar sfîntul Apostol Pavel ara-
înainte sfinţite, noi ne împărtăşim cu aceste „Hristos este în noi şi noi sîntem iar pentru ca o greşală să se poa-
tă mai pe larg motivul săvîrşirii
daruri. Ne împărtăşim cu aceste daruri în- în El”, această unire cu Hristos tă îndrepta, se cere o lucrare mai
acesteia, zicînd : «Căci de cîte ori
tr-un ritual care este legat de Vecernie. De să se vădească în toată fiinţa sus de puterea omenească.
veţi mînca această pîine şi veţi
ce de Vecernie? Pentru că o caracteristică noastră. Să avem cugetarea lui După făgăduinţa Domnu-
bea acest pahar, moartea Dom-
Hristos, smerenia, răbdarea, lui, tocmai prin Împărtăşanie
esenţială a Liturghiei Darurilor mai înainte nului vestiţi, pînă la venirea
bunătatea, dragostea lui cea rămîne Hristos întru noi şi noi
sfinţite, este faptul că este o împărtăşire de Lui» (I Cor., 11, 26). Instituită
nemărginită, sfinţenia lui în El. Cît de fericiţi trebuie să
seară. De ce o împărtăşire de seară? Pentru de Mîntuitorul pentru totdeau-
cea neajunsă. Acum simţim fim că-l putem primi şi că
că, potrivit rînduielii de postire a Bisericii, na, Sfînta Euharistie se va săvîrşi
imboldul de a fi imitatori ai lui ne-am făcut sălaşul Lui! Dacă
în zilele de rînd din Postul Mare se ajunează întru pomenirea Domnului şi
Hristos: ”Fiţi desăvîrşiţi precum Însuşi Domnul Iisus Hristos
pînă seara. Şi pentru a nu întrerupe postul, pentru ier­tarea păcatelor pînă
şi Tatăl vostru cel din ceruri ne umple sufletul, străbătîn-
împărtăşirea se face seara după Vecernie. la a doua venire a Lui (Luca, 22,
desăvîrşit este” (Matei, 5, 48). du-ne din toate părţile, atunci
Potrivit tradiţiei, autorul Liturghiei Da- 19; I Cor., l, 24-26).
Prin împărtăşirea cu Trupul ce-ar mai putea veni bun pes-
rurilor mai înainte sfinţite este considerat
şi Sîngele Domnului, creştinul te noi sau ce ni s-ar mai putea
Sfîntul Grigorie Dialogul, episcopul Romei
(+604). Nu putem spune cu siguranţă că intră în comuniune cu Mîntu- Despre Sfînta adăuga? El opreşte săgeţile
viclene care sînt azvîrlite din
Grigore cel Mare a înfiinţat întreg oficiu li- itorul. În Taina Împărtăşaniei, Împărtăşanie afară asupra noastră, adăpos-
turgic al acestei Sfinte Liturghii, însă putem Hristos se dăruieşte în mod
deplin fiecărui creştin. Pentru tindu-ne de orice atac ar veni,
afirma că el a contribuit la îmbogăţirea şi din orice parte, pentru că El
că Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh sînt Hristos a găsit pe om că
la sistmatizarea acestei Sfinte Liturghii pe este scăparea noastră.
una, credincioşii primesc prin era îndobitocit şi la fel cu do-
vremea cît a stat la Constantinopol.
împărtăşire Duhul Cel Sfînt. bitoacele. De aceea Hristos Sf. Nicolae Cabasila

21
crestinism
Creştinismul este religia ce-
lor care mărturisesc credin-
ţa în Iisus Hristos, pe care-l
recunosc şi-l cinstesc drept
Fiu al lui Dumnezeu.

Crucea Domnului Creştinismul în întregime este


cuprins într-un singur cuvînt –
Cina cea de Taină Hristos. Ce înseamnă aceasta?
