Sunteți pe pagina 1din 2

Medvediuc Paraschiva-Alina

RI, an II
Tema V
Concepte pentru studiul romanului românesc interbelic

Doric - Romanul doric (Romanul clasic sau realist):  Perioada dorică: scriitorii români de


pâna în a doua jumatate a perioadei interbelice (se considera anul 1928 / 1930). Este structurat pe
mai multe planuri de actiune si e împartit formal în capitole, volume. Se scrie la persoana a III-a,
scriitorul este omniprezent , este ubicuu (prezenta lui nu e obligatorie, dar el descrie sentimentele
personajelor, descrie actiunile, pe care le prevesteste), prefera istorismul (comenteaza trecutul
personajelor). Romanul e mult mai veridic.

Ionic - Perioada ionică: deceniul al patrulea al secolului XX, anii 30. Romanul ionic -
modernist se manifesta prin interiorizare. Lumea e vazuta prin ochii unui personaj, ce este naratorul
si reprezentantul autorului. Se scrie la persoana I, se foloseste adesea fluxul amintirilor.  Se
foloseste scrisoarea, jurnalul (redarea unor asemenea pseudo-creatii ale personajelor), pentru a le
deduce sentimentele. Metoda poarta numele de "dosar de existente". Nu mai sunt prezentate
sentimentele altora, eventual cele care sunt deduse de "personajul cheie", nu mai exista
omniprezenta, totul rezultând fie din dosarul de existente, fie din întâlnirile directe ale personajelor.
Romanul e mult mai veridic.

Autenticitate – autenticitatea este o trăsătură caracteristică prozei de analiză, care implică


refuzul schematismului psihologic și al problematicii exclusiv sociale. Ea presupune sinceritatea
absolută, interesul pentru banalitatea vieții, renunțarea la stilul frumos (anticalofilism). Ea
reprezintă în concepția lui Camil Petrescu, condiția esențială a originalității și pentru a respecta acst
principiu, autorul mărturisește că a “împrumutat“ jurnalul său de front lui Ștefan Gheorghidiu. În
plus, notele de subsol ale paginilor sunt folosite în sprijinul autenticității, reușind să suprapună
personajul-narator (Gheorghidiu), autorul abstract și autorul concret (Camil Pertescu).

Obiectiv – Trăsăturile romanului obiectiv: îşi propune să reflecte existenţa obişnuită;


universul fictiv al operei literare este construit după principiul verosimilităţii; construcţia
subiectului respectă ordinea cronologică; incipitul se află într-o strânsă legătură cu finalul; incipitul
prezintă cadrul acţiunii, fixează timpul, reuneşte cele mai importante personaje din roman; acţiunea
se desfăşoară coerent, fără apariţia unor situaţii neprevăzute, evoluţia ei putând fi anticipată; finalul
este închis, rezolvând conflictele şi nepermiţându-i cititorului alte interpretări; personajul este
reprezentativ pentru o categorie socială sau umană, fiind deseori vorba de tipuri; personajul este
surprins într-un proces de transformare; naratorul este omiscient, relatând la persoana a III-a, neutru
şi impersoanl, fără să emită judecăţi de valoare, să comenteze faptele sau să explice situaţiile.

1
Medvediuc Paraschiva-Alina
RI, an II
Tema V
Subiectiv -   Romanul este specie a genului epic, cu multe personaje si o acţiune complexă,
desfăşurată pe mai multe planuri. În literatură, romanul cunoaşte o mare varietate declasificări. Din
punctul de vedere al tehnicilor de creaţie, romanele se impart în subiectiveşi obiective.Romanul
subiectiv are următoarele caracteristici: narațiuneala persoana I, cu focalizare internă, piunctual unic
și subiectiv al personajuli narator, situarea eului narativ în centrul povestirii conferă impresia –
introspecția- reîntoarcera spre sine, memorie involuntară, selectarea faptelor semnificative din
trecut, timpul subiectiv, orientarea spre subconștient, reprezentarea epică neutră face loc
unei proiecţii subiective în planul conştiinţei naratorului.

S-ar putea să vă placă și