METODE DE PRELUCRARE LA RECE

1
 Când asupra unui corp metalic acționează o forță, forma și dimensiunile acestuia se
modifică, fenomenul este numit deformare.
Efortul unitar (tensiune) corespunzător deformării, peste care corpul metalic nu se mai
comportă elastic, se numește limita de elasticitate, iar peste această limită, acel corp începe să se
deformeze PLASTIC. În acest ultim caz nu mai există o directă proporționalitate între tensiune și
deformatie, deci modulul de plasticitate nu este o mărime constantă.
Deformarea plastică poate avea loc la rece sau la cald.

Deformarea plastică la rece are loc la temperatură inferioară temperaturii de

recristalizare (de refacere a structurii metalice deformate) și este însoțită numai de procesul de
ecruisare (creștere a durității și proprietăților mecanice prin deformare plastică).
Deformarea plastică a metalelor şi aliajelor se produce numai la o anumită valoare a
forţelor exterioare.
Această deformare se menţine şi după îndepărtarea forţelor care a provocat-o.
Metalele şi aliajele sunt corpuri solide deformabile care au însuşiri elastice şi plastice. De
aceea, la prelucrarea metalelor prin lovire sau presare, deformarea plastică este precedată
întotdeauna de deformarea elastică.
După înlăturarea forţei exterioare, deformarea elastică se recuperează şi rămîne numai
deformarea plastică.

Mecanismul deformării plastice

La prelucrarea prin deformarea plastică, metalele şi aliajele se deformează, în principal,

prin două mecanisme, şi anume: alunecarea și maclarea.
Alunecarea în reţelele cristaline constă în deplasarea în întregime a unei părţi de cristal, în
raport cu altele, pe planele de maximă densitate de atomi, numite plane de alunecare, şi în
direcţiile de alunecare pe care atomii au aşezarea cea mai densă.
Maclarea constă în deplasarea unei părţi de cristal, astfel încît partea respectivă să se
plaseze, în raport cu un plan într-o poziţie simetrică prin reflectare în oglindă. La maclare atomii se
deplasează pe distanţe mai mici decît un spaţiu interatomic, de aceea maclarea nu produce o
deformare permanentă însemnată.
Deformarea prin maclare este favorizată de scăderea temperaturii şi de creşterea vitezei
de deformare.
Alunecarea se întîlneşte la deformarea monocristalelor şi agregatelor policristaline unui
număr mare de metale si aliaje în timp ce maclarea are loc numai în cazul anumitor metale şi
aliaje.

Clasificarea procedeelor de prelucrare prin deformare plastică

Se cunosc multe procedee de prelucrare a metalelor prin deformare plastică, însă în

practica industrială se folosesc un număr limitat de procedee. Pe baza solicitărilor exterioare
aplicate, procedeele de prelucrare prin deformare plastică pot fii incluse în cinci grupe .
1. Deformare prin compresiune, realizată prin solicitarea de compresiune mono- şi
poliaxială; în această grupă se includ : forjarea liberă, forjarea în matriţe, extrudarea şi laminarea.
- matriţarea constă în deformarea simultană în întregul volum al materialului ,iar
curgerea acestuia este dirijată şi condiţionată de forma şi dimensiunile locaşurilor
matriţei;
- forjarea liberă constă în comprimarea succesivă a metalului cu ajutorul a două
scule, montate pe ciocane sau prese din care una este fixă iar alta mobilă;

2
 - extrudarea constă în deformarea sub acţiunea presiunii exercitată asupra
metalului care este obligat să curgă printr-o matriţă, preluând profilul acesteia;
- laminarea constă în deformarea metalului între doi cilindri cu axe paralele care se
rotesc continuu în sensuri opuse. Odată cu deformarea propriu-zisă, cilindrii
realizează şi avansul metalului, datorită frecării dintre suprafaţa cilindrilor şi
suprafaţa metalului prelucrat.