Aceasta este jertfa pe care a adus-o
Creştinism Domnul pentru mîntuirea neamu-

Abecedar
lui omenesc. Prin luarea asupra Sa
Cununie a întregii fiinţe umane, cu toată sri-
căciunea ei, cu toată schimonosirea
care a venit asupra lui Adam, iar
apoi a trecut asupra tuturor urma-
şilor în urma ruperii lui de Dum-
Crucea Domnului nezeu. În aceasta constă, esenţa,
deosebirea creştinismului de toate
celelalte religii.
Sfînta Cruce este instrumentul binecuvîntat al răscumpă-
rării obşteşti şi individuale a oamenilor. Obiect de tortură
şi de groază pentru păgîni şi evrei, Crucea a fost sfinţită
prin sîngele dumnezeiesc scurs pe ea şi a devenit instrument cununie
de mîntuire, obiect de cinstire, semn distinctiv şi pricină de
laudă pentru creştini.
Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, a. 787), completat apoi Taina Cununiei sfinţeşte şi
de sinodul local din Constantinopol de la 869, formulează oficial înalţă legătura naturală a
doctrina exactă a Bisericii în ceea ce priveşte cultul Sfintei Cruci şi căsătoriei, fiind un simbol al
al sfintelor icoane, precizînd că cinstirea dată icoanelor trebuie să fie unirii duhovniceşti dintre Hris-
egală cu cea dată Sfintei Evanghelii şi Sfintei Cruci. tos şi Biserică (Ef. 5, 25-27).
Crucea poate avea mai multe înţelesuri:
1. material – obiectul, altarul pe care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu
pentru mîntuirea noastră.
Cina 2. spiritual – greutăţile şi suferinţele pe care fiecare om trebuie să
cea de Taina le poarte în viaţă.
3. simbolic – semnul Sfintei Cruci pe care creştinii îl fac cu mîna
Cina cea de taină este ultima
dreaptă.
cină pe care a avut-o Domnul
Temeiurile cinstirii Sfintei Cruci:
Hristos împreună cu ucenicii
1. Sfînta Cruce este Altarul de jertfă a Mîntuitorului Iisus Hristos.
Săi înainte de Sfintele Sale
2. Semnul biruinţei asupra morţii.
Pătimiri.
3. semn şi simbol al creştinilor.
Joi seara, într-un foişor pre-
Modalităţi de cinstire
gătit, Iisus s-a aşezat cu toţi uce-
• post miercurea şi vinerea, în zilele de sărbătoare închinate ei.
nicii Săi ca să mănînce împreună
• Rugăciuni.
ultima Cină de paşti, numită Cina Prin Taina Cununiei cei doi
• Cîntări.
cea de Taină. În timp ce mîncau miri primesc harul lui Dumne-
• Avînd-o la piept, în case.
ei, Iisus a luat pîinea, a frînt-o şi, zeu. Iubirea faţă de soţ şi naşte-
• Însemnîndu-ne corect.
dînd ucenicilor Săi, a zis: „Luaţi, rea de copii devin astfel expresie
• Se aşează în biserici, pe vasele de cult, pe veşminte, în case,
mîncaţi, acesta este trupul Meu a iubirii faţă de Dumnezeu. Ea
troiţe la răspîntii de drumuri.
care se frînge pentru voi spre îi uneşte pe soţ şi soţie într-un
iertarea păcatelor”. Asemenea şi 1 singur duh, într-un singur trup,
paharul, a mulţumit şi le-a dat cununia le dă mirilor unitate în
din el la toţi, zicînd: „Beţi dintru Hristos. Cînd Hristos este uni-
acesta toţi, acesta este sîngele Meu tatea lor – atunci ea devine de
al legii celei noi care pentru voi şi nedezlegat, rezistă tuturor în-
pentru mulţi se varsă spre ierta- 3 4 cercărilor şi prin încercări se
rea păcatelor” (Mt. 26, 26-27). întăreşte. Aceasta le dă imbold
Astfel Hristos le-a poruncit să se sprijine reciproc pe calea
Apostolilor Săi şi urmaşilor lor să desăvîrşirii morale. Taina Cu-
facă şi ei spre pomenirea Sa, ceea nuniei stă la temelia virtuţiilor
ce a făcut El la Cina cea de Taină. 2 familiei creştine.

