Baltagul

de Mihail Sadoveanu

Romanul “Baltagul” a fost publicat în 1930(după ce a fost scris doar în 17zile) și

este considerat un adevărat “poem al naturii și al sufletului omului simplu, o
Mioriță în dimensiuni mari” (George Călinescu).
Încă de la apariție, romanul Baltagul a fost considerat una dintre cele mai reușite
scrieri ale lui Sadoveanu. Criticii literari au remarcat profunzimea romanului,
generozitatea acestuia, fiind un roman mitic, monografic, de dragoste, al inițierii,
al familiei și nu în ultimul rând, ca roman cu intrigă polițistă. Aspectele sale mitice
se concentrează în mare parte asupra similitudinilor cu balada populară “Miorița”,
dar pot fi puse în legătură și cu mituri universale.
Tema textului o constituie călătoria pentru descoperirea adevărului, călătorie ce
se transformă într-un veritabil drum inițiatic. Aceasta se armonizează cu alte teme
specific lumii sadoveniene: viața pastorală, natura, miturile, iubirea, arta povestirii
și înțelepciunea.
Titlul este simbolic, pentru că baltagul are o dublă semnificație.Prima semnificație
este faptul că baltagul reprezintă o armă magică și simbolică menită să
înfăptuiască dreptatea, fiind o armă justițiară, în basmele populare, ea este furată
de fortețele malefice și redobândită de personajul pozitiv. Principala trăsătură a
baltagului este aceea ca nu se pătează de sânge când este folosit pentru
înfăptuirea dreptății. A doua semnificație este aceea de unealtă, reprezentând o
secure cu două tăișuri.
Narațiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent și omniscient
reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observației, lumea satului
de munte.
Timpul acțiunii este vag precizat, prin repere temporale de natură religioasă
(aproape de Sfântul Andrei, în Postul Mare).
Romanul este structurat în șaisprezece capitole cu acțiune desfășurată
cronologic, urmărind episoade ale subiectului, dar nu și linear, Vitoria evocând, pe
parcurs, anumite momente trăite alături de soțul ei.
 Expozițiunea fixează locul în care începe să se defășoare acțiunea, satul Măgura
Tarcăului. Personajul principal, Vitoria, își amintește o poveste cu caracter
anecdotic despre nașterea poporului și rânduielile pe care Dumnezeu le-a stabilit
fiecărui neam, pe care Nechifor o spunea la nunți și cumetrii. Intriga este generată
de momentul în care Vitoria decide să plece în căutarea soțului, care nu dăduse
niciun semn de viață timp de două luni. Desfășurarea acțiunii prezintă drumul
parcurs de Vitoria împreună cu fiul ei, Gheorghiță. Se-ndreaptă spre Dorna,
trecând prin Bicaz și Călugăreni, iar la Farcașa, se întălnesc cu subprefectul, care-și
amintește de Lipan: “Purta căciulă brumărie. Avea cojoc în clinuri...”. Își continua
călătoria spre Vatra Dornei, apoi spre Neagra. Ulterior, Vitoria și Gheorghiță află
că ultima localitate în care Nechifor și tovarășii lui de drum, Ilie Cuțui și Calistrat
Bogza au fost vazuți împreună a fost la Sabasa, iar în Suha n-au mai ajuns decât
doi. Femeia își dă seama că Nechifor a fost ucis între cele două localități, Sabasa și
Suha și este pregătită să găsească cheia adevărului. Cu ajutorul câinelui
credincios, Lupu ce l-a slujit cu credință pe Nechifor, Vitoria descoperă într-o
prăpastie rămășițele soțului, moment ce constituie punctul culminant al acțiunii.
Deznodământul prezintă demascarea și pedepsirea ucigașilor. Foarte inteligentă,
Vitoria reconstituie crima până la cel mai mic detaliu și îi demască pe cei doi la
parastas. Scena demascării este una cutremurătoare. În timpul mesei, nevasta are
o discuție cu Bogza pe care o poartă cu multă abilitate astfel acesta se enervează
și vrea sa fugă, dar este oprit de Gheorghiță cu o lovitură de baltag, apoi Lupu
rupe lanțul, sfâșiindu-l. Ilie Cuțui este arestat.
Romanul se încheie cu planurile de viitor ale Vitoriei pe care i le spune lui
Gheorghiță, urmând ca de aici, viața să-și reia cursul firesc.
Personajul principal, Vitoria Lipan este o femeie voluntară, puternică, hotărâtă,
curajoasă și foarte inteligentă, trăsături evidențiate pe parcursul drumului, cât și
la demascarea criminalilor. Ea le transmite copiilor săi să respecte tradițiile. Ca
mamă, îi interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiție și contribuie prin
călătorie la maturizarea lui Gheorghiță, care va prelua sarcinile tatălui său.