2. Deformarea prin tracţiune-compresiune constă în deformarea metalului printr-o

solicitare compusă de tracţiune şi compresiune, din această grupă fac parte: trefilarea şi tragerea
barelor şi a ţevilor şi ambutisarea adâncă.
 trefilarea sârmelor şi tragerea barelor constă în tragerea unei sârme sau bare
prismatice, cu o forţă axială, prin orificiul une scule numită filieră, cu secţiunea
transversală mai mică decât a materialului iniţial;
 tragerea ţevilor este procedeul în care ţeava laminată este deformată prin tracţiune
între o filieră şi un dorn care determină diametrul interior şi grosimea de perete;
 ambutisarea adâncă constă în deformarea unui material (semifabricat) de formă plană
până la forma cavă sau mărimea cavă a unui produs cav, cu sau fără modificare voită a
grosimii pereţilor .

3. Deformarea prin tracţiune constă în deformarea plastică a materialului printr-o

solicitare de tracţiune mono- sau poliaxială. În această grupă sunt incluse alungirea, lăţirea şi
adâncirea.
4. Deformarea prin încovoiere se obţine prin solicitarea de încovoiere aplicată unui
semifabricat plan ; încovoierea poate fii realizată liber sau prin matriţare
4.      Deformare prin forfecare constă în deformarea prin răsucire a unei porţiuni de
semifabricat faţă de altele, ca de exemplu la răsucirea manetoanelor de la arborii cotiţi.

Presarea la rece a metalelor

Prin presare la rece se înţelege operaţia de prelucrare a materialelor prin deformare

plastică la temperatura mediului ambiant, cu aplicarea unor forţe exterioare.
Procedeele de presare la rece a materialelor au aplicaţii multiple în industrie, datorită
avantajelor pe care aceasta le prezintă, în comparaţie cu alte procedee tehnologice, şi anume:
- productivitate mare, deci cost redus, utilajul necesar presării fiind de mare randament;
- posibilitatea de a folosi muncitori cu calificare inferioară;
- obţinerea unor piese cu un înalt grad de precizie,ceea ce asigură interschimbabilitatea
acestora în ansamblurile în care sunt montate;
- pierderi mici de material, realizarea printr-o elaborare corectă a proceselor tehnologice;
- condiţii favorabile introducerii mecanizării şi automatizări proceselor de producţie;
- îmbunătăţirea caracteristicilor mecanice a materialelor în urma presării la rece;

În schimb, presarea la rece necesită o pregătire a fabricaţiei mai costisitoare decât alte
procedee tehnologice, este economică la producţia în serie mare.
În funcţie de scopul urmărit, la prelucrarea pieselor prin presare la rece, principalele
operaţii tehnologice sunt:
- operaţii de tăiere - retezare, decupare, perforare, tundere;
- operaţii de deformare - îndoirea; profilare, îndreptare;
- ambutisarea; ambutisare, bordurare;
- fasonarea; reliefarea, gâtuirea, umflarea, evazarea;
3
 - formarea; refularea, presarea în matriţă;
- ansamblarea: fălţuire, sertizare.

Scule şi dispozitive utilizate la operaţiile de presare la rece

Pentru executarea operaţiilor de tăiere se utilizează ştanţele, iar pentru executarea

operaţiilor de deformare plastică se utilizează matriţele, ambele tipuri putând fi executate într-o
gamă variată de construcţie.
Ştanţele şi matriţele se pot clasifica după mai multe criterii:
1. după felul operaţiilor tehnologice, ştanţele pot fi: de retezare, de decupare, de
perforare, de tundere, iar matriţele pot fi: de îndoire, de ambutisare, de bordurare, de reliefare
etc.
2. după desfăşurarea operaţiilor de lucru ştanţele şi matriţele pot fi simple sau
combinate;
- cele simple execută la fiecare cursă a poansonului, una sau mai multe operaţii de
acelaşi fel;
- cele combinate execută la fiecare cursă a poansonului operaţii diferite din punct
de vedere tehnologic.
3. după particularităţi constructive, ştanţele şi matriţele pot fi: cu sau fară ghidare a
elementelor deplasabile, cu sau fără dispozitiv de evacuare a pieselor sau deşeurilor, cu sau fără
limitare a materialului (în cazul ştanţelor), cu sau fără dispozitiv de apăsare (în cazul matriţelor).