22
Martie
luna
împarateasca
În anul 2008 cu binecuvîn- icoanele făcătoare de minuni
tarea Prea Fericitului Patriarh ale Maicii Domnului, despre
Alexie al II-lea al Moscovei şi al sărbători, despre lumea încon-
Întregii Rusii, Departamentul jurătoare ca o frumoasă creaţie
edituri al Bisericii Ortodoxe a lui Dumnezeu, precum şi vor-
Ruse a editat o minunată carte beşte despre unele evenimente
pentru copii «Zi de zi: Calenda- istorice în care s-a arătat în mod
rul şcolarului». Scopul acestei evident Pronia lui Dumnezeu şi
ediţii, în opinia autorilor, este ajutorul puterilor cereşti creşti-
”de a-i cultiva micului cititor o nilor ortodocşi. sute şi ceva de ani, în luna mar- Lucrul cel mai greu
viziune ortodoxă asupra lumii”. Dragii noştri prieteni, vă tie 1917 se arată icoana Maicii de pe pămînt
Cartea este împărţită în 12 propunem cîteva fragmente Domnului numită «Împărătea-
capitole (după numărul luni- din capitolul «Martie», în sa tuturor» pentru a primi din Din istoria secolelor apuse
lor), fiecare capitol divizîndu-se care autorii ne descoperă o mîinile Împăratului Nicolae al aflăm că Domnul trimitea în
în mai multe subcapitole în uimitoare şi, în acelaşi timp, II-lea simbolurile puterii regale, lume pe împăraţii Săi aleşi
formă de povestioare. Aceste tragică istorie despre monarhia uşurînd astfel povara blestemu- pentru ca aceştia să condu-
povestioare îmbină istoria ortodoxă rusă, soarta căreia lui pentru încălcarea sfîntului că poporul. Nu regele, cu
evanghelică, istorisiri despre întotdeauna în mod tainic a jurămînt… Istoria omenirii se propropia-i putere obţinea
fost legată de Cer şi călăuza apropie de sfîrşit şi plinătatea stăpînirea asupra poporului, ci
Maicii Domnului. În luna Proniei Dumnezeieşti, ascunsă o primea de la Dumnezeu şi o
martie 1613 Maica Domnului în marele jurămînt, numaidecît transmitea prin moştenire fiu-
prin chipul său numit «Feodo- se va descoperi. lui. Împăraţi aleşi ai Domnului
rovskaia» l-a binecuvîntat pe astăzi, însă, fiecare creştin în Vechiul Testament erau
Mihail Feodorovici Romanov adult, trebuie să îngrijească de David şi fiul său Solomon.
la slujirea împărătească, prin copiii dăruiţi lui de Dumnezeu, ”nu este stăpînire mai
aceasta întărind Marele Ju- ca aceştia să ajungă la cunoaşte- bună înaintea Domnului decît
rămînt Sobornicesc a tuturor rea adevărului lui Hristos, pre- stăpînirea unui rege ortodox”
popoarelor aflate pe atunci sub cum şi de sufletul său, dar şi de - spunea marele sfînt Serafim
sceptrul împăraţilor ruşi întru lumea înconjurătoare, ca prin de Sarov. Pe atunci Imperiul
credincioşie binecuvîntatei de exemplul lor să dobîndească o Rus arătase deja întregii lumi
Dumnezeu dinastii Romanov viaţă de virtute şi o adevărată puterea sa şi măreţia.
pînă la a doua şi Slăvita venire viziune asupra lumii. A purta cu vrednicie întru
a Domnului Hristos... Peste trei Ion Tomilescu, istoric. adevăr şi credinţă, crucea

23
puterii împărăteşti pe pămînt, neţi!...” Şi n-au îndrăznit atunci
slujind Împăratului Ceresc - maica şi fiul ei să nu asculte de
înseamnă a duce povara cea voia Domnului şi a binevoinţei
mai grea. poporului. “Dacă întru acestea
este voia Domnului - aşa să fie!”,
Vremuri de cumpănă a spus în sfîrşit Mihail. Aşa a luat
în Rusia sfîrşit vremea cea tulbure pe
multpătimitul pămînt rusesc,
La sfîrşitul sec. al XVI-lea la iar poporul şi-a redobîndit ţarul
tronul Moscovei a stat ultimul său pus de Dumnezeu.
urmaş al dinastiei Riurikov,
fiul ţarului ioan cel Groaznic - Icoana
Feodor ioanovici (1584-1598). Maicii Domnului
Ţarul Feodor n-a avut copii, iar „Feodorovskaia”
fratele său mai mic Dimitrii a
fost ucis la uglici în 1591. După Conform tradiţiei, această
moartea ţarului Feodor au chemat la tron pe fiul vărului icoană a fost pictată de Aposto-
venit vremuri grele pe pămîntul de al doilea al răposatului ţar lul şi Evanghelistul Luca şi se Alexandrovici, săvîrşind o crimă
rusesc. Peste tot bîntuia foamea, Feodor - pe Mihail romanov, afla în oraşul Kostroma. Fiind grea şi îngrozitoare, asemeni că-
epidemiile, incendiile. Au apărut care la moment avea 16 ani făcătoare de minuni, a devenit reia nu s-a mai aflat pe pămîntul
minciunoşi, fiecare pretinzînd a neîmpliniţi. principala sfinţenie din oraş. Rusiei pînă atunci. Şi iată că în
fi Dimitrii Ioanovici, fiul mai mic În săptămîna a patra din De două ori au ars bisericile, momentul marii căderi a Sta-
al lui Ioan cel Groaznic, care a Postul Mare, după încheierea în care se afla icoana, dar ea tului Rus, Maica Domnului şi-a
supravieţuit în chip minunat. A acestui Sobor, o adunare în rămînea neatinsă. Prea Sfînta arătat susţinerea duhovnicească
început timpul tulburărilor. frunte cu Arhiepiscopul Teo- Fecioară a sfinţit cu icoana sa către tot poporul credincios din
tuturor necazuliror exis- dorit, au pornit la Kostroma, sfîrşitul timpurilor de răstrişte rusia. În biserica Înălţării Dom-
tente li s-a mai adăugat şi tenta- unde în Mănăstirea Ipatievski şi începutul cîrmuirii dinastiei nului din satul Kolomenskoe
tiva polonezilor şi a letonilor de se afla junele Mihail cu mama Romanov. În una din zilele de pe malul rîului Moscova,
a pune mîna pe bogata putere sa monahia Marta. Duminică de prăznuire a icoanei pe 27 în aceeaşi zi de 15 martie cînd
moscovită. Aveai impresia că se la 27 martie, în oraş au sosit februarie/14 martie, ne amin- l-au impus pe ţar să abdice de la
apropia sfîrşitul Rusiei. Dintre delegaţii Soborului Zemski tim de acea măreaţă zi, cînd putere, în 1917 s-a aflat icoana
boieri s-au găsit trădători, cu împreună cu arhiepiscopul, în anul 1613, în Mănăstirea Maicii Domnului „Împărăteasa
ajutorul cărora atacatorii au pentru a-i înmîna lui Mihail Ipatievski, monahia Marta şi-a Tuturor”, pe care Împărăteasa
intrat în moscova. ei sperau să gramăta de chemare la tron, binecuvîntat la domnie fiul cu Cerului este reprezentată ca o
dezrădăcineze ortodoxia din unde sta scris: ”…Hotărît este, această icoană. Mulţi ani grei împărăteasă de pe pămînt. Îm-
Rusia, dar s-au găsit şi oameni ca alesul Domnului Ţarul a văzut de atunci oraşul Kos- brăcată în porfiră roşie, Maica
credincioşi patriei, care au pu- Mihail Feodorovici Romanov troma, în care mai bine de opt Domnului, tronează măreţ,
tut ridica poporul la apărarea să fie începătorul cîrmuitorilor secole se găseşte icoana Maicii ţinîndu-L în braţe pe Pruncul
ţării. Aceştia au fost cneazul din Rusia, purtînd din neam în Domnului „Feodorovskaia”. iisus. Pe cap are o coroană, în
Dmitri Pojarski şi starostele neam responsabilitate pentru Însă, deja al nouălea deceniu mîna dreaptă ţine sceptrul, iar
din Nijnii Novgorod Cuzima faptele sale numai înaintea chipul ei este total întunecat. în stînga – simbolul puterii îm-
Minin-Suhoruki. Ei au început Domnului - Împăratul Ceresc. Ea s-a schimbat aşa după ce în păraţilor ruşi. De aceea a şi fost
a aduna oastea de rezistenţă. Iar de va merge cineva îm- Ecaterinburg, la 17 iulie 1918 numită icoana Maicii Domnului
Iar cei care nu puteau lupta, potriva hotărîrii acestui Sobor, a fost asasinat cu cruzime ţarul „Împărăteasa tuturor”.