Tehnologia operaţiilor de presare la rece

1. Operaţia de tăiere.

Tăierea este o operaţie de prelucrare prin care un semifabricat este separat în una sau
mai multe părţi distincte după un contur închis sau deschis.
a. retezarea constă în separarea unor părţi dintr-un material după un contur deschis.
Retezarea se utilizează în general la tăierea foilor de tablă în benzi sau în bucăţi dreptunghiulare
necesare operaţiilor următoare. Operaţia de retezare se poate executa cu foarfecele sau cu
ştanţele.
b. decuparea constă în decuparea completă a unor părţi din material, după un contur
închis, partea rămasă constituind deşeul. Decuparea se execută pe prese cu ajutorul ştanţelor de
decupat.
c. perforarea constă în separarea completă a unor părţi din material după un contur
închis, partea desprinsă constituind deşeul. Operaţia de decupare şi cea de perforare se pot
executa simultan.
d. tunderea constă în separarea surplusului de material de la marginea piesei ambutisate.
Se execută cu ajutorul unor ştanţe speciale.

2. Operaţii de deformare.

a. îndoirea urmăreşte transformarea semifabricatelor plane în piese curbe sau îndreptare

curburi pieselor. Operaţia de îndoire se execută cu ajutorul matriţelor de îndoire .
b. profilarea constă în transformarea semifabricatelor plane în piese curbe prin îndoirea
acestora pe muchii sau generatoare paralele între ele şi paralele cu muchia lor longitudinală .
4
 c. îndreptare constă în aducerea unei piese curbe la forma rectilinie sau plană .
d. bordurarea constă în prelucrarea prin deformare a margini exterioare a unei piese
pentru a se obţine o margine de racordare sau întărirea marginilor .
e. fasonarea cuprinde operaţiile prin care se modifică forma piesei sau a semifabricatului,
grosimea materialului rămînînd constantă
f. ambutisarea este o operaţie de deformare plastică care se execută în matriţe cu
acţiune simplă şi cu acţiune dublă directă sau inversă. În funcţie de natura materialului, de forma
şi dimensiunile pieselor, ambutisare poate fi executată dintr-o singură sau mai multe operaţii.
Pentru reducera frecării de contact dintre suprafeţele piesei, ale matriţei şi ale inelului de
strângere, se folosesc lubrifianţi. Pentru deformarea tablelor subţiri din aliaje de aluminiu sau din
magneziu şi a tablelor din oţel inoxidabil, se aplică ambutisarea cu cauciuc sau ambutisare
hidraulică.
Operaţii principale de fasonare :
a. reliefare constă în scoaterea în relief a unor înscripţii sau desene, fără modificarea
grosimii materialuli
b. gâtuirea urmăreşte micşorarea secţiuni transversale a barelor, ţevilor sau a pieselor
realizate prin ambutisare.
c. umflarea este prelucrarea de deformare executată cu scopul de a mării dimensiunile
transversale spre fundul unei piese cave.
d. evazarea constă în marirea progresivă a diametrului interior al une ţevi sau al unei
piese cave .
e. formarea cuprinde operaţiile care urmăresc modificarea semifabricatului prin
deformare de volum (se aplică numai pieselor din materiale cu plasticitate mare) .
f. ansamblarea cuprinde operaţiile prin care se realizează îmbinarea diferitelor piese
folosind presele. Dintre operaţiile de ansamblare amintim fălţuirea care este o operaţie de
deformare prin care se realizează ansamblare marginilor a două table sau a două piese prin
îndoirea acestora.

Controlul pieselor presate la rece

Piesele obţinute prin prelucrare la rece pot avea un înalt grad de precizie, dacă ştanţele şi
matriţele au fost executate corect. Piesele prelucrate la rece se controlează cu mijloace universale
de control şi cu şabloane.
O atenţie deosebită trebuie acordată verificării materialului presat, nu trebuie să aibă
ondulaţii sau fisuri. Cauzele pot fi: material necorespunzător, matriţă executată incorect sau
reglajul maşinii executat defectuos.