dădeau cu bunăvoinţă tot blestemat să fie în veacul acesta Nicolai Alexandrovici Roma- Au mai trecut cîţiva ani
ce aveau pentru necesităţile şi în viitor, îndepărtat de la nov împreună cu familia sa. pînă s-au abătut asupra cinsti-
voluntarilor. Sfînta Treime…” torilor sfintei icoane prigoane
Pentru rugăciunile sfinţilor Şase ore au stat delegaţii la Icoana Maicii Dom- cumplite. Mii de credincioşi
ruşi, oastea populară a săvîrşit porţile Mănăstirii, pentru că nu nului „Împărăteasa au fost arestaţi şi împuşcaţi,
un act de mare vitejie, elibe- se putea decide tînărul Mihail tuturor” iar icoanele scoase din biserici
rînd în anul 1612 Moscova şi să-şi ia pe umeri povara grea şi distruse. Însă creştinii orto-
Cremlinul de polonezi. a stăpînirii împărăteşti. Atunci În obscurele zile ale revo- docşi nu încetau să creadă, că,
Arhiepiscopul Teodorit a luat în luţiei din februarie, în anul deşi puterea ţaristă din Rusia a
Începutul dinastiei mîini icoana Maicii Domnului 1917, cînd asupra pămîntului fost nimicită cu puterile răului,
Romanov „Feodorovskaia” şi s-a adresat rusesc s-au abătut din nou ea dăinueşte, ca şi înainte,
monahiei Marta şi fiului ei vremuri cumplite, generalii dar în chip nevăzut şi viitorul
La Moscova, eliberată de Mihail: ”…nu de popor, ci din răsculaţi şi deputaţii Dumei de pămîntului nostru depinde de
polonezi, în săptămîna Trium- voia Domnului şi a Prea Sfintei stat aflaţi la putere, au încălcat pocăinţa întregului popor nu
fului ortodoxiei la 7 martie Maicii Sale aţi fost aleşi pentru o jurămîntul Soborului Zemski numai în cuvinte, dar şi prin
1613 a fost convocat Soborul măreaţă lucrare, întru care Ei să de a păstra credincioşie Casei fapte vrednice.
Zemski. Supunînsu-se voii vă înţelepţească în ostenelile şi Romanov, dat de predecesori Data prăznuirii icoanei se
Domnului, alegătorii adunaţi truda voastră. Plecaţivă deci în- în anul 1613. Ei l-au înlăturat face în ziua aflării sale – 15(2)
din toate colţurile Rusiei, au aintea icoanelor Lor şi vă supu- de la putere pe ţarul Nicolai martie.

Revistă editată de Frăţia Misionară “Sfîntul Ciprian” din Edineţ.


Dragi cititori, dacă aveţi comentarii la articolele publicate sau gînduri pe care aţi vrea să ni le împărtăşiţi,
24 scrieţi-ne pentru rubrica “Scrisori la redacţie” pe adresa electronică: stlfe@yandex.ru